1963 70401623 MJ+21-2014

21 | 2014
Revistă bilunară
Monitorul Jurisprudenţei
Nu există justiţie fără hotărârea judecătorească (Lord Neuberger)
EDITORIAL
Scrierea documentelor juridice e tehnică
• Cum se aplică principiul tempus regit actum în cazul

contractelor cu executare succesivă?
• În cazul prescripţiei dreptului material la acţiune început sub

imperiul reglementărilor civile anterioare, sunt aplicabile
reglementările Noului Cod civil potrivit cărora excepţia
prescripţiei nu mai poate fi invocată de instanţă din oficiu?
• Este admisibilă acţíunea în răspundere civilă delictuală

îndreptată împotriva Statului Român, pentru acordarea
de despăgubiri pentru suferinţele pricinuite în regimul
comunist, în condiţiile în care au fost acordate deja
despăgubiri în temeiul unei legi speciale reparatorii?
• Nedepunerea notificării prevăzute de Legea nr. 10/2001

prin executor judecătoresc se sancţionează cu nulitatea
absolută?
• În situaţia în care reclamantul a formulat o acţiune

prin care contestă executarea unui act administrativ
fiscal, poate instanţa să invoce din oficiu neîndeplinirea
procedurii prealabile specifice recursului graţios?
• Cum se calculează pedeapsa în cazul în care sunt incidente

mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei?
• Simpla revendicare a unui imobil obiect al unui antecontract

de vânzare cumpărare, neurmată de restituirea în natură
a imobilului, poate activa clauza rezolutorie privind
neperfectarea contractului de vânzare cumpărare în cazul Redactor-șef
revendicării imobilului? Adrian Toni NEACȘU
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Curtea de Apel Bacău Curtea de Apel Alba Iulia
Curtea de Apel Ploiești Curtea de Apel Galaţi
Curtea de Apel Timoșoara
Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de:
Catalin Moraru, moraru.ca@gmail.com, la data: 06-10-2013, prin comanda: #1963
Cuprins Index
Adrian Toni NEACŞU
EDITORIAL
Scrierea documentelor juridice e tehnică 843
Aplicarea legii civile în timp. Cazul contractelor cu executare succesivă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia civilă nr. 2449 din 19 iunie 2013 844
Acordarea de despăgubiri pentru calitatea de victimă a regimului comunist. Prescripţia dreptului material
la acţiune. Conflict de legi în timp
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia civilă nr. 2377 din 13 iunie 2013 850
Daune morale. Criterii de determinare a cuantumului acestora
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia civilă nr. 2129 din 30 mai 2013 856
JURISPRUDENŢĂ CIVILĂ
Recurs. Legea nr. 10/2001. Calitatea procesual activă a persoanei îndreptăţite la reparaţii ce a înaintat
notificarea prin mandatar şi fără intermediul executorului
Curtea de Apel Bacău, decizia civilă nr. 1726 din 4 decembrie 2013 862
Rezoluţiune antecontract de vânzare-cumpărare. Interpretare clauze
Curtea de Apel Timişoara, decizia civilă nr. 552 din 11 aprilie 2013 866
Societate cooperatistă. Excluderea membrului cooperator. Condiţii de admisibilitate
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia civilă nr. 831 din 28 februarie 2013 870
Profit impozabil. Cheltuieli deductibile
Curtea de Apel Ploieşti, decizia civilă nr. 5462 din 27 mai 2013 874
JURISPRUDENŢĂ Limitele de pedeapsă în cazul incidenţei a două sau mai multe cauze de reducere a pedepsei
PENALĂ Curtea de Apel Ploieşti, decizia penală nr. 535 din 12 aprilie 2013 876
JURISPRUDENŢA Procedura insolvenţei. Condiţiile de deschidere a procedurii
PROFESIONIŞTILOR Curtea de Apel Alba-Iulia, decizia civilă nr. 37 din 18 ianuarie 2013 880
JURISPRUDENŢA Contestaţie la executare. Greşita soluţionare a cauzei pe excepţie, motiv de casare şi trimitere în rejudecare
CONTENCIOSULUI
ADMINISTRATIV Curtea de Apel Galaţi, decizia civilă nr. 3539 din 2 septembrie 2013 882
INDEX ECRIS INDEX TEMATIC

accidente de contestaţie la insolvență 880
acţiune în pretenţii 844, 850, 856, 862 autovehicule 856 executare 880, 882
act administrativ criterii obiective 856 membru cooperator 870
anulare act 874 mijloace fixe amortizabile 874
fiscal 880, 882 creanță certă 880
contestaţie la executare 882 antecontract de vânzare cuantumul daunelor prejudiciul moral 856
cumpărare 866 morale 856 prestaţiile succesive 844
infracţiuni la regimul rutier 876 aplicarea imediată principiul neretroactivităţii legii
faliment 880 a legii civile noi 884 decizie de impunere 882 civile 844
asigurări 856 despăgubiri 862 principiului reparării integrale
obligaţie de a face 866, 870 autoritatea de lucru dreptul la viaţă 856 a prejudiciului cauzat 856
judecat 884 procedura prealabilă 880, 882
excepţia lipsei calităţii procesual
calitate procesuală activă 862 active 884 profit impozabil 874
cheltuieli deductibile 874 factură fiscală 880 răspunderea civilă
circumstanţe atenuante 876 delictuală 856
condiţie rezolutorie 866 imobil preluat abuziv 862 reducerea pedepsei 876
conflict real între restituire în natură 866
îmbibaţie alcoolică 876
două norme juridice 850 retroactivitate 850
îmbogăţirea fără
consiliu de administraţie 870
justă cauză 856 societate cooperatistă 870
842Catalin Moraru, moraru.ca@gmail.com, la data: 06-10-2013, prin comanda: #1963 MONITORUL JURISPRUDENŢEI 21/2014
Editorial
Scrierea documentelor juridice e tehnică
În facultate și, ulterior, în institutele de formare ale La instanța la care m-am format ca judecător, o mică judecătorie exotică de
profesiilor juridice (Institutul Național al Magistraturii, provincie, era transmis din mână în mână către ultimii sosiți un caiet de minute.
Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Nimeni nu mai știa exact din ce vreme data, se știa doar că la un moment dat
fusese transcris de pe un caiet compromis din cauza trecerii timpului. Conținea
Avocaților, Școala Națională de Grefieri ș.a.), nu se toate exemplele de minute ale hotărârilor judecătorești ce puteau fi pronunțate
învață scrierea documentelor juridice. la judecătorie. Erau transcrise îngrijit și citeț și era încredințat întotdeauna
spre folosință și păstrare celui mai nou judecător venit. Oricine putea teoretic
Învățământul universitar românesc este prin excelență să-i aducă îmbunătățiri, însă aceasta presupunea o discuție și o aprobare a
teoretic și nu există discipline în care să se predea tehnica, propunerilor în colectivul instanței. Evident, era facultativ și orientativ, nimeni
mecanica și structura scrierii documentelor juridice. nu-ți impunea să-l utilizezi, după cum puteai să-ți personalizezi propriile minute
Indiferent cât de bine te descurci la licență, atunci când aşa cum doreai. Așa cum m-am convins ulterior, caietul avea două finalități. Pe de
ieși dintr-o facultate românească, scrierea efectivă a o parte, avea cel mai direct caracter formator; pur și simplu, învățai practic cum
să scrii un dispozitiv, atât în penal cât și în civil. Erau formule standard, exemple
unei cereri reconvenționale este o necunoscută și o
de topică a propoziției, termenii cei mai adecvați hotărârii pe care o aveai de luat.
probă herculeană. Școala nu-și asumă responsabilitatea Un al doilea rol era acela de uniformizare a tehnicii de redactare a minutelor la
de a transmite absolvenților ei abilitățile și deprinderile acea instanță. Dispozitivele hotărârilor semănau între ele, nu existau disonanțe
practice pentru succesul profesional. Indiferent cât majore care să atragă atenția și să ridice suspiciuni justițiabilului. Specificul
excelezi la drepturile reale ori la drept procesual penal, local era atât de pronunțat încât multă vreme ulterior știam, doar aruncându-mi
în ceea ce privește îndemânarea practică ești pe cont o privire pe dispozitiv că o hotărâre provine de la acea judecătorie, și nu de la
propriu. Te vei perfecționa ulterior, la locul de muncă, alta. Când, ulterior, am ajuns la judecătoria mai mare din reședința de județ,
am avut reale dificultăți de adaptare, structura minutelor așa cum o învățasem
„furând” în timpul stagiaturii de la cei din preajma ta sau
nesuprapunându-se perfect peste practica acestei instanțe. Aici, neexistând acel
învățând din greșeli, erori și eșecuri în fața instanței. Nici caiet de minute formator, a trebuit să petrec o perioadă de adecvare, studiind
mai târziu, în cadrul institutelor de formare, acest caracter exemplele de minute alături de unul dintre colegii mei de birou cu experiență.
abstract al procesului de învățare nu suferă modificări În prezent, astfel de culegeri de minute dar și de modele ale unor alte acte
importante. În tradiția învățământului nostru juridic, nu procedurale întocmite de judecători și procurori circulă la Institutul Național
există orientarea către concret, către practic. În „viața al Magistraturii. Ele sunt standardizate la nivel național, astfel încât generațiile
de absolvenți din prezent ai institutului se prezintă la instanțele la care sunt
reală” toată lumea profesională are nevoie de modele,
repartizați cu ele deja în bagaj, uniformizând destul de mult structura și tipicul
de scheme, de formulare, de exemple ale unor acte actelor procedurale utilizate.
procedurale. Piața acestora a suferit, de altfel, o explozie
în ultima perioadă, atât în print, cât și în online, însă a În ceea ce privește actele întocmite de avocați, deși diversitatea este
rămas în continuare într-o zonă a obscurului. Nimeni regula, ele respectă o structură de bază fundamentală, cea cerută de lege
nu se laudă că studiază cărți de formulare sau tipizate, și confirmată de practica judiciară. O cerere de chemare în judecată poate
iar astfel de cărți, de regulă, nu sunt ținute la vedere în fi începută într-un singur fel și oricât de diferite ar fi stilurile personale,
biblioteca profesională. regulile organizării logico-juridice trebuie respectate. Ca orice scriere
profesională, tehnica scrierii juridice poate fi sistematizată, studiată și
Cu toate acestea, nimeni nu se poate forma fără modele învățată. Dacă este adevărat că munca avocatului se aseamănă cu cea a
și studiatul exemplelor. Ori de câte ori ai citi un cod, scriitorului de ficțiune, atunci nu e mai puțin adevărat că diferența esențială
cursurile universitare care îl explică, monografiile sau dintre ei este că, dacă scriitorul scrie pentru a transmite emoții, avocatul
tratatele care îl aprofundează, nu vei învăța să scrii în o face pentru a comunica idei. Tocmai de aceea, tehnica scrierii unor acte
„lumea reală” o plângere penală sau o întâmpinare. juridice este, în principiu, mai ușor de asimilat și reprodus în practică.
av. Adrian Toni NEACȘU
* Fragment dintr-o lucrare în curs de apariție sub semnătura autorului la Editura Wolters Kluwer. Dacă dorești să fii primul informat când apare
cartea ori să primești alte fragmente din aceasta, accesează acest link și lasă-ne datele tale de contact.
Catalin Moraru, moraru.ca@gmail.com, la data: 06-10-2013, prin comanda: #1963 843
JURISPRUDENŢĂ CIVILĂ
Aplicarea legii civile în timp.
Cazul contractelor cu executare succesivă
Fișă sinteticăTM
SURSA Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia civilă nr. 2449 din 19 iunie 2013
INDEXAREA civil, acţiune în pretenţii, recurs
INSTANŢEI
CUVINTE CHEIE principiul neretroactivităţii legii civile, aplicarea imediată a legii civile noi, excepţia lipsei calităţii procesual active, autoritatea de
lucru judecat, prestaţiile succesive
REFERINŢE Legea nr. 469/2002, Legea nr. 248/2009,
Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 1109 din 18.10.2011, Curtea de Apel Craiova,
secţia a II-a civilă, deciziei nr. 46 din 29.03.2012
SITUAŢIA Reclamanta SC E.A. SRL a încheiat cu pârâta SC M.G. SA un contract de închiriere a unui imobil stabilind că, pentru fiecare zi de
DE FAPT întârziere a plăţii chiriei, va fi percepută o dobândă, penalizare de 10%, concomitent cu anunţarea rezilierii contractului de închiriere
şi evacuarea chiriaşului. Deşi reclamanta a emis facturi pe care le-a adus la cunoștința pârâtei, acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia
contractuală şi nu a achitat contravaloarea pentru două facturi la termenul scadent, motiv pentru care reclamanta cere rezilierea
contractului, evacuarea chiriaşului şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere.
Instanţa de fond a reţinut că, deşi părţile au prevăzut, în cuprinsul art. 4 din contractul de închiriere, sancţiunea perceperii penalităţilor
pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale la termenul scadent, acestea nu au specificat, în mod expres, că penalităţile pot depăşi
debitul principal, contractului fiindu-i aplicabile dispoziţiile Legii nr. 483/2002, lege în vigoare la momentul încheierii convenţiei și
care stipulează la art. 4 alin. (3), că totalul penalităţilor pentru întârziere în decontare nu poate depăşi cuantumul sumei asupra
căreia sunt calculate, cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul. Astfel, s-a apreciat că procentul în care părţile
au stabilit cuantumul penalităţilor, nu poate conduce la ideea existenţei unei clauze contractuale derogatorii de la dispoziţiile art. 4
alin. (3) din Legea nr. 469/2002, întrucât cuantumul exact al penalităţilor depinde de numărul zilelor de întârziere.
Curtea de Apel a apreciat că, în mod corect, prima instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 469/2002, întrucât, raportul
juridic dedus judecăţii este unul de drept comercial, iar potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, în vigoare la data încheierii
contractului, prevede că totalul penalităţilor de întârziere în decontare, nu poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt
calculate, cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.
PROBLEMELE Cum se aplică principiul tempus regit actum în cazul contractelor cu executare succesivă?
DE DREPT
SOLUŢIA Fiecare dintre prestaţiile succesive executate şi fiecare dintre obligaţiile asumate în cadrul contractului de închiriere sunt guvernate
INSTANŢEI de reglementările în vigoare la momentul executării, dată fiind natura şi esenţa contractului de închiriere, obligaţiile reciproce
executându-se succesiv (în timp).
Cu alte cuvinte, dacă un contract cu executare succesivă este guvernat de o lege, efectele, respectiv executarea prestaţiilor succesive
pot fi guvernate de o altă lege, în toate cazurile fiind însă vorba despre legea în vigoare la fiecare dintre aceste momente.
MOTIVELE Legea nu are putere retroactivă, însă ea trebuie aplicată imediat, astfel că o situaţie juridică produce acele efecte care sunt prevăzute
INSTANŢEI de legea civilă în vigoare la data producerii ei, regulă cristalizată în adagiul tempus regit actum.
Este adevărat că la data încheierii, contractului îi erau aplicabile dispoziţiile Legii nr. 469/2002, dar este de necontestat că prevederile
acestei legi guvernează condiţiile de executare a prestaţiilor reciproce pe durata cât această lege a fost în vigoare.
Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 463/2002 în vigoare la data încheierii contractului dintre părţii „în contractele comerciale dintre
părţile contractante, indiferent de forma în care acestea se încheie, în afara penalităţilor contractuale prevăzute la alin. (1), pentru
compensarea prejudiciului suferit de către creditor ca urmare a îndeplinirii cu întârziere sau a neîndeplinirii obligaţiilor asumate de
debitor, se pot include şi daune-interese pentru neexecutarea totală sau parţială a contractului, sub forma daunelor moratorii sau a
celor compensatorii”, iar conform alin. (3) din acelaşi articol: „Totalul penalităţilor pentru întârziere în decontare, prevăzute la alin. (1)
şi (2), nu poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul”.
În speţă, se pune problema drepturilor şi obligaţiilor (dacă totalul penalităţilor de întârziere pot depăşi cuantumul sumei asupra
căreia sunt calculate) izvorâte după luna iulie 2009, moment la care intrase în vigoare Legea nr. 248/2009, care a abrogat dispoziţiile
Legii nr. 469/2002 anterior evocate.
Astfel, drepturile şi obligaţii născute după luna iulie 2009 nu pot fi guvernate de legea abrogată, în speţă, de prevederile Legii
nr. 469/2002 (cum în mod greşit au reţinut ambele instanţe), care limitau dreptul la penalizări de întârziere nestipulate expres,
fiind lipsit de orice temei juridic a se acredita ideea că efectelor ulterioare ale unui contract cu executare succesivă li se vor aplica
prevederile unei legi abrogate.
Prin sentinţa nr. 1109 din 18 octombrie 2011 pronunţată şi 1 februarie 2011, că aceasta a refuzat primirea facturilor din 12
de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă de contencios ianuarie 2011 şi din 2 februarie 2011.
administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii
procesuale active, invocată de pârâta SC M.G. SA, a fost admisă S-a mai reţinut că achitarea de către pârâta SC M.G. SA, a
în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta SC E.A. SRL, debitului restant, la data de 15 martie 2011, după ce reclamanta
în contradictoriu cu pârâta SC M.G. SA şi s-a dispus rezilierea SC E.A. SRL a introdus cererea de chemare în judecată, nu are ca
contractului de închiriere din 25 august 2008, încheiat între efect juridic ineficienţa clauzei cuprinse în art. 4, din contractul
părţi, evacuarea pârâtei SC M.G. SA din imobilul ce formează de închiriere, referitoare la rezilierea contractului şi evacuarea
obiectul contractului, situat în Drobeta Turnu Severin, judeţul chiriaşului, atât timp cât pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de
Mehedinţi şi obligarea acesteia la plata sumei de 8.137 RON, plată a chiriei la termenul stipulat în contract.
reprezentând penalităţi de întârziere către reclamantă.
Conchizând, s-a apreciat că, în speţă, au fost îndeplinite
A fost dată în debit reclamanta SC E.A. SRL cu suma de 1.335,76 RON, condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1439 alin. (2) C. civ. şi cele
reprezentând diferenţă taxă timbru şi, în temeiul art. 274 C. pr. civ., ale art. 989 C. civ., privind rezilierea contractului de închiriere, cu
a fost obligată pârâta SC M.G. SA să plătească reclamantei suma consecinţa evacuării pârâtei.
de 15.088,3 RON, reprezentând cheltuieli
de judecată, respectiv 12.588,3 RON, taxă aplicarea legii civile în timp În ceea ce priveşte petitul privind plata
timbru şi timbru judiciar, 500 RON onorariu penalităţilor de întârziere, instanţa de fond
expert şi 2.000 RON onorariu avocat. a reţinut că, deşi părţile au prevăzut, în
cuprinsul art. 4 din contractul de închiriere, sancţiunea perceperii
În motivare, instanţa de fond a reţinut ca fiind nefondată penalităţilor pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale la
excepţia lipsei calităţii procesuale, întrucât, împrejurarea că termenul scadent, acestea nu au specificat, în mod expres, că
reclamanta SC E.A. SRL nu este proprietara spaţiului comercial, penalităţile pot depăşi debitul principal.
nu reprezintă un impediment pentru ca acesta să promoveze
cererea în pretenţii, atât timp cât foloseşte şi administrează Contractului în speţă, reţine prima instanţă, îi erau aplicabile
imobilul, în temeiul contractului de concesiune din 28 mai dispoziţiile Legii nr. 483/2002, lege în vigoare la momentul
2007, iar prin contractul de închiriere reclamanta SC E.A. SRL nu încheierii convenţiei, care stipulează la art. 4 alin. (3), că totalul
a transmis un drept de proprietate pârâtei SC M.G. SA, ci numai penalităţilor pentru întârziere în decontare nu poate depăşi
un drept de folosinţă temporară asupra lucrului închiriat. cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia
cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, prima instanţă a constatat
