ANATOMIA PATOLOGICĂ A APARATULUI URINAR

GENERALITĂŢI
Aparatul urinar este format din rinichi şi căi urinare. Segmentele componente ale
căilor urinare sunt: bazinetul, ureterele, vezica urinară şi uretra.
Rinichii sunt organe pare dispuse extraperitoneal, în regiunea sublombară. Rinichii
sunt acoperiţi de o capsulă fibroasă, subţire, translucidă, uşor detaşabilă, ataşată la parenchim
prin fine travei conjunctive. La unele specii (rumegătoare, cabaline etc.) capsula conţine şi
fibre musculare netede. Parenchimul renal este structurat într-o zonă superficială - corticala şi
o zonă centrală – medulara, puternic întrepătrunse la nivelul unei joncţiuni cortico-medulare.
Unitatea morfofuncţională a parenchimului renal este nefronul, alcătuit din corpuscul
(glomerul) şi tubi renali. Glomerulii sunt formaţiuni sferice, cu diametrul de aproximativ 200
– 300 microni şi sunt situaţi în corticala renală. Ei sunt delimitaţi e o capsulă (capsula
Bowman) alcătuită din două foiţe – parietală şi viscerală – şi au în componenţă un ghem
vascular capilar şi un ţesut de susţinere numit mezangiu. Cele două foiţe ale capsulei
glomerulare delimitează un spaţiu (spaţiu de filtrare glomerulară) şi se continuă cu tubii
uriniferi. Foiţa parietală este căptuşită cu un strat de celule mari şi aplatizate, iar foiţa
viscerală este căptuşită de podocite. Structurile tubulare intrarenale cuprind tubii contorţi –
proximali şi distali – ansa Henle şi tubii drepţi. Tubii uriniferi sunt constituiţi dintr-un epiteliu
monostratificat dispus pe o membrană bazală. Nefronii sunt înconjuraţi de o stromă
conjunctivo-vasculară ce alcătuieşte interstiţiul renal. Acesta este foarte slab reprezentat la
nou-născuţi şi se dezvoltă odată cu înaintarea în vârstă.
În general, căile urinare (uretere, vezică urinară, uretră) au în structura lor o mucosă, o
musculoasă şi o seroasă. Mucoasa este alcătuită dintr-un epiteliu de tip tranziţional şi un
corion ce cuprinde structuri fibroelastice, vase, nervi şi formaţiuni limfoide. Musculoasa
cuprinde fibre musculare netede dispuse pe trei straturi: longitudinal intern, circular mediu şi
longitudinal extern (vezica urinară). Seroasa este alcătuită din fibre de colagen şi fibre
elastice.

