Pentru a obține acel sunet cald, frumos, rotund, acel sunet pe care toți elevii și

studenții instrumentiști îl caută, tehnica mâinii drepte trebuie să primeze. Elevii și studenții nu
trebuie să se concentreze numai pe tehnica mâinii stângi (deși sunt tentați să facă astfel,
deoarece aceea li se pare mai complicată), ci trebuie să se aplece și asupra tehnicii mâinii
drepte, căci, adevărul fie spus, mâna dreaptă este cea care produce sunetul, iar nu mâna stângă
(făcând referire la faptul că mâna dreaptă este cea care mânuiește arcușul sau cea care
ciupește corzile).

În primul rând, îl voi cita pe Maximilian Costin: „Calitatea sunetului depinde de

următoarele trei condiții: a) de conformația brațului drept și apăsarea arcușului pe corzi; b) de
conformația și apăsarea degetelor mâinii stângi pe corzi; c) de calitatea și controlul auzului”.
Profesorul de instrument este dator să il ajute pe elevul instrumentist să își înțeleagă
conformația, să înțeleagă care anume sunt atuurile și punctele slabe în conformația sa.
Profesorul este dator să recunoască punctele slabe ale elevului, să i le explice și să îi dea
exerciții tehnice și studii pentru ca acesta să reușească să transforme acele puncte slabe în
puncte forte. De exemplu, degetele scurte la mâna stângă sunt un punct slab când vine vorba
de cântatul la chitară. Pentru această problemă, profesorul își va îndruma elevul să facă
exerciții de extensii ale degetelor. Pe de altă parte, degetele lungi la mâna dreaptă sunt un alt
punct slab când vine vorba de chitară, profesorul fiind nevoit să caute alături de elev poziția
cea mai naturală și comodă, dar și din care se poate obține acel sunet optim.

În al doilea rând, reținem și următoarele cuvinte ale lui Maximilian Costin: „De o
importanță deosebită în obținerea unui sunet frumos este și simultaneitatea mișcărilor
arcușului cu ale degetelor pe coarde. Schimbarea arcușului trebuie să se facă cu o astfel de
precizie, încât să nu se audă între două note acele mici note suplimentare, asemănătoare unor
icnituri deosebit de neplăcute auzului. Lipsa studiului în această direcție, lipsă de care suferă
toți amatorii și diletanții violoniști, dă naștere unei cântări neartistice, fără mlădiere și lipsită
de acea continuitate și legătură între sunete, prin care vioara imită inflexiunile melodioase ale
vocii omenești”. Studiul mișcării simultane ale celor două mâini este deosebit de important.
Dacă mâna dreaptă se va mișca înaintea mâinii stângi atunci se vor auzi câteva note
intermediare deosebit de deranjante. Dacă mâna stângă se va mișca înaintea mâinii drepte,
atunci va exista un moment lipsit de sunet, care deși poate va fi infim, dar va fi, din nou,
deosebit de deranjant și va fi perceput ca ceea ce este, și anume o greșeală.

Așadar, reținem că este extraordinar de important atât studiul tehnicii mâinii stângi, cât
și cel al mâinii drepte. De asemenea, studierea simultaneității celor două mâini nu trebuie
absolut deloc neglijată, iar toate aceste tehnici trebuie studiate cu maximă atenție și cu
controlul auzului. Doar în acest fel se poate obține acel sunet de aur și doar în acest fel se
poate atinge adevărata virtuozitate la instrument.

Lica Ana

FIM, an II, grupa 2, chitară clasică