CURSUL V

REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: URBANIZAREA

ACCELERATĂ A EUROPEI
URBANISM, AN III
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN TIMIȘOARA

as. univ. dr. arh. Ștefana BĂDESCU

2019-2020
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: PREMISE

• Perioada Revoluției Industriale aduce o serie de schimbări

fundamentale în ceea ce privește procesul de producție al
bunurilor materiale, atât din punctul de vedere al tehnologiilor
utilizate, cât și din perspectivă filosofică;
• Aceste mutații vor avea efecte devastatoare, atât asupra vechilor
structuri urbane, cât și asupra structurii și dinamicii sociale,
Revoluția Industrială alterând definitiv valorile și uzanțele
tradiționale.

2
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: NOILE TEHNOLOGII

• Din punct de vedere tehnologic, secolul al XVIII-lea reprezintă o

perioadă de dezvoltare accelerată, descoperirile științifice
succedându-se într-un ritm fără precedent pentru civilizația
occidentală;
• Progresele tehnologice ale epocii cuprind:
o inventarea unor mașinării care funcționează pe baza energiei
hidraulice (ex.: războiul de țesut al lui R. Arkwright, inventat
în 1771);
o brevetarea motorului cu abur de către J. Watt în 1767, care
utilizează cărbunele ca și carburant;
o perfecționarea de către A. Darby a tehnicilor de prelucrare a
minereului de fier, prin operațiunile de forjare și laminare,
ceea ce marchează nașterea siderurgiei, în sensul contemporan
al cuvântului.

3
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: GHILDE VS. ORGANIZAȚII MUNCITOREȘTI

• Toate aceste descoperiri conduc la mecanizarea treptată a

procesului de producție, care se concentrează, începând cu secolul
al XVIII-lea, în fabrici de mari dimensiuni;
• Se produce așadar o schimbare semnificativă în organizarea
producției, meșteșugurile tradiționale, adeseori practicate în
cadrul familiei, fiind înlocuite treptat de industrie;
• Astfel, vechile ghilde medievale își pierd definitiv statutul și
influența în cadrul societății, acest tip de organizare fiind interzis în
Franța după Revoluția din 1789, respectiv în Anglia după 1813;
• În locul lor, apar organizațiile muncitorești, care au ca scop
reprezentarea intereselor muncitorilor în raport cu noua clasă
conducătoare, și anume aceea a industriașilor.

4
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: NOILE STRUCTURI URBANE

• În perioada Revoluției
Industriale, fabricile devin
puncte focale în țesutul urban,
luând treptat locul catedralelor
medievale, ca repere în oraș;
• Noile centre de producție,
amplasate de obicei la
periferie, se dezvoltă în
apropierea cursurilor de apă,
pe de o parte datorită
răspândirii utilizării energiei
hidraulice în procesul de
producție, iar pe de altă parte
datorită bunei conexiuni cu
restul teritoriului, încurajată
de proximitatea căii
navigabile.

Surse  imagini:  L.  Benevolo – The  History of  t he City,  prelucrat 5

 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: NOILE CĂI DE COMUNICAȚIE

• Însă Revoluția Industrială nu se rezumă la exploatarea traseelor

naturale în vederea stabilirii de conexiuni în teritoriu;
• Sub presiunea transportatorilor, de materii prime și finite
deopotrivă, precum și la inițiativa comercianților, căile de
comunicație cunosc o dezvoltare fără precedent de-a lungul
secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea:
o începând cu 1745, companiile private britanice încep
construirea de drumuri după metoda lui Macadam;
o după 1760, râurile navigabile sunt unite între ele prin canale
artificiale;
o însă poate cel mai important pas în sensul dezvoltării rețelelor
de comunicație îl constituie construirea, în anul 1767 de către
R. Reynolds, a primei căi ferate realizate din fontă din lume,
pe traseul Horsehay – Coalbrookdale, utilizată la transportul
cărbunelui.

6
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: SISTEMUL FEROVIAR

• Însă afirmarea definitivă a sistemului feroviar, în sensul

contemporan al cuvântului, se produce odată cu descoperirea
locomotivei cu abur;
• Astfel, în anul 1825, se construiește prima cale ferată de utilitate
publică din lume, între localitățile britanice Stockton și Darlington;
• Ulterior acestui moment, sistemul feroviar se răspândește rapid pe
întregul teritoriu al Marii Britanii, fiind exportat mai apoi peste tot
în lume.