LEZIUNILE RINICHIULUI
Tulburări de dezvoltare
Tulburările de dezvoltare sunt reprezentate de anomaliile numerice,
volumetrice, de poziţie, de diferenţiere, de structură şi de formă. Cele mai
frecvente anomalii sunt:
 agenezia – absenţa uni- sau bilaterală a rinichilor,
 aplazia – lipsa de dezvoltare a rinichiului, dar cu prezenţa
mugurelui embrionar,
 hipoplazia, hiperplazia şi hipertrofia renală,
 ectopia renală – dezvoltarea rinichilor într-o poziţie anormală, cel
mai adesea pelvin sau ingvinal,
 displazia – dezvoltarea dezorganizată a parenchimului renal,
datorită unor anomalii de diferenţiere tisulară,
 chisturi congenitale sau rinichiul polichistic,
 rinichiul în potcoavă sau inelar,
 rinichiul fetal.
 Rinichiul fetal este întâlnit frecvent la purcei şi se caracterizează prin
persistenţa morfologiei din timpul vieţii intrauterine. Suprafaţa organului este
străbătută de şanţuri fine sau pot avea aspect cerebriform. Această anomalie
ilustrează o imaturitate morfofuncţională a rinichiului, asociată de cele mai
multe ori cu imaturitate morfofuncţională a ficatului, pancreasului şi timusului.
Hidronefroza poate fi congenitală şi dobândită, unilaterală sau bilaterală,
şi se caracterizează prin acumularea urinei în bazinet, ca urmare a existenţei
unor obstacole pe căile e eliminare ale acesteia. În timp poate determina atrofia
de compresiune a parenchimului renal.
Procese distrofice
Denumite generic nefroze, procesele distrofice pot afecta preponderent
una dintre structurile renale, astfel încât se pot distinge glomerulonefroze,
tubulonefroze şi nefroze interstiţiale.
Distrofiile hidroprotidice sunt frecvent întâlnite în rinichi, cel mai adesea
ca tubulonefroze, imprimând acestuia aspect de organ fiert. Decapsularea se
face cu mare uşurinţă, iar consistenţa este scăzută. Microscopic se poate decela
aspectul granular, vacuolar sau granulo-vacuolar al citoplasmei celulelor din
tubi.
Steatonefroza se caracterizează prin acumularea intracelulară, în epiteliul
tubilor renali a trigliceridelor.
Hialinoza renală se caracterizează prin acumularea de hialin atât
intracelular, în epiteliu tubular, cât şi extracelular, în structura membranelor
bazale glomerulare şi tubulare şi în pereţii vasculari. Leziunea nu are
corespondent macroscopic, dar implicaţiile clinice sunt grave.
Amiloidoza renală se caracterizează prin depunerea de amiloid în
structurile extracelulare (membrane bazale, pereţi vasculari). Clinic se manifestă
ca insuficienţă renală. Diagnosticul de certitudine se stabileşte histopatologic
(coloraţie specială – roşu de Congo).
Dintre distrofiile pigmentare sunt de menţionat: hemosideroza,
tubulonefroza mioglobinurică şi hemoglobinurică, porfiria, icterul şi melanoza.
Hemosideroza renală este expresie a hemosiderozei generalizate, fie pe
fondul unei hemolize masive, fie a diatezei hemoragice. Histologic,
hemosiderina este pusă în evidenţă prin coloraţia electivă Perls.
Guta renală este întâlnită cu frecvenţă mare la păsări, fiind adesea punctul
de pornire al gutei viscerale. La purcei guta se manifestă sub forma unor
depozite smântânoase, uşor sidefii în bazinet şi în papilele renale.
Calcificările patologice se regăsesc în rinichi atât sub formă distrofică (se
calcifică granuloamele tuberculoase, parazitare, micotice) cât şi metastatică (are
loc calcificarea membranelor bazale din tubi şi glomeruli în condiţii de
hipercalcemie).
Tulburări circulatorii
Hiperemia şi staza renală sunt leziuni frecvent întâlnite, putând afecta
corticala, medulara, limita cortico-medulară sau rinichiul în totalitate.
 Hemoragiile renale se pot manifesta ca echimoze, peteşii sufuziuni sau
hematoame subcapsulare şi în bazinet.
Rinichiul este prin excelenţă un organ de şoc, sediu frecvent al coagulării
intravasculare diseminate.
Infarctul renal este cel mai adesea consecinţa endocarditei
ulcerovegetante indusă de bacilul rujetului la porc sau de germeni piogeni şi
prezintă caracteristicile morfologice ale infarctului arterial.
Procese inflamatorii
Inflamaţiile rinichiului se numesc nefrite, dar în funcţie de structura
preponderent afectată pot fi glomerulonefrite, tubulonefrite, nefrite
interstiţiale. Indiferent de structura iniţial afectată, în timp, procesul inflamator
se extinde şi la celelalte structuri, în proporţii diferite. Inflamaţia bazinetului
renal poartă numele de pielită, dar pentru că de cele mai multe ori este implicat
şi parenchimul renal se foloseşte termenul de pielonefrită. Inflamaţia capsulei
renale se numeşte perinefrită, iar a ţesutului perirenal paranefrită.
În funcţie de calea de acces a agentului patogen nefritele sunt clasificate
în ascendente, când inecţia se face pe cale urinară şi descendente, când are loc
pe cale sanguină, hematogenă.
Dintre nefritele descenente sunt de menţionat glomerulonefrita
hemoragică, şi nefrita interstiţială hemoragică, nefrita purulentă (supurativă),
glomerulonefritele cu substrat imun (membranoasă, mezangială), tubulonefrita
toxică acută (parenchimatoasă), nefrita interstiţială limfohistiocitară. Prin
cronicizarea leziunilor menţionate se poate întâlni nefrita fibroasă şi tot ca
formă cronică putem întâlni şi nefrita granulomatoasă.
Nefritele ascendente se manifestă de regulă ca pielonefrite şi îmbracă cel
mai adesea caracter purulent. Sunt mai frecvent semnalate la femele, ca urmare
a extinderii proceselor inflamatorii ale aparatul genital.

