1

TOPOLOGIA UNUI SPAŢIU METRIC (continuare)

Fie (X, d) un spaţiu metric A ⊂ X.

Definiţie. a ∈ X este punct interior lui A, dacă ∃r > 0 astfel ı̂ncât B(a, r) ⊂ A.
Rezultă că A ∈ Va .
Mulţimea punctelor interioare lui A se notează int(A). Avem

int(A) = {a ∈ X |∃r > 0 astfel ı̂ncât B(a, r) ⊂ A } .

Din definiţie rezultă că int(A) ⊂ A.

Definiţie. a ∈ X este punct aderent mulţimii A, dacă ∀V ∈ Va avem V ∩ A 6= Φ.

Mulţimea punctelor aderente lui A se notează cu A. Avem

A = {a ∈ X |∀V ∈ Va avem V ∩ A 6= Φ } .

Avem A ⊂ A. Într-adevăr, ∀a ∈ A, avem a ∈ A ∩ V, ∀V ∈ Va ⇒ A ∩ V 6= Φ, ∀V ∈ Va

⇒ a ∈ A ⇒ A ⊂ A.
Dăm, fără demonstraţie, câteva proprietăţi:

1. Int(A) este cea mai mare mulţime deschisă inclusă ı̂n A.

2. A este cea mai mică mulţime, ı̂nchisă care include pe A.

3. O mulţime este deschisă dacă şi numai dacă coincide cu interiorul său.

4. O mulţime este ı̂nchisă dacă şi numai dacă coincide cu aderenţa sa.

Definiţie. Un punct a ∈ X se numeşte punct de acumulare pentru mulţimea A, dacă

∀V ∈ Va avem A ∩ (V − {a}) 6= Φ.
Punctul de acumulare se mai numeşte punct limită pentru mulţimea A. Mulţimea punctelor
de acumulare ale lui A se notează A′ . Avem

A′ = {a ∈ X |∀V ∈ Va avem A ∩ (V − {a}) 6= Φ } .

Dar A ∩ (V − {a}) = (A − {a}) ∩ V , deci din definiţie rezultă că

a ∈ A′ ⇔ a ∈ A − {a}.

Se demonstrează că
A = A′ ∪ A.
Observaţie. Fie A ı̂nchisă ⇔ A = A ⇔ A = A′ ∪ A ⇒ A′ ⊂ A. Deci o mulţime ı̂nchisă ı̂şi
conţine punctele de acumulare.

Definiţie. Exteriorul mulţimii A este mulţimea ext(A) = intCX (A).

Definiţie. Frontiera lui A este mulţimea f r(A) = X − int(A) ∪ ext(A).

Se demonstrează că f r(A) = A − int(A).

Exemplu.Fie (R, d) spaţiul metric al umerelor reale şi A = [0, 1). Avem int(A) = (0, 1) ;
A = [0, 1] ; f r(A) = A − int(A) = {0, 1}.
Definiţie. O familie de mulţimi {Ai | i ∈ I } este o acoperire pentru K ⊂ X, dacă K ⊂ ∪ Ai .
i∈I
Definiţie. O submulţime K ⊂ X se numeşte compactă, dacă din orice acoperire a sa cu
mulţimi deschise se poate extrage o subacoperire finită.

Teoremă. O mulţime K ⊂ X este compactă, dacă orice şir de puncte din K are un subşir
2

convergent către un punct din K.

Observaţie. O mulţime compactă este spaţiu metric complet.

Definiţie. Fie [ai , bi ], i = 1, p intervale ı̂nchise şi mărginite din R. Mulţimea P =

[a1 , b1 ] × [a2 , b2 ] × ... × [ap , bp ] se numeţe paralelipiped ı̂nchis ı̂n Rp .
Se demonstrează
Teoremă. Orice paralelipiped ı̂nchis este mulţime compactă.
Dacă p = 1 ⇒ [a, b] este compactă.
Dacă p = 2 ⇒ că dreptunghiul [a1 , b1 ] × [a2 , b2 ] este mulţime compactă.
Definiţie. Mulţimea A ⊂ X este conexă, dacă nu se poate reprezenta ca o reuniune de
două mulţimi nevide, disjunte, ambele deschise sau ambele ı̂nchise.
Intuitiv, o mulţime conexă este formată dintr-o singură ”bucată” nu este o reuniune de
mulţimi disjuncte.
În spaţiul metric (R, d),

A ⊂ X este compactă ⇔ A este ı̂nchisă şi mărginită.