7
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: SISTEMUL FEROVIAR

• Acest lucru va avea urmări nebănuite asupra structurilor urbaneși

sociale existente, influențate ireversibil de răspândirea noului
mijloc de transport;
• Astfel, gările devin treptat puncte de interes în oraș, care, alături
de noile fabrici și centre de producție, coagulează în jurul lor
activitatea urbană;
• De asemenea, răspândirea căilor ferate în teritoriu determină o
creștere semnificativă a nivelului de mobilitate, a bunurilor și
persoanelor deopotrivă;
• Democratizarea mijloacelor de transport, accesibile de acum
tuturor cetățenilor, indiferent de clasa socială, va avea efecte
semnificative asupra dezvoltărilor urbane, stabilind premisele
pentru sistemul navetist.

8
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: SISTEMUL FEROVIAR

CONSTRUIREA CĂII FERATE

LONDRA – BIRMINGHAM (1836)

GARA CROWN STREET

LIVERPOOL (1830)

Surse  imagini:  L.  Benevolo – The  History of  t he City,  prelucrat 9

 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: SISTEMUL FEROVIAR

GĂRILE LONDONEZE
GARA KING’S CROSS (1852)
• Noduri de importanță
majoră în structura urbană a
orașelor, gările constituie
expresia cuceririlor
tehnologice ale epocii;
• Astfel, clădirile care le
adăpostesc devin simboluri în
oraș, impresionând prin
structura spectaculoasă,
realizată din elemente zvelte
din metal, precum și prin
estetica aparte.

10
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: SISTEMUL FEROVIAR

GARA PADDINGTON
LONDRA (1853-54)

GARA ST. PANCRASS

LONDRA (1866)

11
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: SISTEMUL FEROVIAR

TREN SUBTERAN
LONDRA (1888)

Surse  imagini:  L.  Benevolo – The  History of  t he City,  prelucrat 12

 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: MIGRAȚIA POPULAȚIEI

• Atrasă de mirajul industriei și încurajată de infrastructura de

transport din ce în ce mai extinsă, populația din mediul rural
începe să migreze, după jumătatea secolului al XVIII-lea, înspre
noile centre industriale, coagulate în jurul marilor fabrici
întemeiate în epocă;
• Această tendință se continuă pe întreaga durată a secolului al XIX-
lea, conducând la o creștere fără precedent a populației orașelor,
mai ales pe teritoriul Marii Britanii:
o Manchester: față de 12.000 locuitori în 1760, populația orașul
atinge 400.000 locuitori în 1850;
o Glasgow: de la 30.000 locuitori în 1750, populația orașului
crește la 300.000 locuitori în 1850;
o Londra: față de 1.000.000 locuitori la sfârșitul secolului al
XVIII-lea, populația Londrei crește la 2.500.000 locuitori în
1851, pentru ca în 1901 zona metropolitană a acestui oraș să
adăpostească 4.500.000 locuitori.

13
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: PROBLEMATICA LOCUNIȚELOR

BURNLEY, LANCASHIRE
(1840)

• În consecință, în vederea
acomodării numărului crescut
de imigranți, în jurul noilor
fabrici apar treptat cartiere
compacte de locuințe
muncitorești, de multe ori
înghesuite și mizere, care
rezolvă, pentru scurt timp și
numai în aparență,
problemele locative.

14
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: PROBLEMATICA LOCUNIȚELOR

• Astfel, mai ales în mediul britanic, sistemul de locuire tradițional,

în gospodării izolate, coagulate în jurul unei parohii, își pierde
treptat actualitatea;
• Locuințele însele devin produse efemere, înlocuibile rapid, ce nu
mai fac corp comun cu terenul pe care sunt construite;
• Terenul devine astfel un bun independent, care poate să fie
tranzacționat în conformitate cu regulile economiei de piață.

15
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: ROLUL STATULUI

• În paralel cu abandonarea prototipului locuinței tradiționale,

asistăm în epocă la diminuarea controlului statului asupra spațiului
public, prin abandonarea aproape totală a conceptului de
regulament urban;
• Problemele apărute în mediul urban sunt rezolvate aproape în
totalitate prin intervenții de ordin privat, ceea ce conduce
inevitabil la abordări părtinitoare, în favoarea investitorului;
• Datoriile imense acumulate de stat, urmare firească a exceselor din
perioada barocă, contribuie semnificativ la limitarea intervenției
publice, autoritățile fiind nevoite să vândă terenurile aflate în
proprietatea statului încă din perioada medievală în vederea
acoperirii deficitului financiar;
• Această soluție, preconizată de Adam Smith, s-a dovedit a fi
salvatoare pentru stat, însă a condus la apariția unor mutații,
deopotrivă urbane și sociale, fără precedent.

