David Mitrany:

De la Federalism la Funcționalism

Funcționalismul este o abordare teoretică care a apărut spre mijlocul secolului trecut ca o alternativă la
proiectele federaliste referitoare la organizarea sistemului internațional.

Pornind de la critica adresată abordării funcționaliste, mulți teoreticieni au căutat să propună alte teorii
alternative. În timp, funcționalismul a început să fie văzut ca o teorie de integrare Europeană.

În continuare, vom analiza pașii lui Mitrany și progresul său în ceea ce privește abordarea funcționalistă,
ideile sale în privința guvernului internațional, comparația dintre federalism și funcționalism, precum și
locul ocupat de Mitrany și ideile sale în istoriograma relațiilor internaționale.

Mediul care a modelat ideile funcționaliste

Într-un studiu privind mediul intelectual și profesional al lui David Mitrany, nu s-au scris prea multe
despre viața acestuia. Cu toate acestea, încă din timpul Primului Război Mondial, statutul său a fost
menționat în scrieri dedicate evoluțiilor apărute în Europa Centrală și Europa de Sud-Est. În ceea ce
privește abordarea funcționalistă, referințele sunt numeroase atunci când vine vorba de studii privind
relațiile internaționale și teoriile integrării europene.

În 1919 este invitat să se alăture Comitetului consultativ pentru afaceri internaționale a Partidului Muncii.
A rămas membru până în 1931, alături de oameni ca Norman Angell, G. D. H. Cole, Harold Laski și
Leonard Woolf. Toți erau interesați de funcționarea sistemului internațional, căutând să definească rolul
statelor-națiuni în urma Primului Război Mondial.

Ca corespondent al Berlinului pentru The Manchester Guardian, între 1919 și 1922 Mitrany a intrat în
contact cu numeroase personalități de frunte ale perioadei interbelice, cum ar fi J. M. Keynes precum și
Hjalmar Schacht, care ulterior a devenit un ministru German al guvernului.

După 1922, Mitrany a fost introdus în mediul Academic American, ca membru al Carnegie International
Peace Foundation, condusă de James T. Shotwell. D. Anderson a susținut că activitatea pe care o
desfășura în cadrul acestei instituții (1922-1928) a stat la baza mai multor dezvoltări ulterioare ale gândirii
Mitraniene.

Din 1933 până în 1958, Mitrany a predat la Școala de Politică și Economie a Institutului pentru Studii
avansate aparținând Universității Princeton. În timpul anilor petrecuți în Universitățile Americane a pus
bazele abordării funcționaliste.

În urma unei serii de conferințe susținute la Harvard și Yale, a publicat două din studiile sale teoretice
referitoare la sistemul internațional, “The Political Consequences of Economic Planning” și „The
Progress of International Government”. În ianuarie 1941, el a prezentat un document intitulat
„Territorial, Ideological, or Functional International Organization?”. Potrivit lui Mitrany, factorii
decidenți erau categoric neinteresați de propunerile sale, principalul motiv fiind tendința dominantă în
favoarea federalismului.

Guvernul internațional

Prima prezentare publică a abordării sale funcționaliste la nivel internațional a avut loc în timpul unei
serii de conferințe susținute la Universitatea Yale în 1932. Chiar la acea vreme, Mitrany susținea că
impedimentul major pentru o societate globală era „adorarea” frontierelor politice. Piesa lui din 1932,
„Political Consequences of Economic Planning” și prelegerile publicate în 1933, sub titlul de „The
Progress of International Government”, prezintă câteva dintre ideile sale despre tendințele generale ce se
manifestă în societatea contemporană.

În ceea ce privește statul, Mitrany a susținut că se regăsește într-o poziție neviabilă, organizând o națiune
de grup pe baza conformității pentru a asigura securiza coeziunea, disciplina și loialitatea pentru
supraviețuirea ei. Ca consecință a Primului Război Mondial și a marii crize economice, statele au ales în
favoarea planificării economice, o măsură protecționistă în concordanță cu logica defensivă a statului.
Pentru că sistemul internațional era anarhic și înveselit de inegalități între țări, în studiul său din 1933,
Mitrany arată că a fost în principal preocupat de “funcționarea unui posibil nou sistem național decât cu
etica sa.”