că, potrivit contractului de închiriere nr. 119 încheiat între Astfel, s-a apreciat că procentul în care părţile au stabilit
părţi la data 25 august 2008, părţile au stabilit la art. 4 că, cuantumul penalităţilor, nu poate conduce la ideea existenţei
pentru fiecare zi de întârziere a plăţii chiriei, va fi percepută o unei clauze contractuale derogatorii de la dispoziţiile art. 4
dobândă, penalizare de 10%, concomitent cu anunţarea rezilierii alin. (3) din Legea nr. 469/2002, întrucât cuantumul exact al
contractului de închiriere şi evacuarea chiriaşului.
penalităţilor depinde de numărul zilelor de întârziere.
Tot potrivit convenţiei, la art. 3, părţile au prevăzut că plata
În consecinţă, având în vedere împrejurarea că părţile nu au
chiriei trebuia făcută în data de 10 a lunii curente.
prevăzut expres în contract, faptul că penalităţile pot depăşi
Deşi reclamanta SC E.A. SRL a emis facturile din 12 ianuarie 2011 cuantumul sumei asupra căreia sunt aplicate, instanţa de fond
reprezentând diferenţa de chirie pe luna septembrie şi octombrie a considerat cererea reclamantei SC E.A. SRL ca fiind întemeiată
2010, precum şi chiria pentru luna noiembrie, decembrie numai în parte, întrucât cuantumul acestora trebuie redus la
2010 şi ianuarie 2010, şi din 2 februarie 2011, reprezentând valoarea creanţei, asupra căreia sunt calculate, de 61.307 RON,
contravaloarea chiriei pentru luna februarie 2011, ambele în conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002.
cuantum total de 61.307 RON, pe care i le-a comunicat pârâtei
SC M.G. SA, conform recipiselor poştale din datele de 12 ianuarie Reţinând că reclamanta SC E.A. SRL a achitat doar parţial
2011 şi 1 februarie 2011, iar la aceleaşi date i le-a transmis şi prin taxa judiciară de timbru, diferenţa urmând să fie calculată,
fax, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală şi nu a achitat după evaluarea bunului de către expertul desemnat în cauză,
contravaloarea celor două facturi la termenul scadent. instanţa de fond a dispus darea în debit a reclamantei cu suma
de 1.335,87 RON.
Instanţa de fond a înlăturat susţinerea pârâtei SC M.G. SA, în
sensul că nu are nicio culpă în neîndeplinirea obligaţiei de plată Constatându-se îndeplinite cerinţele art. 274 C. pr. civ., a fost
a chiriei la termenul scadent, motivat de faptul că pârâta nu îşi obligată pârâta SC M.G. SA să plătească reclamantei SC E.A. SRL
poate invoca propria culpă, pentru neîndeplinirea obligaţiei, ce suma de 15.068,3 RON, reprezentând cheltuieli de judecată,
îi incumbă conform convenţiei încheiate, în condiţiile în care s-a respectiv 12.588,3 RON, taxă timbru şi timbru judiciar, 500 RON
făcut dovada cu recipisele poştale din datele de 12 ianuarie 2011 onorariu expert şi 2.000 RON onorariu avocat.
Împotriva acestei sentinţei, atât reclamanta SC E.A. SRL, cât şi contractului şi cel al libertăţii părţilor de a contracta, considerând
pârâta SC M.G. SA au declarat apel, iar prin nr. 48 din 29 martie că, în speţă, acestea nu au fost încălcate.
2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă,
au fost respinse ambele apeluri. Aceasta întrucât, legea permite părţilor de a stipula contrariul
(în sensul că totalul penalităţilor de întârziere poate să
În ceea ce priveşte apelul principal declarat de reclamanta depăşească cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate), dar,
SC E.A. SRL, instanţa de control judiciar a apreciat că, în mod în speţă, neinserarea acestei stipulaţii se datorează doar lipsei
corect, prima instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor Legii de diligenţă a părţilor, care nu au prevăzut această clauză în
nr. 469/2002, întrucât, raportul juridic dedus judecăţii este unul contract.
de drept comercial.
În ceea ce priveşte natura juridică a contractului de închiriere nr.
Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, în vigoare la 119 din 25 august 2008, instanţa de apel a constatat că acesta
data încheierii contractului de închiriere nr. 119 din 29 august are caracter comercial, atât din punct de vedere al părţilor
2008, totalul penalităţilor de întârziere în decontare, nu poate contractante, ambele persoane juridice ce desfăşoară activităţi
depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia comerciale, cât şi din punct de vedere al obiectului contractului
cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul. şi al scopului urmărit la încheierea acestuia, şi anume obţinerea
de profit, constând în chiria achitată lunar de către pârâtă.
S-a constatat că prin acţiunea introductivă reclamanta SC E.A.
SRL a solicitat obligarea pârâtei SC M.G. SA la plata debitului S-a reţinut că, obiectul închirierii a fost dobândit, de către
restant în cuantum de 81.307 RON şi a penalităţilor de întârziere reclamanta SC E.A. SRL prin contractul de concesiune nr. 956 din
în cuantum de 206.933 RON, iar valoarea penalităţilor de data de 28 mai 2007, spre a-l închiria, iar acesta face parte din
întârziere depăşeşte cuantumul debitului restant. fondul său de comerţ, fiind destinat unei activităţi comerciale.
În aceste condiţii, concluzia instanţei de fond, de reducere a În acest sens doctrina şi practica judecătorească au decis că
cuantumului penalităţilor de întârziere, a fost apreciată ca închirierea bunului imobil are caracter comercial, dacă bunul
fiind corectă, întrucât totalul acestora nu poate să depăşească este destinat unei activităţi comerciale, dispoziţiile art. 3
cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. C. com. şi cele ale art. 4 C. com. având un caracter enunţiativ,
exemplificativ, iar nu limitativ.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 969 C. civ., convenţiile legal
încheiate au putere de lege între părţile contractante, iar potrivit În ceea ce priveşte apelul incident formulat de pârâta SC M.G.
art. 970 C. civ., convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă, SA instanţa de apel a constatat că, în cauză, s-a făcut dovada
însă, la data încheierii contractului – 25 august 2008 – erau faptului ca apelanta-reclamantă SC E.A. SRL i-a comunicat
aplicabile dispoziţiile Legii nr. 469/2002. prin poştă, apelantei-pârâte SC M.G. SA cele două facturi din
2 ianuarie 2011 şi din 1 februarie 2011, dar aceasta a refuzat
Ulterior, dispoziţiile acestei legi au fost abrogate, prin prevederile
primirea, motiv pentru care, pârâta nu îşi poate invoca propria
Legii nr. 246 din 30 iunie 2009, însă, acestea nu se aplică actelor
culpă pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a contravalorii
juridice încheiate înainte de intrarea ei în vigoare, conform
chiriei, ce îi incumbă conform convenţiei încheiate aspect ce a
principiului tempus regit actum, aşa cum potrivit aceluiaşi
fost reţinut în mod corect şi de instanţa de fond.
principiu, nu se aplică nici cele ale Legii nr. 287/2009 de adoptare
a noului Cod civil. Referitor la clauza stipulată în art. 4 din contractul nr. 119 din
25 august 2008, s-a reţinut că „părţile au prevăzut în mod clar
În raport de aceste considerente, instanţa de apel a înlăturat
şi fără echivoc, pentru fiecare zi de întârziere a plăţii chiriei (...)
criticile formulate de apelanta reclamantă SC E.A. SRL
să fie percepută o dobândă, penalizare de 10% (...)”, înţelegând
vizând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea
astfel să prevadă obligaţia de plată a penalităţilor de întârziere
nr. 469/2002, apreciind corectă concluzia instanţei de fond,
pentru fiecare zi, în cazul în care pârâta SC M.G. SA nu îşi
dat fiind că, în contractul nr. 119 din 25 august 2008, nu a fost
îndeplineşte obligaţia asumată prin contract, de plată a chiriei,
stipulat în mod expres ca totalul penalităţilor de întârziere în
la termenul stipulat, iar nu o clauză penală.
decontare, să depăşească cuantumul sumei asupra căreia sunt
calculate. În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat
S-a reţinut că potrivit normei legale invocate, părţile trebuie să recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii
prevadă în mod expres, prin clauzele contractelor încheiate, că atacate. În sensul admiterii apelului declarat de reclamanta
totalul penalităţilor de întârziere poate depăşi cuantumul sumei SC E.A. SRL Drobeta Turnu Severin, împotriva sentinţei nr.
asupra căreia sunt calculate. 1109/2011 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă
de contencios administrativ şi fiscal, şi în consecinţă, admiterea
Faptul că în procesul-verbal încheiat la data de 24 martie 2010, în tot a acţiunii, astfel cum a fost precizată la termenul din 12
părţile nu au prevăzut o limită a penalităţilor de întârziere sau aprilie 2011.
că pe parcursul derulării litigiului, părţile nu s-au prelevat de
dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 483/2002, nu a putut fi apreciat În motivarea recursului, recurenta-reclamantă critică hotărârea
ca având valoarea unei stipulaţii contrare, în sensul celei atacată pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că instanţa de
reglementate de norma legală invocată. apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii (respectiv, clauza
din art. 4 al Contractului de închiriere nr. 119 din 25 august 2008,
De asemenea, instanţa de control judiciar a reţinut ca dar şi procesul-verbal din 24 martie 2010 de conciliere directă),
fiind nefondată şi critica formulată de reclamanta SC E.A. schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia/
SRL referitoare la încălcarea principiilor forţei obligatorii a acestora.
JURISPRUDENŢĂ
Totodată, în opinia recurentei, au fost încălcate şi aplicate greşit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, invocată de
CIVILĂ
dispoziţiile art. 1, art. 982, art. 989, art. 970, art. 1429 pct. 2 intimată vizează penalităţi aferente perioadei 4 martie 2009 –
C. civ., precum şi dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 469/2002, cu 30 aprilie 2010, prin urmare, anterioare perioadei pentru care se
modificările ulterioare. solicită penalităţi de întârziere în prezentul litigiu, astfel că, nu
există identitate de obiect.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susţine, în esenţă,
că hotărârea recurată încalcă şi aplică greşit legea, întrucât Revenind la speţă, este de reţinut că aplicarea legii în timp
face aplicarea unei legi abrogate faţă de obligaţii cu executare este guvernată de principiile neretroactivităţii legii civile noi
succesivă născute după ieşirea din vigoare a respectivei legi. şi aplicării imediate a legii civile noi, care se presupun şi se
completează reciproc.
În acest context, consideră că instanţa de apel a reţinut eronat
din decizia recurată că „(...) la data încheierii contractului – Principiul neretroactivităţii legii civile este regula juridică
25 august 2008 – erau aplicabile dispoziţiile Legii 489/202, conform căreia legea se aplică numai situaţiilor ce se ivesc
astfel cum s-a relevat. Ulterior, dispoziţiile acestei legi au fost în practică după adoptarea ei, nu şi situaţiilor anterioare,
abrogate prin Legea nr. 246 din 30 august 2009, însă, aceasta Constituţia dispunând în art. 15 alin. (2) în sensul că legea
nu se aplică actelor juridice încheiate înainte de intrarea ei în dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau
vigoare, conform principiului tempus regit actum, aşa cum contravenţionale mai favorabile, legislativ acest principiu fiind
potrivit aceluiaşi principiu, nu se aplică nici cele ale Legii consacrat expres în art. 1 C. civ., potrivit căruia „legea dispune
nr. 287/2009 de adoptare a noului Cod civil”. numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă”.
Aceasta, întrucât, apreciază recurenta, Legea nr. 246/2009 Principiul aplicării imediate a legii noi, care presupune şi
este o lege de abrogare, care suprimă pentru viitor drepturile şi completează principiul neretroactivităţii, constituie regula
obligaţiile născute şi prevăzute de legea veche (abrogată). Legile potrivit căreia legea nouă, de îndată ce a fost adoptată, se aplică
de abrogare nu conferă drepturi prin conţinutul şi scopul lor, ci tuturor situaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare excluzând
ele suprimă drepturi şi obligaţii conferite prin legile anterioare aplicarea legii vechi, şi ca regulă de interpretare este consacrată
pe care le abrogă. de art. 978 C. civ., în sensul că legea trebuie interpretată în sensul
aplicării, iar nu în sensul neaplicării.
Or, a trage concluzia incorectă că legea de abrogare nu ar avea
niciun efect asupra obligaţiilor şi drepturilor izvorâte, începând Ca urmare legea nu are putere retroactivă, însă ea trebuie
cu luna iulie 2003, din contractul de închiriere, pe motiv că Legea aplicată imediat, astfel că o situaţie juridică produce acele efecte
nr. 248/2009 nu se aplică actelor juridice încheiate înainte de care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii
intrarea ei în vigoare, este total nelegal, în opinia recurentei, ei, regulă cristalizată în adagiul tempus regit actum.
încălcându-se astfel însuşi principiul avut în vedere şi invocat
de către instanţă (tempus regit actum), ajungându-se, în mod Deşi dezlegarea dată pricinii a avut ca argument esenţial
nepermis, la situaţia în care unei obligaţii (corelativ, unui drept) respectarea principiului anterior menţionat, Înalta Curte
născută după luna iulie 2009 să i se aplice o lege abrogată constată că instanţa de apel a procedat la o greşită aplicare şi
anterior. interpretare a prevederilor legale aplicabile în speţă, neţinând
seama de natura şi regimul juridic al contractului de închiriere în
Aşadar, conchide recurenta, nu trebuie vorbit de imposibilitatea aplicarea regulii de drept tempus regit actum, pentru succesiunea
retroactivării legii de abrogare, ci despre încetarea aplicării legii legilor civile în timp, în cazul contractelor cu executare succesivă,
abrogate. cum este şi cel în discuţie.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr. civ. Înalta Curte constată că între părţile litigante s-a încheiat la
data de 25 august 2008 contractul de închiriere nr. 119, prin
Intimata-pârâtă SC M.G. SA a formulat întâmpinare prin care care acestea au stabilit, la art. 4 ca pentru fiecare zi de întârziere
a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, raportat la a plăţii chiriei, va fi percepută o dobândă, penalizare de 10%,
decizia nr. 1799 din 29 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte concomitent cu anunţarea rezilierii contractului de închiriere şi
de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul evacuarea chiriaşului.
nr. 5582/101/2010, susţinând în esenţă, că această hotărâre
a tranşat în fond, în mod irevocabil, aspectele privitoare la Este adevărat că la data încheierii, contractului îi erau aplicabile
reducerea penalităţilor de întârziere la debitul asupra cărora dispoziţiile Legii nr. 469/2002, dar este de necontestat că
se calculează, solicitând, în principal, admiterea excepţiei prevederile acestei legi guvernează condiţiile de executare a
invocate şi, în consecinţă, respingerea recursului, iar în subsidiar, prestaţiilor reciproce pe durata cât această lege a fost în vigoare.
respingerea recursului ca nefondat.
Fiecare dintre prestaţiile succesive executate şi fiecare dintre
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în obligaţiile asumate în cadrul contractului de închiriere sunt
limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, guvernate de reglementările în vigoare la momentul executării,
având în vedere şi apărările formulate de intimata-pârâtă prin dată fiind natura şi esenţa contractului de închiriere, obligaţiile
întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru reciproce executându-se succesiv (în timp).
considerentele care succed:
Cu alte cuvinte, dacă un contract cu executare succesivă este
Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge apărarea intimatei- guvernat de o lege, efectele, respectiv executarea prestaţiilor
pârâte vizând autoritatea de lucru judecat, în cauză, nefiind succesive pot fi guvernate de o altă lege, în toate cazurile
îndeplinită cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, fiind însă vorba despre legea în vigoare la fiecare dintre aceste
având în vedere că sentinţa nr. 1799 din 29 martie 2012 a momente.
Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 463/2002 în vigoare la data nr. 469/2002 (cum în mod greşit au reţinut ambele instanţe),
încheierii contractului dintre părţii „în contractele comerciale care limitau dreptul la penalizări de întârziere nestipulate expres,
dintre părţile contractante, indiferent de forma în care acestea se fiind lipsit de orice temei juridic a se acredita ideea că efectelor
încheie, în afara penalităţilor contractuale prevăzute la alin. (1), ulterioare ale unui contract cu executare succesivă li se vor aplica
pentru compensarea prejudiciului suferit de către creditor ca prevederile unei legi abrogate.
urmare a îndeplinirii cu întârziere sau a neîndeplinirii obligaţiilor
asumate de debitor, se pot include şi daune-interese pentru Pentru toate considerentele anterior expuse, constatând că se
neexecutarea totală sau parţială a contractului, sub forma verifică motivele de nelegalitate instituite de prevederile art. 304
pct. 8 şi 9 C. pr. civ., Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 312
daunelor moratorii sau a celor compensatorii”, iar conform alin. (3)
alin. (3) C. pr. civ., va admite recursul declarat de reclamanta
din acelaşi articol: „Totalul penalităţilor pentru întârziere în
SC E.A. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 46 din
decontare, prevăzute la alin. (1) şi (2), nu poate depăşi cuantumul
29 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia
sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia cazului în care
a II-a civilă. Va modifica în parte decizia atacată, în sensul că
prin contract s-a stipulat contrariul”.
va admite apelul declarat de reclamanta SC E.A. SRL Drobeta
În speţă, se pune problema drepturilor şi obligaţiilor (dacă totalul Turnu Severin, împotriva sentinţei nr. 1109/2011 pronunţată
penalităţilor de întârziere pot depăşi cuantumul sumei asupra de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă de contencios
căreia sunt calculate) izvorâte după luna iulie 2009, moment administrativ şi fiscal, pe care o va schimba în parte. Va admite
la care intrase în vigoare Legea nr. 248/2009, care a abrogat în tot acţiunea astfel cum a fost precizată la termenul din
dispoziţiile Legii nr. 469/2002 anterior evocate. 12 aprilie 2011 şi va obliga pe pârâta SC M.G. SA să plătească
reclamantei SC E.A. SRL Drobeta Turnu Severin 206.933,00 RON
Astfel, drepturile şi obligaţii născute după luna iulie 2009 nu reprezentând penalităţi de întârziere. Va menţine restul
pot fi guvernate de legea abrogată, în speţă, de prevederile Legii dispoziţiilor deciziei recurate şi sentinţei apelate.
Vino să îți iei punctele profesionale
Obții 20 de puncte de pregătire profesională doar publicând
un articol într-una dintre revistele Wolters Kluwer România,
indexate în trei baze de date internaţionale: HeinOnline,
EBSCO, ProQuest.
Noi îți oferim:
• accesul la 4 reviste de prestigiu, cu recunoaștere națională: Pandectele
Române, Revista Română de Drept al Afacerilor, Revista Română de
Dreptul Muncii, Revista Română de Drept European
• vei primi îndrumare editorială de la echipa de specialiști Wolters Kluwer și
de la colegiile de redacție ale revistelor
• vei primi acces gratuit la baza de date Sintact/iDrept pe o perioadă de
30 de zile pentru documentarea articolului
AUTORUL POȚI FI CHIAR TU!

