LEGILE MENDELIENE ALE EREDITĂŢII 

Transmiterea caracterelor ereditare a fost unul din marile mistere ale vieţii. Dar în secolul
al XIX-lea un călugăr ceh, Gregor Mendel, a descoperit legile (trei la număr) care guvernează
ereditatea, denumite în cinstea sa legile mendeliene ale eredităţii.
Mendel, prin experienţe de hibridizare pe mazăre (Pisum sativum), a descoperit aceste
legi, cunoscute ca legile mendeliene ale eredităţii. Hibridizarea este încrucişarea între două
organisme care se deosebesc printr-un anumit număr de caractere ereditare. Astfel, Mendel a
încrucişat intre ele diverse soiuri de mazăre, cu bob galben sau verde, cu bob zbârcit sau neted,
cu tulpină înaltă sau scurtă.
 
1. MONOHIBRIDAREA ŞI LEGEA PURITĂŢII GAMEŢILOR

Monohibridarea reprezintă încrucişarea între două organisme care diferă între ele printr-
un singur caracter ereditar. Pentru descoperirea acestei prime legi, Mendel a încrucişat două
tipuri de mazăre: unul cu bob neted şi unul cu bob zbârcit. În prima generaţie el a obţinut doar
plante cu bob neted.
De ce s-au obţinut doar plante cu bob neted. Să presupunem că fiecare caracter ereditar
este determinat de două litere de acelaşi fel (NN pentru bob neted şi zz pentru bob zbârcit). În
nucleul fiecărei celule din corpul plantei se găsesc perechi de litere pentru fiecare caracter.
Fiecare literă poartă numele de factor ereditar sau genă. Gameţii, celulele sexuale, vor moşteni
doar unul din cei doi factori ereditari ai unei celule somatice. Fiecare gamet al uneia dintre cele
două plante se uneşte cu un gamet al celeilalte plante.
Deci, un gamet provenind de la planta cu bob neted şi având o genă N (care determină formarea
de boabe netede) se uneşte cu un gamet de la planta cu bob zbârcit şi având o genă z (care
determină formarea de boabe zbârcite). Deci prin fecundaţia (fuziunea) a doi gameţi se formează
o celulă cu o genă N şi o genă z (Nz).

1
Dar ce culoare ar trebui să aibă bobul plantei dacă fiecare genă determină altă culoare? Precum a
observat şi Mendel, planta nou formată va avea boabele verzi, acest lucru însemnând că dintre
cele două gene şi-a transmis caracteristica gena N. Spunem despre gena N că este genă
dominantă, iar despre z că este genă recesivă. Întotdeauna prin unirea a doi gameţi unul
conţinând gena z şi unul gena N îşi va transmite caracterul ereditar gena N, astfel că se vor naşte
plante cu boabe verzi.
Dar aceste legii nu se aplică doar acestei caracteristici (culoare) şi doar mazării, ci se aplică şi
altor caracteristici ale altor organisme vii. De exemplu, prin încrucişarea plantelor de mazăre cu
tulpina înaltă (TT) cu cele cu tulpină scundă (tt), în prima generaţie se obţin doar plante cu
tulpina înaltă; concluzionăm astfel că gena T pentru tulpină înaltă este dominantă, iar gena t este
recesivă.

Homozigot şi heterozigot
Înainte de a prezenta cea de-a doua lege a lui Mendel voi explica aceşti doi termeni şi
anume, homozigot şi heterozigot, termeni utili geneticii. Zigotul este celula-ou, formată prin
fuzionarea a doi gameţi (fecundaţie). Homozigotul este zigotul care prezintă două gene de acelaşi
fel (exemple de homozigoţi NN, TT, tt, zz etc.). Heterozigotul este zigotul care prezintă două
gene diferite (exemple de heterozigoţi Nz, Tt etc).
 
2. LEGEA SEGREGĂRII INDEPENDENTE A CARACTERELOR

Acum să reluăm experienţa efectuată de Mendel şi să încrucişăm plantele obţinute anterior (Nz).
Fiecare plantă de acest tip va forma gameţi de tipul N şi z. Se observă faptul că de această dată se

2
obţin atât plante cu bob neted cât şi plante cu bob zbârcit.
De ce se întâmplă acest lucru? Deoarece fiecare plantă formând atât gameţi N cât şi z, există
posibilitatea ca doi gameţi z să se unească şi să formeze o celulă zz, cu bob zbârcit. Prin unirea
gameţilor se formează trei tipuri de celule NN , Nz şi zz. Dintre cele trei tipuri de celule
observăm că doar un singur tip va forma boabe zbârcite. Procentul de plante care prezintă
caracterul determinat de gena recesivă este de 25 %. După cum bine aţi observat, acest fenomen
este posibil datorită separării caracterelor dominante de cele recesive. Această separare poartă
numele de segregare.
 
3. DIHIBRIDAREA ŞI LEGEA SEGREGĂRII INDEPENDENTE A PERECHILOR DE
CARACTERE EREDITARE

Dihibridarea este hibridarea organismelor care diferă precum spune şi numele, prin două
caractere ereditare, la fel cum trihibridarea sau penthibridarea reprezintă hibridarea între
organisme care diferă prin trei sau cinci caractere ereditare.
Pentru descoperirea celei de-a treia legii, Mendel s-a folosit de dihibridare. El a încrucişat două
tipuri de mazăre: un tip cu bob neted şi galben (NNGG) şi un tip cu bob zbârcit şi verde (zzvv).
Prima plantă formează gameţi de tipul NG, iar a doua de tipul zv. În prima generaţie se formează
plante cu bobul neted şi galben (NzGv).
În a doua generaţie se formează plante de patru tipuri: cu bob neted şi galben, cu bob neted şi
verde, cu bob zbârcit şi galben şi cu bob zbârcit şi verde. Raportul numeric dintre cele patru
tipuri de plante este 9 3 3 1. Acest raport poartă numele de raport de hibridare.
Legea segregării independente a perechilor de caractere ne arată că fiecare pereche de gene de
segregă în mod independent celelalte.

FENOTIPUL ŞI GENOTIPUL
 Fenotipul reprezintă aspectul exterior al unui organism, trăsăturile sale, caracteristicile
sale, iar genotipul reprezintă genele unui organism. De exemplu, în cazul unei plante de mazăre
cu bob neted (NN), faptul că bobul este neted ţine de fenotip, iar prezenţa în ADN-ul acestei
plante a celor două gene N reprezintă genotipul.