16
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: ORAȘUL SĂRĂCIEI

• Pe fondul creșterii demografice accentuate ce caracterizează

secolul al XIX-lea, mutațiile produse odată cu transformarea
caracterului funcțiunii rezidențiale, precum și cu diminuarea
rolului statului în modelarea spațiului public, încep să ia proporții
semnificative, astfel că apar inevitabil situațiile de criză, mai cu
seamă în marile orașe;
• În fața cererii tot mai ridicate de locuințe, speculanții nu întârzie
să apară, construind în grabă cartiere muncitorești, care, fiind
realizate în absența unor regulamente urbane, se caracterizează
prin:
o densități ridicate, fără precedent pe continentul european;
o străzi înguste, de cele mai multe ori desfundate;
o absența rețelelor edilitare, de alimentare cu apă și canalizare;
o construcții-tip, realizate din materiale perisabile, care oferă
rezidenților camere înghesuite și condiții de viață mizere.

17
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: ORAȘUL SĂRĂCIEI

CARTIER MUNCITORESC CU
LOCUINȚE-TIP
MAREA BRITANIE (prima
jumătate a secolului al XIX-lea)

Surse  imagini:  L.  Benevolo – The  History of  t he City,  prelucrat 18

 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: ORAȘUL SĂRĂCIEI

CARTIER MUNCITORESC
MANCHESTER (1840)
• Cvartalul din imagine se remarcă prin
densificarea țesutului construit, prin
introducerea unui rând suplimentar de
case între două aliniamente existente,
pe locul fostelor curți ale acestora;
• În vederea asigurării accesibilității la
clădirile nou construite, se amenajează
o străduță interioară, în care
debușează și ceea ce rămâne din
curțile clădirilor de pe latura opusă
inserției.

19
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: ORAȘUL SĂRĂCIEI

CARTIER MUNCITORESC
NOTTINGHAM (1845)
• Acest cartier a făcut obiectul
unui studiu social, efectuat la
jumătatea secolului al XIX-lea
asupra mai multor așezări
muncitorești britanice;
• Se remarcă densificarea
țesutului construit, prin
dublarea locuințelor situate
spre stradă cu câte un rând
suplimentar, noile unități
fiind accesibile din curtea
interioară.

20
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: ORAȘUL SĂRĂCIEI

CARTIER MUNCITORESC CU
LOCUINȚE-TIP
MAREA BRITANIE (prima
jumătate a secolului al XIX-lea)
• Introducerea unei străduțe
suplimentare în interiorul
unui cvartal, în vederea
asigurării accesibilității către
noile inserții, realizate în
vederea densificării țesutului
construit, se transformă în
scurt timp în cutumă urbană.

Surse  imagini:  L.  Benevolo – The  History of  t he City,  prelucrat 21

 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: ORAȘUL SĂRĂCIEI
HALIFAX
(1850)

PRESTON
(1844)

• În aceste străduțe, care

dublează în fapt trama
stradală principală,
debușează curțile caselor,
fiind totodată locul în care
sunt eliminate gunoaiele
menajere, respectiv în care
sunt deversate canalizările.

Surse  imagini:  L.  Benevolo – The  History of  t he City,  prelucrat 22

 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: ORAȘUL SĂRĂCIEI

• În ceea ce privește clădirile

de locuit propriu-zise,
majoritatea sunt alcătuite, în
perioada Revoluției
Industriale, din mai multe
apartamente cu o cameră,
fiind însă prevăzute cu o
singură sursă de apă și un
singur closet pentru toți
locuitorii clădirii;
• De cele mai multe ori, într-o
cameră locuiesc până la nouă
persoane (conform scrierilor
epocii: o văduvă cu șase
copii; opt orfani, frați și
surori; etc.).

Surse  imagini:  L.  Benevolo – The  History of  t he City,  prelucrat 23

 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: ORAȘUL SĂRĂCIEI

• Ca urmare a acestor operațiuni:

o profilul stradal devine prea îngust;
o traficul se congestionează;
o locuințele devin neîncăpătoare;
o orașele se transformă în conglomerate insalubre și
dezordonate, în care criminalitatea și bolile sunt la ordinea
zilei;
• Condițiile de locuire precare, dublate de venitul scăzut al
populației rezidente, contribuie la definirea unui mediu urban
insalubru, atât din punct de vedere fizic, cât mai cu seamă moral.

24
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: ORAȘUL SĂRĂCIEI

• Astfel, noile cartiere industriale se caracterizează prin:

o salubritate precară, absența rețelelor de canalizare și de
aducțiune a apei contribuind la răspândirea bolilor în rândul
locuitorilor și, implicit, la creșterea mortalității infantile,
precum și la reducerea speranței de viață (cca. 37 de ani în
Londra, cca. 26 ani în Manchester sau Liverpool);
o creșterea nivelului de infracționalitate, prin afirmarea unor
ocupații precum prostituția sau tâlhăria ca modalități de
asigurare a traiului (din 35 de case de pe o stradă din mahalaua
londoneză, 32 aveau funcțiunea de bordel);
o abandonarea valorilor tradiționale de moralitate (fiind la
ordinea zilei concubinajul, dar și practici cu adevărat nocive,
precum începerea vieții sexuale la vârsta de 11-12 ani, sau
chiar incestul).