WOLTERS KLUWER ROMÂNIA TE AJUTĂ
SĂ TRANSFORMI PRACTICA ÎN PUBLICISTICĂ ȘTIINȚIFICĂ!
Acordarea de despăgubiri pentru calitatea de victimă a regimului comunist. Prescripţia dreptului material la acţiune. Conflict de legi în timp
Acordarea de despăgubiri pentru calitatea

de victimă a regimului comunist.
Prescripţia dreptului material la acţiune.
Conflict de legi în timp
Fișă sinteticăTM
SURSA Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia civilă nr. 2377 din 13 iunie 2013
INDEXAREA civil, acțiune în pretenții, recurs
INSTANŢEI
CUVINTE CHEIE conflict real între două norme juridice, retroactivitate
REFERINŢE Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Constituția României, Decretul nr. 167/1958, Decretul-
Lege nr. 118/1990, Legea nr. 221/2009, noul Cod civil, art. 1349, art. 1359, art. 1357, art. 1381, art. 1386, art. 1385, art. 1387
Tribunalul Gorj, sentinţa civilă nr. 375 din 14 noiembrie 2011; Curtea de Apel Craiova, decizia civilă nr. 83 din 11 ianuarie 2012;
Tribunalul Gorj, secţia I civilă, sentinţa civilă nr. 142 din data de 30 aprilie 2012; Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, decizia nr. 65
din 11 septembrie 2012
SITUAŢIA Reclamantul a chemat în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi prin Direcţia Finanţelor Publice,
DE FAPT solicitând ca acesta să fie obligat să-l despăgubească cu suma de 550.000 RON, despăgubiri materiale şi morale, arătând că
începând cu anul 1980 a fost urmărit de organele de securitate şi, totodată, a fost persecutat politic, nefiind încadrat în muncă
conform pregătirii sale superioare şi, ca urmare, fiind privat şi de anumite drepturi salariale, situaţia incluzând şi cuantumul pensiei.
Tribunalul a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu
cu pârâtul Statul Român, având în vedere succesiunea în timp a legii civile, constatând că acţiunea reclamantului este guvernată de
dispoziţiile art. 998-999 vechiul C. civ., şi nu de dispoziţiile art. 1349, art. 1357-1359, art. 1381, art. 1385-1387 noul C. civ., avându-se
în vedere art. 6 noul C. civ., precum şi art. 201 din Legea nr. 71/2011, potrivit cu care prescripţiile începute la data intrării în vigoare a
Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.
Curtea de Apel a admis apelul declarat de reclamant, a anulat sentinţa, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. A respins
acţíunea ca inadmisibilă, considerând că nu au fost respectate dispoziţiile noului Cod civil potrivit cărora instanţa nu poate invoca
din oficiu excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. Pe fondul cauzei a considerat că nu mai pot fi acordate despăgubiri întemeiate pe
dispoziţiile dreptului comun, atâta timp cât reclamantul a beneficiat de dispoziţiile unei legi speciale reparatorii.
Reclamantul a declarat recurs.
PROBLEMELE 1. În cazul prescripţiei dreptului material la acţiune început sub imperiul reglementărilor civile anterioare, sunt aplicabile
DE DREPT reglementările Noului Cod civil potrivit cărora excepţia prescripţiei nu mai poate fi invocată de instanţă din oficiu?
2. Este admisibilă acţíunea în răspundere civilă delictuală îndreptată împotriva Statului Român, pentru acordarea de despăgubiri
pentru suferinţele pricinuite în regimul comunist, în condiţiile în care au fost acordate deja despăgubiri în temeiul unei legi
speciale reparatorii?
SOLUŢIA 1. Prin art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 se prevede: „Dacă prin prezenta lege nu se
INSTANŢEI prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil
se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data
când acestea au fost pornite”, iar în cauză învestirea instanţei s-a efectuat la 19 octombrie 2011, după intrarea în vigoare a Legii
nr. 287/2009 privind Codul civil, astfel că dispoziţiile de procedură privind excepţia prescripţiei sunt de imediată aplicare.
2. Curtea a reţinut că apelantul reclamant a beneficiat în condiţiile unei legi speciale, de o despăgubire acordată inclusiv pentru
suferinţe de natură morală, astfel că alte despăgubiri nu pot fi acordate de către stat pe dreptul comun, în temeiul răspunderii civile
delictuale şi în condiţiile reglementate de noul Cod civil.
MOTIVELE 1. Conform dispoziţiilor art. 2512 alin. (2) noul C. civ., organul de jurisdicţie competent nu mai poate aplica prescripţia din oficiu,
INSTANŢEI iar partea care are interesul să o invoce, adică acea parte în folosul căreia curge termenul de prescripţie, poate să invoce prescripţia
numai în prima instanţă, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal
citate (art. 2513 C. civ.).
Noul Cod civil introduce o nouă concepţie în materia prescripţiei extinctive, ca fiind dominată de reguli de ordine privată, şi chiar
permite în anumite limite şi încheierea unor convenţii prin care părţile modifică regimul legal al prescripţiei (art. 2507, art. 2515 C. civ.).
Prin urmare, între cele două reglementări privind prescripţia există deosebiri, aşa încât există un conflict real (de care instanţa nu
a ţinut cont deşi a făcut trimitere la succesiunea legilor în timp), spre deosebire de conflictul aparent de legi, în situaţia în care
dispoziţia legală nouă nu reglementează în mod diferit faţă de vechea reglementare situaţia juridică în discuţie, prin urmare lipseşte
efectul novator al noii reglementări.
Instanţa de fond a avut în vedere doar dispoziţiile art. 6 noul C. civ. potrivit cărora legea civilă nu are putere retroactivă, faptul că în
legea de punere în aplicare nu sunt prevăzute dispoziţii derogatorii pentru aplicarea dispoziţiilor art. 1349-1395 noul C. civ. şi că în
temeiul art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripţiile începute la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor
legale care le-au instituit, fără a avea în vedere şi dispoziţiile art. 5 alin. (2) şi art. 223 din aceeaşi lege.
JURISPRUDENŢĂ
Potrivit art. 5 alin. (2) „Dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în
CIVILĂ
vigoare a acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din
raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii subzistă după
intrarea în vigoare a Codului civil”.
Sub acest aspect, se poate observa că potrivit dispoziţiilor art. 2512 alin. (2) noul C. civ., organul de jurisdicţie competent nu mai
poate aplica prescripţia din oficiu, astfel că este întemeiată critica apelantului reclamant sub acest aspect, iar partea care are interesul
să o invoce, adică acea parte în folosul căreia curge termenul de prescripţie, poate să invoce prescripţia numai în prima instanţă, prin
întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate (art. 2513 C. civ.), or
în speţă partea interesată, Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, nu a invocat excepţia prescripţiei, aşa încât
instanţa greşit a făcut aplicarea art. 137 C. pr. civ. şi a apreciat că devine de prisos cercetarea în fond a pricinii.
2. Apelantului reclamant i s-au recunoscut drepturile şi calitatea de victimă a fostului regim comunist potrivit Decretului-Lege nr.
118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6
martie 1945, aşa cum rezultă din decizia nr. 544 din 22 februarie 2007 a Curţii de Apel Craiova în dosarul nr. 696/95/2006.
Reglementările internaţionale în materia drepturilor omului, ratificate de România, deşi parte integrantă a dreptului intern, potrivit
art. 11 alin. (2) din Constituţie, nu pot reprezenta, prin ele însele, un temei juridic suficient al pretenţiilor de acordare a unor daune
materiale ori morale pentru prejudicii cauzate prin încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale în perioada anterioară
ratificării Convenţiei de către România, în anul 1994.
Pentru recunoaşterea unor asemenea drepturi patrimoniale, este necesar un act de voinţă al autorităţilor române, în sensul reparării
prejudiciilor cauzate prin acte ori fapte abuzive ale statului român, dispoziţiile legale naţionale urmând a fi cenzurate, în planul
respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, prin prisma reglementărilor internaţionale, în aplicarea art. 20 alin. (2) din
Constituţie.
Mecanismul de aplicare a Convenţiei europene are drept premisă, aşadar, existenţa unei prevederi legale speciale care, supusă
examenului de conformitate cu reglementarea internaţională, este susceptibilă de a fi înlăturată în cazul contrarietăţii cu dispoziţiile
Convenţiei.
Instanţa de apel raportat la starea de fapt stabilită a reţinut corect că reclamantul a beneficiat în condiţiile unei legi speciale, respectiv
Decretul-Lege nr. 118/1990 de o despăgubire acordată inclusiv pentru suferinţele de natură morală, astfel că nu pot fi acordate alte
despăgubiri de către stat, pe dreptul comun, în temeiul răspunderii civile delictuale şi în condiţiile reglementate de noul Cod civil.
Prin cererea înregistrată la nr. 12722/95/2011 pe rolul de care ar fi putut beneficia şi de care nu a beneficiat datorită
Tribunalului Gorj, reclamantul B.C. a chemat în judecată pârâtul presiunilor politice, ori asemenea categorie de despăgubire
Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor, Direcţia materială nu este prevăzută de dispoziţiile art. 5 lit. b) din Legea
Finanţelor Publice Gorj şi a solicitat obligarea la plata daunelor nr. 221/2009.
morale în sumă de 550.000 RON.
Împotriva sentinţei reclamantul a declarat recurs pentru
În motivarea cererii a arătat că începând cu anul 1980 a fost motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. pr. civ.
urmărit şi persecutat de organele de represiune ale Statului
Român şi i-au fost cauzate prejudicii morale cât şi prejudicii A susţinut că şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1349, art.
materiale. După absolvirea Facultăţii de Electrotehnică nu a 1357-1359, art. 1381, art. 1385 C. civ., privind răspunderea civilă
avut posibilitatea unei cariere profesionale, nici el şi nici familia delictuală, pentru recuperarea prejudiciului moral şi material
sa. În acea perioadă a formulat cerere de emigrare, că i-a fost cauzat prin măsurile luate împotriva sa.
cenzurată corespondenţa şi că nu i s-a respectat dreptul la
muncă cu o plată nediferenţiată faţă de ceilalţi colegi. Instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii,
nu s-a pronunţat asupra mijloacelor şi probelor administrate şi
A susţinut că prin hotărârea nr. 358 din 23 ianuarie 1992 a fost nu a examinat fondul litigiului. Legea nr. 221/2009 nu a fost
privat de libertate 6 luni, perioadă pe care a şi executat-o în invocată ca temei de drept al cererii reclamantului, nici prin
Penitenciarul de Maximă Siguranţă din C., şi că după eliberare a acţiunea introductivă, nici ulterior.
fost supus aceloraşi persecuţii politice şi că a primit statutul de
refugiat politic al Înaltului Comisar pentru Refugiaţi al O.N.U. din Prin decizia civilă nr. 83 din 11 ianuarie 2012 Curtea de Apel
Belgrad şi că a revenit în ţară în luna august 1999. Craiova a admis recursul declarat de reclamantul B.C. împotriva
sentinţei civile nr. 375 din 14 noiembrie 2011, pronunţată de
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 şi urm. Tribunalul Gorj în dosar nr. 12722/95/2011, în contradictoriu
C. civ. şi art. 70 şi urm. C. civ. cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor
În şedinţa publică din 14 noiembrie 2011 s-a luat o precizare a Publice prin Direcţia Finanţelor Publice Gorj.
reclamantului care a susţinut că daunele materiale reprezintă
A casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
sumele de bani corespunzătoare gradaţiilor şi sporurilor
prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare la momentul respectiv, Pentru a pronunţa soluţia, s-a reţinut că prin sentinţa recurată,
de care nu a beneficiat din cauza presiunilor politice la care a pretenţiile reclamantului au fost examinate în raport de
fost supus. dispoziţiile speciale ale Legii nr. 221/2009, soluţia de respingere
Prin sentinţa civilă nr. 375 din 14 noiembrie 2011, pronunţată de fiind motivată pe temeiuri de drept străine de natura pricinii, prin
Tribunalul Gorj în dosar nr. 12722/95/2011, s-a respins acţiunea nerespectarea cadrului procesual stabilit de parte prin acţiune
formulată de reclamant. şi care nu a fost modificat pe parcursul judecăţii. Că, instanţa a
fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni de drept comun, iar
S-a reţinut că reclamantul a solicitat despăgubiri materiale ce analizarea acesteia în raport de normele derogatorii ale unei legi
reprezintă sume de bani corespunzătoare gradaţiilor şi sporurilor speciale, echivalează cu neexaminarea fondului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 12722/95/2011*, Decretul nr. 167/1958, prin art. 18, stabileşte nu numai drepturi,
reclamantul depunând precizări, arătând că temeiurile de drept ci chiar obligaţia instanţei de a cerceta din oficiu dacă dreptul la
pentru cerere sunt art. 1349, art. 1357-1359, art. 1381, art. 1385- acţiune este prescris (instanţa judecătorească şi organul arbitral
1387 C. civ., precizând că în fapt a fost lipsit de sporuri, gradaţii sunt obligate, ca din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acţiune
salariale, prime, promovări în funcţie în raport de pregătirea sau la executarea silită este prescris).
şcolară superioară, fiind persecutat politic, lipsa acelor drepturi
răsfrângându-se inclusiv asupra cuantumului pensiei, că a fost În analizarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune,
plătit cu salariu de muncitor, deşi avea studii superioare şi i s-ar tribunalul a reţinut că sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru
fi cuvenit un salariu de 4.000 RON pe lună la Termocentrala valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat se poate
Rovinari, astfel că apreciază echitabil şi rezonabil cuantumul cere pe calea justiţiei, dar se circumscrie unor reguli specifice
solicitat prin acţiunea formulată (550.000 RON). activităţii de judecată.
La termenul de judecată din 2 aprilie 2012 instanţa din oficiu Instituţia prescripţiei şi termenele în raport cu care îşi produce
a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a acordat efecte aceasta fac parte din categoria acestor reguli specifice
termen pentru ca reclamantul să-şi poată dovedi apărarea cu şi nu sunt de natură să îngrădească accesul liber la justiţie,
privire la această excepţie. disciplina procesuală impusă astfel contribuind şi la stabilitatea
şi securitatea raporturilor juridice civile.
Ulterior, reclamantul a depus note scrise privind excepţia supusă
discuţiei şi cauza a rămas în pronunţare asupra acestei excepţii. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc
decât într-un anumit cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea
Prin sentinţa civilă nr. 142 din data de 30 aprilie 2012, Tribunalul anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor
Gorj, secţia I civilă, a admis excepţia prescripţiei dreptului la termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept
acţiune şi a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul B.C., în nu mai este posibilă.
contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul
Finanţelor Publice şi prin Direcţia Finanţelor Publice Gorj. Dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin
prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele: lege şi orice clauză care se abate de la reglementarea legală
a prescripţiei este nulă [art. 1 alin. (1) şi (3) din Decretul
Reclamantul a chemat în judecată Statul Român, solicitând ca nr. 167/1958], iar potrivit art. 3 din acelaşi act normativ,
acesta să fie obligat să-l despăgubească cu suma de 550.000 termenul general de prescripţie este de 3 ani.
RON, despăgubiri materiale şi morale, arătând că începând cu
anul 1980 a fost urmărit de organele de securitate şi, totodată, De asemenea, prescripţia dreptului la acţiune în repararea
a fost persecutat politic, nefiind încadrat în muncă conform pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data
pregătirii sale superioare şi, ca urmare, fiind privat şi de anumite când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba,
drepturi salariale, situaţia incluzând şi cuantumul pensiei. cât şi pe cel care răspunde de ea [art. 8 alin. (1) din Decretul
nr. 167/1958].
Reclamantul a invocat ca temei de drept al acţiunii dispoziţiile
art. 1349, 1357-1359, art. 1381, art. 1385-1387 noul C. civ., iar Cursul prescripţiei se poate suspenda sau întrerupe în cazurile
prin decizia nr. 83/2012, instanţa de recurs a stabilit că acţiunea expres şi limitativ prevăzute în art. 13 şi art. 16 din Decretul
se întemeiază pe dreptul comun şi nu pe dispoziţiile Legii nr. 167/1958, respectiv cât timp cel împotriva căruia ea
nr. 221/2009. curge este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte
de întrerupere, din recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se
Tribunalul a reţinut că instanţa de casare a stabilit că acţiunea prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia, prin
reclamantului constituie o acţiune întemeiată pe dreptul comun, introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare
privind răspunderea civilă. sau printr-un act începător de executare.
Având în vedere succesiunea în timp a legii civile, tribunalul În cauza de faţă, la 20 octombrie 2011 reclamantul a formulat
a constatat că acţiunea reclamantului este guvernată de împotriva Statului Român o acţiune în pretenţii, solicitând
dispoziţiile art. 998-999 vechiul C. civ., şi nu de dispoziţiile despăgubiri băneşti pentru acoperirea unui prejudiciu material
art. 1349, art. 1357-1359, art. 1381, art. 1385-1387 noul C. civ. şi moral, acţiune întemeiată pe instituţia răspunderii civile
Aceasta, deoarece potrivit art. 6 noul C. civ., legea civilă nu are delictuale.
putere retroactivă, faptele juridice săvârşite sau produse înainte Reclamantul a susţinut că după anul 1980 a fost urmărit şi
de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice persecutat politic de către organele de securitate, fiind privat şi
decât cele prevăzute de legea în vigoare la data săvârşirii ori de drepturi salariale corespunzătoare pregătirii sale.
producerii lor, iar Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare
a Legii nr. 287/2009 nu prevede dispoziţii derogatorii pentru Având în vedere că dreptul pretins este un drept patrimonial, de
aplicarea dispoziţiilor art. 1349-1395 noul C. civ. creanţă, acest drept nu este exceptat de la aplicarea dispoziţiilor
legale privind prescripţia extinctivă cuprinse în Decretul
Legea civilă în vigoare la data săvârşirii faptelor urmează a fi nr. 167/1958 (art. 21).
aplicată şi în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului
la acţiune, respectiv Decretul nr. 167/1958 şi nu dispoziţiile Instanţa a analizat când s-a născut dreptul la acţiune şi când
art. 2500-2544 noul C. civ., avându-se în vedere art. 6 noul C. civ., a început să curgă termenul prescripţiei extinctive în sensul
precum şi art. 201 din Legea nr. 71/2011, potrivit cu care art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, dacă s-a epuizat
prescripţiile începute la data intrării în vigoare a Codului civil termenul prescripţiei extinctive şi dacă a intervenit întreruperea
sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. sau suspendarea cursului prescripţiei.
JURISPRUDENŢĂ
Activitatea delictuală invocată de reclamant a durat până în (3) De drepturile prevăzute la alin. (1) şi (2) beneficiază soţul
CIVILĂ
anul 1990 şi tot până atunci reclamantul a fost în imposibilitate supravieţuitor şi rudele până la gradul al doilea inclusiv ale
obiectivă să formuleze o acţiune cu un asemenea obiect persoanei decedate, în afară de cazul în care aceasta a dispus
împotriva statului, caracterizat printr-un regim totalitar, astfel că altfel.
a operat suspendarea cursului prescripţiei, potrivit art. 13 lit. a)
din decret. (4) Exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3) se face
personal sau prin reprezentant cu procura specială şi autentică”.
În raport cu instaurarea după acest an a unui regim democratic,
se pune întrebarea până când a durat suspendarea cursului Chiar şi de la intrarea în vigoare a Legii nr. 187/1999 termenul de
prescripţiei şi care este momentul de la care şi până la care prescripţie de 3 ani s-a împlinit, iar susţinerea reclamantului că
se putea formula o astfel de acţiune fundamentată pe dreptul termenul de prescripţie a început să curgă la 15 mai 2009, după
comun. ce i s-a comunicat copia dosarului nr. 11783 nu poate fi primită,
întrucât comunicarea la acea dată este urmarea pasivităţii
Răspunsul rezultă din faptul că reclamantul putea face dovada reclamantului, care a formulat solicitarea abia la 16 februarie
situaţiilor invocate prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, 2009. Reclamantul nu a fost împiedicat în vreun fel de a solicita
potrivit art. 10 şi art. 11 din Decretul-Lege nr. 118/1990, decret copia dosarului în timp util, pentru formularea acţiunii înăuntrul
de care reclamantul a beneficiat (a se vedea decizia nr. 544/2007 termenului de prescripţie.
a Curţii de Apel Craiova).
conflict de legi în timp Nici susţinerile reclamantului întemeiate pe
Este evident că după apariţia Decretului-Lege dispoziţiilor art. 2518 alin. (2), art. 2512 alin. (2)
nr. 118/1990 şi în măsura în care reclamantul şi art. 2513 noul C. civ. nu puteau fi considerate
întâmpina dificultăţi în demersul pentru eliberarea de acte întemeiate, întrucât dispoziţiile din noul Cod civil nu se aplică în
doveditoare, avea posibilitatea reală şi efectivă de a apela la prezenta cauză, pentru considerente expuse în prezenta hotărâre.
justiţie şi pe calea dreptului comun, pentru valorificarea dreptului
său, în scopul obţinerii de probe necesare ulterior promovării cu Ca urmare, tribunalul a admis excepţia prescripţiei dreptului
succes a acţiunii în daune. la acţiune şi subsecvent a respins acţiunea, admiterea acestei
excepţii făcând de prisos cercetarea pe fond a pricinii.
În consecinţă, instanţa a apreciat că de la instaurarea unui regim
democratic, respectiv după anul 1990 şi până la 20 octombrie Împotriva sentinţei civile nr. 142 din data de 30 aprilie 2012 a
2011 (formularea acţiunii de faţă) nu se poate susţine cu declarat apel reclamantul B.C., criticând-o pentru nelegalitate
argumente solide şi convingătoare că a continuat suspendarea şi netemeinicie.
cursului prescripţiei extinctive, întrucât nu au intervenit Prin decizia nr. 65 din 11 septembrie 2012, Curtea de Apel
evenimente exterioare şi piedici insurmontabile, cu caracter Craiova, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul
extraordinar, absolut imprevizibile şi inevitabile, care să fi dus B.C., a anulat sentinţa şi a respins excepţia prescripţiei dreptului
reclamantul în situaţia de a nu putea formula acţiunea. la acţiune. A respins acţiunea ca inadmisibilă.
Reclamantul a invocat dispoziţiile Legii nr. 187/1999, susţinând Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat că prima
că a solicitat la 16 februarie 2009 dosarul nr. 11783 (privind instanţă a soluţionat greşit acţiunea prin prisma excepţiei
urmărirea sa de către securitate) şi acesta i-a fost comunicat la prescripţiei dreptului la acţiune, motiv care atrage anularea
15 mai 2009, astfel că nu s-a împlinit termenul de prescripţie de hotărârii şi reţinerea cauzei de către instanţa de apel, nefiind
când a cunoscut persoana care răspunde de fapta ilicită. solicitată în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare.
Această apărare nu este de natură să ducă la respingerea În soluţionarea acestei excepţii, instanţa a avut în vedere că
excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, întrucât prezenta acţiunea este întemeiată pe dreptul comun privind răspunderea
acţiune este formulată împotriva Statului Român, nu civilă şi în raport de succesiunea în timp a legii civile, a reţinut
împotriva unei persoane fizice necunoscute şi reclamantul că este guvernată de dispoziţiile art. 998-999 vechiul C. civ., că
avea posibilitatea să cunoască încă din anul 1990 persoana potrivit art. 6 noul C. civ., legea civilă nu are putere retroactivă,
responsabilă, fiind evident că organele de securitate au acţionat precum şi că prin legea de punere în aplicare nu sunt prevăzute
ca reprezentanţi ai statului. dispoziţii derogatorii pentru aplicarea dispoziţiilor art. 1349-1395
Mai mult, însăşi Legea nr. 187/1999, publicată în M. Of. nr. 603 noul C. civ.
din 9 decembrie 1999 (chiar şi anterior modificării prin De asemenea, a apreciat eronat că legea civilă în vigoare la data
Ordonanţa Guvernului nr. 16/2006) a dat dreptul, prin art. 1, săvârşirii faptelor urmează să fie aplicată şi cu privire la excepţia
„(1) ....oricărui cetăţean român sau cetăţean străin care după prescripţiei dreptului la acţiune, adică Decretul nr. 167/1958 şi
1945 a avut cetăţenie română dreptul de acces la propriul dosar nu dispoziţiile art. 2500-2544 noul C. civ., fără a avea în vedere
întocmit de organele securităţii, ca poliţie politică. Acest drept se conflictul legilor în timp.
exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului,
eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe înscrisurile În acest sens, potrivit doctrinei conflictul de legi în timp
doveditoare despre cuprinsul dosarului. reprezintă vocaţia concomitentă a mai multor norme juridice
succesive de a reglementa o anumită situaţie juridică, iar dreptul
(2) Totodată persoana, subiect al unui dosar din care rezultă tranzitoriu este ansamblul reglementărilor care stabilesc relaţia
că a fost urmărită de organele securităţii statului, are dreptul, dintre legile care se succed în timp.
la cerere, să afle identitatea agenţilor de securitate şi a
colaboratorilor, care au contribuit cu informaţii la completarea Pentru a exista un conflict real între două norme juridice este
acestui dosar. necesar a fi îndeplinite două condiţii cumulative:
1. să fie vorba de un act, fapt sau situaţie juridică care a luat Sub acest aspect, se poate observa că potrivit dispoziţiilor
naştere sub imperiul legii vechii reglementări şi continuă să art. 2512 alin. (2) noul C. civ., organul de jurisdicţie competent nu
producă efecte şi după intrarea în vigoare a noii legi; mai poate aplica prescripţia din oficiu, astfel că este întemeiată
critica apelantului reclamant sub acest aspect, iar partea care
2. cele două dispoziţii legale succesive să reglementeze diferit are interesul să o invoce, adică acea parte în folosul căreia curge
actul, faptul sau situaţia juridică respectivă. termenul de prescripţie, poate să invoce prescripţia numai în
prima instanţă, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai
Pentru a exista retroactivitate ar trebui ca între cele două
târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal
prevederi să fie o deosebire, iar noua reglementare să se aplice citate (art. 2513 C. civ.), or în speţă partea interesată, Statul
situaţiei juridice anterioare intrării sale în vigoare. Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, nu a invocat
Astfel, Decretul nr. 167/1958 reglementează instituţia prescripţiei excepţia prescripţiei, aşa încât instanţa greşit a făcut aplicarea
prin norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga art. 137 C. pr. civ. şi a apreciat că devine de prisos cercetarea în
prin convenţie, iar instanţa de judecată era obligată să o invoce fond a pricinii.
din oficiu. Aşadar, după anulare, Curtea a respins excepţia prescripţiei
Conform dispoziţiilor art. 2512 alin. (2) noul C. civ., organul de dreptului la acţiune, ca fiind neregulat invocată.
jurisdicţie competent nu mai poate aplica prescripţia din oficiu, În ceea ce priveşte admisibilitatea acţiunii pusă în discuţia părţilor
iar partea care are interesul să o invoce, adică acea parte în din oficiu, pentru asigurarea contradictorialităţii şi respectarea
folosul căreia curge termenul de prescripţie, poate să invoce dreptului la apărare, în condiţiile în care s-a concluzionat că
prescripţia numai în prima instanţă, prin întâmpinare sau, în acţiunea nu este întemeiată pe dispoziţiile unei legi speciale
lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la reparatorii, având în vedere şi natura juridică a răspunderii
care părţile sunt legal citate (art. 2513 C. civ.). intimatului pârât chemat în judecată, s-a reţinut ca fiind
întemeiată excepţia inadmisibilităţii şi pe cale de consecinţă,
Noul Cod civil introduce o nouă concepţie în materia prescripţiei
Curtea a anulat sentinţa şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
extinctive, ca fiind dominată de reguli de ordine privată, şi chiar
permite în anumite limite şi încheierea unor convenţii prin care Astfel, apelantul reclamant exprimându-şi punctul de vedere
părţile modifică regimul legal al prescripţiei (art. 2507, art. 2515 asupra admisibilităţii acţiunii îndreptată împotriva statului şi
C. civ.). cu privire la temeiul răspunderii juridice civile a statului, dacă
se întemeiază pe culpă sau este o răspundere obiectivă, a
Prin urmare, între cele două reglementări privind prescripţia arătat că a solicitat dezbaterea pe fond a pricinii, a considerat
există deosebiri, aşa încât există un conflict real (de care instanţa neîndestulătoare suma de 150.000 RON şi în primul apel a
nu a ţinut cont deşi a făcut trimitere la succesiunea legilor în solicitat majorarea cuantumului la 500.000 RON, invocând
timp), spre deosebire de conflictul aparent de legi, în situaţia în excepţia autorităţii de lucru judecat în temeiul art. 166 C. pr. civ.
care dispoziţia legală nouă nu reglementează în mod diferit faţă
de vechea reglementare situaţia juridică în discuţie, prin urmare Curtea a reţinut că această excepţie invocată de apelantul
lipseşte efectul novator al noii reglementări. reclamant nu este întemeiată, întrucât în litigiile anterioare a
folosit drept temei dispoziţiile legii speciale (dosar nr. 6755/95/
Instanţa de fond a avut în vedere doar dispoziţiile art. 6 noul 2009, dosar nr. 10983/318/2010, precum şi dosarul nr. 11554/95/
C. civ. potrivit cărora legea civilă nu are putere retroactivă, faptul 2010) şi acţiunea promovată în acele condiţii a fost respinsă
că în legea de punere în aplicare nu sunt prevăzute dispoziţii irevocabil (sentinţa nr. 326 din 20 septembrie 2011, nerecurată),
derogatorii pentru aplicarea dispoziţiilor art. 1349-1395 noul iar în speţa de faţă acţiunea promovată este întemeiată pe
C. civ. şi că în temeiul art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripţiile dispoziţiile dreptului comun (dosar nr. 12722/95/2011), nefiind
începute la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân îndeplinite condiţiile triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză (fiind
supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, fără a avea în vorba de cauze diferite, ca urmare a unui temei legal diferit).
vedere şi dispoziţiile art. 5 alin. (2) şi art. 223 din aceeaşi lege.
Este adevărat că apelantul reclamant în cauzele anterioare a
Potrivit art. 5 alin. (2) „Dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi întemeiat acţiunea sa pe dispoziţiile speciale cuprinse în Legea
efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în nr. 221/2009, iar în cauza de faţă a invocat dispoziţiile dreptului
vigoare a acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, comun invocând o răspunderea civilă delictuală a statului
din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din pentru producerea de prejudicii morale şi materiale, şi chiar
raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, dacă prin expunerea punctului său de vedere nu a precizat că
şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii subzistă după este întemeiată pe răspunderea bazată pe ideea de culpă sau
intrarea în vigoare a Codului civil”. pe o răspundere obiectivă, Curtea a reţinut că acţiunea este
inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât şi în condiţiile altor legi
De asemenea, prin art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea speciale (Legea nr. 10/2001) care prevăd măsuri reparatorii,
în aplicare a Legii nr. 287/2009 se prevede: „Dacă prin prezenta acţiunile îndreptate direct împotriva statului român, întemeiate
lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă pe dispoziţiile dreptului comun sunt inadmisibile.
sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a
Codului civil se soluţionează de către instanţele legal învestite, Apelantului reclamant i s-au recunoscut drepturile şi calitatea
în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale de victimă a fostului regim comunist potrivit Decretului-Lege
în vigoare la data când acestea au fost pornite”, iar în cauză nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
învestirea instanţei s-a efectuat la 19 octombrie 2011, după persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu
intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, astfel începere de la 6 martie 1945, aşa cum rezultă din decizia
că dispoziţiile de procedură privind excepţia prescripţiei sunt de nr. 544 din 22 februarie 2007 a Curţii de Apel Craiova în dosarul
imediată aplicare. nr. 696/95/2006.
JURISPRUDENŢĂ
Reglementările internaţionale în materia drepturilor omului, ce salarii şi ce drepturi la promovare a avut recurentul la
CIVILĂ
ratificate de România, deşi parte integrantă a dreptului intern, Termocentrala Rovinari în anii 1980-1988. Din decizia de
potrivit art. 11 alin. (2) din Constituţie, nu pot reprezenta, prin pensionare anexată la dosar rezultă clar la capitolul drepturi din
ele însele, un temei juridic suficient al pretenţiilor de acordare a legi speciale, adică Decretul-Lege nr. 118/1990 suma de 100 RON
unor daune materiale ori morale pentru prejudicii cauzate prin lunar, adăugată la pensia de 550 RON, după 30 de ani de
încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale în perioada vechime în muncă. Acţiunea nu este inadmisibilă, pentru că
anterioară ratificării Convenţiei de către România, în anul 1994. prin acţiune s-au solicitat diferenţele de salarii, pensii şi sporuri
de care recurentul a fost lipsit la Termocentrala Rovinari şi care
Pentru recunoaşterea unor asemenea drepturi patrimoniale, ar fi trebuit să le acorde Statul în perioada 1980 – 1988, plus
este necesar un act de voinţă al autorităţilor române, în despăgubirile morale.
sensul reparării prejudiciilor cauzate prin acte ori fapte abuzive
ale statului român, dispoziţiile legale naţionale urmând a Decizia a fost lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea
fi cenzurate, în planul respectării drepturilor şi libertăţilor sau aplicarea greşită a legii, a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) care
fundamentale, prin prisma reglementărilor internaţionale, în prevăd că hotărârea este definitivă şi nu cu recurs.
aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituţie.
Recursul este nefondat.
Mecanismul de aplicare a Convenţiei europene are drept premisă,
Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispoziţiilor
aşadar, existenţa unei prevederi legale speciale care, supusă
legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a
examenului de conformitate cu reglementarea internaţională,
pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi
este susceptibilă de a fi înlăturată în cazul contrarietăţii cu reformată prin recursul declarat de reclamant.
dispoziţiile Convenţiei.
Instanţa de apel constatând că prima instanţă a soluţionat greşit
Curtea a reţinut că apelantul reclamant a beneficiat în condiţiile acţiunea prin prisma excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune,
unei legi speciale, de o despăgubire acordată inclusiv pentru a anulat hotărârea, a reţinut cauza spre rejudecare (nefiind
suferinţe de natură morală, astfel că alte despăgubiri nu pot fi solicitată în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare), şi a
acordate de către stat pe dreptul comun, în temeiul răspunderii judecat procesul prin punerea în discuţie din oficiu a excepţiei
civile delictuale şi în condiţiile reglementate de noul Cod civil. inadmisibilităţii, pronunţând o singură hotărâre, cu aplicarea
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B.C. corectă a prevederilor art. 297 alin. (1) C. pr. civ., hotărâre care
este definitivă ca urmare a finalizării judecăţii în apel.
invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9
C. pr. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului şi Atâta timp cât judecarea procesului s-a realizat în înţelesul
rejudecând pe fond acţiunea să se admită cererea formulată pe devolutiv specific căii de atac a apelului, finalizată prin hotărâre
temeiul răspunderii civile delictuale. definitivă, aşa cum s-a evocat mai sus, hotărârea pronunţată este
susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
În dezvoltarea în fapt a recursului recurentul a prezentat
cronologic fazelor procesuale anterioare, a relevat, situaţia de Instanţa de apel raportat la starea de fapt stabilită a reţinut
fapt în cauză şi a invocat, în esenţă, următoarele motive: corect că reclamantul a beneficiat în condiţiile unei legi speciale,
respectiv Decretul-Lege nr. 118/1990 de o despăgubire acordată
Curtea a constatat că prima instanţă a soluţionat greşit acţiunea
inclusiv pentru suferinţele de natură morală, astfel că nu pot fi
prin prisma excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, motiv care
acordate alte despăgubiri de către stat, pe dreptul comun, în
atrage anularea hotărârii şi reţinerea spre rejudecare, însuşindu-şi temeiul răspunderii civile delictuale şi în condiţiile reglementate
punctul de vedere al recurentului şi anume faptul că temeiul de de noul Cod civil.
drept al acţiunii a fost reprezentat de dispoziţiile art. 1349, 1359,
1357, 1381, 1386, 1385, 1387 noul C. civ. În ceea ce priveşte Faţă de soluţia pronunţată, restul motivelor nu mai pot face
admisibilitatea acţiunii pusă în discuţia părţilor din oficiu Curtea obiectul analizei în recurs.
s-a eschivat de a lua o decizie pentru reparaţia cerută de recurent.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. pr. civ.,
Instanţa de apel nu s-a implicat în actul decizional, respingând Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantului B.C., ca
greşit acţiunea ca inadmisibilă. Instanţa nu a avut în vedere nefondat.
Daune morale. Criterii de determinare

