Monopolul reprezintă capacitatea unei entități de a hotărî unic, în mod majoritar asupra

altei entități, posibil contrar tendințelor entropice normale.

 Monopolul presupune referirea la o zonă geografică puterea de piață a monopolului

poate fi maximă, fiindcă firma de monopol stabilește prețul produsului, iar acesta este
un preț mare cu siguranță.

 Caracterizat prin oferta pentru un produs, monopolul este făcut de o singură firmă,
care se numește monopolist  sau firmă de monopol.

 Produsul se numește  produs de monopol.

 Monopolul este opus concurenței  (nu există concurență fiindcă nu există concurenți,

nu există concurenți fiindcă există monopol pe piața respectivă). Există totuși anumite
forme de concurență care fac ca firmele de monopol să practice o politică moderată de
preț și să nu exploateze la maxim situația de monopol.

Concurență indirectă

Dacă produsul de monopol nu este cerut pe piață, atunci vânzarea este nulă și puterea de
monopol este nulă.

Mai există biroul de invenții unde ies tot felul de produse noi; acestea aparțin celui care le-a
creat, deci acea persoană sau firmă, deține monopol asupra acelui produs. Însă există multe
firme care inventează produse noi ori servicii și nu toate acestea ajung pe piață, ramânând la
stadiu de prototip, sau în alt caz reușesc să le producă, dar în serii mici, asfel încât în aceste
cazuri monopolul nu se poate exprima pe piață.

A avea monopol asupra unei piețe nu înseamnă succes asigurat, fiindcă trebuie să existe și
cerere pe acea piață pentru respectivul produs sau serviciu monopolist.

Pentru ca o firmă de monopol să aibă cu adevărat putere monopolistă, aceasta nu trebuie să

aibă în preajma ei alte firme substituiente, care să vândă produse ori servicii asemănătoare ori
substituibile.

În analiza monopolului se ține cont și de elasticitatea prețului unui produs de monopol, în

raport cu un alt produs substituibil acestuia. De exemplu nu ar trebui exagerat prețul unui
produs de monopol, dacă mai există un alt produs substituibil acestuia, care este mult mai
ieftin.

Concurență potențială

Se numește concurență potențială pentru că există anumite firme care ar putea considera că
prețul unui produs de monopol este prea mare pe acea piață și ar putea să pătrundă pe acea
piață cu un produs asemănător, substituibil, cu un preț mult mai mic prin care să atragă
cererea pentru acel produs (clientela) și astfel puterea de piață a monopolului să fie pusă în
pericol.
Aceste forme de abordare fac să dispară ori să deterioreze puterea monopolului pe o anumită
piață a unui anumit produs, sau serviciu. Aceste noi firme încearcă să servească piața cât mai
bine, iar câștigător iese în final consumatorul și firma nou apărută care va deține puterea de
cumpărare a acestui consumator, date fiind prețurile mai mici față de firma monopolistă.

Zeci de companii din Moldova care au capital majoritar de stat controlează sectoare
întregi de activitate, de la cele de telefonie, producerede ţigări, până la servicii de transport
feroviar. Autorităţile susţin că au planificat mai multe acţiuni pentru stimularea concurenţei
însă în realitate, sunt puse în prim plan noi monopoluri. Circa o sută de întreprinderi din
Republica Moldova au o poziţie dominantă pe piaţă, arată un studiu realizat de Agenţia
Naţională pentru Protecţia Concurenţei (ANPC). Dintre acestea, majoritatea sunt întreprinderi
care au capital public.

Statul sau autorităţi publice locale deţin controlul asupra unor activităţi economice
precum serviciile de telefonie fixă, producerea de ţigări, de energie electrică, producerea şi
distribuţia de energie termică, transportul de pasageri cu trenul sau avionul. În aceeaşi listă
mai sunt incluse serviciile poştale sau firme care se ocupă de produse de panificaţie. Unele
companii care deţin monopol, precum Moldtelecom, Franzeluţa, Tutun-CTC şi AIR
Moldova, aduc profit statului. Majoritatea însă sunt o adevărată povară, înregistrând pierderi
uriaşe, ajungând chiar în pragul falimentului. De exemplu, Calea Ferată a Moldovei şi-a redus
vânzările, din 2008 până în prezent, de circa trei ori, iar pierderile sunt de ordinul sutelor de
milioane de lei. Întreprinderea Termocom, monopolist la distribuţia energiei termice din
Capitală, are datorii de circa 1,5 miliarde de lei. Chiar şi aşa, Guvernul a decis să mai instituie
un monopol a fondat societatea pe acţiuni Loteria Naţională a Moldovei, ce va exercita
dreptul de a activa în domeniul jocurilor de noroc. Potrivit legii, acest domeniu de activitate
poate fi controlat doar de stat prin această firmă. Ministrul Finanţelor, a declarat că „statul,
care a creat cadrul legal necesar pentru desfăşurarea acestor activităţi la nivel naţional, nu şi-a
valorificat acest drept exclusiv de a desfăşura loterii naţionale.

