CURSUL VI

CONSECINȚELE REVOLUȚIEI INDUSTRIALE:

INTERVENȚII PUNCTUALE VS. ABORDĂRI
RADICALE
URBANISM, AN III
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN TIMIȘOARA

as. univ. dr. arh. Ștefana BĂDESCU

2019-2020
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: SĂRĂCIA CA FENOMEN SOCIAL

• Confruntându-se cu multiplele consecințe negative ale urbanizării

accelerate cauzate de Revoluția Industrială, proces care a condus la
modificarea definitivă a valorilor tradiționale cu privire la
organizarea urbană și socială deopotrivă, Casa Regală a Marii
Britanii inițiază, pe parcursul secolului al XIX-lea, o serie de studii
sociale, care să constate cauzele situației dezastruoase;
• Un studiu efectuat în acest sens în anul 1887 asupra unui cartier
londonez indică faptul că 35% din populația studiată se află sub limita
sărăciei;
• Transpus la scara orașului, acest procent se traduce prin prezența a
unui milion de săraci la nivelul întregii Londre.

2
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: SĂRĂCIA CA FENOMEN SOCIAL

• Conform aceluiași studiu, populația săracă este împărțită în patru

categorii, și anume:
o categoria celor fără speranță, care nu contribuie prin nimic la
bunăstarea counității locale și nu au capacitatea de a-și
îmbunătăți situația (circa 50.000 locuitori sau 1,5% din totalul
populației: vagabonzi, semidelicvenţi, etc.);
o categoria celor cu un venit nesigur (circa 300.000 locuitori sau
11% din totalul populației: vânzători ambulanți, zilieri, etc.);
o categoria victimelor sistemului social (circa 250.000 locuitori
sau 8% din totalul populației: persoanele cu handicap locomotor,
bolnavii cronici, văduvele sau bătrânii);
o categoria celor cu un venit regulat, dar foarte mic (circa
400.000 locuitori sau 14,5% din totalul populației: muncitorii).

3
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: SOLUȚIONAREA PROBLEMELOR

• În fața unei realități dificil de ignorat, dovedită de acum prin studii

precum cel prezentat anterior, față de situația profund dezastruoasă,
atât din punct de vedere urbanistic, cât mai ales din punct de
vedere social, apar în epocă două tipologii de abordări:
o intervențiile secvențiale, de tip pas cu pas, care au ca menire
îmbunătățirea treptată a situației existente, prin corijări
progresive;
o abordările radicale, care propun scenarii utopice și societăți
ideale.

4
 PARTEA I

CONSECINȚELE REVOLUȚIEI INDUSTRIALE:

INTERVENȚII PUNCTUALE
REFORMELE BRITANICE VS. PARISUL LUI HAUSSMANN
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: REFORMELE BRITANICE

LONDRA (la mijlocul secolului al XIX-lea)

Surse  imagini:  w ww.museumofdocklands.org.uk,   prelucrat 6

 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: REFORMELE BRITANICE

• În vederea îmbunătățirii situației sociale existente, autoritățile

britanice inițiază, de-a lungul secolului al XIX-lea, o serie de
reforme legislative;
• Prima inițiativă în acest sens o constituie reforma sistemului
polițienesc, realizată în Londra după anul 1829, în vederea
combaterii ratei extrem de crescute a criminalității;
• În urma acestei reforme, orașul a fost împărțit în 17 divizii, fiecare
controlată de câte o secție de poliție bine organizată;
• Totodată, s-a impus obligativitatea căsătoriei în rândul agenților,
astfel încât aceștia să nu fie tentați să apeleze la serviciile
prostituatelor (în Londra existând, la vremea respectivă, cca. 80.000
de practicante ale celei mai vechi meserii din lume).

7
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: REFORMELE BRITANICE

• O altă reformă, apărută în Marea Britanie în jurul anilor 1830, o

constituie Legea Săracilor, care reglementează, pentru prima dată,
atribuirea de ajutoare sociale persoanelor din clasele defavorizate
ale populației;
• Această reformă reia preocupările mai vechi, materializate, la
începutul secolului, printr-un Plan de Ajutorare a Săracilor, ce
prevedea construirea din bani publici a unor locuințe pentru
persoanele defavorizate;
• Noile dezvoltări au sfârșit însă prin a deveni adevărate lagăre de
muncă, întrucât companiile private selectate de stat în vederea
construirii acestor ansambluri le-au amplasat în jurul propriilor
fabrici, împărțindu-le muncitorilor care își desfășurau aici
activitatea.