A ⊂ X este conexă ⇔ A este un interval.

Exemplu.
[0, 1] este conexă şi compactă.
(0, 1) este conexă şi nu-i compactă.
[0, 1] ∪ [2, 3] este compactă şi nu-i conexă.

FUNCŢII CONTINUE PE SPAŢII METRICE

Fie (X, d), (Y, σ) spaţii metrice.

Definiţie. Funcţia f : X → Y este continuă ı̂n punctul x ∈ X, dacă ∀ǫ > 0, ∃δ(x, ǫ)

astfel ı̂ncât pentru ∀x′ ∈ X cu proprietatea d(x, x′ ) < δ(x, ǫ) avem σ(f (x), f (x′ )) < ǫ.
f este continuă pe X dacă este continuă pe orice punct din X.

Definiţie. Funcţia f : X → Y este uniform continuă pe X, dacă ∀ǫ > 0, ∃δ(ǫ) ast-

fel ı̂ncât ∀x′ , x′′ ∈ X cu proprietatea d(x′ , x′′ ) < δ(ǫ) să avem σ(f (x′ ), f (x′′ )) < ǫ.
O funcţie uniform continuă este contunuă.

Observaţie. Pentru a arăta că o funcţie nu este uniform continuă, este suficient să arătăm
că există două şiruri (x′n ), (x′′n ) astfel ı̂ncât d(x′n , x′′n ) → 0, dar σ (f (x′n ), f (x′′n )) 6→ 0 pentru
n → ∞.

Aplicaţie. Să dăm definiţiile de mai sus pentru spaţiul metric (R, d).
Fie f : A → R, A ⊂ R.
Funcţia f este continuă pe punctul x ∈ A, dacă ∀ ǫ > 0, ∃ δ(x, ǫ) astfel ı̂ncât ∀ x′ ∈ A cu
proprietatea |x − x′ | < δ(x, ǫ) avem şi |f (x) − f (x′ )| < ǫ.
Funcţia f este uniform continuă pe A, dacă ∀ ǫ > 0, ∃ δ(ǫ) astfel ı̂ncât ∀ x′ , x′′ ∈ A cu
proprietatea |x′ − x′′ | < δ, avem şi |f (x′ ) − f (x′′ )| < ǫ.
Observaţia 1. Dacă a ∈ A ⊂ R este punct de acumulare al lui A, atunci f este continuă ı̂n
a dacă şi numai dacă lim f (x) = f (a). În acest caz,
x→a

lim f (x) = lim f (x) = f (a). (1)

xրa xցa

Un punct ı̂n care f nu este continuă, se numeşte punct de discontinuitate.

Definiţie. Punctul a este punct de discontinuitate de prima speţă, dacă există lim f (x),
xրa
 3

există lim f (x), sunt finite, dar nu are loc (5.1).

xցa
Exemple de funcţii cu puncte de discontinuitate de prima speţă. a) Funcţia semn
f : R → R definită prin 
 1, x > 0
f (x) = 0, x = 0
−1, x < 0,


are ı̂n 0 un punct de discontinuitate de prima speţă, vezi Figura 1.

b) Funcţia parte ı̂ntreagă f : R → R, f (x) = [x] are toate punctele ı̂ntregi de pe axă ca
puncte de discontinuitate de prima speţă, vezi Figura 2.

Y
Y

O X O 1 2 3 X

Figura 1: Funcţia semn Figura 2: Funcţia parte ı̂ntreagă

Definiţie. Punctul a ∈ A ⊂ R este punct de discontinuitate de speţa a doua pentru f , dacă

nu există limita la stânga sau (şi) limita la dreapta ı̂n a, sau aceste limite sunt infinite.

Exemple de funcţii cu puncte de discontinuitate de speţa a doua. a) Funcţia

f : R → R definită prin  1
f (x) = x , x 6= 0
0, x = 0,
are ı̂n 0 un punct de discontinuitate de speţa a doua, pentru că limitele laterale nu sunt
finite: limxր0 f (x) = −∞ şi limxց0 f (x) = +∞, vezi Figura 3.
b) Funcţia f : R → R definită prin
sin x1 , x 6= 0

f (x) =
0, x = 0,
are ı̂n 0 un punct de discontinuitate de speţa a doua, pentru că limitele laterale nu există,
vezi Figura 4.

