În ce condiții mass-media se constituie într-un factor al manifestării comportamentelor

agresive

Mass-media constituie o prezență constantă în viața noastră are o universalitate pe care

nu o are nici o altă instituție, oferind un bagaj comun de idei și imagini, care depășește
barierele sociale și geografice. Influențarea publicului se produce în urma și prin intermediul
expunerii la acțiunea mass-media iar același mesaj va fi receptat diferit și va exercita efecte
diferite, în funcție de tipul și de caracteristicile specifice canalului de informare.
Efectele mass-media poate acționa asupra:
A) Indivizilor
B) Grupurilor
C) Instituțiilor
D) Întregii societăți
Tododată ea poate afecta personalitatea umană în: dimensiunea cognitivă
(schimbarea imaginii despre lume), dimensiunea afectivă (crearea sau modificarea unor
atitudini și sentimente) sau dimensiunea comportamentală ( schimbări ale modului de acțiune
al indivizilor și fenomene de mobilizare socială. De asemenea, efectele mass-media pot crea
schimbări dorite sau schimbări nedorite. Ele pot fi rezultatul unui proces controlat (campaniile
de presă) sau al unor ocurente mai mult sau mai puțin neașteptate.
Adolescentul trebuie să facă față valului de violență oferite permanent de filme și
emisiunile diferitelor televiziuni, ce se întrec în a le prezenta, făcându-l insensibil la suferința
și exploatarea umană. Conduita morală reprezintă în fond, exteriorizarea și obiectivarea
conștiinței morale în fapte și acțiuni cu valoare de răspunsuri pentru situația concretă în care
este pusă persoana umană. Astăzi, nici presa, nici televiziunea, nici radioul, nici
cinematograful nu mai garantează, prin ceea ce emit, formarea convingerilor și judecățiilor
morale care să determine o conduită umană sănătoasă și ordinea în viața personală, familială
și socială.
Violența ocupă unul dintre primele locuri, ca pondere pe canalele TV din întreaga
lume. Deși în ultimii ani fenomenul violenței pe micul ecran a atras cele mai multe dezbateri
publice, critici și sancțiuni, televiziunea continuă să transmită din ce în ce mai multă violență,
iar telespectatorii din întreaga lume, mai ales tinerii, caută cu aviditate aceste programe. Presa
scrisă sau audiovizuală informează în permanență cu privire la diverse manifestări ale acestui
fenomen. De la formele cele mai agresive, precum războaiele și crimele, distrugeri de bunuri

1
și până la cele mai puțin șocante cum ar fi violențele verbale, toate acestea, susținute de o
abundență de imagini violente se perindă zilnic prin fața ochilor noștri. Comportamentul
violent a ajuns să fie prezentat la TV aproape ca o atitudine normală, cotidiană, la care
apelează fără scrupule diferiți indivizi.Deseori această violență este prezentată ca legitimă
apărare. La televiziune se oferă și modele comportamentale care demonstrează cum se pot
atinge obiective considerate legitime(bunăstare, prestigiu, dreptate), cu ajutorul unor mijloace
ilegitime, ca violența,
Față de reflectarea violenței în televiziune există opinii controversate. Una dintre
păreri ar fi că televiziunea nu face decât să difuzeze imaginea reală a unei lumi violente,
nesigure și periculoase, sau chiar că atitudinile violente ale unor personaje din film sunt
sancționate de poliție, ceea ce oferă sentimentul siguranței sociale. Există însă studii care
atestă legătura certă între difuzarea violenței și comportamentul agresiv.Astfel s-a constatat că
tinerii înclinați spre vizionarea scenelor de violență pot deveni replicați ai eroilor
negativi.Cazurile de agresiune vizionate pe micul ecran, pot inspira, pot fi” experimentate”.
Acest proces se poate amplifica dacă se adaugă factori favorizanți ce țin de mediul
familial sau social, de ordin genetic sau de diferite experimente traumatizante. Pericolul
imitației unor atitudini violente transmise de televiuziune există! Se poate induce și prelua
violența de limbaj și chiar de comportament.
Studiile corelaționare arată că, pentru copii există o legătură puternică între
comportamentul agresiv al copilului și numărul scenelor de violență privite la televizor.
Studiile experimentale constată o accentuare a comportamentului agresiv ca urmare
a expunerii la violența televizată:
a) Cele mai mari deviații de comportament și sporirea agresivității se
înregistrează la tinerii ale căror programe favorite aveau cel mai mare grad de violență.
b) Studiile pe termen lung au arătat existența unei relații de dependență între
preferința pentru violența televizată la vârsta de 8 ani și agresivitatea la vârsta de 18 ani
c) De asemenea, s-a putut constata o corelație cauzală(cauză-efect) între
vizionarea scenelor de violență la vârsta de 8 ani și comportamentul criminal la vârsta de 30
de ani.
d) În general, în cazul telespectatorilor tineri, care vizionează acte cu un grad
ridicat de violență, există o mai mare probabilitate de apariție a comportamentelor violente
grave.

