HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ INDUSĂ DE

SARCINĂ
Referat-Obstetrică și Ginecologie

Grupa 3, MD II, seria A

Caciuc Parascheva-Andra
Gorceag Ruslana
Rohozneanu Constantin
Sturza Maria-Camelia
 Hipertensiunea arterială indusă de sarcină este o entitate anatomo-clinică
caracterizată prin creșterea valorilor tensiunii arteriale peste limitele fiziologice la o gravidă
după a 20-a săptămână de gestație.
Etiopatogenia rămâne încă incomplet cunoscută. Modificările sistemice se
datoreaza in mod cert unei secvente de vasospasm, activare endotelială (TNFalfa,
IL, endoteline 1 cu reducerea dramatică a sintezei de NO si secreţie inadecvată de
prostaglandine) și ischemie. Acestea conduc în final la o suferinţă pluriorganică
cu un spectru larg de manifestări de la forme subclinice la forme cataclismice
ameninţătoare de viaţă pentru mamă si făt.
Prezenţa placentei este absolut necesară pentru apariţia bolii, independentă de
prezenţa fătului.
De-a lungul timpului s-au selectat mai multe teorii care încearcă, cel puţin parţial
să explice apariţia bolii. Dintre aceste teorii menţionăm:
 Dezvoltarea anormală a placentei – cu fenomene de remodelare anormală a
 arterelor spirale, diferenţierea defectuoasă a trofoblastului, hipoperfuzia
 placentară cronică, hipoxia și ischemia placentară.
 Disfuncţia endoteliale sistemice
 Factori imunologici
 Sensibilitate crescută la angiotensină II,
 Inflamatia / infecţie
 Factorii genetici

1) Preeclampsia este definită ca hipertensiunea arterială (peste 140/90 mmHg) nou

instalată, de obicei după 20 de săptămâni de sarcină.
În forma cea mai severă, preeclampsia este o afecțiune cu potențial letal. Ea crește
riscul de apariție a convulsiilor (eclampsia).
Preeclamspia, constă într-o intensificare a fenomenelor de disgravidie caracteristice
nefropatiilor, ce devin astfel semne de iminenţă a convulsiilor eclamptice.
Ea precede de obicei cu câteva ore eclampsia, iar depistarea ei prezintă o importanţă
deosebită pentru a aplica o terapie profilactică activă.
Fenomenul central este vasospasmul generalizat care stă la baza hipertensiunii prin
vasoconstricţie arterială, suferinţei fetale prin scăderea fluxului sangvin placentar şi a
simptomelor sistemice prin spasm vascular cerebral, hepatic, renal.
Preeclampsia apare numai în timpul sarcinii și afectează aproximativ 5% din femeile
gravide. Ea dispare în primele două săptămâni după naștere și nu duce, de obicei, la instalarea
unei hipertensiuni cronice. Totuși, se consideră că femeile cu preeclampsie au un risc crescut
de a dezvolta HTA cronică mai târziu, pe parcursul vieții.
 SIMPTOME
Apariția hipertensiunii arteriale este de obicei asimptomatică. Simptomele de
 preeclampsie includ:
■ Edeme la nivelul mâinilor și a feței ce nu dispar în cursul zilei (dacă nu există
alte semne de preeclampsie, umflarea este manifestarea unei sarcini normale);
■ Creșterea rapidă în greutate (mai mult de 1 kg pe săptămână sau mai mult de 3
kg pe lună);
■ Sângerare prelungită de la nivelul unei leziuni acute.
 Odată cu scăderea fluxului sanguin către organe apar simptomele de preeclampsie
severă precum:
■ Durere de cap puternică ce persistă după administrarea medicației antialgice;
■ Scăderea acuității vizuale sau vedere încețoșată, apariția petelor în câmpul vizual
sau perioade de orbire;
■ Scăderea volumului urinar (mai puțin de 470 ml în 24 de ore);
■ Dificultăți de respirație, în special în poziție culcată.
2) Eclampsia
Eclampsia se caracterizează prin fenomene convulsive sau comă în afara unei patologii
cerebrale sau de altă natură, apărute pe fondul unor manifestări caracteristice preeclampsiei.
Eclampsia survine în ultimele luni de sarcină, în timpul travaliului sau în primele zile
postpartum, și evoluează spontan, prin crize repetate, spre comă.
Criza eclamptică are 4 perioade: invazie (8 - 10 secunde), contracții tonice (20 - 30
secunde), contracții clonice (40 - 60 secunde), comă superficială (câteva minute) sau profundă
(10 -20 minute până la ore). Sulfatul de magneziu este util în prevenția convulsiilor la
gravidele cu preeclampsie severă.
Terapia preeclampsiei
Profilaxia. Va fi recomandat repausul la pat, regimul alimentar hiperproteic, hiposodat,
care sa furnizeze 2.500 cal/zi. In trimestrul III este recomandata suplimentarea de Ca, Mg, Zn.