8
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: REFORMELE BRITANICE

• După jumătatea secolului al

XIX-lea, apar o serie de
inițiative de îmbunătățire a
calității fizice a vieții în
mediul urban, precum
realizarea, la nivelul Londrei,
a unei rețele de alimentare
cu apă, respectiv a
sistemului de canalizare;
• Aceste măsuri au fost impuse
după seceta din 1858, când
efectele nocive ale
deversării apelor menajere
în Tamisa s-au făcut simțite
inclusiv în rândul claselor
privilegiate.

Surse  imagini:  L.  Benevolo – The  History of  t he City,  prelucrat 9

 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: REFORMELE BRITANICE

• Totodată, spre sfârșitul secolului al XIX-lea apar o serie de legi care

reflectă preocupările referitoare la îmbunătățirea situației sociale
și locative a cetățenilor din păturile inferioare ale societății:
o Legea Locuințelor Artizanilor și Muncitorilor (1868), care
definea standardele minimale de calitate necesar a fi
satisfăcute de locuințele muncitorești, permițând totodată
demolarea celor care nu satisfăceau aceste standarde, cu
condiția construirii de locuințe noi în locul celor demolate;
o Legea Educației (1870), care legifera desproprietăririle în
vederea construirii de școli;
o Legea Sănătății (1875), care impunea standardele minimale de
salubritate necesar a fi respectate în țesutul construit, însă
care nu a putut fi aplicată la nivelul Londrei datorită forței de
muncă insuficiente (1 inspector la cca. 105.000 locuitori).

10
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: REFORMELE BRITANICE

• De asemenea, după 1875, apar

o serie de reglementări
referitoare la modul de
realizare a locuințelor
muncitorești, cuprinse în
manuale de proiectare pentru
locuințe-tip;
• Printre condițiile impuse, se
numără:
o obligativitatea amenajării
de grupuri sanitare în
cadrul locuinței;
o asigurarea iluminatului și
ventilării naturale a
tuturor camerelor;
o amenajarea de
dormitoare.

Surse  imagini:  L.  Benevolo – The  History of  t he City,  prelucrat 11

 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: REFORMELE BRITANICE
• Însă în ciuda existenței unui cadru legislativ bine definit,
autoritățile locale britanice se află, la sfârșitul secolului al XIX-lea,
în incapacitatea de a implementa noile reglementări, pe de o parte
din lipsa de fonduri, iar pe de altă parte datorită numărului redus
de funcționari;
• Acest fapt face ca singura urmare consistentă a noilor reforme să o
constituie demolările masive produse în mahalalele londoneze în
vederea construirii diferitelor facilități publice (căi ferate,
drumuri, rețele edilitare, școli), respectiv ca urmare a
neîndeplinirii standardelor minimale de calitate și salubritate a
mediului construit;
• Aceste intervenții nu fac însă altceva decât să înrăutățească situația
existentă, conducând la densități și mai crescute în cadrul
cartierelor muncitorești rămase în picioare, nevoite să absoarbă
numărul ridicat de sinistrați, la înrăutățirea condițiilor de viață,
precum și la creșterea semnificativă a cererii de locuințe.

12
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: REFORMELE BRITANICE

• Pe fondul crizei locative din ce în ce mai accentuate, precum și din

cauza nivelului de trai foarte scăzut, în jurul anului 1880 se
produc, în Londra, o serie de revolte ale clasei muncitoare, care se
concretizează prin manifestări violente de ambele părți ale
baricadei;
• În consecință, clasa privilegiată, alături de autoritățile locale,
dezvoltă, un sentiment nu de vină, ci de teamă, la adresa populației
defavorizate a orașului;
• Sub presiunea dezbaterilor din presă, în anul 1888 apare Legea
Guvernământului Local, care transferă responsabilităţile Consiliului
Municipal al Muncii cu privire la problema locativă unui organism
ales democratic, şi anume The London County Council.

