PRINŢ ȘI CERȘETOR

(povestire)

de MARK TWAIN

Romanul "Print si cersetor" ne relateaza povestea a doi baieti care,

intr-o dupa amiaza, isi schimba hainele intre ei, si, drept rezultat, ajung sa
isi schimbe si vietile. Dupa multe aventuri, cei doi reajung acolo unde le
este locul, unul dintre baieti reluandu-si pozitia sa regala, iar celalalt fiind
recunoscut pentru inteligenta innascuta si inima sa buna.
Unul dintre cei doi baieti este mostenitorul tronul Angliei, Edward
Tudor, fiul lui Henry al VIII-lea. Celalalt este Tom Canty, fiul lipsit de iubire
al unui talhar si unei cersetoare. Coincidenta facuse ca Tom Canty si
Edward Tudor sa se nasca in acelasi oras, Londra, in aceeasi zi de toamna,
la jumătatea veacului al XVI-lea.
Tom Canty traia in Curtea Gunoaielor (Offal Court), dincolo de Pudding
Lane, una din zonele cele mai sarace ale Londrei. Era fortat de tatal sau sa
cerseasca in fiecare zi, fiind batut cu severitate daca se intorcea acasa fara
nici un gologan. Parintele Andrew ii alina cumva traiul nefericit povestindu-
i despre nobilime, in vreme ce ii dadea lectii de morala, citire, scriere si
limba latina. Indragind povestirile parintelui, ce descriau o viata mult mai
frumoasa decat a lui, Tom Canty ajunge sa le retraiasca in imaginatie,
visand la ele cu ochii deschisi.
Intr-o zi, visarile lui Tom il aduc in afara Londrei, pe langa palatele
celor bogati, pana la Westminster, unde il zareste pe Edward Tudor, intr-un
parc, dincolo de zabrelele unui gard. Printul il observa pe Tom in timp ce un
ostas il indeparta in mod brutal de gard. Printul il mustruluieste pe soldat si
il invita pe Tom in palat. Fiecare dintre baieti este fascinat de viata celuilalt,
Tom de luxul si curatenia lui Edward, iar Edward de libertatea aparenta de
care are parte Tom. Pentru ca fiecare din ei sa traiasca putin viata celuilalt,
cei doi isi schimba hainele si descopera ca exista o foarte mare asemanare
intre ei.
Atunci cand observa o vanataie pe mana lui Tom, printul alerga in afara
palatului, fara a lua in seama felul in care este imbracat, pentru a-l mustra
pe ostasul ce il brutalizase pe Tom. Soldatul, crezand ca are de a face cu un
cersetor, il alunga pe print din fata portilor palatului. In acest fel, Edward
Tudor incepe sa cunoasca viata unui baiat din popor, iar Tom Canty pe cea
a unui adevarat print.
Strigand cu indignare si manie ca el este printul de Wales, Edward este
batjocorit si inghiontit de multimea din preajma portilor palatului regal,
batut de o ceata de baieti, pus pe fuga si muscat de niste caini. Nevoit sa se
indrepte catre Londra, Edward rataceste pe strazi pana cand este prins de
John Canty, tatal lui Tom, si dus cu forta pana in Curtea Gunoaielor.
In acest timp, Tom Canty ramane in apartamentul regal al printului. La
inceput se bucura de luxul care il inconjoara, dar incepe sa isi dea seama
din ce in ce mai mult ce i se va intampla daca va fi descoperit in hainele
printului. Se intalneste cu Lady Jane Grey, ce devine foarte derutata de
comportamentul lui Tom. Se raspandeste apoi in palat ,cu repeziciune,
zvonul ca printul si-a pierdut mintile. De fiecare data cand Tom incearca sa
spuna cate ceva pentru a infirma aceasta idee, cuvintele sale nu fac decat
sa ii convinga si mai mult pe cei din jur ca printul a innebunit.
Dupa ce vorbeste cu "fiul" sau, regele Henry al VIII-lea da cateva
porunci. Mai intai, ordona ca Ducele de Norfolk sa fie ucis, astfel incat
printul sa poata fi numit mostenitor fara vreo opozitie. In al doilea rand,
hotaraste ca toate persoanele de la curte sa nu dea de veste despre
nebunia printului si sa ignore orice manifestare a acesteia. In al treilea
rand, ii porunceste printului sa nu mai spuna nimic despre Curtea
Gunoaielor si sa incerce sa isi recapete sanatatea mentala. De asemeni, se
stabileste ca lordul St. John si lordul Hertford sa fie tovarasii sai, pentru a-l
supraveghea si a-i reaminti cine este el cu adevarat.