In ultimele doua saptamani se pot administra doze mici de aspirina, care scad sensibilitatea
materna la actiunea antitrombinei II prin modificarea raportului tromboxan/ prostaglandina I2
in favoarea PG-I2.

Terapia medicamentoasa:
Sedativele si tranchilizantele favorizeaza repausul si calmeaza agitatia psihica. Se utilizeaza
fenobarbital si diazepam.

Anticonvulsivante. MgSO4 poseda pe linga efectul anticonvulsivat si efecte tocolitice,

diuretice si hipotensoare.
Principalele medicamente antihipertensive folosite sunt:
1)Metildopa - agent antihipertensiv ușor, cu debut relativ lent al acţiunii (3-6h),
cu dezavantajul efectului sedativ la doze mari.
2)Beta-blocantele –cu efecte secundare adverse mai accentuate decât la
metildopa, cu asociere mai frecventă cu convulsii, cu declanșarea prematură a
travaliului, restrictie intrauterină de crestere fetală, apnee neonatală, bradicardie
și hipoglicemie (mai ales la propranolol). Greutatea placentară mică și greutatea
 fetală la nașteremai mică este asociată cu administrarea precoce în timpul
sarcinii (atenolol). Efectele malformative ale beta blocantelor pot asocia creșterea
generală a malformatiilor congenitale majore, defecte cardiovasculare, cheilo-
palatognatoschizis și defecte de tub neural.
3)Labetalol - activitate de blocare beta-adrenergici și alfa-adrenergici, poate păstra
fluxul sanguin uteroplacentar, cu debut rapid al acţiunii (2h), cu utilizare, în
general, în condiţii de siguranţă în timpul sarcinii (24, 31, 32).
4)Pindololul și Metoprolol (formă cu acţiune prelungită) - agenţi acceptabili ca
terapie antihipertensivă.
5)Nifedipina - formă cu acţiune prelungită, 30-90 mg, o dată pe zi, la intervale de
creștere de 7-14 zile, doza maximă de 120 mg / zi (25)
6)Hidralazina – mult timp tratamentul de elecţie în hipertensiunea arterială de
sarcină, poate fi administrată intravenos în tratamentul acut al hipertensiunii
arteriale severe. Răspunsul hipotensiv la hidralazina este mai puţin previzibil
decât cea observată cu alţi agenţi parenteral. Efectele secundare adverse sunt mai
crescute la hidralazină comparativ cu labetololul fără să existe la acest moment
consens cu privire la utilizarea unuia dintre ele.
7)Clonidina – are același mecanism de acţiune ca și metildopa, poate fi un agent
eficient pentru tratamentul hipertensiunii arteriale ușoară. Este de ales atunci
când medicaţia uzuală (metildopa, nifedipina și labetalol) nu pot fi utilizate, cu
efecte secundare reduse și posibilitatea apariţiei unei hipertensiuni rebound după
oprirea tratamentului.
Bibliografie:
 Actualități în hipertensiunea arterială indusă de sarcină- Maria Livia Ognean, Radu
Chicea,2016
 Elemente de obstetrică ginecologie cu implicații în conduita reabilitării orale
complexe-Ion Constantin Fătu, Alexandra Pangal, Gabriel Costăchescu,2014
 https://www.medicinenet.com/pregnancy_preeclampsia_and_eclampsia/article.htm
#who_is_at_risk_for_preeclampsia_and_eclampsia
 https://americanpregnancy.org/pregnancy-complications/pregnancy-induced-
hypertension/
 https://www.merckmanuals.com/professional/gynecology-and-
obstetrics/abnormalities-and-complications-of-labor-and-delivery/placenta-accreta