25
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: ORAȘUL SĂRĂCIEI

• Pe fondul deteriorării mediului urban, membrii clasei privilegiate

părăsesc centrul istoric al orașului, relocându-și rezidențele în
mediul rural, departe de atmosfera tot mai toxică a așezărilor
Revoluției Industriale;
• Inspirat din filosofia barocă, ce încurajează amplasarea palatului
departe de oraș, în mijlocul naturii, pe care o subordonează după
reguli clare, exodul populației bogate face ca centrele așezărilor să
fie ocupate treptat de reprezentanții claselor defavorizate, vechile
palate și clădiri monumentale devenind locuințe sociale;
• Mai mult decât atât, spațiile rămase neconstruite sunt ocupate în
epocă de noi locuințe, ateliere, hangare și alte spatii de
producție.

26
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: CASA CU GRĂDINĂ

• Treptat, modelul palatului aristocrat, situat în afara orașului, în

mijlocul unor grădini fastuoase, este preluat de clasa burgheză,
formată în principal din industriași și comercianți, noii îmbogățiți ai
perioadei industriale;
• Date fiind însă resursele financiare limitate ale clasei de mijloc în
comparație cu cele ale familiilor aristocrate, scara locuințelor
burgheze, precum și distanța la care acestea se situează față de
oraș, sunt semnificativ reduse în comparație cu palatele nobiliare;
• Totuși, prin generalizarea conceptului de casă cu grădină (sau
„casă la curte”, în limbajul interbelic bucureștean), se produce o
mutație definitivă în modul de raportare la problema locativă,
mutație care va influența definitiv structura urbană a așezărilor,
precum și mentalitatea societală, până în zilele noastre.

27
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: SCHIZOFRENIA URBANĂ

• Revoluția Industrială reprezintă așadar, din punct de vedere

urbanistic și social deopotrivă, o perioadă a contrastelor;
• Pe de o parte, clasa aristocrată se retrage treptat din oraș, pe care
îl „abandonează” în mâinile burghezilor și săracilor, închizându-se în
ultime redute ale fastului, palatele din mediul rural;
• La polul opus, noile dezvoltări din jurul fabricilor, precum și
centrele istorice ale orașelor, locuite acum de clasa muncitoare, se
prezintă ca niște ansambluri colorate și dezordonate, dificil, dacă
nu imposibil, de controlat, care se constituie în enclave ce
funcționează după propriile reguli;
• Între cele două tabere, clasa burgheză, care beneficiază colosal,
financiar vorbind, de pe urma dezvoltării industriei, protestează
neîncetat cu privire la imoralitatea clasei defavorizate, însă nu își
asumă nicio responsabilitate în ceea ce privește eliminarea
cauzelor care conduc la această situație.

28
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: SCHIZOFRENIA URBANĂ

• Această ambivalență se KIRKGATE MARKET

LONDRA (1880)
citește și în realizările
urbanistice și arhitecturale
ale perioadei Revoluției
Industriale;
• Astfel, pe de o parte, gările,
bursele, clădirile comerciale
sau amenajările urbanistice
realizate cu ocazia marilor CRYSTAL PALACE
expoziții internaționale, LONDRA (1851)
impresionează, chiar
șochează, prin măreția,
estetica și limbajul deosebit,
în acord cu progresele
tehnologice și filosofice ale
vremii.

Surse  imagini:  www.craftycristian.com, prelucrat 29

 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: SCHIZOFRENIA URBANĂ
CRESCENT PARK
BATH

• Totodată, se proiectează
RUE DE RIVOLI
vaste ansambluri rezidențiale
PARIS
pentru clasele privilegiate,
precum propunerile
arhitectului John Nash cu
privire la țesutul urban
londonez sau Rue de Rivoli
din Paris, având trasee
rectilinii și fațade identice,
după principiile stabilite de
curentul baroc.

Surse  imagini:  www.wikipedia.org, prelucrat 30

 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: SCHIZOFRENIA URBANĂ

• În același timp, țesutul urban

al marilor capitale europene
continuă să devină tot mai
insalubru și mai imoral;
• În fața unei populații sărăcite,
în continuă creștere, a unei
rate a criminalității fără
precedent în Europa, precum și
a unei speranțe de viață din ce
în ce mai reduse în rândul
clasei defavorizate, apar în
epocă o serie de inițiative de
îmbunătățire a situației
existente, care vor forța
intervenția statului în
rezolvarea problemelor
identificate.

31
VĂ MULȚUMESC!