13
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: REFORMELE BRITANICE

• În continuare, în 1890 se aprobă Legea Locuințelor Clasei

Muncitoreşti, care prevede dezvoltarea din fonduri publice a unor
ample zone urbane și transformarea lor în cartiere muncitorești,
cuprinzând locuințe individuale sau clădiri cu mai multe
apartamente pentru muncitori, oferite spre închiriere contra unei
sume minimale;
• În sfârșit, în jurul anului 1900, The London County Council (care
înlocuiește de acum autoritatea vechilor consilii parohiale) primește
dreptul de a cumpăra terenuri în afara graniţelor sale în vederea
construirii de locuințe pentru muncitori.

14
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: REFORMELE BRITANICE

• Prețul mult mai scăzut al terenurilor aflate în extravilan a facilitat

dezvoltarea rapidă a unor noi localități, situate la distanță de orașul
viciat, configurate astfel încât să asigure standardele minimale de
salubritate și calitate a vieții prevăzute prin noile regulamente;
• Totodată, dezvoltarea rețelelor de transport feroviar a permis
conectarea acestor localități cu centrul orașului-mamă, noile așezări
fiind de regulă organizate în jurul unei gări;
• Aceste așezări sunt precursoarele orașelor-grădină.

15
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: REFORMELE BRITANICE
PORT SUNLIGHT (1887)
• Noile așezări se
caracterizează prin
planimetrii aerisite și
densități reduse în
comparație cu orașele
existente, clădirile de locuit
(individuale sau cu mai multe
apartamente) fiind situate la
distanțe corespunzătoare
unele față de celelalte, astfel
încât să se asigure
iluminarea și ventilarea
naturală a spațiilor
interioare, precum și un grad
crescut de intimitate.

Surse  imagini:  L.  Benevolo – The  History of  t he City,  prelucrat 16

 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: REFORMELE BRITANICE

PORT SUNLIGHT (1887)

• Totodată, aceste așezări sunt
prevăzute cu o serie de
funcțiuni de utilitate
publică, menite să
îmbunătățească nivelul de
calitate a vieții comunitare:
o gara feroviară;
o parcuri publice;
o locuri de muncă pentru
cetățeni;
o școli;
o spații comunitare.

17
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: REFORMELE BRITANICE

BOURNVILLE (1895)
• Premergătoarele orașelor-
grădină, noile așezări
muncitorești construite la
finalul secolului al XIX-lea pe
teritoriul Marii Britanii
propun planimetrii
dezvoltate organic, după o
tramă stradală având trasee
sinuoase, de-a lungul cărora
sunt înșiruite loturi de case
individuale sau înșiruite,
prevăzute cu grădină
proprie.

Surse  imagini:  L.  Benevolo – The  History of  t he City,  prelucrat 18

 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: PARISUL LUI HAUSSMANN

• La jumătatea secolului al XIX-lea, Parisul se prezintă ca un ansamblu

urban anarhic, un colaj de cartiere muncitorești construite în grabă,
fără respectarea vreunui regulament urban, care oferă locuitorilor
condiții de viață mizere și precare.

19
REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: PARISUL LUI HAUSSMANN

• După preluarea funcției de

prefect în anul 1850,
Haussmann decide demolarea
mahalalelor existente și
înlocuirea lor cu o nouă
structură urbană, derivată
din principiile barocului, cu
piațete de tip rond-point, în
care se intersectează
radialele ce pleacă dinspre
centru spre noile periferii,
urmând trasee rectilinii.

20
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: PARISUL LUI HAUSSMANN

• De asemenea, Haussmann dublează bugetul alocat pentru sănătatea

publică, mărindu-l de 6 ori pe cel dedicat educației;
• Filosofia de guvernare adoptată de Haussmann mizează nu pe
acordarea de ajutoare sociale, ci pe crearea de locuri de muncă;
• Acest lucru este facilitat de lucrările masive de reconstrucție a
Parisului, inițiate de Haussmann, la mijlocul anilor 1860 peste o
cincime din populația muncitoare a orașului fiind angajată în
construcții;
• Însă demolările premergătoare reconstrucției Parisului au condus la
apariția unor situații de criză, cauzate de diminuarea dramatică a
numărului locuințelor disponibile, respectiv creșterea firească a
chiriilor în restul orașului.

