Viața și activitatea lui Teodor T.

Burada

Teodor T. Burada (1839-1923) este considerat unul dintre primii fondatori ai

muzicologiei românești prin contribuția științifică vastă, în special de folclorist, istoriograf, iar
mai apoi de etnograf, filolog și arheolog. A moştenit talentul de memorialist de la tatăl său
(Teodor Burada), mare vornic în Moldova, şi înclinaţia spre muzică, literatură şi limbi străine,
de la mama sa, Maria (n. Isăcescu), dintr-o veche familie de boieri moldoveni. După primele
studii făcute în casa părintească, a intrat, în 1856, cadet la Şcoala Militară, pe care a părăsit-o
un an mai târziu, trecând ca elev la Academia din Iaşi, fosta Academie Mihăileană. Între
1860-1861 era student la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi.
Şi-a continuat studiile la Paris, frecventând Conservatorul de Muzică și fiind primul student
din Moldova înscris la această instituţie. A absolvit Conservatorul de Muzică din Capitala
Franţei în 1863. Licenţiat în drept în 1865, a revenit în ţară în anul următor. Până în 1885,
când a demisionat, a ocupat diverse funcţii în magistratură la Roman, Galaţi, Focşani şi Iaşi: a
fost judecător la Roman (1866) şi Iaşi (1867), preşedinte de tribunal la Galaţi (1868), apoi
consilier la Curtea de Apel din Focşani (1869) şi Iaşi (1871). Preocupat de muzică, a fost
profesor de vioară la vârsta de numai 21 ani, după care din 1877 a predat cursul de Teoria
muzicii și Solfegiu la Conservatorul din Iași, unde a activat și în calitate de cercetător timp de
peste cinci decenii. Teodor Burada a studiat manuscrisul „Cartea științei muzicii” al lui
Dimitrie Cantemir, aflat în posesia cercetătorului turc Rauf Yekta Bey, care l-a găsit și
cumpărat într-un anticariat din Istanbul. Astfel, Burada a fost primul muzicolog român care a
analizat manuscrisul alcătuit de renumitul domnitor cărturar român, reușind să publice în
1903 un important studiu, Scrierile muzicale ale lui Dimitrie Cantemir Domnitorul Moldovei.
Pasionat și de arheologie, în anul 1884, el a descoperit fragmente de ceramică și figurine de
teracotă în apropierea satului Cucuteni din județul Iași, fapt care a dus la descoperirea culturii
Cucuteni, o cultură neolitică importantă a Europei între 5000 Î.Hr. și 2750 Î.Hr1.
Pasionat folclorist, a manifestat un interes deosebit pentru folclorul muzical românesc
și cel din diaspora, studiind folclor din provinciile românești, dar și folclorul aromânilor și cel
al unor sate din Ucraina (ex. Crimeea – Kerson). Primele sale studii de muzicologie și folclor
au fost publicate în reviste literare și istorice, Teodor T. Burada lucrând ulterior la redactarea
Istoriei muzicii românești. Principala sa metodă de investigație științifică a fost informația

1
https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/teodor-burada-intre-cultura-cucuteni-si-muzica-lui-dimitrie-
cantemir