Prima ceremonie la care trebuie sa ia parte Tom este un pranz. Desi
face mereu gafe, comportamentul lui este trecuta cu vederea. Dupa aceea,
el gaseste o carte ce descrie eticheta de la curte, si incepe sa invete cum
trebuie sa se poarte. Urmatorul eveniment la care trebuie sa participe este
o serbare fastuoasa pe raul Tamisa.
Scena actiunii se muta apoi la printul de Wales, care este acum sub
stapanirea lui John Canty. El este adus intr-o camera murdara in care
traieste familia Canty si ajunge bataia de joc a vecinilor adusi drept martori
ai iluziei sale ca ar printul de Wales. Mai tarziu, este batut pentru ca nu
adusese nici un ban acasa.
Tarziu, in noapte, famila Canty este trezita din somn de cineva care vine
sa ii anunte ca omul pe care John Canty il lovise cu ciomagul in timp ce isi
aducea "fiul" acasa murise. Pleaca cu totii in fuga din casa, Canty tinand
strans de brat pe print. Cu toate acestea, printul reuseste in cele din urma
sa scape si sa fuga de langa batranul Canty.
In vreme ce Tom sta la masa cu nobilii si urmareste ceremonia mareata
a cinei, adevaratul print se afla la portile Guilhall-ului, incercand sa intre si
sa scoata la iveala faptul ca el este autenticul print de Wales. Multimea il ia
in ras si este cat pe ce sa fie batut, dar este salvat de Miles Hendon, care isi
face pe neasteptate aparitia si il apara. In timp ce printul si cu Hendon se
infrunta cu gloata de afara, iar nobilimea se distreaza inauntrul Guilhall-
ului, un mesager aduce vestea ca Henry al VIII-lea a murit. Tom Canty este
astfel inaltat din rangul de print in cel de rege, iar prima sa porunca este ca
ducele sa Norfolk sa fie eliberat.
Intre timp, Hendon il conduce pe print, prin multime, catre locuinta sa
de la un han de langa podul Londrei, si apoi merg impreuna in oras. John
Canty ii intalneste pe cei doi si incearca sa-l ia cu el pe print, crezand in
continuare ca este fiul sau, insa Hendon reuseste sa-l alunge. In camera lui
Hendon, printul se poarta asa cum era obisnuit la curte si se asteapta ca
Hendon sa il slujeasca. Hendon se supune poruncilor printului, fara a
protesta. Drept rasplata a ajutorului si bunatatii sale, lui Hendon i se
acorda privilegiul de sta jos in prezenta regelui si este facut cavaler.
Dimineata, Hendon pleca din han in vreme ce printul doarme, pentru a
cumpara niste haine noi pentru baiat. Atunci cand se intoarce, descopera
ca printul este plecat, si afla ca a fost luat de un flacaiandru catre capatul
dinspre Southwark al podului. Desi Hendon incerca sa il gaseasca, ii pierde
urma.
In aceeasi dimineata, Tom Canty este trezit, imbracat si hranit. Apoi,
lordul Hertford il duce in sala tronului, unde este nevoit sa asculte mai
multe rapoarte plictisitoare despre treburile statutlui. Cu toate ca Tom
reuseste sa se descurce dstul de bine in aceasta situatie, lordul Hertfod ii
atrage atentia asupra unor boacane. Dupa amiaza, Tom profita de discutia
cu Humphrey Marlow, baiatul ce primea bataie in locul sau, pentru a invata
multe din lucrurile pe care trebuia sa le stie in noua sa calitate. De aici
incolo, Tom se slujeste de orice ocazie pentru a tine minte si a se instrui
despre indatoririle sale regale.
Urmatoarele doua zile sunt asemanatoare celei dintai, iar Tom devine
din ce in ce mai familiarizat cu ceea ce trebuie sa faca. In cea de-a patra zi,
larma facuta de o multime ii atrage atentia. Se uita pe geam si intreba din
ce pricina are loc acea tulburare, iar un sol ii aduce la cunostiinta ca gloata
de afara se tinea dupa un barbat, o femeie si o fetita ce urmau a fi
executati pentru crime savarsite impotriva linistii si bunei randuieli a
regatului. Tom porunceste ca cei trei oameni sa fie adusi in fata sa, si, dupa
ce ii chestioneaza si le hotaraste sentintele, castiga admiratia tuturor celor
de la curte, care incep sa se intrebe daca nu cumva nebunia nu il mai
afecta. Reincrezator in sine, Tom participa la o masa regala, fara a se mai
fastaci si a mai face vreo greseala.