LEZIUNILE CĂILOR URINARE

Modificări de poziţie şi de lumen
Sunt semnalate megaureterul şi prolapsul vezicii urinare.
Procese distrofice
Litiaza urinară şi sedimentoza constau în formarea de calculi în lumenul
căilor urinare, vezica urinară fiind cel mai frecvent afectată. Consecutiv
obliterării căilor urinare se poate instala hidronefroza uni- sau bilaterală.
Modificările circulatorii
Cele mai frecvente sunt hiperemia şi hemoragia în vezica urinară (se
manifestă clinic sub formă de hematurie).
Procesele inflamatorii
Inflamaţia ureterelor – ureterite – fie preced pielonefritele ascendente, fie
sunt o continuare a celor descendente.
 Inflamaţia vezicii urinare poartă denumirea de urocistită. Urocistitele pot
fi acute şi cronice şi se pot manifesta morfologic sub formă catarală, purulentă,
fibrinonecrotică, hemoragică, polipoasă, granulomatoasă.
Inflamaţiile uretrei – uretritele - sunt întâlnite mai ales la masculi şi
evoluează concomitent cu inflamaţiile organului copulator. Cele mai frecvente
forme morfologice sunt: catarală, purulentă, ulceroasă, polipoidă etc.
Procesele tumorale
Dintre procesele tumorale prezintă importanţă carcinomul tranziţional
întâlnit frecvent la carnivore şi transformarea tumoală din hematuria enzootică a
taurinelor. Vezica urinară poate fi sediul şi al altor procese tumorale, dintre
tumorile benigne putând fi întâlnite leiomioame, fibroame şi polipi, iar dintre
cele maligne leiomiosarcoame, fibrosarcoame, hemangiosarcoame şi
carcinoame.
 GLOMERULONEFRITĂ ACUTĂ/SUBACUTĂ // ACUTE/SUBACUTE
GLOMERULONEPHRITIS // GLOMÉRULONÉPHRITE AIGUË/SUBAIGUË (HEA)
Modificări acute
Glomerulii renali – glomerul vascular mărit, reducerea spațiului de filtrare
glomerulară, hiperemie, degenerare și necroză focală a capilarelor
glomerulare.
Tubii renali - degenerare epitelială, descuamare celulară, acumulare de urină
/ material proteic în lumenul tubilor.
Modificări subacute
Glomerulii renali - proliferare a celulelor mezangiale, aspect fibrilar al
mezangiului glomerular, îngroșarea capsulei Bowman, discrete sinechii între
ghemul vascular și capsula Bowman.
Tubii și interstițiul – îngroșarea membranei bazale a tubilor renali și ocazional
infiltrat limfo-plasmocitar interstițial.
Kidney architecture is preserved.
Acute features:
Glomerules: exhibits expanded surface due to fibrine accumulation within
the glomerular taft, the mesangial cells show different grade of degeneration
and necrosis, activated endothelial cells, decreased filtration space and
evident hyperemia within the glomerular capilaries.
Ob. x10 Tubules: diffuse vacuolar degeneration and occasional necrosis of tubular
cells, oxyphilic and occasional basophilic proteinaceous material within
tubular lumen (tubular protein cast formation) is seen.
Subacute features:
Glomerules: increased number of mesangial cell (hyperplasia), mezangial
fibrilar basophilic proteinaceous material (collagen fibers) accumulation,
thickening of Bowman capsule and tubular basement membrane, additional
rare glomerular synechia are seen.
Tubules: thickened of tubular basement membrane and occasionally
interstitial lymphoplasmacytic infiltrate is present.
L'architecture rénale générale est préservée.
Modifications aiguë
Glomérules rénaux - glomérule vasculaire élargi, espace de filtration
glomérulaire réduit, hyperémie, dégénérescence et nécrose focale des
capillaires glomérulaires.
Tubules rénaux - dégénérescence épithéliale, desquamation des cellules,
accumulation d’urine / de matériel protéique dans la lumière des tubules.
Modifications subaiguë
Glomérules rénaux - prolifération des cellules mésangiales, aspect fibrillaire
du mésangium glomérulaire, épaississement de la capsule Bowman, on peut
voir synéchies discrètes entre le réseau capillaire et la capsule Bowman.
Tubes et interstitium - épaississement de la membrane basale des tubules
rénaux et parfois au niveau interstitiel sont infiltrée des plasmocytes et
Ob. x40
lymphocytes.
 Ob. x20

