Profesorul de instrument – Citate

Conf. Univ. Dr. Tatiana Noia

Mircea Dan Răducanu: ,,Metodica studiului şi predării pianului”

În Introducerea tratatului, intitulată ,,Conceptul de metodică. Rolul metodicii în
formarea profesorului de pian” reliefează procesul de dedublare a personalităţii
tânărului instrumentist devenit profesor.
Profesorului îi sunt necesare eforturi sporite, orientate în primul rând spre obţinerea
capacităţii absolut necesare de dedublare a personalităţii. Mai explicit: profesorul
începător, lipsit de o chemare pedagogică specială, comite în general eroarea capitală
de a raporta în mod mecanic toată experienţa vie din cadrul clasei de pian doar la
elementele propriei evoluţii instrumentale.
Este necesar aşadar, ca absolventul de conservator să poată adăuga subiectivităţii
introvertite a instrumentistului, obiectivitatea extravertită a profesorului”.

Petre Munteanu: ,,Principii de metodică instrumentală”, p.73

,,Pedagogul adevărat se caracterizează prin aceea că pune la dispoziţia elevilor săi, în
orice moment, toate cunoştinţele şi experienţa sa.
Rezultatele muncii didactice sunt determinate de: 1. interesul pe care profesorul îl
arată faţă de procesul de învăţământ instrumental; 2. regularitatea cu care înţelege să-
şi desfăşoare activitatea în acest domeniu”.

Leopold Auer: ,,Metoda mea de vioară”, p.21-23

Despre lecţiile sale cu Joachim, în capitolul ,,Cum am învăţat vioara”
,,Orarul nostru era mai mult decât neregulat ! Trebuia să fim gata pentru lecţie la
orice oră din ziua când venea în oraş să ne predea ! Ora nu era niciodată fixată
dinainte. ....
Orice avea legătură cu tehnica celor două mâini se presupunea că rezolvăm acasă.
Joachim intra foarte rar în detalii tehnice şi nu făcea niciodată sugestii ....
Cântatul lui, când îl ascultai, îţi dezvăluia orizonturi nebănuite, dar ar fi însemnat să-i
ceri imposibilul în a fi un profesor în sensul obişnuit al cuvântului.
Rareori îşi făcea clar înţeles sensul în detaliu, şi singura remarcă pe care o articula din
când în când, după ce îşi demonstra punctul de vedere, era: <<So müssen Sie es
spielen !>> (În felul acesta trebuie să cânţi!)”

Neuhaus: ,,Despre arta pianistică”, pag.188

,,Profesorul de instrument ... trebuie să fie înainte de toate ... tălmăcitor şi lămuritor
de muzică”.
,,Munca pe care pedagogul trebuie să o ducă în clasă este o muncă asupra muzicii şi
de întruchipare a ei în interpretare (deci o muncă asupra imaginii artistice şi asupra
tehnicii).
Doi bani nu face pedagogul care se mulţumeşte să vorbească elevilor despre
<<imagine>>, <<conţinut>> şi nu se străduieşte să obţină întruchiparea cât mai
corectă a lor în sunet, în fraza muzicală, în forma unei tehnici desăvârşite.
La fel este şi pedagogul care are o viziune clară doar despre <<tehnică>>, despre
execuţie, având în schimb concepţii confuze, vagi, despre muzică, despre sensul şi
legile ei”.

Mircea Dan Răducanu: pag.74

,,Pentru a fi reală şi completă, orice apreciere trebuie să se refere la:
- respectarea fidelă a textului şi a indicaţiilor sale;
- alegerea şi gradul de perfecţiune a mijloacelor tehnice şi de expresie folosite;
- expresivitatea şi aportul personal în execuţie.”

Silvia Şerbescu:
”În aplicarea metodei ţin totdeauna seama de elementele psihofizice ale elevilor.
Metodologia tehnică muzicală generală o aplic tuturor, o completez prin procedee
pedagogice ce diferă de la caz la caz. Astfel, unui elev conştiincios şi pedant îi
recomand cântatul în viteză, în vederea formării gândirii muzicale rapide. Unui elev
superficial, dimpotrivă, studiul rar, pentru a se asculta critic”.