21
REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: PARISUL LUI HAUSSMANN

• Obiectivele urmărite prin

aceste operațiuni cuprind:
o încurajarea ordinii
publice;
o adaptarea orașului la
creșterea nivelului de
trafic;
o generarea unei structuri
majore de canalizare;
o îmbunătățirea condițiilor
de viață a cetățenilor;
o modelarea unei capitale
monumentale, prin
construirea de bulevarde
care să dreneze
cartierele.

22
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: PARISUL LUI HAUSSMANN

• În acest sens, Haussmann impune o serie de regulamente referitoare

la organizarea țesutului construit, care vizează:
o lățimea străzilor, între 10-14 m;
o lățimea bulevardelor, peste 20 m;
o regimul de înălțime al clădirilor, stabilit în raport cu distanța
dintre acestea, astfel încât să se asigure un iluminat natural
adecvat, precum și o intimitate crescută în interiorul
apartamentelor;
o sistemul constructiv și forma de expresie arhitecturală a
tuturor elementelor clădirilor;
o materialele utilizate la nivelul pavimentului din spațiul public,
respectiv elementele de mobilier urban;
• Se urmărește așadar o standardizare a mediului construit,
caracterizat prin unitate și coerență, atât la nivel funcțional, cât și
la nivel de expresie.

23
REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: PARISUL LUI HAUSSMANN

• Haussmann a impus, de asemenea, o serie de reglementări cu

privire la asigurarea facilităților urbane, și anume:
o realizarea unei rețele de aducțiune a apei, care miza pe
captarea unor izvoare exterioare orașului (întrucât apa din Sena
nu se putea filtra corespunzător);
o realizarea unui sistem de canalizare, caracterizat prin
colectarea diferențiată a apei menajere față de apa pluvială;
o amenajarea de spații verzi (22 de scuaruri de cca. 5.000 mp
fiecare în zonele rezidențiale, respectiv două parcuri urbane
situate în suburbii).

24
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: PARISUL LUI HAUSSMANN

PLACE DE L’ETOILE
(1870)

Surse  imagini:  L.  Benevolo – The  History of  t he City,  prelucrat 25

 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: PARISUL LUI HAUSSMANN

AVENUE FOCH
RUE RICHELIEU

RUE RENOIR

26
 PARTEA A II-A

CONSECINȚELE REVOLUȚIEI INDUSTRIALE:

ABORDĂRI RADICALE
FAMILISTER-UL LUI GODIN
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: INETVENȚII SECVENȚIALE

• În încercarea de a remedia dezechilibrele sociale apărute în urma

Revoluției Industriale, dar mai cu seamă problema locativă din ce în
ce mai arzătoare, după anii 1850 încep să apară, în țări precum
Marea Britanie sau Franța, o serie de reglementări, care au ca scop
îmbunătățirea situației existente;
• Astfel, în mediul britanic, se propun o serie de reforme, care, deși
coerente la nivel teoretic, se dovedesc a fi aproape imposibil de
implementat în realitate, datorită resurselor limitate din punct de
vedere financiar, precum și al forței de muncă.

28
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: INETVENȚII SECVENȚIALE

• Rezolvarea problemei locuințelor este preluată în cele din urmă de

stat, care, prin intermediul consiliilor locale, dezvoltă, la periferia
orașelor sau chiar mai departe, în funcție de prețul terenului, noi
cartiere de locuințe-tip, cu unul sau mai multe apartamente,
destinate clasei muncitoarea;
• Aceste dezvoltări sunt situate întotdeauna în proximitatea unei
stații de cale ferată, fapt ce permite distanțarea locuirii de centrul
viciat al vechiului oraș, asigurându-se, în același timp, accesul
nemijlocit al populației noului cartier la localitatea-mamă.

