Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
statisticile oficiale consemnând creșterea anuală de minori și tineri care intră în conflict cu
legea penală, precum și sporirea considerabilă a delictelor grave comise de aceștia împotriva
proprietății, vieții și integrității persoanelor sau normelor de conviețuire socială.
Creșterea ponderii minorilor delicvenți nu și-a găsit imediat un corespondent
preventiv, educativ și curativ în sistemul de sancționare și de judecare a diverselor fapte
antisociale comise de minori, evoluția alarmantă a fenomenului de delicvență juvenilă fiind
influențată, într-o oarecare măsură, și de ”eșecul” vechiului sistem de sancționare a minorilor
delicvenți. Aceasta nu a permis instanțelor de judecată să poată utiliza o gamă diversă de
măsuri educative, conducând la o anumită criză de legitimitate a justiției, opinia publică
considerând că justiția nu poate contracara eficient fenomenul de delicvență juvenilă.
Copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, dar care nu răspunde penal,
beneficiază de protecție în condițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 26/1997,
modificată prin Legea nr. 108/1998.
Nu răspunde penal copilul care a împlinit vârsta de 1 ani sau care are vârsta cuprinsă
între 14 și 1 ani, dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ.
Față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate
aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seamă de gradul de pericol social al faptei
săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportamentul lui, de
condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să
caracterizeze persoana minorului.
Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este
suficientă pentru a îndreptarea minorului. (Cartea Albă a Copilului – Fundația Copiii
României, pag 173)
Tipuri de măsuri educative :
* mustrarea;
*libertatea supravegheată;
* consemnarea la sfârşit de săptămână;
*asistarea zilnică;
*internarea într-un centru de reeducare;
* internarea într-o instituție medical-educativă;
*internarea într-un centru de detenție.
În stabilirea măsurii educative, comisia pentru protecția copilului va ține seamă de
gradul de pericol social al faptei săvârșite, de dezvoltarea fizică, intelectuală și afecțiunea
copilului, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice
alte elemente de natură să caracterizeze personalitatea acestuia. (Ordonanța de urgență
nr.26/1997 în vigoare de la 12 iunie 1997 până la 30 iunie 2017, fiind înlocuită prin
Ordonanța de Urgență 26/1997(r1), formă aplicabilă de la12 iunie 1997 până la 23 iulie
1998, fiind înlocuită prin republicarea (r1 din Monitorul Oficial, Partea I, nr.
276/24.07.1998)
Măsura educativă a mustrării constă în dojenirea copilului, în arătarea pericolului
social al faptei săvârșite, în sfătuirea copilului să se poarte în așa fel încât să dea dovadă de
dreptate, atrăgându-i-se totodată atenția că, dacă va săvârși din nou o infracțiune , se va lua
față de el o măsură mai severă sau i se va putea aplica pedeapsă. ( Ghid informativ privind
instituțiile juridice de protecție a minorului delincvent finanțat de Ambasada Regatului
Țărilor de Jos în cadrul Programului RO Matra KAP/01/09, decembrie 2002)
Comisia atrage atenția consecințelor comportării sale. După luarea măsurii libertății
supravegheate, comisia înștiințează școala la care copilul învață. Dacă înăuntrul
termenului de supraveghere, copilul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra
lui, are purtări rele ori săvârșite din nou o faptă prevăzută de legea penală, comisia poate
revoca măsura libertății supravegheate să ia față de copil măsura internării într-un centru
de reeducare sau într-o instituție medical-educativă.