a cuantumului acestora
Fișă sinteticăTM
SURSA Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia civilă nr. 2129 din 30 mai 2013
INSTANŢEI
CUVINTE CHEIE răspunderea civilă delictuală, asigurări, accidente de autovehicule, prejudiciul moral, cuantumul daunelor morale, criterii obiective,
îmbogăţirea fără justă cauză, principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat, dreptul la viaţă
REFERINŢE Codul civil, art. 998, art. 1084; Legea nr. 136/1995, art. 49; Ordinul nr. 113.133/2006, art. 24, art. 51
Tribunalul Arad, sentinţa comercială nr. 966 din 25 mai 2011; Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, decizia comercială nr. 272
din 8 decembrie 2011
SITUAŢIA Fiicele reclamanţilor C.N., C.S., pasagere în autoturism, au decedat în urma accidentului din data de 13 februarie 2010, cauzat de
DE FAPT asiguratul pârâtei, D.S.S., decedat şi el în accident, iar reclamanta D.L., pasageră şi ea în aceeaşi maşină, a suferit vătămări corporale
grave, fiind spitalizată timp de 3 luni şi i s-a implantat o tijă în picior, din cauza accidentului fiind mutată de la locul iniţial de muncă
la un alt loc din cadrul aceluiaşi departament, pentru a putea să-şi desfăşoare activitatea şi de pe scaun. De asemenea, conform
expertizei medico-legale, pentru leziunile suferite au fost necesare 150 de zile de îngrijiri medicale.
După aflarea veştii decesului nepoatei sale, mama reclamantului C.N. a suferit un atac cerebral, decedând la 5 zile după decesul
nepoatei sale.
Prin urmare, reclamanţilor le-a fost cauzat un prejudiciu moral sever reprezentat de lipsirea acestora pentru totdeauna de afecţiunea
şi sprijin moral de care ar fi beneficiat din partea fiicelor lor, motive pentru care au solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa
să oblige pe pârâtă la plata a câte 150.000 euro, daune morale.
Instanţa de apel a majorat cuantumul daunelor morale acordate de prima instanţă la 5.000 de euro. A considerat de asemenea că
nu constituie criterii obiective pentru comensurarea dimensiunii prejudiciului moral, nici a cuantumului daunelor morale, aspectele
invocate de pârâta asigurător, şi anume: doctrina şi jurisprudenţa în materie; cadrul compensatoriu-reparator al răspunderii civile
auto prin efectul legii; interdicţia îmbogăţirii fără justă cauză a reclamanţilor; situaţia inechităţii dintre părinţii autorului accidentului
şi părinţii victimelor.
PROBLEMELE Este corectă aprecierea cuantumului daunelor morale doar în funcţie de criterii obiective, fără a cerceta şi jurisprudenţa din
DE DREPT România?
SOLUŢIA Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea daunelor morale, ce derivă din aplicarea
INSTANŢEI Legii nr. 138/1995. Astfel, atât din cuprinsul art. 51 pct. 1 lit. f) al Normelor de aplicare a Legii nr. 136/1995, aprobate prin Ordinul
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.133/2006, cât şi al art. 49 pct. 1 lit. f) al Normelor de aplicare a aceleiaşi legi, aprobate
prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 21/2009, se arată, în mod expres, faptul că la stabilirea despăgubirilor
în cazul vătămărilor corporale sau a deceselor unor persoane, în ce priveşte daunele morale, trebuie avută în vedere legislaţia şi
jurisprudenţa din România.
Prin urmare, susţinerea instanţei de apel că aceste criterii nu trebuie avute în vedere este nelegală.
MOTIVELE Deşi instanţa de apel face referire la necesitatea raportării, în determinarea cuantumului daunelor morale, la criterii obiective,
INSTANŢEI aceasta face, în fapt, referire la criterii obiective în ce priveşte determinarea cuantumului unor eventuale daune materiale, însă acest
tip de daune nu a fost solicitat de către părţile vătămate, mai ales de către reclamanta D.L., care deşi putea face dovada daunelor
materiale pe care le-a suferit, a preferat să ceară daune morale în cuantum foarte mare, gândindu-se, probabil, că acestea vor acoperi
şi daunele morale.
Într-adevăr, de principiu, persoanele vătămate în urma unor accidente de circulaţie, pentru care asigurătorul are obligaţia de
desdăunare, ar trebui să primească, în primul rând, despăgubiri materiale, dar şi daune morale, însă, în măsura, în care este cazul.
Prin urmare, acordarea daunelor morale trebuie făcută într-un cuantum adecvat, fără a suplini daunele materiale, pe criterii obiective,
criterii ce sunt relevate de actele normative sus amintite, deşi, este adevărat, într-un mod destul de imprecis.
Totuşi, acele texte de lege fac trimitere la legislaţia şi jurisprudenţa din România, or, potrivit dispoziţiilor constituţionale, tratatele pe
care România le-a semnat şi adoptat, fac parte din legislaţia românească, având chiar prioritate în faţa acesteia, în acest context atât
jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cât şi a CEDO, fiind obligatorie pentru instanţele din România.
Ca atare, instanţa de apel avea obligaţia, în stabilirea cuantumului despăgubirilor morale (celelalte aspecte, privind dreptul părţilor
vătămate de a pretinde aceste daune, fiind lămurite), să procedeze la examinarea jurisprudenţei curţilor sus amintite, pentru ca, pe
de o parte, părţile vătămate să fie just despăgubite, dar pe de altă parte, această despăgubire să nu constituie o îmbogăţire fără just
temei.
Cuantumul daunelor morale trebuie să asigure doar repararea prejudiciului moral, nu şi a celui material, pe care părţile vătămate
puteau să-l pretindă în mod separat, ţinându-se cont, aşa cum s-a arătat mai sus, de criteriile stabilite de actele normative respective,
dar şi de contextul economico social în care părţile vătămate se află, stabilirea cuantumului despăgubirilor morale fiind, într-adevăr,
atributul instanţei de judecată, însă nu pe criterii subiective, ci pe criteriile obiective arătate mai sus, care trebuie să fie relevate şi
justificate.
Prin cererea înregistrată sub nr. 6185/108/2010 pe rolul instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să o oblige pe pârâtă
Tribunalului Arad, reclamanţii C.N., C.S. şi D.L. au chemat în la plata a câte 150.000 euro, daune morale.
judecată pe pârâta SC A.R.A. SA prin Sucursala Arad solicitând
JURISPRUDENŢĂ
La acest dosar au fost conexate dosarele nr. 6166/108/2010 şi corporală şi deces, daunele morale se stabilesc în conformitate
CIVILĂ
nr. 6167/108/2010 ale aceluiaşi tribunal. cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.
Prin sentinţa comercială nr. 966 din 25 mai 2011 pronunţată de În temeiul art. 24 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a
Tribunalul Arad în dosar nr. 6165/108/2010 s-a admis în parte Asigurărilor, despăgubirile se raportează la cursul Băncii
acţiunea comercială în pretenţii formulată de reclamanţi şi s-a Naţionale a României de la data producerii accidentului.
dispus:
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta D.L. şi
– Obligarea pârâtei la plata sumei de 70.000 euro sau pârâta SC A.R.A. SA Bucureşti, prin sucursala Arad.
echivalentul în RON la cursul Băncii Naţionale a României
Reclamanta-apelantă D.L. a solicitat admiterea apelului,
de la data producerii accidentului, 13 februarie 2010, către
schimbarea, în parte, a hotărârii apelate, în sensul majorării
reclamantul C.S.;
daunelor morale ale apelantei la suma de 70.000 euro.
– Obligarea pârâtei la plata sumei de 70.000 euro sau
În faza cercetării judecătoreşti s-a efectuat o expertiză medico-
echivalentul în RON la cursul Băncii Naţionale a României legală care a concluzionat pe marginea leziunilor acesteia şi a
de la data producerii accidentului, 13 februarie 2010, către consecinţelor pe termen lung.
reclamantul C.N.;
În drept a invocat art. 298 C. pr. civ.
– Obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 euro sau echivalentul
în RON la cursul Băncii Naţionale a României de la data Pârâta SC A.R.A. SA Bucureşti, prin sucursala Arad, a solicitat
producerii accidentului, 13 februarie 2010, către reclamanta D.L. admiterea apelului în sensul diminuării daunelor morale acordate
reclamanţilor C.N. şi C.S., la câte 10.000 euro pentru fiecare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că fiicele
reclamanţilor C.N., C.S., pasagere în autoturism, au decedat În motivare a arătat că nu a contestat vinovăţia asiguratului
în urma accidentului din data de 13 februarie 2010, cauzat de său, D.S.S., care a deţinut asigurare de răspundere civilă valabilă
asiguratul pârâtei, D.S.S., decedat şi el în accident, iar reclamanta la data accidentului, 13 februarie 2010. În baza acestei poliţe
D.L., pasageră şi ea în aceeaşi maşină, a suferit vătămări societatea de asigurare achită despăgubiri materiale şi morale
corporale grave, fiind spitalizată timp de 3 luni şi i s-a implantat în limitele stabilite de Ordinul nr. 21/2009 al Comisiei de
o tijă în picior, din cauza accidentului fiind mutată de la locul Supraveghere a Asigurărilor, dat în aplicarea Legii nr. 136/1995
iniţial de muncă la un alt loc din cadrul aceluiaşi departament, privind asigurările în România.
pentru a putea să-şi desfăşoare activitatea şi de pe scaun. De
Cu toate că norma legală nu stabileşte limite şi criterii în sfera
asemenea, conform expertizei medico-legale, pentru leziunile
despăgubirilor morale, repararea integrală a prejudiciului în
suferite au fost necesare 150 de zile de îngrijiri medicale. domeniul daunelor morale trebuie să urmărească realizarea
După aflarea veştii decesului nepoatei sale, mama reclamantului unei compensări materiale cu efect în sfera morală, fără a
C.N. a suferit un atac cerebral, decedând la 5 zile după decesul genera venituri nejustificate în beneficiul victimelor indirecte
nepoatei sale. ale accidentului.
Decesul fiicelor a produs reclamanţilor un prejudiciu de ordin În speţă s-a făcut dovada creării unui prejudiciu moral părinţilor
supravieţuitori, fapt ce îi îndreptăţeşte la acordarea daunelor
moral. Moartea violentă a copiilor a provocat membrilor familiei
morale, dar nu şi la cuantumul acordat, raportat la cazul concret.
o suferinţă de ordin afectiv, pentru pierderea unei persoane
Apelanta a apreciat că suma acestora, prin prisma doctrinei şi a
apropiate. De asemenea, în ceea ce o priveşte pe reclamanta D.L.
jurisprudenţei în materie, este exagerată.
aceasta a suferit, în afara şocului cauzat de accident şi suferinţe
de ordin fizic. Apelanta a apreciat că acordarea despăgubirilor morale în
cuantum de câte 10.000 euro, achitabili în RON, la cursul din
Pe de altă parte, sumele de bani care se acordă cu titlu de
data accidentului, fiecărui reclamant, C.N. şi C.S., ar constitui o
daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, să poată fi justă reparaţie morală şi o baza rezonabilă materială, pe viitor,
calificate numai ca despăgubiri şi să nu se constituie în venituri pentru comemorarea victimelor.
nejustificate.
Prin decizia comercială nr. 272 din 8 decembrie 2011 a Curţii
Conform art. 998 C. civ. în persoana asiguratului pârâtei erau de Apel Timişoara, secţia comercială, a fost admis apelul
întrunite elementele răspunderii civile delictuale: fapta ilicită reclamantei D.L., a fost schimbată, în parte, sentinţa apelată fiind
de a provoca accidentul prin încălcarea regulilor de circulaţie, obligată pârâta la plata sumei de 15.000 euro sau echivalentul
vinovăţia sub forma culpei, raportul de cauzalitate dintre în RON la cursul Băncii Naţionale a României, către reclamantă,
fapta ilicită şi prejudiciul produs, acesta din urmă constând în a fost respins apelul pârâtei, fiind menţinută, în rest, sentinţa
decesul fiicelor reclamanţilor şi leziunile cauzate prin accident, apelată.
reclamantei D.L.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut
Art. 49 din Legea nr. 136/1995 prevede că asigurătorul acordă următoarele:
despăgubiri, în temeiul contractului de asigurare, pentru
prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane Relativ la apelul reclamantei, instanţa de apel a constatat că
păgubite prin accidente de autovehicule. suma de 5.000 euro sau echivalentul în RON la cursul Băncii
Naţionale a României de la data producerii accidentului rutier,
Prin art. 51 din Ordinul nr. 113.133/2006 emis de Comisia de acordată de prima instanţă cu titlu de daune morale acestei
Supraveghere a Asigurărilor se prevede că în caz de vătămare reclamante, nu satisface pe deplin cerinţele prevederilor
art. 1084 C. civ., care statuează asupra principiului reparării Atingerea acestor drepturi cauzează titularului lor un prejudiciu
integrale a prejudiciului, în sensul că „Daunele-interese ce sunt moral a cărui dezdăunare se realizează prin acordarea, cu titlu
debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit şi de compensaţie a suferinţelor încercate, a unor daune morale,
beneficiul de care a fost lipsit (...)”. în măsură să ofere persoanei prejudiciate, în mod justificat o
satisfacţie pecuniară sau/şi de altă natură, astfel încât încălcarea
Aceste prevederi trebuie să însoţească nu numai regimul juridic dreptului titularului, pe de o parte, şi prejudiciul moral cauzat
al răspunderii civile statuat de dispoziţiile dreptului comun de făptuitor, pe de altă parte, să nu rămână în afara protecţiei
(art. 998 şi urm. C. civ.), în privinţa răspunderii civile delictuale, juridice a drepturilor lezate, respectiv, a obligaţiei generate de
respectiv art. 1073 şi urm. C. civ., relativ la răspunderea civilă acoperire a prejudiciului unor astfel de drepturi.
contractuală, ci şi regimul juridic special instituit de legislaţia
asigurărilor pentru accidente de autovehicule, reprezentat de Identificarea drepturilor lezate şi a conţinutului acestora,
prevederile art. 41-44, art. 49-51, art. 55 şi art. 57 alin. (1) din precum şi determinarea în concreto a prejudiciului moral, sunt
Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. atribute exclusive ale instanţei de judecată, în condiţiile în care
asigurătorul, subrogat în obligaţiile persoanei asiguratului,
În cauză, reclamanta a afirmat că prin accidentul rutier produs din responsabil de cauzarea unui astfel de prejudiciu, nu decide,
culpa asiguratului, contractant al pârâtei, a suferit un prejudiciu în temeiul contractului de asigurare să dezdăuneze victima
moral constând în vătămarea sa corporală gravă, soldată cu un prejudiciului.
număr de 150 de zile de îngrijiri medicale, implantarea unei tije
femur drept şi dobândirea unei uşoare limitări a ortostatismului Existenţa prejudiciului moral rezultând din atingerea gravă a
şi mersului (a se vedea Raportul de primă expertiză medico- drepturilor reclamantei, mai sus expuse, nu a fost contestată
legală „completat”, dosar nr. 6165/108/2010, nr. vechi 1555/II). de pârâta asigurator. Ceea ce a comportat critici din partea
reclamantei apelante şi opuneri din partea pârâtei asigurător
De asemenea, din scrisoarea medicală rezultă că reclamanta a se referă la întinderea acestui prejudiciu şi, implicit, la suma
fost spitalizată în perioada imediat următoare accidentului, 13 daunelor morale acordate de prima instanţă, ca o compensaţie
februarie 2010 – 16 martie 2010, cu diagnosticul: 1. fractură a a acestuia.
secţiunii intertrohanteriene a femurului; 2. fractură a claviculei;
3. fractură a pubisului. Respectiv că a fost reinternată pentru Instanţa de apel a apreciat că suma de 5.000 euro sau
intervenţie chirurgicală şi practicarea osteosintezei cu tija K şi echivalentul în RON acordată de prima instanţă reclamantei cu
alezaj a fracturii de femur. titlu de daune morale, nu acoperă integral, în expresie pecuniară,
întreaga întindere a prejudiciului moral suferit de reclamantă,
Epicriza a relevat, după investigaţii, că reclamanta a prezentat şi nu este de natură a reflecta dezdăunarea integrală a
politraumatism fracturi costale IX-X-XI, fractură femur drept reclamantei pentru gravele atingeri aduse drepturilor sale
ram ilio pubian, fractură claviculă. nepatrimoniale, cum sunt dreptul la integritatea corporală şi
a sănătăţii, respectiv dreptul de a dispune asupra modului său
După externare, reclamanta a dobândit o dizabilitate obişnuit de viaţă, potrivit vârstei, stării depline de sănătate şi
locomotorie temporară, având nevoie pentru deplasare de cârje, pregătirii profesionale.
iar în continuare va necesita o nouă spitalizare pentru extracţia
tijei K şi a materialului de osteosinteză. Raportul de primă Prima instanţă nu a oferit părţilor nici un criteriu obiectiv, de
expertiză medico-legală din 8 februarie 2011 concluzionează natură a putea fi verificat, inclusiv de instanţa de control judiciar,
că medicul legist nu se poate pronunţa asupra unor eventuale în raport de care să se reţină, pe de o parte, ca fiind justificată
sechele, decât după epuizarea mijloacelor terapeutice suma daunelor morale în cuantumul acordat, iar pe de altă parte,
recomandate, de principiu după luna iunie 2011, în situaţia că să permită aprecierea că orice daune morale acordate în plus
este extras materialul de osteosinteză. s-ar constitui într-o îmbogăţire fără justă cauză a reclamantei.
Prin consecinţă, în acord cu expresia „prejudiciu suferit” relevată În raport de criteriul obiectiv al reţinerii consecinţelor integrate
de art. 1084 C. civ., iar nu de „beneficiu de care a fost lipsit” prejudiciului moral cauzat reclamantei, instanţa de apel a
creditorul, instanţa de apel a apreciat că reclamanta a fost constatat că se impune acordarea unor daune morale în cuantum
nevoită să întâmpine suferinţe, atât fizice, datorită supunerii superior celui dispus de prima instanţă, şi anume de 15.000 euro
sale la vătămările corporale expuse şi la procedurile medicale sau echivalentul în RON, de natură a reprezenta o justificată
de refacere a integrităţii corporale şi a sănătăţii, cât şi psihice, compensare pentru prejudiciul moral încercat de reclamantă.
constând în afecţiunile resimţite de reclamantă ca urmare a
Pentru aceleaşi considerente, a părut excesivă cererea
pierderii parţiale a integrităţii stării de sănătate, a dobândirii,
reclamantei de a i se acorda daune morale în sumă de 70.000 euro
chiar şi temporare, a unor dizabilităţi de locomoţie, precum şi
sau echivalentul în RON, în raport de datele cauzei, aşa cum
a necesităţii, pe un termen incert, de a purta asupra corpului
au fost descrise. Nici durata îngrijirilor medicale, nici categoria
său materiale de osteosinteză, inclusiv de a rămâne cu sechele abordărilor terapeutice efectuate, la care se alătură lipsa unei
locomotorii pe toată durata vieţii. constatări medicale a prezenţei sau iminenţei comportării unor
Aceste suferinţe s-au repercutat, neîndoielnic, asupra sechele rezultate din politraumatismul resimţit de reclamantă,
următoarelor drepturi ale reclamantei: dreptul la integritate nu au oferit instanţei de apel elemente suplimentare pentru a
corporală şi la sănătate; dreptul de a desfăşura activităţi considera justificat acest cuantum al daunelor morale.
sociale, economice, culturale, familiale şi de agrement potrivit Critica apelantei-pârâte a fost găsită nefondată.
aptitudinilor fizice, cognitive şi afective corespunzătoare vârstei
sale şi preocupărilor pe care le conferă unei persoane tinere Sub acest aspect instanţa de apel a reţinut că nu constituie
starea de deplină sănătate şi disponibilitate. criterii obiective pentru comensurarea dimensiunii prejudiciului
JURISPRUDENŢĂ
moral, nici a cuantumului daunelor morale, aspectele invocate raporturi strânse de afecţiune, de respect al relaţiilor de familie,
CIVILĂ
de pârâta asigurător, şi anume: doctrina şi jurisprudenţa în precum şi de participare activă, reciprocă la modul lor de viaţă, în
materie; cadrul compensatoriu-reparator al răspunderii civile familie şi în particular, ceea ce agravează severitatea dezdăunării
auto prin efectul legii; interdicţia îmbogăţirii fără justă cauză reclamanţilor, deoarece în aceste condiţii pierderea celor două
a reclamanţilor; situaţia inechităţii dintre părinţii autorului fiice denotă încetarea intempestivă, pentru totdeauna, a acestor
accidentului şi părinţii victimelor. raporturi, cu consecinţa resimţirii altor suferinţe psihice de către
aceeaşi reclamanţi.
Instanţa de apel a reţinut că şi în privinţa daunelor morale,
definite ca obiect al obligaţiei de dezdăunare pentru prejudiciul Prin încheierea nr. 83 din 8 martie 2012 a Curţii de Apel
moral cauzat prin încălcarea, nesocotirea sau atingerea unor Timişoara, secţia a II-a civilă, a fost admisă cererea de
drepturi nepatrimoniale instanţa de judecată trebuie să recurgă, completarea a dispozitivului deciziei comerciale nr. 272 din
în vederea identificării şi evaluării acestei categorii 8 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara
de daune, la criterii obiective, singurele în măsură daune morale şi s-a dispus completarea acestui dispozitiv în
să ofere caracterul justificat al daunelor şi natura sensul obligării pârâtei la plata sumei de 15.000
controlată a acestora. euro sau echivalentul în RON la cursul Băncii
Naţionale a României de la data producerii accidentului,
Astfel de criterii obiective trebuie să răspundă principiului 13 februarie 2010 către reclamanta D.L.
reparării integrale a prejudiciului cauzat, fie acesta de natură
nepatrimonială, morală. Împotriva deciziei comerciale nr. 272 din 8 decembrie 2011
pârâta-recurentă SC A.R.A. SA prin sucursala Arad a declarat
Întinderea unui astfel de prejudiciu, cu reflectarea sa în câmpul recurs aducându-i următoarele critici:
daunelor morale, nu se comportă identic nici măcar în cauzele
ce comportă consecinţe identice, decesul victimei accidentului. 1. Cu toate că a statuat că instanţa de judecată trebuie să recurgă
la criterii obiective pentru comensurarea dimensiunii prejudiciului
În această cauză, suferinţele psihice resimţite de părinţii celor moral suferit instanţa de apel a considerat că doctrina şi
două victime, în circumstanţele proprii, specifice, relevate de jurisprudenţa nu pot constitui un criteriu obiectiv, deşi acest lucru
datele cauzei, şi anume pierderea tragică a vieţii fiicelor lor, la este prevăzut, în mod expres în Ordinul Comisiei de Supraveghere
o vârstă a victimelor de numai 20 de ani, în condiţiile în care a Asigurărilor nr. 21/2009, dat în aplicarea Legii nr. 136/1995.
datorită acestui eveniment, la un interval de 5 zile a decedat şi
bunica victimei, C.S.N., iar pentru victima C.A.S., tatăl acesteia, 2. Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea cadrului
C.S., se pregătea să-i organizeze căsătoria, au relevat suficiente compensatoriu-reparator al răspunderii civile prin efectul legii,
considerente, având temeiuri obiective, care au condus la având în vedere faptul că repararea prejudiciului, în privinţa
constatarea suferinţelor psihice încercate de reclamanţi, ca cuantumului daunelor morale acordate, trebuie să se facă într-un
urmare a pierderii vieţii fiinţelor dragi. cuantum decent, care să aibă rolul de a alina suferinţele încercate
prin pierderea unei persoane dragi.
Prin urmare, reclamanţilor le-a fost cauzat un prejudiciu moral
sever reprezentat de lipsirea acestora pentru totdeauna de 3. Instanţa de apel a înlăturat, în mod nejustificat, critica privind
afecţiunea şi sprijin moral de care ar fi beneficiat din partea îmbogăţirea fără just temei, având în vedere faptul că părţile
fiicelor lor. vătămate au solicitat sume imense, în totală discordanţă cu
realitatea.
Este adevărat că dreptul la viaţă aparţine exclusiv titularului
său. Însă, de acest drept se bucură, datorită raporturilor strânse În acordarea acestor despăgubiri trebuie să se ţină cont şi de
de rudenie, afecţiune şi sprijin reciproc, şi persoanele aflate în realităţile economico-sociale, pentru a se evita discrepanţele
legătură directă cu aceste raporturi, aşa cum sunt părinţii faţă între sumele mari acordate şi veniturile pe care părţile vătămate
de copiii lor. nu le-ar fi obţinut în întreaga viaţă de muncă.
Prin urmare stingerea dreptului la viaţă a oricăruia dintre aceşti 4. În ce priveşte despăgubirile acordate reclamantei D.L.,
subiecţi afectează negativ, iremediabil şi incomensurabil dreptul pârâta-recurentă a arătat că, în mod nelegal, instanţa de apel a
la familie şi la un mod de viaţă armonizat unui cadru de familie concluzionat că stabilirea cuantumul despăgubirilor morale este
obişnuit, al persoanelor supravieţuitoare, fie acestea părinţi sau atributul exclusiv al instanţei de judecată, în condiţiile în care
copii. asigurătorul nu a decis să desdăuneze victima accidentului, deşi
asigurătorul şi-a manifestat disponibilitatea acordării tuturor
În aceste împrejurări atingerea dreptului la viaţă a victimei despăgubirilor materiale concrete, probate cu documente
generează stingerea unor drepturi inseparabil legate de persoana justificative, însă acest fel de despăgubiri nu au fost solicitate,
supravieţuitoare, cum sunt dreptul de a avea şi a păstra o familie; fiind solicitate, în schimb, daune morale în cuantum foarte ridicat.
dreptul de a acorda şi a primi sprijin material şi/sau moral la/
de la membrii familiei; dreptul de a desfăşura împreună cu La data de 14 ianuarie 2013 reclamanţii au depus întâmpinare
membrii familiei, părinţi şi copii, activităţi domestice fie acestea prin care au solicitat respingerea recursului.
organizatorice, de socializare sau de agrement familial.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate,
Dimensiunea prejudiciului moral şi a pretium doloris se Înalta Curte a constatat că recursul este fondat, pentru
raportează, totodată, la anterioritatea raporturilor dintre următoarele considerente:
subiecţii raportului de familie.
În primul rând, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a
Astfel, în lipsa unor probe contrarii, instanţa de apel a reţinut că dispoziţiilor legale care reglementează acordarea daunelor
între reclamanţi şi fiicele lor decedate au existat, fără echivoc, morale, ce derivă din aplicarea Legii nr. 138/1995.
Astfel, atât din cuprinsul art. 51 pct. 1 lit. f) al Normelor de aplicare a Totuşi, acele texte de lege fac trimitere la legislaţia şi jurisprudenţa
Legii nr. 136/1995, aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere din România, or, potrivit dispoziţiilor constituţionale, tratatele
a Asigurărilor nr. 113.133/2006, cât şi al art. 49 pct. 1 lit. f) al pe care România le-a semnat şi adoptat, fac parte din legislaţia
Normelor de aplicare a aceleiaşi legi, aprobate prin Ordinul Comisiei românească, având chiar prioritate în faţa acesteia, în acest
de Supraveghere a Asigurărilor nr. 21/2009, se arată, în mod expres, context atât jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
faptul că la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămărilor corporale
cât şi a CEDO, fiind obligatorie pentru instanţele din România.
sau a deceselor unor persoane, în ce priveşte daunele morale,
trebuie avută în vedere legislaţia şi jurisprudenţa din România. Ca atare, instanţa de apel avea obligaţia, în stabilirea
Prin urmare, susţinerea instanţei de apel că aceste criterii nu cuantumului despăgubirilor morale (celelalte aspecte, privind
trebuie avute în vedere este nelegală. dreptul părţilor vătămate de a pretinde aceste daune, fiind
lămurite), să procedeze la examinarea jurisprudenţei curţilor
De asemenea, este greşită trimiterea făcută de către instanţa sus amintite, pentru ca, pe de o parte, părţile vătămate să fie
de apel la prevederile art. 1084 C. civ., relativ la regimul juridic just despăgubite, dar pe de altă parte, această despăgubire să
special instituit de legislaţia asigurărilor. nu constituie o îmbogăţire fără just temei.
Deşi instanţa de apel face referire la necesitatea raportării, în Cuantumul daunelor morale trebuie să asigure doar repararea
determinarea cuantumului daunelor morale, la criterii obiective,
prejudiciului moral, nu şi a celui material, pe care părţile
aceasta face, în fapt, referire la criterii obiective în ce priveşte
determinarea cuantumului unor eventuale daune materiale, însă vătămate puteau să-l pretindă în mod separat, ţinându-se
acest tip de daune nu a fost solicitat de către părţile vătămate, cont, aşa cum s-a arătat mai sus, de criteriile stabilite de
mai ales de către reclamanta D.L., care deşi putea face dovada actele normative respective, dar şi de contextul economico
daunelor materiale pe care le-a suferit, a preferat să ceară social în care părţile vătămate se află, stabilirea cuantumului
daune morale în cuantum foarte mare, gândindu-se, probabil, despăgubirilor morale fiind, într-adevăr, atributul instanţei de
că acestea vor acoperi şi daunele morale. judecată, însă nu pe criterii subiective, ci pe criteriile obiective
arătate mai sus, care trebuie să fie relevate şi justificate.
Într-adevăr, de principiu, persoanele vătămate în urma unor
accidente de circulaţie, pentru care asigurătorul are obligaţia de În această ordine de idei, prin prisma celor arătate mai sus,
desdăunare, ar trebui să primească, în primul rând, despăgubiri considerentele deciziei recurate conduc la concluzia unei
materiale, dar şi daune morale, însă, în măsura, în care este cazul. cercetări nedepline a fondului cauzei, astfel că, în baza art. 312
Prin urmare, acordarea daunelor morale trebuie făcută într-un alin. (5) C. pr. civ., astfel cum a fost republicat şi modificat, se
cuantum adecvat, fără a suplini daunele materiale, pe criterii impune casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi
obiective, criterii ce sunt relevate de actele normative sus instanţă de apel, pentru rejudecarea cauzei, urmând ca instanţa
amintite, deşi, este adevărat, într-un mod destul de imprecis. de apel să aibă în vedere cele relevate de către instanţa de recurs.
Fișă sintetică TM
Identificarea instanţei, a
numărului şi a datei pronunţării
sentinţei sau deciziei.
Înregistrarea dosarului în Fișă sinteticăTM