2
Efectele puternice ale violenței TV asupra comportamentului se înregistrează la tinerii care s-
au expus pe o perioadă lungă la următoarele materiale: piese de teatru sau filme în care
relațiile personale care prezintă violență verbală sau fizică; programe în care violența e
introdusă fără nici un motiv, chiar dacă nu este necesară; programe care prezintă violența
ficțională a unei situații realiste; programe în care violența e prezentată ca fiind o cauză
dreaptă.
Diminuarea conștiinței că violența poate produce durere și suferință altor oameni sau
că violența este un fenomen însoțit întodeauna de cele mai grave consecințe este accentuată de
absența de pe micul ecran a consecințelor negative pe termen lung ale violenței. Dacă pe
termen scurt consecințele violenței nu sunt nesemnificative, dacă, adesea, violența este
încadată într-un context comic și impersonal, atunci treptat, din copilărie și până la
adolescență, telespectatorii se obișnuiesc atât de mult cu acest comportament, încât ajung să-l
adopte cu ușurință în anumite conjuncturi.
Violența de pe micul ecran are un caracter impersonal. Victimele, cei răi - își merită
pedeapsa, iar suferința sau durerea lor nu ne spune nimic. Oamenii sunt îndreptățiți să se
comporte violent împotriva altora, atâta timp cât orizontul personal de conștiință al victimelor
este estompat de vina care li se atribuie. Experiența TV nu le-a format tinerilor mai ales o
conștiință privind suferința produsă de violență, în general, ci chiar le-a desensibilizat și acea
intuiție fundamentală inerentă oricărui om, acea conștiință care nu te lasă să faci rău, pentru
suferința pe care o poți produce celuilalt. Ei nu mai au capacitatea de a intui și de a anticipa
durerea pe care aproapele lui suferă în urma unei agresiuni. Această tratare a victimelor
violenței într-un context impersonal, ca și cum aceștia și-ar merita pedeapsa și astfel ar fi
justificată violența împotriva lor, slăbește capacitatea individului de compătimire.
Televiziunea devine, prin urmare, o școală a individualismului, a egoismului și a a
agresivității în care ce în care celălalt nu este privit ca un posibil prielălalt nu este privit ca un
posibil prieteten, ci ca un potențial dușman.
Oamenii ajung să supraestimeze prezența violenței în lumea reală, sporește
sentimentul fricii, al insecurității în fața pericolului văzut ca iminent, ei devin mai sresați mai
irascibili, dar se și pregătesc să răspundă cu violență, în legitimă apărare, la un eventual atac.
Violența este arma pe care nihilismul a pus-o în mâna omului modern, călăuzindu-l și
îndreptățindu-l pe acesta să o folosească împotriva ordinii tradiționale a lumii. Odată ce acest
război paricid se încheie, omului modern nu-i mai rămâne decât să folosească violența,
agresivitatea împotriva semenilor săi.