Intre timp, printul este nevoit sa ii urmeze pe John Canty si complicele

sau, Hugo. Adoarme pe o gramada de paie, si, cand se desteapta, aude mai
multe povestiri despre injustia legii din regatul sau. Manios, el declara ca
legile nedrepte vor fi abolite. Vorbele sale, precum si pretentia lui de a fi
regele Angliei, ii aduc batjocura unui grup de vagabonzi ce se alaturasera
lui Canty si lui Hugo.

Silit sa calatoreasca impreuna cu acesti nelegiuiti tovarasi, refuza sa ia

parte la faptele lor rele, si, pana la urma, reuseste sa scape de ei, dupa ce ii
marturiseste unui om ca Hugo este talhar. Rataceste apoi pe drumuri de
tara, cautand adapost si mancare, gasind, in cele din urma, drept loc de
dormit un grajd. Atunci cand se trezeste, da ochi in ochi cu doi copii, care il
cred ca este adevaratul rege si anunta aceasta veste mamei lor. Femeia ii
da de mancare si il pune sa faca mai multe treburi in gospodarie.

In timp ce lucreaza, ii zareste pe Hugo si Canty sosind in fata casei, asa

ca isi ia talpasita si se ascunde in padure. Aici gaseste un pustnic batran, cu
adevarat iesit din minti, care ii da de mancare si se ingrijeste de el, dar
atunci cand afla ca este regele Angliei, fiul lui Henry al VIII-lea, este macinat
de gandul razbunarii. Il leaga pe baiat si este pe punctul de a-l injunghia
atunci cand la usa colibei sale isi face aparitia Miles Hendon. Pustnicul
incerca sa il alunge pe Hendon dar, in absenta lui, John Canty si Hugo pun
mana pe baiat si il iau cu ei.
Inca o data, Hugo se straduieste sa il faca pe print sa cerseasca si sa
participe la faradelegile sale, insa Edward refuza sa aiba de a face cu asa
ceva. Hugo se hotareste sa il arunce pe print in mainile legii, asa ca fura
pachetul unei femei, si il pune in mainile lui Edward, dupa care isi ia
talpasita. Multimea adunata il acuza de furt pe print, si el este cat pe aci sa
manance bataie, insa chiar atunci Miles Hendon ii vine iarasi in aparare.
Pentru a da satisfactie oamenilor, Miles si printul se predau unui judecator
de pace. Judecatorul este bun la inima, si da o hotarare dreapta. Hendon
reuseste sa il convinga pe strajnic sa il elibereze pe baiat, si pleca impreuna
cu regele catre Hendon Hall, pe unde Miles nu mai calcase de zece ani.
Atunci cand ajung acolo, Hugh, fratele lui Miles, si lady Edith, care il
iubise odata pe Miles, neaga ca l-ar cunoaste pe acesta. Hugh il reclama pe
Miles ca ar fi un impostor, iar printul este dus la inchisoare impreuna cu el.
Aici, printul descopera conditiile mizere de viata din inchisorile tarii sale, si
aude alte povesti despre lipsa de dreptate a legilor englezesti. Pana la
urma, Miles este condamnat sa fie legat doua ore la stalpul infamiei,
primind, de asemenea, douasprezece lovituri de bici din pricina printului ce
isi afirmase din nou adevarata identitate.
Chiar atunci cand printul se intoarce la Londra, Tom Canty invata ce
trebuie sa faca ca si rege si se pregateste pentru incoronarea sa. In ziua
incoronarii, el calareste in fruntea unei mari procesiuni prin toata Londra,
inclusiv prin Curtea Gunoaielor, zarindu-si cu aceasta ocazie mama si
tagaduind ca o cunoaste. Imediat dupa aceea, el este insa cuprins de
remuscari.
Incepe ceremonia incoronarii si, chiar in momentul cand arhiepiscopul
de Canterbury este gata de a-i pune coroana pe cap, adevaratul print
paseste in fata si isi cere drepturile. Tom confirma ca Edward are dreptate,
si sunt puse mai multe intrebari pentru a se determina identitatea celor doi
baieti. Edward Tudor isi confirma pozitia de print si mostenitor al coroanei
dupa ce ii spune lordului St. John unde se gaseste sigiliul Engliterei. 
Atunci cand Miles Hendon, care fusese separat de print, isi face aparitia
la Westminster, este arestat si adus in fata recent incoronatului rege.
Pentru ca Hendon crezuse ca baiatul era nebun de-a binelea, nu ii vine sa-si
creada ochilor cand il vede pe tron. Pentru a-l pune la incercare, cere un
scaun si se aseaza pe el in prezenta regelui. Edward spune ca Hendon are
dreptul de a face acest lucru, si ca prietenul sau este cavaler, numindu-l
apoi pair al Angliei si conte de Kent. Mai tarziu, Tom Canty primeste titlul
de “fin al regelui”.
In ultimul capitol, are loc incheierea mai multor intrigi din roman: Hugh
Hendon nu este condamnat, dar paraseste Anglia pentru a pleca in Europa,
lady Edith se marita cu Miles, Edward ii rasplateste pe toti cei ce fusesera
buni cu el , ii pedepseste pe cei care ii gresisera, si indreapta erorile justitiei
pentu cei nedreptatiti de legile Angliei. De-a lungul scurtei sale vieti si
domnii, Edward Tudor si-a adus mereu aminte de aventurile sale si, din
aceasta cauza,  a guvernat tara cu o mare indurare fata de toti supusii sai.

BIBLIOGRAFIE:

 Mark Twain, Print si Cersetor, Editura Cartex, 2000