Martin Luther se întâlnește cu reprezentantul Bisericii Catolice pentru a-și exprima nemulțumirea în

legătură cu vânzarea indulgențelor, dar și credința.

M- Martin Luther

R- Reprezentantul Bisericii Catolice

M: Mă bucur că ați acceptat să ne întâlnim. După cum v-am spus, aș vrea să discutăm despre problema
indulgențelor, cât și despre neînțelegerile dintre protestanți și catolici.

R: Da, am acceptat, dar doar pentru că superiorul meu m-a trimis în calitate de reprezentant să-ți ascult
punctul de vedere, dar și pentru a nega acuzațiile de care consideri responsabilă Biserica.

M: Bun. Atunci, punctul meu de vedere este următorul: Vă folosiți de aceste indulgențe inutile pentru a
profita de naivitatea oamenilor, cât și de banii lor, făcându-i să creadă că aveți intenții bune și că astfel
vor căpăta mântuirea pe care și-o doresc . Dar să știți că pe noi nu ne puteți manipula!

R: Bazaconii! După cum am spus, ți-am ascultat punctul de vedere, dar nu pot accepta această calomnie.
Scopul nostru este să- i ajutăm pe oameni, nicidecum să profităm de credința lor.

M: Dacă într-adevăr scopul vostru e să-i ajutați, ar trebui s-o faceți fără a cere ceva în schimb. Iar dacă
oamenii s-ar împotrivii acestor indulgențe, nu ar trebui blestemați, căci asta nu arată decât ce scop
egoist aveți.

R: Nu pot decât să neg ceea ce afirmați, deoarece ne acuzați pe nedrept! Dată fiind această situație,
cred că nu ne rămâne decât să continuăm politica antiprotestantă.

M: Foarte bine, aici sunt de acord.

R: Doamne ajută!