29
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: INETVENȚII SECVENȚIALE

• Pe de altă parte, în mediul francez se produc, la inițiativa

prefectului Haussmann, o serie de intervenții brutale în țesutul
construit, care modifică radical, în decursul a două decenii, imaginea
orașului;
• Astfel, Haussmann trasează noi bulevarde, implementează și
extinde rețelele edilitare, dezvoltă rețeaua facilităților publice la
nivelul orașului, reglementează modul de construire al clădirilor de
locuit (atât din punct de vedere estetic, cât și din punct de vedere
tehnic), precum și tratarea și mobilarea spațiului public.

30
 REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ: ABORDĂRI RADICALE

• Față de aceste direcții, care mizează în fapt pe schimbări treptate,

ce urmau să amelioreze în timp calitatea de ansamblu a mediului
urban, în epocă au apărut și o serie de propuneri radicale, care își
îndreptau atenția înspre societăți de tip ideal;
• Aceste propuneri sunt bazate pe principiile socialismului utopic,
născut în secolul al XIX-lea pe fondul curentului romantic și al
conceptelor revoluționare inspirate de Revoluția Franceză (1789).

31
 SOCIALISMUL UTOPIC

• Deși socialismul utopic a fost etichetat ca atare abia după

jumătatea secolului al XIX-lea, de către filosofii Karl Marx și
Friedrich Engels, ideologia specifică acestui curent s-a conturat
încă din primele decenii ale acestui secol, sub influența a trei
personalități, care au abordat, atât teoretic, cât și practic,
problematica societăților ideale:
o Robert Owen (Marea Britanie, SUA);
o Charles Fourier (Franța);
o Henri de Saint-Simone (Franța).

32
 SOCIALISMUL UTOPIC: ROBERT OWEN

• Robert Owen (1771-1858) a fost un reformator social galez,

fondator al socialismului și al mișcării cooperative;
• Filozofia sa, catalgoată ulterior de către Karl Marx drept socialism
utopic, are la bază 3 principii:
o importanța investiției în capitalul uman – Owen consideră că
omul este produsul mediului în care trăiește; este necesar deci
ca o societate să investească în educație și să ofere egalitate
în drepturi clasei muncitoare;
o opoziția față de religie – Owen consideră că toate religiile sunt
bazate pe istorii inventate de indivizi care urmăresc să
controleze masele, astfel încât, aderând la o anumită credință,
oamenii devin, în viziunea filosofului, „animale slabe și
imbecile, fanatici sau ipocriți”; în mod paradoxal, spre sfârșitul
vieții, Owen adoptă spiritualismul;
o repudierea sistemului industrial și înlocuirea acestuia cu
agricultura – revenirea la valorile trecutului.

33
 SOCIALISMUL UTOPIC: ROBERT OWEN

• Pe baza acestor convingeri,

Owen imaginează o așezare
ideală, având o suprafață de
500 ha și 1200 locuințe;
• Având formă pătrată în plan,
această așezare cuprinde
funcțiuni precum locuințe
individuale, spital sau hotel
(organizate perimetral), în
timp ce zona centrală
concentrează edificii publice
(un restaurant pentru
întreaga comunitate, școală,
bibliotecă, sală de reuniuni,
terenuri de sport).

34
 SOCIALISMUL UTOPIC: ROBERT OWEN

• În exteriorul acestui pătrat,

sunt amplasate clădiri
industriale (fabrici,
depozite, abatoare, mori),
precum și o vastă zona
agricolă, cu toate
construcțiile aferente;
• Se remarcă faptul că
ansamblul nu cuprinde
instituții precum tribunal sau
pușcărie, întrucât societatea
ideală imaginată de Owen nu
are nevoie de așa ceva.

35
 SOCIALISMUL UTOPIC: ROBERT OWEN

• În vederea implementării acestor concepte, Robert Owen se mută, în

1799, în New Lanark, un oraș cu o populație de 2500 de locuitori,
unde administrează mai multe mori cu sute de angajați;
• Principiile sale referitoare la educație au dus la deschiderea, în
1816, a Institutului din New Lanark, o școală dedicată atât copiilor
angajaților săi, cât și copiilor familiilor sărace din împrejurimi, care
nu își permiteau să le ofere acestora o educație corespunzătoare.

