Universitatea Națională de Artă „George Enescu” din Iași

Obiectul de studiu: Estetică muzicală Student: Codrin Petru Mihalache

Viziunea proprie asupra interpretării muzicale

Interpretarea muzicală presupune un sincretism între mai multe arii ale
muzicii. Dacă într-o oarecare altă artă se cere doar tehnică, în arta muzicală se cer
cunoașterea mai multor domenii de specialitate. Interpretul realizează, practic, o
geneză1 a ceva imortalizat într-un „cifraj” de specialitate. Interpretarea muzicală
poate fi de mai multe feluri precum: vocală – solo, corală sau instrumentală.
Fiecare categorie de interpretare capătă valențe proprii. De pildă, în cântarea
corală, pe lângă însușirea noțiunilor teoretice, este nevoie de cunoașterea
noțiunilor de canto coral, de armonie și altele care intă în componența
interpretării corale.

Maestrul Sergiu Celibidache zicea că ” Sunt aici dar nu sunt aici. Aceasta
este esența transcendenței”. În aceste cuvinte, Sergiu Celibidache exprimă plenar
calitatea pe care trebuie să o aibă un interpret. Este adevărat că această
transcendență în timp și spațiu trebuie să o dețină și un compozitor, deoarece el
are noțiunea a ceea ce a creat, a ceea ce crează , a finalului lucrării și totodată a
imaginii acesteia de ansamblu. Cu această volatilitate de spațiu se confruntă și
interpretul. El trebuie să fie conștient de presația incipitului, să fie ancorat în
performanța de moment și să aibă o viziune clară către finalul interpretării.

Așadar, interpretul reușește să fie un al doilea creator. El este cel care

conferă timp și spațiu materialului sonor2. În consolidarea acestor idei, Igor
Stravinski spune în Poetica muzicală: „ Este just și firesc să cerem interpretului
supunerea și cultura pe care le cerem creatorului”. De-a lungul istoriei au fost
compozitori renumiți care nu aveau calități de interpretare a creației lor. În
schimb, interpretul preia o partitură și îi dă viață. Prin urmare, am putea afirma că
lucrarea unui compozitor, în absența unei interpretări, rămâne vidă fără a se
concretiza în vreun fel. Cu toate acestea, nici interpretul nu este slăbit de unele
rigori, iar în ideea aceasta, Jean. R spune că „O creație poate dăinui prin intenție,
dar poate muri prin execuție”, fapt ce îi conferă interpretului o responsabilitate
deosebită de recreator a ceva de acceași valoare cu crearea însăși.

1
„ Arta transformă actul de comunicare într-o geneză.”- Rene Berger Artă și comunicare
2
„Muzica nu este, ci devine de fiecare dată”