Cel mai important aspect al cântatului la un instrument este, fără doar și poate,

pozarea. O pozare incorectă duce atât la probleme în tehnica instrumentistului, cât și la

probleme din ce în ce mai grave de sănătate. Tocmai pentru a se evita problemele de ordin
tehnic și cele medicale, viitorul instrumentist trebuie învățat de mic copil cum să adopte
pozarea corectă la instrumentul ales.

În primul rând, Dan Cumpătă spunea: „Studierea poziției corpului și a mișcărilor

mâinilor la instrumentele de coarde, realizarea acomodării instrumentiștilor cu acestea, au
dus, deci, la concluzia că cele mai bune rezultate se bazează pe însușirea pozițiilor și
mișcărilor cele mai naturale”. Fiecare om este unic în felul său, iar profesorii de instrument
sunt datori să conștientizeze unicitatea fiecărui elev pe care îl au și să îl ajute să descopere
acea pozare care îi vine cel mai natural. În special elevii mici (6-7 ani) nu au cum să își dea
seama cum funcționează corpurile lor, în cazul lor profesorul de instrument intervenind cel
mai mult în corectarea poziției și în descoperirea pozării celei mai naturale, în care elevul să
nu simtă niciun discomfort. Cu cât elevul avansează mai mult, atât în cunoștințe, cât și în
vârstă, cu atât rolul profesorului se diminuează, instrumentistul în formare (elevul) fiind în
stare să descopere ce anume i se potrivește și ce anume trebuie să schimbe, pentru a obține
echilibrul dintre poziția naturală a corpului și sunetul calitativ.

De asemenea, reținem și următoarele trei aspecte importante conform lui Ivan

Galamain, și anume: „Naturalețea trebuie să fie primul principiu de ghidare. Bine este numai
ce este natural pentru un anumit elev, pentru că numai ce este natural este comfortabil și
eficient”. Din acest citat reținem că, atunci când vine vorba despre pozarea la instrument, nu
este nevoie de reguli rigide, căci acestea pot duce la daune ireversibile (probleme medicale
dintre cele mai grave și eventuala pierdere a posibilității de cânta la instrument), ci este nevoie
de flexibilitate și „reguli” adaptate fiecărui interpret. Un alt aspect ce trebuie reținut este
următorul: „Oricât de importante sunt elementele individuale ale tehnicii violonistice, mult
mai importantă este înțelegerea idependenței lor într-o relație mutuală, organică”. Este
important ca toți instrumentiștii în formare să înțeleagă faptul că toate elementele tehnicii
instrumentale sunt corelate și nu sunt de sine stătătoare. Adică, nu se poate vorbi despre o
tehnică instrumentală corectă dacă, de exemplu, tehnica mâinii drepte este deficitară, chiar
dacă tehnica mâinii stângi este foarte bine pusă la punct. Tehnicile celor două mâini sunt
diferite, întradevăr, dar nu pot fi luate separat, căci ele sunt cele două jumătăți ale unui întreg
mai mare ce trebuie stăpânit. Mai reținem următorul aspect: „Se ignoră faptul că suprema
importanță nu o dețin mișcările fizice în sine, ci controlul lor mental. Cheia spre ușurință și
acuratețe, și în final, spre completa stăpânire a tehnicii viorii trebuie aflată în relația dintre
minte și mușchi, adică, abilitatea de a face succesiunea comandă menatală/ răspuns fizic atât
de rapidă și atât de precisă cât este posibil”. Studiul și controlul mental al mișcărilor este cheia
spre o tehnică de succes, spre stăpânirea completă a tehnicii instrumentului. Tocmai din
această cauză se recomandă studiul mental al partiturilor, dar și a tehnicii, pe cât de mult
posibil și tocmai de aceea este atât de important ca instrumentistul să fie conștient de absolut
toate mișcările pe care le face. Doar prin această conștientizare a mișcărilor, ele pot fi reținute
de organism și se poate ajunge la virtuozitate.
 Așadar, aspectele cele mai importante pe care profesorul de instrument trebuie să le
expună elevului și de care acesta din urmă trebuie să fie conștient, încă de la bun început, sunt
adoptarea unei poziții, unei pozări cât mai naturale cu putință la instrument, faptul că tehnica
mâini drepte și tehnica mâinii stângi alcătuiesc un tot și că nu trebuie privite separat și faptul
că studiul mental este, cel puțin, tot atât de important cât cel fizic. Ținând cont de aceste
aspecte, fiecare elev poate atinge, în timp, virtuozitatea.

Lica Ana

FIM, an II, grupa 2, chitară clasică