1
orală, iar în perioada de studiu petrecută la Paris a alcătuit o bibliografie muzicală bazată pe
vechile surse latine, grecești, franceze, italiene și germane.
A întreprins o serie de călătorii de documentare în toate provinciile româneşti, dar şi în
zonele din afara ţării, locuite de români (Macedonia, Gubernia Kerson din Ucraina, Moravia,
Bulgaria, Croaţia, Dalmaţia, Grecia, Galiţia, Egipt). Are numeroase studii de specialitate,
unele publicate în Almanahul muzical pe care l-a editat sau în alte reviste (Convorbiri
literare, Arhiva, etc.).
Câteva studii de referință: Despre întrebuinţarea muzicii în unele obiceiuri vechi ale
poporului român (1876), Cercetări asupra danţurilor şi instrumentelor de muzică ale
Românilor (1877); O călătorie în Dobrogea (1880) – prima încercare din istoria folcloristicii
româneşti de cercetare monografică etnofolclorică, Datinile poporului român la
înmormântări (1882) ș.a.
Pasionat folclorist român, Teodor T. Burada semnalează, pentru prima dată în literaura
de specialitate, genuri folclorice puţin cunoscute până atunci: bocetul, cântecul bradului,
paparudele, pluguşorul, cântecul cununii, drăgaica, scaloianul, teatrul popular.
În Operele sale se evidențiază o concepție unitară cu privire la cercetare a fondului
spiritual românesc, Teodor T. Burada fiind primul specialist român care apelează la metoda
inovativă de cercetare comparată a folclorului. În prefața volumului I, Opere, muzicologul
Viorel Cosma remarcă preferința lui Burada pentru formele și genurile științifice miniaturale
(articolul lexicografic, schița monografică), considerându-l ,,pionierul lexicografiei muzicale
românești”. Dintre articolele sale de acest gen menționăm: Cronica muzicală a orașului Iași,
Cercetări asupra danțurilor și instrumentelor de musică ale românilor, Corurile bisericești
de muzică vocală armonică în Moldova, Istoria teatrului în Moldova etc.
Activitatea muzicologului a fost legată de Conservatorul ieșean, de aceea a realizat o
biografie amplă a instituției prin studii și articole publicate în Almanah musical sau Lyra
Română. Un aspect pe care Burada l-a susținut a fost introducerea cântării corale în bisericile
din Moldova. Pe lângă acesta, Burada a propus noi căi de investigație în domeniul teatrologiei
naționale și ideea de a include în conceptul de teatru manifestările de spectacol popular Irozii
și Jocul păpușilor.
Între 1876-1877, Teodor T. Burada realizează o investigație asupra obiceiurilor vechi,
dansurilor și instrumentelor populare la români, prin două studii cu caracter istoriografic,
publicate în Almanah musical. Acestea conțin numeroase exemple muzicale, Burada notând și
transcriind o serie de melodii populare, inclusiv cea a călușarilor după Fr. J. Sulzer.
Muzicologul român este primul care propune metoda de cercetare comparată, fiind un

2
precursor de seamă pe plan național al acestei metode, dezvoltată de către Constantin Brăiloiu
și George Breazul în sec. al XX-lea.
Schița monografică Cronica muzicală a orașului Iași reprezintă o lucrare singulară în
muzicologia românească prin abordarea stilului de cronică a evenimentelor artistice în
succesiunea lor istorică și prin documentația impresionantă.
Cercetătorii au identificat câteva etape în activitatea lui Teodor T. Burada:
I. perioada studiilor la Paris (1861-1866) – publicarea ineditului Dicționar muzical, care s-a
impus prin larga și atenta documentare a autorului, prin bogăția termenilor, prin noutatea
includerii considerațiilor de muzică românească la articolele de organologie muzicală, prin
atenția deosebită acordată obiceiurilor, formelor și genurilor populare;
II. perioada orientată asupra organologiei muzicale (1875-1896) – redactarea Almanahurilor
musicale;
III. perioada de maturitate științifică, prin inițierea rubricilor permanente din Arta română
(1908-1909) – bogăția de idei și date documentare, trimiteri bibliografice la surse străine și
românești, moștenire valorificată de cercetătorii secolului trecut.
Teodor T. Burada a intrat în circuitul culturii internaționale prin remarcabilele
contribuții la reliefarea personalității lui Dimitrie Cantemir și a articolelor lexicografice de
organologie muzicală populară, numele său figurând în marile enciclopedii și dicționare
muzicale.

Bibliografie
Dicționarul general al limbii române, Editura Univers enciclopedic, Bucuresti, 2004.
Viorel Cosma, Prefață, în T. T. Burada, Opere, vol. I, București, Editura Muzicală, 1972.
https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/teodor-burada-intre-cultura-cucuteni-si-muzica-lui-
dimitrie-cantemir