Y
Y

b b

O X O X

1
Figura 3: Funcţia x Figura 4: Funcţia sin x1

Observaţia 2. Dacă a ∈ A ⊂ R este punct izolat al lui A (adică a ∈ A − A′ ), atunci f este

continuă ı̂n a.
√
Exemple. 1. Fie f : R+ → R, f (x) = x. Să se arate că f este uniform continuă pe
[1, ∞).
Soluţie. Fie x′ , x′′ ∈ [1, ∞). Avem
√ √  |x′ − x′′ | |x′ − x′′ |
|f (x′ ) − f (x′′ )| =  x′ − x′′  = √ √ < .

x′ + x′′ 2
4

Fie ǫ > 0, oarecare. Din inegalitatea de mai sus ⇒ ∃ δ(ǫ) = 2ǫ astfel ı̂ncât pentru
|x′ − x′′ | < 2ǫ, avem şi |f (x′ ) − f (x′′ )| < ǫ. Rezultă că f este uniform continuă pe [1, ∞).

1
2. Fie f : [1, 2] → R, f (x) = x2 .Să se demonstreze că f este uniform continuă. Avem
1  |x′ − x′′ | (x′ + x′′ )
 
′ ′′
 1
|f (x ) − f (x )| =  ′ 2 − ′′ 2  =
 ≤
(x ) (x ) (x′ )2 (x′′ )2
≤ |x′ − x′′ | · (x′ + x′′ ) < 4 |x′ − x′′ | .
Fie ǫ > 0, oarecare. Rezultă că există δ(ǫ) = 4ǫ astfel ı̂ncât pentru |x′ − x′′ | < δ(ǫ) avem şi
|f (x′ ) − f (x′′ )| < ǫ. Rezultă că f este uniform continuă pe [1, 2].

3. Să se demonstreze că f : (0, 1] → R, f (x) = x12 , nu este uniform continuă.

Fie x′n = n1 , x′′n = n+1
1
. Avem
 
′ ′′
1 1 
|xn − xn | =  −
 → 0, pentru n → ∞
n n + 1
dar
|f (x′n ) − f (x′′n )| = n2 − (n + 1)2  6→ 0.
 

Y Y

O 1 X O 1 2 X

√ 1
Figura 5: Funcţia x Figura 6: Funcţia x2

Se demonstrează că au loc:

Teoremă. Dacă f : (X, d) → (Y, σ) este continuă şi A ⊂ X este conexă, atunci f (A) este
conexă.
Teoremă. Dacă f : (X, d) → (Y, σ) este continuă şi A ⊂ X este compactă, atunci f (A) este
compactă.
Caz particular. Dacă f : (X, d) → R este continuă şi A ⊂ X este compactă, atunci f (A)
este mărginită.

Teorema lui Weierstrass.

Dacă funcţia f : (X, d) → R este continuă şi A ⊂ X este compactă, atunci f ı̂şi atinge
marginile pe A ( f are minim şi maxim pe A).

Demonstraţie. Din teorema precedentă, rezultă că mulţimea f (A) este mărginită. Fie
m = inf f (x), M = sup f (x)
x∈A x∈A

Presupunem că f nu-şi atinge marginile pe A. Dacă f nu-şi atinge supremumul, ∀x ∈ A,

avem f (x) < M . Considerăm funcţia
1
g : A → R, g(x) = ,
M − f (x)
 5

care este continuă, deci mărginită.

1
⇒ ∃c ∈ R astfel ı̂ncât g(x) ≤ c ⇒ ≤ c, ∀x ∈ A
M − f (x)
1 1
⇒ M − f (x) ≥ , ∀x ∈ A ⇒ f (x) ≤ M − , ∀x ∈ A
c c
⇒ M − 1c este un majorant pentru mulţimea f (A), deci M nu este cel mai mic majorant
⇒ M nu este supremum (contradicţie). Rezultă că ∃x1 ∈ A astfel ı̂ncât f (x1 ) = M.

Teorema lui Cantor. Fie f : (X, d) → (Y, σ). Dacă f este continuă pe X şi X este
mulţime compactă, atunci f este uniform continuă pe X.