evidenţele instanţei, potrivit SURSA Curtea de Apel Timişoara, decizia civilă nr. 365 din 6 martie 2013
nomenclatorului naţional de
INDEXAREA civil, obligaţie de a face, recurs
cauze din ECRIS. INSTANŢEI
CUVINTE CHEIE putere de lucru judecat, răspundere civilă delictuală
Indexarea hotărârii judecătoreşti REFERINŢE Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. 3 din 18 februarie 2013 pronunţată
prin cuvinte sau expresii în interesul legii; Curtea Constituţională, Decizia nr. 814/2011
semnificative pentru conţinutul Legea nr. 85/1992, art. 7 alin. (1) şi (6); Decretul-lege nr. 61/1990; CEDO
juridic şi problematic al acesteia. cauza James ş.a. vs. Regatul Unit, Marea Cameră, Hotărârea din 21 februarie 1986
SITUAŢIA DE FAPT Prin decizia civilă nr. 365 din 6 martie 2013, pronunţată în dosarul
nr. 14661/325/2010, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de
Norma de drept aplicată, reclamanţii C.M. şi C.G. împotriva Deciziei civile nr. 750 din 1 noiembrie 2012,
hotărârile judecătoreşti pronunţată de Tribunalul Timiş. A modificat decizia atacată, în sensul că a
admis apelul declarat de reclamanţi împotriva Sentinţei civile nr. 14138 din
române sau ale instanţelor la 7 iunie 2011, pronunţată de Judecătoria Timişoara. A schimbat în parte sentinţa
care se face trimitere sau care apelată, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat
sunt invocate. pârâta SC I. SA să încheie cu reclamanţii contract de vânzare-cumpărare pentru
apartamentul nr. 20, situat în Timişoara […].
Pârâta a susţinut că contractul de închiriere nr. 9619 din 6 iulie 1989 a încetat din
Descrierea situaţiei de fapt data de 1 ianuarie 1991, când au încetat raporturile de muncă ale reclamantei
pusă în mod concret în discuţie C.M., aşa cum s-a reţinut şi prin Sentinţa civilă nr. 5610/2010, pronunţată de
în speţa dedusă judecăţii şi care Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 6056/325/2009
este reţinută de instanţă prin PROBLEMELE Cine sunt beneficiarii dreptului subiectiv de a cumpăra locuinţele construite
hotărârea pronunţată. DE DREPT din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, în condiţiile Legii
nr. 85/1992? Este necesară existenţa unui raport de muncă actual al
chiriaşului cu unitatea deţinătoare?
Chestiunea de drept concretă
SOLUŢIA Obligaţia de a vinde ia naştere atunci când sunt întrunite cumulativ următoarele
şi sintetică ridicată în dosar INSTANŢEI condiţii: locuinţele să fie construite din fondurile unităţilor economice sau
şi pe care instanţa o dezleagă bugetare de stat; solicitantul să fie titularul contractului de închiriere, la
prin pronunţarea şi motivarea momentul formulării cererii de cumpărare, putând fi sau nu angajat al unităţii
soluţiei. proprietare; locuinţele să nu facă parte din categoria celor de intervenţie.
MOTIVELE Potrivit art. 7 alin. (6) din Legea nr. 85/1992, „beneficiază de prevederile alin. (1)
INSTANŢEI şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unităţilor proprietare”. În acest sens, s-a
Dezlegarea concretă a instanţei pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia civilă nr. 5/2008, dată
dată problemei sau problemelor în interesul legii, stabilind că obligaţia de vânzare a acestor imobile este una
in rem, în raport de natura obiectului (locuinţă construită din fondul unităţilor
de drept puse în discuţie. economice sau bugetare, până la data intrării în vigoare a legii), şi nu o obligaţie
in personam, derivată din calitatea de chiriaş la data intrării în vigoare a legii.
Acelaşi caracter propter rem al obligaţiei instituite de Legea nr. 85/1992 în
Considerentele care au stat sarcina proprietarilor unor astfel de locuinţe a fost afirmat şi de către Curtea
la baza pronunţării instanţei, Constituţională prin Decizia nr. 814/2011, arătându-se că „în cazul privatizării
prezentarea sintetică a unităţilor din ale căror fonduri a fost construită locuinţa ce a făcut obiectul
vânzării, obligaţia de vânzare către chiriaş, prevăzută de dispoziţiile Legii
motivelor de fapt şi de drept
nr. 85/1992 (...) este o obligaţie in rem, iar nu o obligaţie in personam,
care stau la baza soluţiei dată reglementată în considerarea subiectului, societatea comercială care a luat
de instanţă problemelor de naştere pe calea privatizării”.
drept ridicate în speţă.
Recurs. Legea nr. 10/2001. Calitatea procesual activă a persoanei îndreptăţite la reparaţii ce a înaintat notificarea prin mandatar şi fără intermediul executorului
Recurs. Legea nr. 10/2001. Calitatea procesual