3
 Violența mediatizată prin mijloace mass-media este mijlocul prin care poate fi
controlată mulțimea, teroarea crește stresul, mărește sugestibilitatea, masifică, omogenizează
punctele de vedere. Prins în capcana fricii, a sresului, conectat la mass-media, este greu pentru
omul contemporan, să nu se arunce în direcția sugerată mediatic. Studiile arată că oamenii
apelează cel mai mult la mijloacele de comunicare în masă în perioada în care se află în
pericol, deoarece acestea reprezintă autoritatea de care au ai nevoie, care să-i apere sau să-i
conducă. Acesta este momentul prin care în care oamenii manifestă cea mai mare încredere în
mesajul mediatic, i se încredințează cu cea mai mare putere. Prin sugerarea pericolului, prin
întreținerea tensiunii, a psihozei fricii, mass-media își asigură nu numai audiența, dar și un
grad ridicat de credibilitate.
Expunerea îndelungată la violența televizată e una dintre cauzele comportamentului
agresiv, ale infracțiunilor și ale violențeidin societate. Dovezile vin atât din studiile de
laborator, cât și din cele din viața de zi cu zi. Violența TV îi afectează pe tinerii de toate
vârstele, de ambele sexe, aflați la oricare dintre nivelurile socio-umane și de inteligență.
Efectele nu se limitează la copiii care sunt deja dispuși să fie agresivi și nu se răstrânge la o
singură țară. Efectul cauzal al violenței televizate asupra agresiunii nu poate fi negat sau
înlăturat. Violența televizată îi face pe tineri mai agresivi, iar acești tineri ajung să vizioneze
mai multă violență pentru a-și justifica comportamentul.
Calculatorul, în zilele noastre este o necesitate. Avem nevoie de acest mijloc pentru a
ne adapta, a fi eficienți, a fi în acord cu ritmul vieții și evident pentru a progresa. În privința
jocurilor violente ca și desenele animate sau programele de la televizor este de datoria
părinților să controleze accesul și participarea la ele. Ei trebuie să selecteze ceea ce vizionează
copiii, în funcție de vârsta pe care o au, de nivelul de dezvoltare.
Agresivitatea este o pulsiune interioară specifică ființelor vii, oamenii ca și animalele o
au, scopul ei natural fiind adaptarea și supraviețuirea. Felul în care este exteriorizată,
exprimată și capacitatea de ao controla depind de mediu și în cazul omului de educație și
societate iar prima formă de educație primară se realizează în familie. La ea se adaugă școala
iar cele două influențe (familia și școala), dacă s-ar susține și ajuta reciproc ar fi în avantajul
sănătății copiilor. Înțelegând aceste aspecte, naturalețea agresivității ca pulsiune, ceea ce avem
de făcut este să fie canalizată spre o exprimare adecvată, altfel ea se va exprima oricum, însă
nu neapărat în folosul celui care o manifesta sau a celor din jur. Eliminarea totală a vizionării
a unor programe în care agresivitatea este exprimată prin violență nu va fi posibilă însă, dacă
vom media formarea și învățarea unor valori și principii, pornind de la diferențele dintre bine
și rău, corect și incorect, permis și nepermis, precum și înțelegerea consecințelor faptelor

4
oricare ar fi ele, atunci efectele negative ale contactului vizual cu agresivitate în filme,
programe sau jocuri sunt evitate. Alte efecte sunt creșterea ostilității și agresivității în situația
opririi calculatorului, scăderea capacității de control emoțional, ca urmare pot apărea izbucniri
nervoase, crize de plâns sau protest.
Concluzionând, în societatea informațională, o pondere marcantă o capătă mijloacele
de informare în masă, internetul și social media, cu influență atât pozitivă cât și negativă
asupra comportamentului tuturor categoriilor de populație. Mass-media este, pe de o parte, un
factor criminogen în sine iar pe de altă parte, un potențator al tuturor celorlalți factori, al
tuturor celorlalte cauze, privind creșterea criminalității.
Studiile recente demonstrează că influența mijloacelor audio-vizuale în principal, între
care se detașează televiziunea, internetul și cinematografia, au un rol nociv, prin promovarea
subculturii. Modele de comportament negativ sunt cultivate de filmele comerciale și care, în
consecință, abordează teme cu efecte în planul instinctual, al subconștientului, ceea ce are o
influență puternică asupra tuturor categoriilor de spectatori dar, în principal, a celor tineri, în
formare. S-a observat creșterea nivelului agresiv în rândul celor care vizionează asemenea
producții cinematografice, programele violente determinând o dezinhibare a spectatorului,
ceea ce îl face să aibă un comportament similar ”eroului”, urmărit, să se transpună în ”pielea
personajului” și prin imitație, să săvârșească fapte violente, spontane, nepremeditate.
Factorul cel mai nociv este acela că mass-media este în mentalul colectiv sinonim cu o
tribună a valorilor demne de urmat, ceea ce constituie un paradox atunci când este vorba de
non-valori, de tot ce constituoe comportament infracțional, blamat și condamnat de societate.
Societatea informațională potențează factorii criminogeni fără să fi găsit până în
momentul de față remediu pentru a combate saut diminua efectele periculoase pe care le
comportă explozia mass-media, mai ale în formele cele mai recente:internet, social media.

Bibliografie :

1. Efectele micului ecran asupra minții copilului, Editura Prodromos, 2007.

2.Gheorghe, Virgiliu, Efectele televiziunii asupra minții umane, Editura

Evanghelismos fundația Tradiția Românească, București, 2005.

3.Keane, John, Mass-media și democrația, Editura Institutul European, 2001.

4.Partenie, Ancuța, Introducere în psihologie, Editura ”Excelsior”, Timișoara, 2000.

5
 5.Sălvăstru, Dorina, Psihologia educației, Editura Polirom, Iași, 2004.

https:// www. scritub.com/jurnalism/

https://psihoo.ro 2013/10 agresivitate

https://biblioteca.regielive.ro proiecte