Pascal Bentoiu: ,,Deschideri spre lumea muzicii” pag.258

,,Ceasuri, zile, săptămâni, luni şi ani de încordare, apoi inevitabilele mici încercări de
rebeliune, din ce în ce mai rare, dar mai grave, până când – finalmente – eşti tu însuţi.
Dar pe parcursul acestui suiş, câte momente de caldă apropiere, în care apar stima,
dragostea, recunoştinţa, în care se cimentează ceva dincolo de prietenie, ceva ce
rămâne ca un fluid indefinisabil între maestru şi ucenic! Ceva care participă – într-un
fel – de la misterul permanent al naşterii. Pentru realizarea acestui miracol, ţie,
ucenicule, ţi se cere însă să crezi. Am crezut în profesorul meu [Mihail Jora] “.

Arta de a studia
,,A şti cum să studiezi este o adevărată artă. O artă care se câştigă numai în decursul
anilor de studiu şi se perfecţionează o dată cu însăşi desăvârşirea artistică”. [Max.
Costin; pag.200]

Deprinderi greşite
,,Dacă a învăţa este de obicei neplăcut, a te dezvăţa şi a o lua iar de la început este
înzecit de greu”. [Maximilian Costin – pag.197]

Emoţie şi trac
,,Facultatea de a te emoţiona nu este un defect – dar tracul trebuie combătut; fără
emoţie nu poţi fi artist. .... Încrederea şi stăpânirea de sine sunt sentimente de ordin
moral şi ţin de educaţia gândirii”. [Max. Costin; pag.195]
Profesor – misiune importantă pentru începători
,,Rolul educatorului în artă este imens şi, contrar părerilor unora, începătorilor ar
trebui să li se dea profesorii cei mai buni, de primele impresii şi obişnuinţe depinzând
tot restul dezvoltării viitoare”. [Max. Costin; pag.199]

Tehnica / construire / menţinere

,,Tehnica se câştigă pas cu pas, încet, asemenea construcţiei unui edificiu, unde
fiecare piatră este aşezată şi cimentată una câte una de la temelie până la acoperiş. Cu
cât edificiul va fi mai mare şi mai înalt, cu atât baza va trebui să fie mai profundă şi
mai puternică. Trebuinţa aceasta a revenirii la bază o simt toţi artiştii adevăraţi.
Târziu de tot, după ce scrisese multe opere geniale, Beethoven revenea din când în
când la tratatele elementare ale compoziţiei. De aici rezultă şi necesitatea virtuozilor
de a avea elevi, pentru a putea întreţine obligatoriu, fiind nevoiţi să înveţe pe alţii,
studiile elementare, baza edificiului tehnicii lor”. [Max. Costin; pag.199]

Studiu bun
,,Condiţiile unui bun studiu sunt îndeplinite atunci când, printr-o muncă normală, se
obţine o înmagazinare şi o asimilare maximă într-un timp cât mai scurt”. [Maximilian
Costin – pag.200]
,,Munca este normală atunci când este făcută cu claritate, atenţie fără încordare şi fără
nici un fel de oboseală sau sforţare a creierului şi a corpului”. [Maximilian Costin –
pag.200]
,,Este de prisos să studiezi obosit sau fără atenţie, fiindcă nu numărul orelor de studiu
aduce progresul, ci calitatea lor”. [Maximilian Costin – pag.200]

Studiu; siguranţă şi încredere în cântat

,,Siguranţa în execuţie se capătă prin încrederea în forţele proprii. Nimic nu se simte
mai cu uşurinţă decât lipsa acestei calităţi, fără de care execuţia unei bucăţi muzicale,
oricât de simplă, nu face plăcere şi nici nu se impune atenţiei nimănui”. [Max. Costin;
pag.194]
,,Încrederea în forţele proprii se capătă prin studiu conştiincios, care se face cu
răbdare şi dragoste de muncă”. [Max. Costin; pag.194]

Fritz Kreisler (1875-1962): ,,Lucrez numai când simt că am nevoie. Cred că totul este
în creier. Gândeşti un pasaj şi ştii imediat cum îl vrei”. (Boris Schwartz: Great
masters of the violin; New-York – 1983, pag.309