activă a persoanei îndreptăţite la reparaţii
ce a înaintat notificarea prin mandatar
şi fără intermediul executorului
Fișă sinteticăTM
SURSA Curtea de Apel Bacău, decizia civilă nr. 1726 din 4 decembrie 2013 Prin sentinţa civilă nr. 146 din 28 ianuarie
2013, pronunţată de Tribunalul Bacău în
INSTANŢEI dosarul nr. 544/110/2012, s-a respins excepţia
lipsei capacităţii de folosinţă, s-a admis
CUVINTE CHEIE imobil preluat abuziv, despăgubiri, calitate procesuală activă excepţia lipsei calităţii procesuale active şi, în
REFERINŢE Legea nr. 10/2001, art. 22 consecinţă, s-a respins acţiunea promovată
Tribunalul Bacău, sentinţa civilă nr. 146 din 28 ianuarie 2013; ÎCCJ, decizia nr. IX de reclamanţii C.M. şi C.D., în contradictoriu
din 20 martie 2006; ÎCCJ, decizia nr. XX din 19 martie 2007; ÎCCJ, secţiei I cu pârâta P.M. Bacău – prin Primar, ca
civilă, decizia nr. 2262 din 17 aprilie 2013 fiind introdusă de o persoană fără calitate
procesuală activă.
SITUAŢIA Reclamanţii C.M. şi C.D. au chemat în judecată Primăria municipiului Bacău
DE FAPT prin primar, solicitând instanţei să constate că sunt persoane îndreptăţite În motivarea soluţiei, tribunalul a reţinut
la despăgubiri pentru terenul în suprafaţa de 1031 mp situat în Bacău în
că prin cererea dedusă judecăţii la
conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, modificată, şi să fie obligat
pârâta să înainteze Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor 30 ianuarie 2012, reclamanţii C.M. şi C.D.
propunerea de despăgubiri reprezentând diferenţa dintre valoarea de circulaţie au chemat în judecată Primăria municipiului
a imobilului susmenţionat şi valoarea de 17.818 lei reactualizată, primită cu Bacău prin primar, solicitând instanţei să
titlu de despăgubiri la momentul exproprierii. constate că sunt persoane îndreptăţite la
În fapt, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii legali ai defuncţilor C.V. şi C.P., despăgubiri pentru terenul în suprafaţa de
proprietarii terenului în suprafaţă de 1031 mp situat în str. B. nr. 8 (acum 12) până 1031 mp situat în Bacău, str. B. nr. 8 (acum 12)
în anul 1970 când acesta a fost expropriat în baza Decretului nr. 465/1970. în conformitate cu dispoziţiile Legii
Prin notificarea formulată autorul, respectiv mandatarul lor, a solicitat nr. 10/2001, modificată, şi să fie obligat
acordarea de despăgubiri pentru acest teren, având în vedere că restituirea în pârâta să înainteze Comisiei Centrale
natură nu este posibilă. pentru stabilirea despăgubirilor propunerea
Prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a celor doi de despăgubiri reprezentând diferenţa
reclamanţi. A reţinut că solicitarea adresată entităţii administrative şi formulată dintre valoarea de circulaţie a imobilului
şi în numele mandatarilor nu a fost notificată prin executor judecătoresc. susmenţionat şi valoarea de 17.818 lei
reactualizată, primită cu titlu de despăgubiri
PROBLEMELE Nedepunerea notificării prevăzute de Legea nr. 10/2001 prin executor
la momentul exproprierii.
DE DREPT judecătoresc se sancţionează cu nulitatea absolută?
În fapt, reclamanţii au arătat că sunt
SOLUŢIA Legea nr. 10/2001 a prevăzut posibilitatea ca notificarea să fie formulată
moştenitorii legali ai defuncţilor C.V. şi C.P.,
INSTANŢEI personal sau prin procurator şi de a fi înaintată prin executor; neexpedierea
prin executor nu este sancţionată cu nulitatea absolută, astfel încât, în situaţia proprietarii terenului în suprafaţă de 1031 mp
depunerii direct la registratura entităţii învestite cu soluţionarea, să se reţină situat în str. B. nr. 8 (acum 12) până în anul
absenţa sa şi, implicit, lipsa calităţii procesual active a notificatorului. 1970 când acesta a fost expropriat în baza
Decretului nr. 465/1970.
MOTIVELE S-a reţinut greşit că neimplicarea executorului în transmiterea notificării
INSTANŢEI echivalează cu absenţa acestui act de voinţă şi, implicit, a calităţii procesual Prin notificarea formulată autorul, respectiv
active. Şi aceasta, întrucât condiţia impusă de prevederile art. 22 alin. (3)
mandatarul lor, a solicitat acordarea de
din Legea nr. 10/2001, privind comunicarea notificării prin intermediul unui
executor judecătoresc, a fost edictată exclusiv în favoarea persoanei interesate,
despăgubiri pentru acest teren, având în
ca o măsură de siguranţă, de natură să ateste, în afara oricărui dubiu, faptul vedere că restituirea în natură nu este
formulării şi transmiterii notificării către entitatea învestită cu soluţionarea posibilă.
acesteia. O astfel de obligaţie, de înregistrare şi transmitere a notificării prin
intermediul executorului judecătoresc, nu este însă prevăzută de legiuitor sub Deşi au depus toate actele în dovedirea
sancţiunea nulităţii absolute. dreptului de persoane îndreptăţite, conform
Ca urmare, depunerea de către o persoană a unei notificări direct la registratura solicitării pârâtei şi dispoziţiilor legale, cererea
entităţii învestite cu soluţionarea acesteia, aşa cum s-a probat încă de la fond este încă nesoluţionată în prezent.
a fi survenit şi în cauză, nu pune în discuţie inexistenţa notificării, ci o obligă să
procedeze la soluţionarea acesteia, în condiţiile impuse de legea de reparaţie, Potrivit dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001
întrucât dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată, sancţionează termenul de soluţionare a notificării este de 60
cu pierderea dreptului de a solicita acordarea măsurilor reparatorii numai de zile, termen care s-a împlinit.
neformularea în termen a notificării, nu şi omisiunea înaintării acesteia prin
intermediul executorului judecătoresc către entitatea învestită cu soluţionarea De asemenea potrivit art. 26 dacă restituirea
acesteia. În acest sens este şi decizia nr. 2262 din 17 aprilie 2013 a secţiei I civilă în natură nu este posibilă, entitatea învestită
a ÎCCJ. cu soluţionarea notificării este obligată ca prin
JURISPRUDENŢĂ
decizie sau dispoziţie motivată, în termenul prevăzut de art. 25, Persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data
CIVILĂ
să acorde persoanei îndreptăţite în compensare bunuri sau intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare,
servicii sau să propună acordarea despăgubirilor. solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt
solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru
Prin decizia nr. IX din 20 martie 2006, ÎCCJ a stabilit că absenţa fiecare imobil. (art. 22)
răspunsului persoanei deţinătoare echivalează cu refuzul de
restituire a bunului sau a măsurilor în echivalent, care trebuie Faţă de obiectul acţiunii introductive, dispoziţiile legale citate
cenzurat de Tribunal în condiţiile legii speciale. şi împrejurarea că reclamanţii au înţeles să cheme în judecată
Primăria municipiului Bacău prin Primar, instanţa a găsit
Prin decizia nr. XX din 19 martie 2007, ÎCCJ, în aplicarea art. 26 neîntemeiată excepţia invocată de către pârâtă, entitatea
alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a hotărât că instanţa de judecată notificată prin intermediul executorului judecătoresc fiind
este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia Primăria Bacău, iar admiterea excepţiei în motivaţia susţinută
formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin întâmpinare echivalând cu un formalism excesiv.
prin care se solicită restituirea în natură a imobilelor preluate
abuziv, ci şi notificarea persoanei îndreptăţite, în cazul refuzului 2. Excepţia lipsei calităţii procesual active
nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea
părţii interesate. Procedura reparatorie prevăzută de legea specială este
condiţionată de parcurgerea etapei administrative a notificării
Reclamanţii au apreciat că amânarea soluţionării cererii deschide entităţii deţinătoare conform art. 22 din Legea nr. 10/2001:
persoanelor vătămate accesul la justiţie potrivit art. 6 al CEDO, „(1) Persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni*)
această amânare reprezentând deja o încălcare a dreptului de de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică
proprietate astfel cum este reglementat prin art. 1 par. 1 CEDO. deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În
cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte
În conformitate cu art. 26 din Legea nr. 10/2001, modificată prin o notificare pentru fiecare imobil. (2) Notificarea va cuprinde
Legea nr. 247/2005, pârâta, ca entitate deţinătoare şi învestită denumirea şi adresa persoanei notificate, elementele de
cu soluţionarea notificării, este obligată să propună acordarea de identificare a persoanei îndreptăţite, elementele de identificare
măsuri reparatorii, având în vedere că reclamanţii întrunesc toate a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea estimată a acestuia.
condiţiile legale pentru a beneficia de aceste măsuri conform art. (3) Notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc
16 titlul VII din Legea nr. 247/2005. de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială
se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripţie îşi are
Conform art. 11 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 valoarea
sediul persoana juridică deţinătoare a imobilului. Executorul
construcţiilor expropriate şi a terenurilor aferente care nu se
judecătoresc va înregistra notificarea şi o va comunica
pot restitui în natură, se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la
persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării.
data soluţionării notificării conform standardelor internaţionale.
(4) Notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror
Cum din înscrisurile depuse rezultă că autorii au încasat autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului
despăgubiri la momentul exproprierii, urmează ca, în prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât
conformitate cu dispoziţiile legale, valoarea reactualizată a cea care deţine imobilul. (5) Nerespectarea termenului de
acestora să se scadă din valoarea de piaţă a imobilului. 6 luni*) prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea
dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau
În drept, reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1, prin echivalent”.
art. 2, art. 11, art. 25, art. 26 şi urm. din Legea nr. 10/2001
modificată, deciziile ÎCCJ nr. IX, XX, art. 6 şi 1 par. 1 CEDO. Din probatoriul administrat în cauză reiese că reclamanţii nu au
notificat în procedura prevăzută de lege entitatea deţinătoare
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile a imobilului, situaţie ce nu le conferă calitate procesual activă:
lipsei calităţii procesual active şi a lipsei capacităţii procesuale cu privire la imobilul situat str. B. nr. 8 s-a înregistrat sub
de folosinţă. nr. 1179 din 15 ianuarie 2002 notificarea numitului C.P.I.,
notificare transmisă de BEJ M.I. nr. 2 din 11 ianuarie 2002.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Din cuprinsul notificării instanţa a reţinut că numitul C.P.I. a
Asupra excepţiilor invocate instanţa a reţinut următoarele:
solicitat repararea prejudiciului în numele său, pentru imobilul
1. Excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă ce face obiectul litigiului.
Prin acţiunea introductivă reclamanţii C.M. şi C.D. au chemat Deşi acesta a fost mandatat de către reclamanţii din cauză,
în judecată pe pârâta Primăria municipiului Bacău prin Primar, conform procurii autentificate sub nr. 2322 din 21 decembrie
solicitând instanţei obligarea pârâtei la îndeplinirea obligaţiilor 2001 la BNP B.G. în sensul efectuării tuturor formalităţilor
stabilite în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 cu privire la necesare în vederea revendicării imobilului ce a aparţinut
notificarea adresată referitoare la imobilul situat în Bacău, autorului lor, C.V., coproprietar alături de C.P.I., notificarea
str. B. nr. 8. trimisă prin executor judecătoresc nr. 2 din 11 ianuarie 2002, nu
a fost formulată şi în numele acestora, iar solicitarea adresată
Conform art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001: „În cazul ulterior entităţii administrative şi formulată şi în numele
imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale mandatarilor nu a fost notificată prin executor judecătoresc.
restituirea în natură sau prin echivalent către persoana
îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, Instanţa, constatând că exigenţele legale cu privire la
respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, ori, după comunicarea notificării prin executor judecătoresc nu au fost
caz, a preşedintelui consiliului judeţean”. respectate în privinţa reclamanţilor, a apreciat că această
Recurs. Legea nr. 10/2001. Calitatea procesual activă a persoanei îndreptăţite la reparaţii ce a înaintat notificarea prin mandatar şi fără intermediul executorului
omisiune atrage pierderea calităţii de persoana îndreptăţită la de reparaţie nr. 2/2002. Ulterior, atât în nume propriu cât şi
dreptul de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau în calitate de procurator, C.P.I. a înaintat pârâtei cu cererile
prin echivalent şi pe cale de consecinţă şi calitatea procesual de la fila 73-75 dosar fond actele ce atestau dreptul iniţial al
activă în acţiunea privind obligarea entităţii administrative de a autorului C.V. (decedat în 1958) şi modul împărţire a acestuia
soluţiona notificarea cu privire la imobilul în litigiu. între descendenţii săi, respectiv prin contract de vânzare din 8
august 1955 pentru fiii C.V.P. (tatăl notificatorului C.I. – decedat
Împotriva acestei hotărâri, în termen, motivat şi legal scutit în 2004) şi C.I., şi prin moştenire (Certificat moştenitor .../1958)
de plata taxelor judiciare de timbru, s-a declarat recurs – de către ceilalţi doi fii C.V.V. (autorul recurenţilor, zis şi E.) şi
în condiţiile art. XXVI din Legea nr. 202/2010 – de către C.V.C. (moştenit de fratele C.V. – Certificat moştenitor .../1976).
contestatori, cauza înregistrându-se pe rolul Curţii de Apel Bacău
sub nr. 544/110/2012. Deşi pârâta a contestat că ar fi existat o notificare pentru cei doi
reclamanţi, nu a oferit nicio explicaţie în recurs pentru faptul
În cererea de recurs, exprimându-şi nemulţumirea exclusiv faţă că deşi erau în posesia procurii – depunând-o la dosarul de
de modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesual fond o dată cu adresa nr. 44608 din 12 decembrie 2012 –, nu
active, recurenţii au susţinut că Legea nr. 10/2001 nu a impus au solicitat notificatorului lămuriri, precum şi pentru absenţa
fiecărei persoane îndreptăţite, aflate în coproprietate pentru faptică din dosarul nr. 2/2002 a cererilor de la fila 75 şi 73 pentru
imobilul obiect al reparaţiei, să formuleze care alocaseră în Registrul de intrări numerele:
notificare, fiind suficientă notificarea unuia calitate procesual activă 16215 din 17 mai 2002 şi 8804 din 11 martie
dintre comoştenitori, precizată în termen ca 2003 (menţionate pe verso fila 73 şi în antetul
fiind comună. filei 75), şi care, potrivit verificărilor efectuate în
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recurs, privesc atât dreptul personal al procuratorului C.P.I, cât şi
recursului, întrucât nici recurenţii, nici autorii lor – C.P. şi C.V. – nu al contestatorilor valorificat prin mandatar.
au formulat notificare, iar mandatarul C.I. a formulat notificare Prin urmare, cum din verificări rezultă că pârâta a gestionat
doar în nume propriu. deficitar dosarul nr. 2/2002, anexând doar anumite cereri/relaţii,
În susţinerea, respectiv combaterea recursului s-au depus deşi confirmase primirea şi a celor vizându-i pe reclamanţi,
înscrisuri. dubiul trebuie să opereze în favoarea acestora.
Din oficiu, instanţa a dispus verificări în evidenţele intimatei În al doilea rând, s-a reţinut greşit că neimplicarea executoriului
pârâte privitoare la numerele de înregistrare menţionate pe în transmiterea notificării echivalează cu absenţa acestui act
cererile de la fila 73 dosar fond. de voinţă şi, implicit, a calităţii procesual active. Şi aceasta,
întrucât condiţia impusă de prevederile art. 22 alin. (3) din Legea
Examinând hotărârea recurată în raport de criticile aduse nr. 10/2001, privind comunicarea notificării prin intermediul
exclusiv soluţiei excepţiei lipsei calităţii procesual active, de unui executor judecătoresc, a fost edictată exclusiv în favoarea
actele şi lucrările dosarului – intrând aici şi apărările părţilor persoanei interesate, ca o măsură de siguranţă, de natură să
adverse –, precum şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. pr. civ., Curtea ateste, în afara oricărui dubiu, faptul formulării şi transmiterii
a constatat următoarele: notificării către entitatea învestită cu soluţionarea acesteia.
O astfel de obligaţie, de înregistrare şi transmitere a notificării
Excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor a fost prin intermediul executorului judecătoresc, nu este însă
primită pe considerentul absenţei notificării prevăzută de art. 22 prevăzută de legiuitor sub sancţiunea nulităţii absolute.
din Legea nr. 10/2001 – formulată personal de către reclamanţi
ori prin procuratorul C.I. şi adresată prin executor judecătoresc. Ca urmare, depunerea de către o persoană a unei notificări direct
la registratura entităţii învestite cu soluţionarea acesteia, aşa
Tribunalul a apreciat însă greşit, în primul rând, că probatoriul cum s-a probat încă de la fond a fi survenit şi în cauză, nu pune
administrat nu atestă existenţa notificării; Astfel, din chiar în discuţie inexistenţa notificării, ci o obligă să procedeze la
cuprinsul notificării ... din 15 ianuarie 2002 (primul alineat), soluţionarea acesteia, în condiţiile impuse de legea de reparaţie,
fila 31 dosar fond, rezultă că s-a solicitat repararea prejudiciului întrucât dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată,
cauzat prin exproprierea abuzivă a suprafeţei de 1031 mp teren sancţionează cu pierderea dreptului de a solicita acordarea
şi 41 mp construcţii prin Decretul nr. 465/1970, de la cei patru măsurilor reparatorii numai neformularea în termen a notificării,
coproprietari, menţionaţi în adresa nr. 3980/2001, notificatorul nu şi omisiunea înaintării acesteia prin intermediul executorului
solicitând personal, din aceste imobile, respectiv 515 mp judecătoresc către entitatea învestită cu soluţionarea acesteia.
teren şi 20,5 mp construcţie. Chiar dacă echivocul formulării În acest sens este şi decizia nr. 2262 din 17 aprilie 2013 a secţiei I
notificării, ar putea susţine concluzia tribunalului, ar fi trebuit civilă a ÎCCJ.
să se observe că în termenul de depunere a notificării, astfel
cum a fost prelungit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (6)
nr. 109/2001 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 145/2001 C. pr. civ. recursul a fost admis, iar sentinţa casată numai în
până la 14 februarie 2002, procuratorul C.P.I. a înaintat la limitele criticate, respectiv a modului de soluţionare a excepţiei
11 februarie 2002 intimatei pârâte notificarea de la fila 64 pentru lipsei calităţii procesual active, iar cauza trimisă spre rejudecare
cei doi mandanţi vizând suprafaţa de aprox. 200 mp preluaţi de aceleiaşi instanţe, ocazie cu care s-a stabilit a se verifica
stat la vânzarea din 1976-1977 în baza Legii nr. 4/1977, însoţită temeinicia pretenţiei reclamanţilor, după autorul C.V.V., în
de procura nr. 2322 din 21 decembrie 2001, cu precizarea de temeiul celor două acte de expropriere. Decretul nr. 465/1970
a fi anexată la notificarea iniţială ce forma obiectul dosarului şi Legea nr. 78/1974.
Jurispruden]`
10
10
motive pentru iDrept
Jurisprudenţă
a achizi]iona
iDrept Jurispruden]`
1. iDrept Jurispruden]` este cea mai avansat` solu]ie
Cui se
informatic` online, special conceput` pentru nevoile de informare adreseaz`
[i documentare juridic` ale profesioni[tilor, ce ofer` acces la o baz`
de acte [i documente de trei ori mai mare decât cele ale solu]iilor iDrept n profesioni[ti ai dreptului: avoca]i, juri[ti,
similare, respectiv la peste dou` milioane de acte. Solu]iile noastre Jurispruden]` notari, magistra]i etc.
fac diferen]a prin acurate]ea textului legislativ actualizat, num`rul este solu]ia n profesioni[ti în domeniul economic:
mare de acte în sec]iunea de practic` judiciar` [i jurispruden]`, ideal` pentru to]i economi[ti, contabili, consultan]i fiscali, auditori
actualizarea frecvent`, calitatea leg`turilor între actele aflate în cei care aplic` n func]ionari publici
baza de date [i tehnologia Act Sintetic. [i interpreteaz` n speciali[ti în resurse umane
2. Datorit` tehnologiei Act Sintetic, iDrept Jurispruden]` este legea în n microîntreprinderi, asocia]ii [i funda]ii
unica solu]ie de documentare juridic` din România care permite
activitatea lor: n institu]ii publice
aplicarea fidel` a principiului juridic tempus regit actum
prin identificarea cu exactitate a legisla]iei aplicabile la momentul
na[terii unui drept sau a unei obliga]ii juridice. În condi]iile în care
legisla]ia noastr` sufer` modific`ri numeroase la intervale reduse
Exclusiv
de timp, tehnologia Act Sintetic reduce semnificativ atât timpul n jurispruden]` relevant`, prelucrat` [i adnotat`
necesar urm`ririi cu acurate]e a acestor schimb`ri, cât [i riscul n acte normative actualizate la orice dat` calendaristic`
de a rata numeroasele modific`ri legislative. n norme metodologice inserate în textul actului normativ
3. Sistemul de cùtare inteligent` prin algoritm de ierarhizare n cùtare inteligent` cu algoritmi de cùtare modela]i special
specializat pentru informa]ie juridic`, ce ofer` rezultate
pentru informa]ia juridic`
ordonate dup` relevan]`, [i cùt`rile avansate v` ofer`
n cùtare transversal` – cùtare simultan` dup` cuvinte
rezultate rapide [i v` ajut` s` reduce]i timpul de cùtare
sau expresii în toate modulele iDrept
a informa]iilor necesare.
n alerte pe email cu privire la modificarea legisla]iei
4. Alertele pe email v` în[tiin]eaz` prompt despre modific`rile
recente ale legisla]iei relevante pentru dumneavoastr`. Odat` alese
actele favorite, iDrept Jurispruden]` va urm`ri orice modificare care Beneficii
afecteaz` actele selectate [i v` va informa despre noile reglement`ri.
5. Pute]i consulta legisla]ia româneasc` (acte normative începând n raportare (prin vizualizarea actelor), analiz` (prin interog`ri,
de la 1864) [i legisla]ia european` (de la înfiin]area UE [i integral
leg`turi [i trimiteri), monitorizare (prin documente favorite
dup` aderare) în mai multe versiuni, în func]ie de necesit`]ile
[i alerte), predic]ie (legea în viitor [i alerte)
dumneavoastr`: la orice dat` calendaristic`, cu normele
n eficien]` în aplicarea reglement`rilor legale
metodologice inserate în text sau cu reglement`rile
n timp câ[tigat pentru analiz`
comparate activate.
6. Modulul de practic` judiciar` ofer` instrumente avansate n siguran]` în deciziile luate pe baza informa]iilor legale
de cùtare în peste 264.000 de spe]e recente, din 2008 n informare prompt` asupra modific`rilor intervenite
pân` în prezent, ale tuturor cur]ilor de apel din ]ar`. Ave]i n experien]` pl`cut` în utilizare datorit` interfe]ei intuitive
astfel la îndemân` o resurs` important` privind aplicarea
[i interpretarea legisla]iei de c`tre magistra]i.
7. Modulul de Jurispruden]` v` ofer` accesul la peste
Cum cump`r
11.000 de spe]e din jurispruden]a na]ional` [i european`,
Un consultant Wolters Kluwer România este preg`tit s` v` îndrume în
selec]ionate [i prelucrate cu note sau adnot`ri. Jurispruden]a
este integrat` cu legisla]ia, ceea ce ofer` posibilitatea de a alegerea celei mai potrivite solu]ii pentru activitatea dumneavoastr`!
consulta spe]ele relevante pentru un act normativ. tel. 031 22 441 18; vanzari@wolterskluwer.ro.
8. Instrumente de lucru cu utilitate imediat`: modele de
documente, dic]ionar juridic [i un cont de utilizator Cum se livreaz`
personalizat, ce permite stocarea documentelor favorite
[i a istoricului vizualiz`rilor.
9. Posibilitatea de a alege modul de vizualizare a actelor Dup` efectuarea pl`]ii, ve]i primi pe e-mail contul de utilizator [i parola.
normative, cu sau f`r` afi[area informa]iei adi]ionale, Contractul [i factura fiscal` vor fi livrate prin po[t`.
utilizând func]ionalitatea Arat`/Ascunde Comentarii, Norme
metodologice [i Practica judiciar`.
10. iDrept Jurispruden]` este singura solu]ie de informare care
Cum pl`tesc
permite vizualizarea legisla]iei europene [i în format pdf
martor, în toate limbile în care este publicat Jurnalul Oficial. Pentru solu]iile de informare juridic` se aplic` pre]uri speciale, în func]ie de
Utilizatorul are astfel posibilitatea de a consulta textul original num`rul de utilizatori. Plata se poate face prin ordin de plat`, card bancar,
într-una din limbile de circula]ie interna]ional`, atunci când cash (la sediu). V` rug`m s` contacta]i departamentul
versiunea în român` con]ine formul`ri ambigue. de vânz`ri la 031 22 441 18 sau la vanzari@wolterskluwer.ro.
Rezoluţiune antecontract de vânzare-cumpărare.