36
 SOCIALISMUL UTOPIC: ROBERT OWEN

• Ansamblul, imaginat și
edificat în întregime de
Owen, cuprinde o succesiune
de spații (creșă, locuri de
joaca, grădini, ateliere de
manufactură și săli de clasă),
destinate unui proces de
învățământ avangardist,
considerat neconvențional
chiar și în perioada
contemporană.

37
 SOCIALISMUL UTOPIC: ROBERT OWEN

• Inspirat de succesul
înregistrat în New Lanark,
Owen propune, în 1825,
implementarea unui
experiment similar în Statele
Unite ale Americii – New
Harmony, Indiana;
• Acest experiment a eșuat însă
lamentabil, datorită lipsei de
suveranitate, precum și
datorită anihilării proprietății
private, concepte care
contrazic însăși natura umană.

38
 SOCIALISMUL UTOPIC: CHARLES FOURIER

• Charles Fourier (1772-1837) este un scriitor francez, care propune

un nou sistem filosofic și politic, axat pe principii împrumutate din
domeniul psihologiei;
• De departe cel mai utopic dintre toți, Fourier ignoră pur și simplu
realitățile Revoluției Industriale, considerând că aceste mutații
sunt trecătoare, și că lumea se va întoarce la valorile tradiționale;
• Prin propunerile sale, Fourier urmărește eliminarea sărăciei, ca
principală cauză a dezordini sociale; de asemenea, susține
emanciparea femii și atrage atenția asupra importanței cooperării
în dezvoltarea unei societăți.

39
 SOCIALISMUL UTOPIC: CHARLES FOURIER

• În vederea transpunerii acestor principii în practică, Charles Fourier

imaginează ansamblul rezidențial de tip Phalanstere, care propune
un imobil de locuințe și funcțiuni conexe (precum ateliere de
lucru, spații de relaxare, dispensare medicale, școli și biblioteci,
chiar grădini), destinat unui număr de 1620 de persoane, organizat
după reguli clare și capabil să coaguleze în limitele sale o
societate;
• Fourier încearcă astfel să înlocuiască haosul și dezordinea ce
dominau societatea cu o lume utopică, bazată pe principii sociale și
psihologice complexe, care mizau pe traiul în comun, adică pe
unitate, colaborare inter-umană și armonie comunitară.

40
 SOCIALISMUL UTOPIC: CHARLES FOURIER

• Phalanster-ul este alcătuit

după o structură clară, având
un nucleu central și două
aripi laterale;
• Nucleul central cuprinde
spații de desfășurare a unor
activități liniștite (sala de
luat masa, sala de întâlnire,
biblioteca și locul de studiu),
precum și spații cu valențe
simbolice (capela,
observatorul, grădina de
iarnă).

41
 SOCIALISMUL UTOPIC: CHARLES FOURIER

• O aripă laterală este

destinată locului de munca și
altor activități gălăgioase
(lemnărie, fierărie, alte
ateliere de manufactură),
găzduind de asemenea copiii
(care fac gălăgie în timpul
jocului);
• Cea de a doua aripă
adăpostește un spațiu de tip
han, cu săli de bal și holuri de
întâlnire cu cei din exterior,
cărora nu li se permite
accesul în partea centrala.

42
 SOCIALISMUL UTOPIC: CHARLES FOURIER

• De asemenea, Phalanster-ul
include apartamente
individuale, precum și o serie
holuri pentru socializare,
numite „seristeries”;
• Grajdurile și depozitele sunt
amplasate în clădiri
individuale, situate pe latura
opusă edificiului principal;
• În spațiul astfel rezultat este
amenajată curtea principală,
în timp ce grădinile sunt
amplasate în spatele clădirii
principale.

43
 SOCIALISMUL UTOPIC: CHARLES FOURIER

• Fourier nu a reușit însă

niciodată să construiască un
Phalanstere, datorită
resurselor financiare
insuficiente de care
dispunea;
• În schimb, conceptul a fost
exportat în America, unde au
fost construite, după
principiile sale, câteva
colonii;
• Totuși, aceste exerciții
(precum Clermont Phalanx
sau orășelul Utopia, Ohio) s-
au dovedit a fi un eșec.