Operatorii privaţi nu sunt în drept, potrivit legii, să aibă astfel de loterii". Economistii
spun că Guvernul a procedat corect, căci peste tot în lume loteriile naţionale sunt administrate
de stat. În ceea ce priveşte demonopolizarea, se consideră că autorităţile bat pasul pe loc. „În
programul de guvernare, adoptat în toamna lui 2009, au fost prevăzute mai multe acţiuni
pentru demonopolizarea activităţilor economice.

În Republica Moldova compania care a înregistrat cele mai importante venituri este
Moldovagaz, companie care deține monopolul în Republica Moldova la capitolul activități de
transportare și aprovizionare cu gaz natural și gaz lichefiat.

Moldovagaz, cu venituri în 2014 de peste 300 de milioane de euro este urmată de către
compania de telefonie mobilă Orange și operatorul național de telefonie fixă și mobilă
Moldtelecom.

În topul general, Moldovagaz se situează abia pe poziția a 156-a.

 Monopolul natural reprezintă o situație a producției și a pieței caracterizată prin existența
unei singure firme sau a unui număr foarte redus de firme ofertante.

În anumite situații, cerințele tehnologice ale unui proces productiv determină descreșterea în
continuare a costurilor medii, inclusiv când producția este foarte mare. În acest caz, cu cât
mai mare este întreprinderea, cu atât mai mici vor fi costurile și aceasta va putea vinde mai
ieftin. Întreprinderile cele mai mici, menținând costurile comparativ înalte și neputând
concura, se vor vedea obligate să se închidă și, în final, va rămâne o singură companie pentru
a satisface cererea totală. Această situație se numește monopol natural. Prin urmare,
monopolul natural apare într-un domeniu de activitate în care condițiile sunt de asemenea
natură încât este mai economic să se asigure un bun sau un serviciu necesar de către o singură
firmă decât de mai multe.

Economia de scară realizată în anumite domenii contribuie la scăderea costurilor de producție

într-o măsură atât de mare încât alte firme cu un volum mai redus de activitate nu ar putea
ajunge la o atare performanță. În același timp, în anumite domenii, nici tehnologic și nici
economic nu ar fi posibilă existența mai multor întreprinderi concurente, deoarece aceasta ar
însemna cheltuieli de investiții prea mari. Exemplele clasice sunt rețelele de distribuție a
electricității, a gazelor și a apei, rețelele de termoficare, sistemele de irigații, rețeaua de căi
ferate. Dublarea sau triplarea acestor rețele, numai din dorința de a exista întreprinderi
concurente, ar fi irațională din punct de vedere economic, întrucât pe de o parte, ar necesita o
dublare sau triplare a volumului de investiții, iar pe de altă parte, între aceste întreprinderi s-
ar putea realiza înțelegeri secrete, pentru fixarea prețurilor și, în fond, problema restaurării
concurenței tot nu s-ar rezolva.

Activitățile monopol natural în Republica Moldova

Prin Hotărârea Guvernului nr. 582/1995 cu privire la reglementarea monopolurilor a fost

aprobată lista activităților monopoluri naturale. Acestea sunt definite ca situația în care
producerea, transportarea, comercializarea, procurarea mărfurilor și grupurilor de mărfuri
fungibile, precum și prestarea anumitor tipuri de servicii, în virtutea unor factori de ordin
natural, economic sau tehnologic, se află sub controlul direct al unuia sau al mai multor
agenți economici.

Lista monopolurilor statului şi a organelor administraţiei publice, abilitate cu

reglementarea lor

1. Ministerul Finanţelor:

-producerea semnelor ce confirmă achitarea taxelor şi plăţilor de stat;

-confecţionarea ordinelor şi medaliilor; marcarea de stat a articolelor din metale preţioase şi

pietre preţioase;

-activitatea ce ţine de utilizarea metalelor preţioase şi  pietrelor preţioase.

2. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei:

-acordarea asistenţei veterinare animalelor, contaminate cu boli deosebit de periculoase;

-producerea, stocarea şi comercializarea angro a produselor alcoolice (alcool etilic alimentar

rafinat (rectificat), alcool etilic alimentar brut, alcool etilic de vin, distilat de vin crud pentru
divinuri (coniacuri), distilat de vin maturizat divinuri (coniacuri), băuturi naţionale tari,
inclusiv brandy, rachiuri şi lichioruri, vin spumat (şampanie), vin spumos (gazeificat), vinuri
alcoolizate cu alcool etilic alimentar de orice provenienţă, vinuri naturale, bere;

-fabricarea articolelor de tutun.

3. Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor:

-confecţionarea semnelor poştale ce confirmă achitarea;

-crearea şi deservirea sistemelor de comunicaţie ale organelor puterii şi administraţiei de stat;

-prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese). 

4. Ministerul Sănătăţii:

--exportul şi importul substanţelor stupefiante;

fabricarea şi desfacerea substanţelor stupefiante, cu efect puternic şi otrăvitoare, inclusive

diseminarea, cultivarea şi vînzarea culturilor, ce conţin numitele substanţe;

-acordarea asistenţei medicale de următoarele tipuri:

-tratarea pacienţilor contaminaţi cu  boli deosebit de contagioase, inclusiv a dermatozelor

molipsitoare şi bolilor venerice, tratarea bolnavilor psihici, ce necesită o spitalizare urgentă:

-eliberarea concluziilor (certificatelor) medicale despre starea psihică a pacienţilor;

-organizarea expertizei pentru stabilirea pierderii permanente a capacităţii de muncă, cu
eliberarea documentelor medicale respective;

tratarea narcomaniei;

-exercitarea controlului medico-sanitar de stat asupra  procesului tehnologic de fabricare a

produselor alimentare şi producţiei industriale;

-prestarea lucrărilor de desrvire sanitaro-epidemiologică.

5. Ministerul Apărării:

-achiziţionarea de către stat, pentru necesităţile apărării, tehnicii de luptă şi speciale,

muniţiilor, armamentului şi a echipamentelor speciale;

-fabricarea diferitelor tipuri de armament, muniţii, materii explozive a mijloacelor deflagrante

şi pirotehnice, precum şi  comercializarea acestora;

-repararea armamentului (cu excepţia celui sportiv şi de vînătoare).

6. Ministerul Afacerilor Interne:

-fabricarea peceţilor şi ştampilelor.

7. Agenţia Naţională pentru Geodezie, Cartografie şi Cadastru evidenţa de stat,  

-înregistrarea juridică şi  inventarierea  tehnică (inclusiv paşaportizarea) construcţiilor şi

proprietăţilor clădite;

-efectuarea expertizei de inventariere tehnică a construcţiilor şi obiectelor gospodăriei

locative şi deservirii comunale, evaluarea şi divizarea construcţiilor şi proprietăţilor clădite,
repunerea în vigoare a documentelor pentru dreptul de posesiune asupra edificiilor.

8. Banca Naţională a Republicii Moldova:

-emisia hîrtiilor de valoare, emisia şi baterea monedelor.

9. Departamentul Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică:

-verificarea şi asistenţa metrologică de stat a mijloacelor de măsură;

-efectuarea la nivel naţional a llucrărilor de standardizare şi patentare.

10. Agenţia Naţională pentru Geodezie, Cartografie şi Cadastru:

-efectuarea lucrărilor de cartografie;

-derularea lucrărilor geodezice şi astronomo-geodezice, prelucrarea matematică a măsurărilor

geodezice ale Reţelei geodezice de stat;
-prestarea lucrărilor gravimetrice, topografice la scara 1:2000 şi mai mică, cartografice în
aspect grafic şi digital, la scara 1:10000 şi mai mică, cadastrale (constituirea bazei topografo-
geodezice şi cartografice şi a băncilor de date, ce includ informaţia topografo-geodezică şi
cartografică despre teritoriul Republicii Moldova).

11. Direcţia Generală pentru Rezervele Materiale pe lîngă Guvernul Republicii Moldova:

-constituirea rezervelor de stat.

12. Departamentul Protecţiei Mediului Înconjurător:

-efectuarea lucrărilor în domeniul hidrometeorologiei;

-elaborarea proiectelor şi întocmirea normelor concentraţiilor maxime admisibile de evacuări

şi ale amplasării deşeurilor;

-elaborarea şi  întocmirea normelor maxime admisibile de degajări de substanţe nocive şi

inventarierea surselor de poluare a aerului atmosferic;

-efectuarea prospecţiunilor  privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător.

    13. Întreprinderea de Stat Expediţia Hidro-Geologică din Moldova „EHGeoM:

     -efectuarea lucrărilor în domeniul cercetării geologice.
     