Interpretare clauze
Fișă sinteticăTM
SURSA Curtea de Apel Timişoara, decizia civilă nr. 552 din 11 aprilie 2013 Prin decizia civilă nr. 852 din 28
INDEXAREA civil, obligaţie de a face, recurs noiembrie 2012 pronunţată în dosarul
INSTANŢEI nr. 12242/325/2009, Tribunalul Timiş
a respins apelul formulat de apelanţii
CUVINTE CHEIE antecontract de vânzare cumpărare, restituire în natură, condiţie rezolutorie
H.M. şi D.C. împotriva sentinţei civile
REFERINŢE Codul civil din 1864, art. 977 nr. 8697 din 18 mai 2010 pronunţată
Tribunalul Timiş, decizia civilă nr. 852 din 28 noiembrie 2012; Judecătoria Timişoara, de Judecătoria Timişoara în dosarul
sentinţa civilă nr. 8697 din 18 mai 2010 nr. 12242/325/2009, în contradictoriu
SITUAŢIA Pârâţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Timişoara în baza cu intimatul D.O.S.
DE FAPT prevederilor Legii nr. 112/1995.
Pentru a pronunţa această soluţie,
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 13279, Pârâţii s-au
tribunalul a reţinut că prin sentinţa
obligat să-i vândă reclamantului, la expirarea termenului de 10 ani prevăzut de Legea
nr. 112/1995, apartamentul nr. 11, cu preţul de 35.000 DM, din care la data semnării
menţionată a fost admisă acţiunea
antecontractului s-a achitat suma de 30.000 DM, la data de 1 iulie 2000 urma să fie formulată de reclamantul D.O.S., în
achitată suma de 4.000 DM, iar la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în contradictoriu cu pârâţii H.M. şi D.C.
formă autentică urma să fie achitat restul sumei de 1.000 DM.
A constatat că prin antecontractul
În data de 17 septembrie 2001, aşa cum rezultă din actul adiţional la antecontractul
de vânzare-cumpărare autentificat
de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 13279, reclamantul a achitat pârâtului D.C.
suma de 4.000 DM, părţile stabilind cu această ocazie că intrarea în posesia de fapt sub nr. 13279 pârâţii D.C. şi D.(H.)M.
a apartamentului se va face la data de 15 decembrie 2001, dată la care promitenţii s-au obligat să vândă reclamantului
vânzători urmau a elibera imobilul, iar în posesia de drept la data încheierii contractului apartamentul nr. 11 situat în
autentic de vânzare-cumpărare. Timişoara, cu preţul de 35.000 DM,
Restul sumei de 1.000 DM (2.123,35 lei) a fost consemnată la CEC Bank şi la dispoziţia achitat integral de către reclamant,
pârâtului D.C. hotărârea ţinând loc de contract
Prin antecontractul de vânzare cumpărare părţile şi-au asumat „orice risc survenit din autentic de vânzare-cumpărare.
modificarea Legii nr. 112/1995” şi au fost de acord ca „în situaţia în care imobilul va fi
revendicat din orice motive, întreaga sumă ce reprezintă preţul de vânzare-cumpărare, A dispus intabularea în CF a dreptului
să fie restituită cumpărătorului în termen de 20 zile de la apariţia modificării”. de proprietate al reclamantului
Imobilul a fost revendicat în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, însă primarul a dispus D.O.S., cu titlu de vânzare-cumpărare.
acordarea de despăgubiri şi nu restituirea în natură a imobilului. Cu toate acestea,
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa
pârâţii au considerat că a operat condiţia rezolutorie înscrisă în antecontract privind
revendicarea şi, în ciuda faptului că imobilul nu a fost restituit au refuzat să perfecteze a reţinut următoarele:
contractul de vânzare-cumpărare.
Pârâţii au dobândit dreptul de
PROBLEMELE Simpla revendicare a unui imobil obiect al unui antecontract de vânzare cumpărare, proprietate asupra imobilului situat
DE DREPT neurmată de restituirea în natură a imobilului, poate activa clauza rezolutorie privind în Timişoara în baza prevederilor Legii
neperfectarea contractului de vânzare cumpărare în cazul revendicării imobilului? nr. 112/1995.
SOLUŢIA În conformitate cu dispoziţiile art. 977 C. civ. din 1864, interpretarea contractelor
INSTANŢEI se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al Prin antecontractul de vânzare-cum-
termenilor, astfel că simpla revendicare a unui imobil obiect a unui antecontract părare autentificat sub nr. 13279,
de vânzare cumpărare, neurmată de restituirea acestuia, nu poate fi considerată o pârâţii s-au obligat să-i vândă recla-
clauză rezolutorie, întrucât vânzarea este încă posibilă, bunul neieşind din patrimoniul mantului, la expirarea termenului de
promitenţilor vânzători. 10 ani prevăzut de Legea nr. 112/1995,
MOTIVELE Referitor la îndeplinirea condiţiei rezolutorii de a se fi revendicat imobilul care a făcut apartamentul nr. 11, cu preţul de
INSTANŢEI obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, Curtea a reţinut că în mod corect 35.000 DM, din care la data semnării
tribunalul a constatat că interpretarea clauzei din contract trebuie făcută în sensul că antecontractului s-a achitat suma de
se referea la restituirea în natură a imobilului în urma unei cereri de revendicare, şi nu la 30.000 DM, la data de 1 iulie 2000
existenţa unei notificări ce nu a fost urmată de restituire, deoarece numai în primul caz urma să fie achitată suma de 4.000
imobilul nu mai putea fi vândut, ieşind din patrimoniul promitenţilor vânzători pentru DM, iar la data încheierii contractu-
care se năştea, astfel, obligaţia de a restitui preţul încasat. lui de vânzare-cumpărare în formă
Curtea a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 977 C. civ. din 1864, interpretarea autentică urma să fie achitat restul
contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul sumei de 1.000 DM.
literal al termenilor, astfel încât nu poate fi reţinută susţinerea pârâţilor că instanţele
de fond nu au ştiut diferenţa dintre termenii revendicare şi restituire atunci când au În data de 17 septembrie 2001, aşa
interpretat clauza din antecontract. cum rezultă din actul adiţional la
Având în vedere interpretarea menţionată mai sus a clauzei contractuale, s-a constatat antecontractul de vânzare cumpărare
că nu mai are relevanţă conduita pârâţilor după ce au aflat despre formularea notificării autentificat sub nr. 13279, reclaman-
sub aspectul demersurilor pentru restituirea preţului încasat, din moment ce condiţia
tul a achitat pârâtului D.C. suma de
rezolutorie invocată nu s-a împlinit.
JURISPRUDENŢĂ
4.000 DM, părţile stabilind cu această ocazie că intrarea în po- Apelanţii au criticat hotărârea primei instanţe arătând ca s-a
CIVILĂ
sesia de fapt a apartamentului se va face la data de 15 decembrie reţinut în mod greşit că antecontractul de vânzare cumpărare
2001, dată la care promitenţii vânzători urmau a elibera imobilul, îndeplineşte condiţiile generale de validitate, prevăzute de
iar în posesia de drept la data încheierii contractului autentic de art. 848-969 C. civ. Au arătat că în speţă nu sunt aplicabile
vânzare-cumpărare. dispoziţiile Legii nr. 7/1996 ci, conform deciziei nr. XXI din
12 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Restul sumei de 1.000 DM (2.123,35 lei) a fost consemnată la dispoziţiile Decretului-Lege nr. 115/1938. Au arătat că, sub
CEC Bank şi la dispoziţia pârâtului D.C.
aspectul interpretării stării de fapt, instanţa de fond, a comis
Instanţa a reţinut că, prin antecontractul de vânzare cumpărare erori, reţinând că îndeplinirea condiţiei rezolutorii în momentul
autentificat sub nr. 13279, părţile şi-au asumat „orice risc restituirii în natură.
survenit din modificarea Legii nr. 112/1995” şi au fost de acord
ca „în situaţia în care imobilul va fi revendicat din orice motive, Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, Tribunalul l-a
întreaga sumă ce reprezintă preţul de respins, astfel:
vânzare-cumpărare, să fie restituită Argumentul apelanţilor potrivit căruia
cumpărătorului în termen de 20 zile de antecontract de vânzare-cumpărare antecontractul de vânzare-cumpărare
la apariţia modificării”.
încheiat între părţi este lovit de nulitate
Imobilul a fost revendicat în baza prevederilor Legii nr. 10/2001. absolută, fiindcă ar fi fost încheiat cu încălcarea art. 9 alineat
ultim din Legea nr. 112/1995 a fost apreciat ca fiind nefondat.
Prin Dispoziţia nr. 3150 emisă de Primarul municipiului
Timişoara s-a dispus acordarea de despăgubiri, nefiind admisă Astfel, s-a statuat cu putere de lucru judecat prin sentinţa
cererea privind restituirea în natură a apartamentului din litigiu civilă nr. 6724/2011 a Judecătoriei Timişoara rămasă definitivă
formulată de fostul proprietar. şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 1023/A/2011 a Tribunalului
Timiş şi decizia civilă nr. 1582/2012 a Curţii de Apel Timişoara că
Cu toate acestea, pârâţii au refuzat încheierea contractului acest antecontract de vânzare-cumpărare îndeplineşte condiţiile
autentic de vânzare-cumpărare, susţinând că momentul în de validitate, nefiind îndeplinite condiţiile art. 9 alineat ultim din
care condiţia rezolutorie s-a împlinit este acela al revendicării Legea nr. 112/1995.
imobilului şi nu al soluţionării cererii de revendicare.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că în mod corect instanţa
Corespunde realităţii că prin antecontractul de vânzare-
de fond s-a raportat la dispoziţiile art. 20 pct. 3 din Legea
cumpărare pârâţii au fost de acord ca în situaţia revendicării
nr. 7/1996 atunci când a dispus intabularea dreptului de
imobilului să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de
proprietate al reclamantului în cartea funciară, fiindcă actul juridic
preţ, însă instanţa a apreciat că numai printr-o interpretare
valabil încheiat de părţi s-a încheiat sub incidenţa Legii nr. 7/1996
excesivă şi formalistă s-ar putea ajunge la concluzia că voinţa
părţilor a fost în sensul rezoluţiunii antecontractului în care era în vigoare şi nu sub imperiul Decretului-Lege nr. 115/1938.
momentul formulării unei cereri de revendicare a imobilului Critica apelanţilor privind faptul că acest antecontract de
în natură şi nu în momentul restituirii în natură a acestuia, cu vânzare-cumpărare ar fi fost încheiat sub o condiţie rezolutorie
atât mai mult cu cât pârâţii nu au făcut dovada efectuării unor
care s-a îndeplinit a fost apreciat de tribunal ca neîntemeiată.
demersuri juridice în vederea rezoluţiunii antecontractului de
vânzare cumpărare, ulterior formulării notificării în vederea Astfel, chestiunea esenţială în rezolvarea acestui aspect se
restituirii imobilului. reduce la interpretarea care trebuie dată clauzei inserată în
antecontract. În antecontract s-a stipulat că apelanţii pârâţi
Susţinerea pârâţilor în sensul că nu au cunoscut care este
domiciliul reclamantului (ulterior încheierii antecontractului) nu în calitate de promitenţi vânzători sunt de acord ca, în situaţia
este de natură a duce la concluzia că pârâţii au avut convingerea în care imobilul va fi revendicat din orice motiv, să restituie
că momentul în care antecontractul urma a fi rezoluţionat întreaga suma de bani ce reprezintă preţul de vânzare cumpărare
era acela al revendicării imobilului, în condiţiile în care nu au reclamantului intimat în calitate de promitent cumpărător.
efectuat demersurile juridice necesare în vederea rezoluţiunii
Tribunalul a reţinut că, deşi după încheierea antecontractului
antecontractului şi restituirii preţului imobilului (necunoaşterea
de vânzare-cumpărare fostul proprietar a formulat notificare în
domiciliului nefiind un impediment în acest sens, având în vedere
baza Legii nr. 10/2001 cu privire la apartamentul care formează
prevederile art. 95 C. pr. civ.).
obiectul antecontractului, acesta nu a fost restituit în natura.
Faţă de cele ce preced, instanţa a reţinut că antecontractul de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 13279 îndeplineşte În primul rând, tribunalul a apreciat că această clauză stipulată
condiţiile generale de validitate prevăzute de art. 948-968 C. civ., în antecontract se referă la o împrejurare viitoare care ar fi
între părţi realizându-se acordul de voinţă în condiţiile art. 1294 putut surveni după încheierea antecontractului, independent de
şi art. 1295 cu privire la bunul vândut şi preţul vânzării, însă pârâţii voinţa părţilor şi care ar fi condus la imposibilitatea executării
promitenţi-vânzători nu şi-au îndeplinit obligaţia contractuală antecontractului, adică acesta ar fi devenit caduc.
privind transferul dreptului de proprietate, respectiv încheierea în
formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului Or, în speţa de faţă s-a considerat că simpla notificare în baza
în litigiu şi a dispus conform celor mai arătate. Legii nr. 10/2001 nu putea să atragă caducitatea antecontractului
de vânzare-cumpărare în sensul clauzei stipulate de acest act;
Împotriva acestei hotărâri apelanţii H.M. şi D.C. au formulat apel numai în ipoteza în care, în baza acestei notificări, imobilul
înregistrat la Tribunalul Timiş la data de 30 iulie 2010 în dosarul din litigiu era restituit în natură fostului proprietar, acest
nr. 12242/325/2009. antecontract ar fi devenit caduc. Este şi motivul pentru care
promitentul cumpărător nu a înţeles ca, după ce a fost introdusă de apel a reţinut că recurenţii au invocat în cererea de recurs
notificarea de către fostul proprietar, să solicite de la promitenţii dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
vânzători preţul vânzării.
În primul rând au arătat că în mod greşit instanţele de fond
Aşadar, Tribunalul a considerat că atâta timp cât promitenţii s-au raportat la dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 7/1996
vânzători, apelanţi în speţa de faţă, nu au pierdut dreptul (pentru soluţionarea cererii de intabulare a dreptului de
de proprietate asupra imobilului din litigiu caducitatea proprietate al reclamantului cu titlu de vânzare-cumpărare),
antecontractului nu a operat. Or interpretarea contrară a faţă de decizia nr. XXI din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de
acestei clauze ar fi, aşa cum a reţinut instanţa de fond, excesivă Casaţie şi Justiţie.
şi formalistă şi ar conduce la denaturarea sensului acesteia,
respectiv a sensului caducităţii. Curtea a constatat că prin decizia nr. XXI din 2005 pronunţată
de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul
De asemenea, nu s-a reţinut ca întemeiată nici susţinerea legii, aceasta a statuat în sensul că acţiunile de carte funciară
apelanţilor că nu au cunoscut domiciliul reclamantului (în prestaţie tabulară şi în rectificare tabulară), având ca obiect
intimat pentru a-i restitui banii. Dacă pârâţii apelanţi ar fi avut înscrierea în cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare
convingerea că simpla notificare în baza Legii nr. 10/2001 atrage prevăzute în acte juridice valabil încheiate anterior intrării
caducitatea antecontractului, ar fi trebuit să demareze un proces în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de dispoziţiile
prin care să solicite constatarea caducităţii cu restituirea preţului. legii vechi, respectiv de Decretul-Lege nr. 115/1938. Or, în
speţă, antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în
Împotriva deciziei civile nr. 852 din 28 noiembrie 2012
26 septembrie 2000, dar hotărârea care ţine loc de contract de
pronunţată de Tribunalul Timiş au formulat recurs pârâţii.
vânzare cumpărare a fost pronunţată la data de 18 mai 2010,
În motivare au arătat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile aşadar este evident că dreptul de proprietate al reclamantului
art. 304 pct. 9 C. pr. civ, respectiv hotărârea pronunţată este asupra imobilului în litigiu a fost dobândit ca urmare a acestei
lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea sentinţe după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996 şi nu sub
greşită a legii. Astfel, tribunalul a apreciat că, în mod corect imperiul Decretului-Lege nr. 115/1938, astfel încât această primă
instanţa de fond s-a raportat la dispoziţiile art. 20 pct. 3 din critică a pârâţilor nu este fondată.
Legea nr. 7/1996, apreciind corect temeiul juridic invocat de
Referitor la îndeplinirea condiţiei rezolutorii de a se fi revendicat
intimatul reclamant. În realitate, instanţa de fond nici nu a
imobilul care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-
considerat necesar să se pronunţe asupra criticii pe care au
cumpărare, Curtea a reţinut că în mod corect tribunalul a
adus-o prin întâmpinare temeiului juridic, luând de bun temeiul
constatat că interpretarea clauzei din contract trebuie făcută
juridic din acţiunea reclamantului, respectiv art. 20 pct. 3 din
în sensul că se referea la restituirea în natură a imobilului în
Legea nr. 7/1996. Abia în apel se pronunţă tribunalul în sensul că
urma unei cereri de revendicare, şi nu la existenţa unei notificări
temeiul juridic invocat de reclamant este corect.
ce nu a fost urmată de restituire, deoarece numai în primul
Aşa cum au arătat atât instanţei de fond cât şi celei de apel, din caz imobilul nu mai putea fi vândut, ieşind din patrimoniul
momentul în care imobilul a fost revendicat, obligaţia pârâţilor promitenţilor vânzători pentru care se năştea, astfel, obligaţia
de a vinde promitentului cumpărător a încetat, întrucât în de a restitui preţul încasat.
antecontract era inserată o condiţie rezolutorie. Conţinutul
Curtea a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 977
condiţiei rezolutorii era, aşa cum se putea lectura din actele
dosarului: „în situaţia în care imobilul va fi revendicat din orice C. civ. din 1864, interpretarea contractelor se face după intenţia
motiv, promitenţii vânzători urmau să restituie preţul”. comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al
termenilor, astfel încât nu poate fi reţinută susţinerea pârâţilor
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel interpretează că sintagma că instanţele de fond nu au ştiut diferenţa dintre termenii
„revendicat din orice motiv” se referă în realitate la restituirea în revendicare şi restituire atunci când au interpretat clauza din
natură a imobilului către fostul proprietar. Sunt termeni distincţi, antecontract.
cu înţelesuri clare şi fără echivoc (revendicare şi restituire). Or,
pentru a se activa condiţia rezolutorie, era necesar ca imobilul Având în vedere interpretarea menţionată mai sus a clauzei
să fie revendicat, ceea ce s-a şi întâmplat. contractuale, s-a constatat că nu mai are relevanţă conduita
pârâţilor după ce au aflat despre formularea notificării sub
Au invocat că, deşi au încercat să restituie reclamantului preţul aspectul demersurilor pentru restituirea preţului încasat, din
încasat, acesta s-a eschivat, refuzând să-l primească, atitudine moment ce condiţia rezolutorie invocată nu s-a împlinit.
greşit calificată de instanţe.
Pentru considerentele mai sus arătate, curtea de apel a reţinut
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de că motivele de recurs invocate nu sunt fondate şi, conform
recurs, precum şi faţă de prevederile art. 304 C. pr. civ., curtea art. 312 alin. (1) C. pr. civ., a respins recursul pârâţilor.
Societate cooperatistă. Excluderea membrului