44
 SOCIALISMUL UTOPIC: CHARLES FOURIER

• În Europa, dintre cele câteva

ansambluri de acest tip care
s-au realizat în epocă, cel mai
reușit a fost probabil
Familister-ul, construit
parțial de industriașul Godin,
începând cu anul 1871, în
jurul fabricii sale, situate în
localitatea franceză Guise;
• Acest ansamblu era dedicat
muncitorilor, fiind format din
trei clădiri inter-conectate
(dintre care s-au realizat doar
două).

Surse  imagini:  L.  Benevolo – The  History of  t he Cty,  prelucrat 45

 SOCIALISMUL UTOPIC: CHARLES FOURIER

• Clădirea centrală, accesibilă

exclusiv rezidenților,
adăpostea apartamentele
individuale de locuit, dispuse
în jurul unui mare atrium ce
deservea întreaga comunitate,
constituindu-se într-un spațiu
complex, de socializare;
• Evident, niciunul dintre
aceste exemple nu au
supraviețuit ca atare, fiind fie
demolate, fie transformate,
în mod ironic, în ansambluri
rezidențiale de lux pentru
categoriile privilegiate ale
societății.

Surse  imagini:  L.  Benevolo – The  History of  t he Cty,  prelucrat 46

 SOCIALISMUL UTOPIC: HENRI DE SAINT-SIMONE

• Henri de Saint-Simone (1760-1825) a fost un economist și om de

afaceri francez, care, spre deosebire de ceilalți doi filosofi,
prezentați anterior, nu este străin de principiile capitalismului,
fiind un om de lume, care apreciază productivitatea, organizarea,
eficiența, inovația și descoperirile tehnologice;
• Totuși, el consideră că principiile capitaliste nu pot să funcționeze
într-o economie de piață liberă;
• Disprețuind membrii aristocrației și clerului, pe care îi consideră
paraziți ai societății, Saint-Simone propune integrarea muncitorilor
în societate, însă nu le acordă acestora un rol dominant;
• În schimb, el pune accent pe reorganizarea și aplicarea tehnologiei
în procesul muncii, încredințând pozițiile de autoritate în noua
ordine socială tehnocraților (specialiștilor din diferite domenii).

47
 SOCIALISMUL UTOPIC: HENRI DE SAINT-SIMONE

• Saint-Simone concluzionează astfel că muncitorii nu pot, pe cont

propriu, să se organizeze, având nevoie de autoritatea unei elite
formate din filosofi, ingineri și oameni de știință, care să coordoneze
un proces pașnic de industrializare, de inspirație umanistă;
• De asemenea, Saint-Simone pune la îndoială dreptul asupra
proprietății private, pe care îl vede mai degrabă ca o recompensă
pentru realizări deosebite, decât ca pe un drept de netăgăduit;
• Astfel, el propune eliminarea dreptului la moștenire, în vederea
evitării transferului averii unor urmași lipsiți de merite.

48
 SOCIALISMUL UTOPIC: CONCLUZII

• Conceptele promovate de cei trei teoreticieni (Owen, Fourier și Saint-

Simone), apărute ca urmare a eșecului liberei inițiative, încurajată de
Revoluția Industrială, deplasează așadar accentul dinspre libertatea
individuală înspre organizarea colectivă, propunând rezolvarea
problemelor urbane prin intervenție publică, concept ce stă la baza
urbanismului modern;
• Totodată, cei trei au pus bazele curentelor de gândire socialiste și
comuniste, caracterizate prin:
o desfiinţarea proprietăţii private;
o organizarea planificată a producţiei;
o desfiinţarea opoziţiei dintre oraş şi sat, precum și a opoziţiei dintre
munca fizică şi cea intelectuală
o obligaţia tuturor membrilor societăţii de a munci, respectiv
repartiţia produsului social după gradul de implicare în procesul de
producție, precum și după nevoi;
o răspunderea societăţii în dezvoltarea individului;
o dispariţia claselor sociale.

49
VĂ MULȚUMESC!