Ideea cooperării internaționale a fost elaborată de L. T. Hobhouse, și apoi de L. Woolf și G. D. H. Cole.

Motivul principal din spatele ei a fost acela cum că “pacea este mai mult decât absența violenței.”. Pe de
altă parte, Mitrany a argumentat că o comunitate mondială este o condiție prealabilă și necesară pentru
guvernarea mondială. Naţionalismul și anarhia internațională au fost văzute ca fiind cauzele din spatele
diviziunii lumii în unități rivale. El a crezut că instituirea unui astfel de comunități ar rezolva marile
probleme care afectează sistemul internațional.

Anul 1914 a succedat 3 decenii de pace continentală , iar contextul în care națiunile se regăseau odată cu
izbucnirea primului război mondial au adus la iveală conflicte ascunse, atât de natură socială cât și
națională. Existența ideii de inegalitate dintre statele din Europa Centrală și cele din Europa de Sud-Est
este, conform lui Mitrany, unul dintre motivele pentru care odată cu începutul războiului ele nu erau
pregătite să se unească, ci își doreau mai degrabă să dezbine Imperiul Habsburgic pentru a da naștere mai
multor națiuni separate. Ideologia sa l-a îndemnat pe Mitrany să considere că pentru evitarea izbucnirii
unui alt război mondial era necesară crearea unei ligi a națiunilor. Cu toate acestea, eșecul întâmpinat de
Liga Națiunilor l-a făcut să ajungă la concluzia că federalismul nu era soluția cea mai adecvată, și astfel
Mitrany a solicitat crearea CECO și EURATOM.
Atât în perioada interbelică cât și în anii ce au urmat celui de-al doilea război mondial au avut loc
numeroase schimbări de natură federalistă în cadrul statelor. Una dintre cele mai importante inițiative din
perioada interbelică a fost inițiată de Coudenhove Kalergi și este cunoscută drept mișcarea Pan-
europeană, care avea drept obiectiv uniunea dintre state.
În lucrarea sa intitulată “Abordarea funcțională pentru organizațiile internaționale” Mitrany a afirmat că
există trei tipare pe baza căruia este organizat sistemul internațional: asocierea generală, uniunea federală
și un sistem de acorduri funcționale. O altă afirmație a lui Mitrany a fost că rezultatul final al dezvoltării
relațiilor dinte națiuni este reprezentat de o federație mondială, iar în acest context el și-a exprimat de
asemenea opoziția față de federalismul regional, care, în opinia sa, nu duce la nașterea
internaționalismului.
Cooperarea funcționalistă se bazează pe două elemente, nevoia existenței unui obiectiv comun și a unei
perspective comune, respectiv nevoia pentru o asemănare între modurile și mijloacele de acțiune. În
încercarea de a demonstra că logica funcționalistă nu se opune suveranității statelor, Mitrany a afirmat că
un sistem funcționalist se naște din propria inițiativă și membrii săi sunt integrați în cadrul său fără vreo
intervenție violentă din partea administrațiilor naționale.
Uniunile regionale nu reprezentau o soluție în cadrul proiectului de construcție europeană, însă transferul
acestei probleme la un nivel superior nu făcea decât să genereze și mai multe probleme, singura soluție
viabilă fiind creeare unor agenții specializate pentru a rezolva problemele economice și sociale ale
cetățenilor.

Concluzie

Lumea se aștepta de la noul sistem internațional instituit după primul război mondial la eliminarea
violenței care se regăsea în relațiile dintre state. Mitrany a încercat să explice faptul că pacea
internațională nu este influențată doar de comportamentul violent al națiunilor, ci are și anumite
componente sociale și economice. Adevărata problemă de securitate era reprezentantă de modul în care
statele putea fi convinse să coopereze unele cu altele.