Lista monopolurilor naturale şi a organelor administraţiei publice, 

abilitate cu reglementarea lor

    1. Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor:

    -căile ferate magistrale cu zonele lor de protecţie, instalaţiile de cale, construcţiile de arbă
şi serviciile de exploatare a acestora;
    -staţiile şi punctele de tiraj pentru prelucrarea tehnologică şi trecerea garniturilor de tren
(materialului rulant);
    -gările feroviare;
    -autostrăzile, construite din contul bejetelor republican şi locale, cu zonele de protecţie,
construcţiile de arbă şi serviciile de întreţinere şi exploatare a acestora;
  -  căile nevigabile naturale şi artificiale, cu sistemele de navigaţie şi condiţiile navigabile
asigurate;
   - porturile fluviale, instalaţiile portuare, debarcaderele şi danele de acostare de folosinţă
generală pe căile de comunicaţie pe ape naturale, cu serviciile de întreţinere şi exploatare a
lor;
    -întreprinderile pentru toate tipurile de transport în comun, cu exepţia taximetrilor;
   - reţele magistrale de telecomunicaţii;
   - reţele de televiziune şi radiodifuziune pentru difuzarea radioprogramelor de stat:
    -reţele publice de radiodifuziune prin fir;
    -reţele de telecomunicaţii internaţionale;
    -reţeaua de difuziune a presei periodice.
     4. Administraţia de Stat a aviaţiei civile:
  -  aeroporturile, complexele de construcţii şi mijloace tehnice ale aeroporturilor, sistemelor
de dirijare a circulaţiei aeriene, de comunicaţie dintre navele aeriane şi de asigurare a
securităţii decolării şi aterizării aeronavelor.

Oligopol

Oligopolul este o piaţa cu concurenţă imperfectă caracterizată prin prezenţa unui unui
număr mare de cumpărători si a unui număr restrâns de producători care, detinand un
segment important de piata o pot influenta in scopul maximizarii profitului, bunurile oferite
fiind solicitate de numerosi consumatori.

 Oligopolurile isi bazeaza existenta pe realizarea unor costuri joase. Cand costurile

firmelor individuale scad in mod substantial si pe termen lung, in asa fel incat un numar
restrans de firme poate produce cantitatea totala la costurile medii cele mai joase, in
asemenea cazuri avem de-a face cu un oligopol natural. O crestere in continuare a volumului
productiei nu mai asigura o scadere a costurilor si, deci, firma oligopolista nu este stimulata
sa treaca pe pozitia de monopolist, in sensul de a deveini singurul producator si vanzator al
unui produs.

TIPURI DE OLIGOPOL:

Oligopolurile sunt caracterizate printr-o mare eterogenitate si o clasificare a lor

devine absolut necesara.Clasificarea lor se poate face pe baza a doua criterii importante:

A. Dupa obiectul de activitate sau caracteristicile principale ale productiei si serviciilor in

care actioneaza, oligopolurile sunt de doua tipuri:

-primul tip cuprinde acele firme mari care domina piata in cadrul unor produse omogene sau
aproape omogene cum sunt otelul, aluminiul, unele produse chimice de baza

-al doilea tip de oligopol cuprinde acele firme mari ( putine la numar ) care stapanesc piata
unui produs eterogen.

B. Dupa gradul de coordonare la care convin oligopolurile, conform diferitelor politici si in

accord cu permisiunea legislatiilor in vigoare. Gradul de coordonare in care sunt implicate
oligopolurile se afla in raport invers cu gradul de concurenta. Din punct de vedere al gradului
de coordonare sau de concurenta, oligopolurile se clasifica astfel:

- Oligopoluri fara coordonare ( nici formala nici tacita ), la care apar trei tipuri de relatii
concurentiale intre oligopoluri:

- Relatii de concurenta agresive in domeniul stabilirii preturilor (razboiul preturilor ) , in cel

al aprovizionarii etc. ce au loc mai ales in oligopolurile unor produse omogene;
-Relatii hiperconcurentiale cu accent pe calitate, noutatea produsului si reclama, mai ales in
oligopolurile cu produse si servicii usor diferentiate;

-Relatii concurentiale legate ( inlantuite ) in cadrul industriilor cu multe firme, in care un

vanzator A este oligopol in raport cu B si C, C este oligopol in raport cu D si E etc.*
Oligopoluri cu coordonare partiala ( fara vreun acord formal ) la care apar doua tipuri de
relatiiconcurentiale:

-Relatii de concurenta in cadrul carora apare o firma lider a carei influenta este dominanta,
aceasta dominare datorandu-se mai multor cauze cum sunt: dimensiunea firmei si ponderea in
ramura in raport cu toate celelalte firme oligopoliste, increderea pe care o inspira etc.;

- Cooperarea voluntara ( fara organizatie, acord sau firma lider ) formata intre firmele
oligopoliste realizata pe baza unor interese comune, pe etica afacerilor si toleranta reciproca.
Oligopoluri complet coordonate prin intelegeri scrise sau secrete intre firmele oligopoliste la
nivel national sau international cu sau fara acordul guvernelor ( sau chiar sub coordonari
interguvernamentale ).
 Institutul International de Management ”Imi-Nova”

Referat
”Monopolul și oligopolul în Republica
Moldova”

Elaborat

Barbalat Alina

Gr. 254 contabilitate

Professor: dr., conf. univ.

G. Caraganciu

Chisinau 2018