GLOMERULONEFRITĂ ACUTĂ/SUBACUTĂ // ACUTE/SUBACUTE GLOMERULONEPHRITIS // GLOMÉRULONÉPHRITE AIGUË/SUBAIGUË (HEA)

Ob. x2 Ob. x4

NEFRITĂ HEMORAGICĂ / HEMORRHAGIC NEPHRITIS / NÉPHRITE

HÉMORRAGIQUE (HEA)
Glomerulii renali – inconstant hemoragii glomerulare (acumularea
exsudatului hemoragic în spațiul de filtrare glomerulară).
Tubii - degenerarea epiteliului tubilor renali (tumefiere celulară,
citoplasmă oxifilă, descuamare celulară), eritrocite în lumen.
Interstițial – hemoragie, hiperemie și discret infiltrat mononuclear.
Interstitial multifocal hemorrhages are occasionally involve the
glomerules and tubules disturbing the kidney architecture. The
glomerules have different size with enlarged filtration space, the adiacent
tubular structures exhibits degenerative and necrotic aspects, narrowing
the luminal space. Additional diffuse hyperemia and random interstitial
groups of lymphocytes and plasma cells are present.
Glomérules rénaux – on peut observer inconstante l’hémorragie
glomérulaire (accumulation d'exsudat hémorragique dans l'espace de
filtration glomérulaire).
Tubes - dégénérescence de l'épithélium des tubules rénaux (gonflement
des cellules, cytoplasme oxyphile, desquamation cellulaire), érythrocytes
Ob. x10 dans la lumière.
Interstitiel - hémorragie, hyperhémie et infiltrat mononucléaire discret.
 Ob. x2 Ob. x4

CISTITĂ HEMORAGICĂ / HEMORRHAGIC CISTITIS / CYSTITE

HÉMORRAGIQUE (HEA)
Uroteliu (epiteliu tranzițional) – procese degenerative și necrotice
(eroziuni și ulcere al mucoasei vezicii urinare).
Corionul – prezintă stază / hiperemie și hemoragie masivă, cu evidențierea
depozitelor de hemosiderină; discret infiltrat leucocitar. Hemoragiile se
pot extinde în toate straturile vezicii urinare (mucoasa, musculoasa,
seroasa).
Urinary epithelium is focally extensive erodate and ulcerated. The
epithelial cells shows severe necrotic and degenerative aspects
(cytoplasmic vacuolisation, cellular disociation and piknosis). The urinary
bladder wall (intramural - mucosa, musculosa, serosa) is multifocal to
coalescing infiltrated by hemorrhagic exudate and random blood vessels
exhibits congestion and thrombosis.
Urothélium (épithélium de transition) - processus dégénératifs et
nécrotiques (érosions et ulcères de la muqueuse de la vessie).
Chorion – on peut observer stase / hyperhémie et une hémorragie
massive, avec beaucoup de dépôts d'hémosidérine; infiltrat leucocytaire
Ob. x10 discret. Les hémorragies peuvent se propager à toutes les couches de la
vessie (muqueuse, musculaire, séreuse).
 Ob. x20

CISTITĂ HEMORAGICĂ / HEMORRHAGIC CISTITIS / CYSTITE HÉMORRAGIQUE (HEA)