cooperator. Condiţii de admisibilitate
Fișă sinteticăTM
SURSA Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia civilă nr. 831 din 28 februarie 2013 Cooperatori ai Societăţii P. Miercurea Ciuc
referitor la art. 4 lit. d) şi art. 6, în privinţa
INDEXAREA civil, obligaţie de a face, recurs
reclamantului a dispus anularea în parte a
INSTANŢEI
Actului Adiţional la Actul constitutiv al SC P.
CUVINTE CHEIE membru cooperator, consiliu de administraţie, societate cooperatistă Miercurea Ciuc din 21 aprilie 2011 referitor
REFERINŢE Legea nr. 1/2005, art. 28 lit. c), art. 47 la eliminarea reclamantului din rândul
Tribunalul Harghita, sentinţa nr. 1717 din 15 iunie 2011 membrilor cooperatori cu 40 părţi sociale
cu o valoare nominală de 100 lei fiecare,
SITUAŢIA Tribunalul Harghita a admis în parte acţiunea reclamantului B.S. împotriva anularea înregistrărilor la O.R.C. Harghita în
DE FAPT pârâtei Societatea Cooperativa P. Miercurea Ciuc şi a dispus anularea în parte a
baza Actului Adiţional la Actul constitutiv al
Hotărârii Adunării Generale a membrilor Cooperatori ai Societăţii P. Miercurea
Ciuc referitor la art. 4 lit. d) şi art. 6, în privinţa reclamantului a dispus anularea societăţii, în privinţa reclamantului, dispuse
în parte a Actului Adiţional la Actul constitutiv al SC P. Miercurea Ciuc din prin Rezoluţia 4236 din 14 mai 2010 a
21 aprilie 2011 referitor la eliminarea reclamantului din rândul membrilor Directorului O.R.C.
cooperatori.
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 32 lit. c) din Legea nr. 1/2005, este interzis
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 32 lit. c)
membrilor cooperatori să desfăşoare activităţi concurenţiale. Pârâta a susţinut din Legea nr. 1/2005, este interzis membrilor
că reclamantul a desfăşurat activităţi fotografice, motiv pentru care a decis cooperatori să desfăşoare activităţi concuren-
excluderea sa din rândul membrilor cooperatori. Concret, motivarea a fost ţiale. Pârâta a susţinut că reclamantul a desfă-
aceea că reclamantul este asociat şi angajat la SC A. SK SRL încă din 2005, şurat activităţi fotografice, motiv pentru care
societate care printre altele desfăşoară activităţi conform cod CAEN 5248, a decis excluderea sa din rândul membrilor
5272, 5274, 7481 ce au corespondenţă cu noile coduri CAEN 4741, 4742, 7420 cooperatori. Concret, motivarea a fost aceea
(activităţi fotografice) activitate ce se regăseşte printre cele ale cooperativei. că reclamantul este asociat şi angajat la SC A.
Reclamantul în perioada 6 iulie 2006 – 10 septembrie 2007 a avut calitatea de SK SRL încă din 2005, societate care printre
„administrator” la SC G. & G.S SRL, în perioada 9 noiembrie 2007 – 30 iunie altele desfăşoară activităţi conform cod CAEN
2008 a fost director la SC A. SK SRL şi din 1 iulie 2008, încadrat ca „director”
5248, 5272, 5274, 7481 ce au coresponden-
la SC G. & G.S SRL. Pârâta a considerat că aceste funcţii deţinute de B.S.
constituie motiv de excludere a acestuia. ţă cu noile coduri CAEN 4741, 4742, 7420
(activităţi fotografice) activitate ce se regă-
PROBLEMELE Poate fi exclus membrul cooperator care nu face parte din consiliul de seşte printre cele ale cooperativei.
DE DREPT administraţie al societăţii cooperatiste dar este director sau administrator la
altă societate comercială cu acelaşi obiect de activitate? S-a mai menţionat că reclamantul este
SOLUŢIA Din economia dispoziţiilor art. 28 lit. c) din Legea nr. 1/2005 reiese faptul asociat şi în SC G. & G.S. SRL ce are ca
INSTANŢEI că membrii cooperatori pot fi excluşi din societatea cooperativă dacă devin principal obiect de activitate cod CAEN 7481
membri cooperatori în societăţi cooperative concurente sau desfăşoară – activităţi fotografice dar şi altele, cum sunt
activităţi concurente pe cont propriu sau în contul altei persoane. 3614, 5245, 5248, 5250, 5272, activităţi
Nu este îndeplinită această condiţie în cazul în care membrul cooperator, concurenţiale cu cele ale cooperativei.
care nu este membru în consiliul de administraţie al societăţii cooperatiste
are funcţia de administrator sau director într-o societate comercială cu acelaşi Instanţa a constatat că pentru ca un membru
obiect de activitate ca al societăţii cooperatiste. cooperator să fie exclus din societatea
MOTIVELE Pentru a stabili dacă funcţia de administrator sau director într-o firmă cade sub cooperatistă, fapta prevăzută de art. 28 lit. c)
INSTANŢEI incidenţa textului art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 1/2005, trebuia coroborat din legea indicată trebuie să fie una prezentă
acest text legal cu cel reglementat de art. 47 din acelaşi act normativ. şi efectivă, nu una petrecută în trecut şi
Rezultă că interdicţia ocupării unor funcţii de genul celor indicate la art. 47 alin. formală. Astfel, s-a avut în vedere faptul că
(1) printre care se regăseau şi funcţiile exercitate de reclamant, administrator, reclamantul, potrivit diplomei de absolvire
director, îi priveşte pe membrii consiliului de administraţie, ceea ce înseamnă are specializarea de electronist, depanator
că, excepţiile fiind de strictă interpretare, interdicţia nu-i vizează şi pe ceilalţi aparat RTV şi din actele dosarului rezultă că
membri cooperatori care nu fac parte din comitetul de administraţie al nu a deţinut autorizaţie de funcţionare şi nici
societăţii cooperative. Potrivit acestui text legal, chiar şi în cazul în care nu se
nu a desfăşurat vreo activitate ca depanator
respectă interdicţia, sancţiunea excluderii din societatea cooperativă poate fi
luată în funcţie de gravitatea abaterii.
T.V. sau una similară pe teritoriul comunei
Sânmartin.
Prin urmare, în cazul unui membru cooperator, cu atât mai mult se pune
problema dovedirii cu certitudine a activităţii concurenţiale efectiv desfăşurată Instanţa a mai ţinut cont de datele înscrise
şi rezultatul acesteia, gravitatea abaterii.
în carnetul de muncă al reclamantului şi a
conchis că nu rezultă că acesta a desfăşurat
Prin sentinţa nr. 1717 din 15 iunie 2011, Tribunalul Harghita a admis în parte activităţi concurenţiale la data luării hotărârii.
acţiunea reclamantului B.S. împotriva pârâtei Societatea Cooperativa P. Miercurea Hotărârea primei instanţe a fost atacată
Ciuc şi a dispus anularea în parte a Hotărârii Adunării Generale a membrilor cu recurs de pârâta Societatea Cooperativă
JURISPRUDENŢĂ
P. Miercurea Ciuc, aceasta solicitând schimbarea sentinţei şi Revenind la textele de lege pretins a fi încălcate de reclamantul-
CIVILĂ
respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată, dar în principal intimat, acestea presupun desfăşurarea unei activităţi
s-a cerut casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea concurenţiale pe cont propriu sau în contul altei persoane.
administrării probelor testimoniale solicitate.
La dosarul cauzei nu există vreo dovadă că reclamantul ar fi
Instanţa a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel. fost angajat ca depanator R-TV sau ar fi desfăşurat asemenea
activităţi în cadrul celor două firme, deci în domeniul în care
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi are specializare. Funcţiile de „director comercial” sau de
ţinând cont de caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, „administrator” la firmele precizate nu fac dovada efectivă a
instanţa a constatat că acesta este nefondat. desfăşurării activităţilor concurenţiale indicate în procesul-
Acţiunea în anulare vizează hotărârea AGA din 16 aprilie 2010, verbal de şedinţă din 16 aprilie 2010: reparaţii de articole de uz
prin care s-a hotărât şi excluderea reclamantului B.A. din rândul casnic, activităţi fotografice, închirieri şi subînchirieri de bunuri
membrilor cooperatori pe motiv că ar fi exercitat activităţi mobiliare proprii sau închiriate, producţia altor tipuri de mobilier.
concurenţiale şi nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de
Este adevărat că reclamantul figura ca asociat la SC A. SK SRL şi
lege şi actul constitutiv pentru a fi membru la Cooperativa P.,
administrator la data înfiinţării, în 2000, iar la firma SC G. & G.S.
invocându-se textul art. 32 lit. c) din Legea nr. 1/2005. SRL, la fel ca asociat, firma fiind înfiinţată în 2004, dar textele
Potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 1/2005, de lege indicate nu interzic membrilor cooperatori
membrii cooperatori pot fi excluşi din societatea coproprietate să aibă calitatea de asociaţi sau administratori în
cooperativă dacă devin membri cooperatori în alte firme, ci să fie membri cooperatori în societăţi
societăţi cooperative concurente sau desfăşoară cooperative concurente, ceea ce nu este cazul în
activităţi concurenţe pe cont propriu sau în contul altei speţă şi să desfăşoare activităţi concurenţiale.
persoane. Conform art. 32 lit. c) din acelaşi act normativ, Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, textul legal
membrii cooperatori au obligaţia să nu fie în acelaşi timp membri incident presupune dovada desfăşurării efective a activităţilor
cooperatori în societăţi cooperative concurente şi să nu exercite concurenţiale de către membrul cooperator exclus, iar la data
acelaşi comerţ sau altul concurent pe cont propriu ori în contul excluderii aceste dovezi trebuie să existe.
altei persoane.
Deşi de la data de 10 septembrie 2007 reclamantul a
De reţinut este faptul că prin Hotărârea A.G.E.A. din 6 iulie 2007, îndeplinit funcţia de administrator, respectiv director la
împotriva reclamantului s-a mai dispus excluderea din societatea firmele menţionate, abia în 16 aprilie 2010 s-a luat hotărârea
cooperativă P. Miercurea Ciuc, motivul invocat fiind acela că de excludere pentru activităţi concurenţiale, iar contractul
nu pot avea calitatea de membri cooperatori persoanele fizice nr. 322/2001 de cumpărare a aparatului foto color şi contractul
cărora le-a încetat activitatea desfăşurată în cadrul societăţii, nr. 749/2002 a atelierului de reparaţii TV au fost încheiate la o
fiind invocat textul art. 41 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 1/2005, dată cu mult anterioară chiar şi primei hotărâri de excludere.
reţinându-se că reclamantul nu-şi mai desfăşoară activitatea din
1 august 2006. La data la care s-a hotărât pentru a doua oară excluderea
reclamantului, 16 aprilie 2010, acesta îndeplinea în cadrul
Hotărârea A.G.E.A. din 6 iulie 2007 a fost anulată urmare a SC G. & GS SRL funcţia de director, aprovizionare, desfacere şi
deciziei 21 din 18 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel transport.
Târgu Mureş şi deciziei nr. 3554 din 27 noiembrie 2008 prin
care s-a respins recursul declarat împotriva deciziei pronunţate Pentru a stabili dacă funcţia de administrator sau director într-o
în apel. firmă cade sub incidenţa textului art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 1/2005, trebuia coroborat acest text legal cu cel reglementat
Nu se contestă faptul că reclamantul a fost şi angajatul de art. 47 din acelaşi act normativ.
Cooperativei P. până la 6 iulie 2006, aspect ce rezultă şi din
înscrierile în carnetul de muncă depuse la dosarul cauzei de fond, Rezultă că interdicţia ocupării unor funcţii de genul celor
activitatea acestuia constând în depanator radio-Tv, specializare indicate la art. 47 alin. (1) printre care se regăseau şi funcţiile
ce rezultă şi din copia diplomei de absolvire. exercitate de reclamant, administrator, director, îi priveşte pe
membrii consiliului de administraţie, ceea ce înseamnă că,
Tot din carnetul de muncă rezultă că reclamantul în perioada excepţiile fiind de strictă interpretare, interdicţia nu-i vizează şi
6 iulie 2006 – 10 septembrie 2007 a avut calitatea de pe ceilalţi membri cooperatori care nu fac parte din comitetul de
„administrator” la SC G. & G.S SRL, în perioada 9 noiembrie administraţie al societăţii cooperative. Potrivit acestui text legal,
2007 – 30 iunie 2008 a fost director la SC A. SK SRL şi din 1 iulie chiar şi în cazul în care nu se respectă interdicţia, sancţiunea
2008, încadrat ca „director” la SC G. & G.S SRL. excluderii din societatea cooperativă poate fi luată în funcţie de
De asemenea, din actele aflate la dosar rezultă că SC G. & G.S gravitatea abaterii.
SRL a realizat venituri în perioada 2004-2008 din activităţi Prin urmare, în cazul unui membru cooperator, cu atât mai
fotografice, iar SC A. SK SRL în 2007-2008 din fabricarea de mult se pune problema dovedirii cu certitudine a activităţii
mobilă şi producţia altor tipuri de mobilier, obiecte de activitate concurenţiale efectiv desfăşurată şi rezultatul acesteia,
care se regăsesc şi în domeniile de activitate ale Societăţii gravitatea abaterii.
Cooperativa P. Miercurea Ciuc, mai precis printre activităţile
secundare, deoarece activitatea principală a acesteia constă în Instanţa de fond a administrat un probatoriu complet, apreciind
„spălare şi curăţare (uscată) articole textile şi produse din blană”. asupra utilităţii şi concludenţei probelor solicitate.
În cazul dedus judecăţii, potrivit actelor aflate la dosar, în lit. c) din Legea nr. 1/2005, cu referire la îndeplinirea cerinţelor
perioada în care s-a hotărât excluderea reclamantului din acestei dispoziţii, pentru excluderea reclamantului din societate.
societatea cooperativă nu există suficiente probe care să
confirme că acesta a desfăşurat activităţi concurenţiale, de Recurenta-pârâtă şi-a motivat în drept recursul pe motivele de
genul celor reţinute în procesul-verbal al şedinţei, calitatea de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. pr. civ., iar intimata
administrator sau director în cadrul unor firme nefiind o dovadă a invocat dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. pr. civ.
în acest sens şi neducând prin ea însăşi, la măsura excluderii din Dispoziţiile art. 304 C. pr. civ., citate de intimată în susţinerea
calitatea de membru fondator al societăţii cooperative. La fel, excepţiei nulităţii recursului, stabilesc că modificarea sau casarea
nu este interzisă deţinerea calităţii de asociat. unei hotărâri judecătoreşti se poate cere în situaţiile pe care
textul le prevede limitativ, numai pentru motive de nelegalitate.
Pentru considerentele arătate, Curtea de Apel Târgu Mureş,
secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Astfel, în speţă se constată că recurenta deşi nu dezvoltă în
decizia nr. 26/A din 5 martie 2012, a respins apelul declarat de mod concret criticile prin raportare la motivele de nelegalitate
pârâta Societatea Cooperativă P. Miercurea Ciuc. invocate în susţinerea recursului formulat, dezvoltarea acestora
antamează aspecte de legalitate, privind încălcarea şi aplicarea
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Societate
greşită a legii, situaţie care atrage aplicarea dispoziţiilor art. 306
Cooperativă P. Miercurea Ciuc, prin care a solicitat admiterea
alin. (3) C. pr. civ.
recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii
apelului şi schimbarea sentinţei de fond, în sensul respingerii În ceea ce priveşte aspectele de netemeinicie invocate prin
acţiunii în totalitate. cererea de recurs, care se referă la probatoriile administrate
în cauză şi la interpretarea acestora, Înalta Curte reaminteşte
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 că această cale extraordinară de atac exclude posibilitatea
pct. 7-9 C. pr. civ. reinterpretării probelor, situaţie în care aceste critici de
Prin criticile formulate s-a reţinut că reclamantul a desfăşurat netemeinicie nu vor fi analizate.
activităţi concurenţiale cu societatea pârâtă, fiind angajat la În atare situaţie, cum criticile formulate constituie motive de
mai multe societăţi cu aceleaşi obiect de activitate ca cel al nelegalitate în sensul art. 304 C. pr. civ., Înalta Curte a respins
societăţii pârâte, iar pentru dovedirea acestor situaţii de fapt a excepţia nulităţii recursului.
fost solicitată administrarea probei testimoniale.
În consecinţă, Înalta Curte a analizat criticile formulate prin
Recurenta a mai arătat că la data de 20 februarie 2012 a fost cererea de recurs, care pot fi subsumate motivului de nelegalitate
solicitată amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, iar instanţa prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., care vizează interpretarea
de apel a lăsat cauza în pronunţare. greşită a legii.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei de la societăţile cu activitate Din acest punct de vedere, recurenta a susţinut că în mod greşit a
concurentă sunt semnate de rude şi afini ai reclamantului, reţinut instanţa de apel că pentru ca reclamantul să fie exclus din
elocventă fiind declaraţia autentică a martorului care confirmă societate trebuie să aibă calitatea de membru şi în alte societăţi
faptul că intimatul a desfăşurat activităţi concurenţiale. cooperatiste.
O altă critică a constat în faptul că greşit a reţinut instanţa că Art. 28 lit. c) din Legea nr. 1/2005 prevede că membrii
pentru ca reclamantul să fie exclus din societate, trebuia să aibă cooperatori pot fi excluşi din societatea cooperativă dacă devin
calitatea de membru şi în alte societăţi cooperative, ceea ce este membri cooperatori în societăţi cooperative concurente sau
în contradicţie cu dispoziţiile art. 28 lit. c) din Legea nr. 1/2005. desfăşoară activităţi concurente pe cont propriu sau în contul
altei persoane.
Această sancţiune a excluderii prevăzută în lege şi în statut,
precum şi în legea societăţilor comerciale are la bază loialitatea Prin Hotărârea A.G.A. din data de 16 aprilie 2010 a fost hotărâtă
şi voinţa socială, care se concretizează în hotărârea votată în excluderea reclamantului B.A. din rândul membrilor cooperatori
unanimitate de membrii societăţii. pe motiv că ar fi exercitat activităţi concurenţiale şi nu mai
îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi actul constitutiv
Înalta Curte va lua în examinare, cu prioritate, excepţia pentru a fi membru la Cooperativa P.
nulităţii recursului invocată de către intimatul-reclamant prin
întâmpinare, în temeiul art. 3021 lit. c) C. pr. civ., constatând În raport de acest temei al excluderii, în mod corect a interpretat
că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente: instanţa de apel dispoziţiile legale sus evocate, având în vedere
că acest text de lege presupune dovada desfăşurării efective a
Recurenta Societate Cooperativă P. Miercurea-Ciuc a declarat activităţilor concurenţiale de către membrul cooperator exclus,
recurs împotriva deciziei nr. 26/A din 5 martie 2012 a Curţii de care trebuie să existe la data excluderii.
Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ
şi fiscal. De asemenea, în mod corect a apreciat instanţa de apel că pentru
a stabili dacă funcţia de administrator sau director într-o firmă
Prin criticile invocate recurenta a invocat, în esenţă, că hotărârea cade sub incidenţa art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 1/2005,
recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv art. 28 acesta trebuie coroborat cu art. 47 din aceleaşi act normativ,
JURISPRUDENŢĂ
ceea ce conduce la concluzia că funcţiile exercitate de reclamant, Trecând peste lipsa de motivare a acestei critici, Înalta Curte
CIVILĂ
de administrator şi director îi privesc pe membrii consiliului de constată că, pe de o parte, dispoziţiile art. 156 C. pr. civ. instituie
administraţie, reclamantul neîndeplinind această calitate. o posibilitate lăsată la îndemâna instanţei de judecată, iar pe de
altă parte această cerere nu poate fi admisă decât în prezenţa
Criticile invocate de către recurentă, prin care solicită să se
dea prioritate voinţei sociale, care s-a materializat în hotărârea unor motive temeinice.
societăţii prin care s-a decis, în unanimitate, excluderea
Se observă că instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile prevăzute
reclamantului, nu subzistă, întrucât aceste temeiuri nu sunt de
de art. 156 C. pr. civ., decizia fiind la adăpost de orice critică din
natură a înfrânge principiul care rezultă din dispoziţiile legale
incidente, potrivit căruia excepţiile sunt de strictă interpretare. acest punct de vedere.
Recurenta a mai susţinut că instanţa de apel a respins cererea Constatând culpa procesuală a recurentei în declanşarea litigiului
pentru lipsă de apărare şi a rămas în pronunţare asupra fondului de faţă, Înalta Curte a admis cererea formulată de reclamant şi
cauzei, fără a prezenta criticile care pot reprezenta o vătămare a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum
adusă părţii din acest punct de vedere. au fost justificate.

Fișă sinteticăTM
SURSA Curtea de Apel Ploieşti, decizia civilă nr. 5462 din 27 mai 2013 Prin sentinţa nr. 1623 din 25 septembrie
2012, Tribunalul Prahova a admis acţiunea
INDEXAREA civil, anulare act, recurs formulată de reclamanta SC S.C. SRL, a
INSTANŢEI
anulat decizia de impunere nr. 135 din
CUVINTE CHEIE cheltuieli deductibile, profit impozabil, mijloace fixe amortizabile 15 februarie 2011 emisă de pârâta DGFP
REFERINŢE Legea nr. 571/2003, art. 5, art. 24 alin. (4) lit. a) Prahova şi decizia nr. 301 din 22 iulie 2011
emisă de pârâta ANAF – Direcţia Generală
Tribunalul Prahova, sentinţa nr. 1623 din 25 septembrie 2012;
de Soluţionare a Contestaţiilor, a obligat
SITUAŢIA Tribunalul Prahova a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.C. SRL, pârâtele DGFP Prahova şi ANAF la restituirea
DE FAPT a anulat decizia de impunere nr. 135 din 15 februarie 2011 emisă de pârâta DGFP către reclamantă a sumei de 46.310 lei şi
Prahova şi decizia nr. 301 din 22 iulie 2011 emisă de pârâta ANAF – Direcţia 1500 lei, cheltuieli de judecată.
Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a obligat pârâtele DGFP Prahova
şi ANAF la restituirea către reclamantă a sumei de 46.310 lei şi 1500 lei, Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs
cheltuieli de judecată.
pârâtele.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâtele.
Curtea a constatat că în mod legal şi temeinic reclamanta a considerat Curtea a constatat că nu sunt incidente
deductibile fiscal pentru determinarea profitului impozabil cheltuielile în motivele de recurs invocate de recurente,
cuantum de 166.000 lei reprezentând comision identificare locaţie construire prevăzute de art. 304 1 şi art. 304 pct. 9
depozit, prevăzut în Contractul de comision nr. 73 din 7 ianuarie 2008. C. pr. civ.; în mod legal şi temeinic reclamanta
Reclamanta a încheiat contractul de comision nr. 73 din 7 ianuarie 2008, a considerat deductibile fiscal pentru
urmat de acte adiţionale, prin care SC P.C.P. SRL se obliga faţă de reclamantă, determinarea profitului impozabil cheltuielile
în calitate de beneficiar, să presteze activităţi de consultanţă în identificarea în cuantum de 166.000 lei reprezentând
şi intermedierea unei locaţii în vederea constituirii unui depozit de materiale comision identificare locaţie construire
de construcţii, show-room, birouri, identificarea antreprenorului, negocierea
depozit, prevăzut în Contractul de comision
unor costuri rezonabile pentru beneficiar astfel încât să poată fi acceptate,
nr. 73 din 7 ianuarie 2008.
întocmirea proiectului pentru hala depozitare, hală producţie vopseluri,
show-room, birouri, valoarea contractului fiind de 50.000 euro plus TVA.
Reclamanta a încheiat contractul de comision
nr. 73 din 7 ianuarie 2008, urmat de acte
PROBLEMELE Comisionul plătit pentru identificarea unui teren achiziţionat ulterior de o
adiţionale, prin care SC P.C.P. SRL se obliga
DE DREPT societate comercială este o cheltuială deductibilă?
faţă de reclamantă, în calitate de beneficiar,
să presteze activităţi de consultanţă în
SOLUŢIA Susţinerile potrivit cărora acest comision reprezintă o cheltuială direct atribuibilă
INSTANŢEI achiziţiei terenului, fiind o componentă a costului de achiziţie a terenului în identificarea şi intermedierea unei locaţii
cauză, care trebuie capitalizată în valoarea terenului, şi nu înregistrată în contul în vederea constituirii unui depozit de
de cheltuieli deductibile fiscal, sunt nefondate, iar organele de inspecţie fiscală materiale de construcţii, show-room, birouri,
au considerat în mod greşit că sunt aplicabile prevederile art. 24 alin. (5) lit. a) identificarea antreprenorului, negocierea
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi pct. 53 alin. (1) lit. a), pct. 54 unor costuri rezonabile pentru beneficiar
alin. (1), pct. 64 alin. (1), pct. 92 alin. (1) din Ordinul MFP nr. 1752/2005 pentru astfel încât să poată fi acceptate, întocmirea
aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene. proiectului pentru hala depozitare, hală
MOTIVELE Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cheltuielile aferente achiziţionării, producţie vopseluri, show-room, birouri,
INSTANŢEI producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor valoarea contractului fiind de 50.000 euro
fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea plus TVA.
amortizării potrivit prevederilor prezentului articol, însă terenurile nu
reprezintă active amortizabile, în conformitate cu art. 24 alin. (4) lit. a) din Aferent serviciilor, SC P.C.P. SRL a emis
acelaşi act normativ, care precizează că nu reprezintă active amortizabile către reclamantă trei facturi, o factură
terenurile, nefiind incidente aşadar prevederile art. 24 alin. (5) lit. a) din Legea reprezentând servicii de consultanţă, o
nr. 571/2003, care prevăd că prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe se factură cu valoare negativă de 60.330 lei,
înţelege costul de achiziţie, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros reprezentând storno parţial din prima factură şi
şi nici prevederile pct. 53 alin. (1) lit. a), pct. 54 alin. (1), pct. 64 alin. (1),
o factură reprezentând lucrări de consultanţă.
pct. 92 alin. (1) din Ordinul MFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene, care prevăd că la data intrării în Intimata reclamantă a stornat din contul 231
entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de „Imobilizări în curs de execuţie” şi a înregistrat
intrare, care se stabileşte astfel: a) cost de achiziţie – pentru bunurile procurate pe costuri, în contul 628 „Alte cheltuieli cu
cu titlu oneros [pct. 53 alin. (1)]; costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul servicii executate de terţi”, suma de 166.000 lei
de cumpărare, taxele de import şi alte taxe..., cheltuielile de transport şi alte reprezentând comision identificare locaţie
cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective [pct. 54 construire depozit.
alin. (1)]; activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii şi deţinute pe
o perioadă mal mare de un an, care trebuie evaluate la costul de achiziţie sau Reclamanta a achiziţionat în anul 2008 de la SC
la costul de producţie [pct. 64 alin. (1)]; o imobilizare corporală recunoscută G.D. SRL un teren în suprafaţă de 11.800 mp,
ca activ trebuie evaluată iniţial la costul său determinat potrivit regulilor de în valoare de 714.000 euro, în vederea
evaluare din prezentele reglementări, în funcţie de modalitatea de intrare în
realizării unei investiţii, construirea unui
entitate (pct. 92).
depozit de materiale de construcţii,
JURISPRUDENŢĂ
show-room şi birouri. Pentru justificarea serviciilor de identificare A fost justificată necesitatea prestării serviciilor aferente pct. A
CIVILĂ
a terenului, reclamanta a prezentat organelor de control fiscal din Contractul de comision nr. 73 din 7 ianuarie 2008, în baza
adresa emisă de SC P.C.P. SRL nr. 5 din 28 ianuarie 2008, acestor servicii reclamanta a realizat achiziţia unui teren, fiind
prin care reclamanta era informată asupra faptului că prestatorul încheiat ulterior contractul de achiziţionare de la SC G.D.G. SRL V.
a identificat două suprafeţe de teren, fiind prezentate locaţiile, a terenului în suprafaţă de 11.800 mp, în valoare de
facilităţile şi caracteristicile, acestora (suprafaţa, categoria, 714.000 euro.
preţul, deschiderea, adâncimea, şi proprietarul), sugestia că, în
cazul în care este agreată una din suprafeţe, decizia să fie luată Susţinerile recurentelor privind faptul că acest comision
cât mai repede datorită creşterii preţurilor. reprezintă o cheltuială direct atribuibilă achiziţiei terenului,
fiind o componentă a costului de achiziţie a terenului în cauză,
Cu privire la studiul de fezabilitate, pentru realizarea unui care trebuie capitalizată în valoarea terenului, şi nu înregistrată
amplasament industrial-comercial Spaţii de depozitare materiale în contul de cheltuieli deductibile fiscal, sunt nefondate, iar
construcţii, show-room şi spaţii administrative în zona DN3, organele de inspecţie fiscală au considerat în mod greşit că
localitatea P., susţinerile recurentelor, privind faptul că acesta sunt aplicabile prevederile art. 24 alin. (5) lit. a) din Legea
nu a fost prezentat în cadrul inspecţiei fiscale, cât şi în cadrul nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi pct. 53 alin. (1) lit. a),
procedurii administrative, sunt fondate, întrucât reclamanta pct. 54 alin. (1), pct. 64 alin. (1), pct. 92 alin. (1) din Ordinul
avea obligaţia să depună documentele fiscale până la finalizarea MFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile
controlului pentru a putea fi verificată autenticitatea şi realitatea conforme cu directivele europene.
acestora.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 571/2003,
anulare act cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii,
Cu toate acestea, chiar în lipsa acestui studiu de
fezabilitate, cheltuielile efectuate de reclamantă pentru asamblării, instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor
serviciile prestate la pct. A din contract sunt cheltuieli deductibile fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin
potrivit prevederilor legale, susţinerile recurentelor privind faptul deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol, însă
că reclamanta a înregistrat în mod greşit în contul de cheltuieli terenurile nu reprezintă active amortizabile, în conformitate cu art.
suma de 166.000 lei, considerând-o eronat deductibilă fiscal la 24 alin. (4) lit. a) din acelaşi act normativ, care precizează că nu
calculul profitului impozabil, fiind nefondate. reprezintă active amortizabile terenurile, nefiind incidente aşadar
prevederile art. 24 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 571/2003, care
Conform dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, prevăd că prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe se înţelege
profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile costul de achiziţie, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros
realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul şi nici prevederile pct. 53 alin. (1) lit. a), pct. 54 alin. (1), pct. 64
realizării de venituri, într-un an fiscal, iar potrivit art. 21 alin. (1) alin. (1), pct. 92 alin. (1) din Ordinul MFP nr. 1752/2005 pentru
C. fisc., pentru determinarea profitului impozabil sunt aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele
considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate europene, care prevăd că la data intrării în entitate, bunurile se
în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare,
reglementate prin acte normative în vigoare. care se stabileşte astfel: a) cost de achiziţie – pentru bunurile
procurate cu titlu oneros [pct. 53 alin. (1)]; costul de achiziţie
În mod corect tribunalul a mai reţinut că, independent al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi
de denumirea serviciilor, respectiv consultanţă, asistenţă, alte taxe..., cheltuielile de transport şi alte cheltuieli care pot fi
intermediere, contează natura acestora şi destinaţia lor, atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective [pct. 54 alin. (1)];
art. 21 alin. (4) lit. m) C. fisc. conţine o enumerare exhaustivă activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii şi
a diverselor servicii, care din motivele expuse nu pot justifica deţinute pe o perioadă mal mare de un an, care trebuie evaluate
deducerea cheltuielilor. la costul de achiziţie sau la costul de producţie [pct. 64 alin. (1)];
o imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată
În privinţa reclamantei nu este incidentă niciuna dintre situaţiile iniţial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din
prevăzute de art. 21 alin. (4) lit. m) C. fisc., pentru a nu fi prezentele reglementări, în funcţie de modalitatea de intrare în
considerate deductibile fiscal pentru determinarea profitului entitate (pct. 92).
impozabil cheltuielile în cuantum de 166.000 lei, reprezentând
comision identificare locaţie construire depozit, prevăzut în Pe cale de consecinţă, susţinerile pârâtelor în sensul că aceste
Contractul de comision încheiat cu SC P.C.P. cheltuieli se recuperau prin amortizare sunt nefondate.
JURISPRUDENŢĂ PENALĂ
Limitele de pedeapsă în cazul incidenţei a două
sau mai multe cauze de reducere a pedepsei
Fișă sinteticăTM
SURSA Curtea de Apel Ploieşti, decizia penală nr. 535 din 12 aprilie 2013 Prin sentinţa penală nr. 203 din
INDEXAREA penal, infracţiuni la regimul rutier, recurs 14 februarie 2013 pronunţată de
INSTANŢEI Judecătoria Ploieşti, în baza art. 87
CUVINTE CHEIE circumstanţe atenuante, reducerea pedepsei, îmbibaţie alcoolică
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2002 cu
REFERINŢE Codul de procedură penală, art. 3201; Codul penal, art. 74, art. 76 aplicarea art. 74 alin. (1) şi alin. (2)
Judecătoria Ploieşti, sentinţa penală nr. 203 din 14 februarie 2013; lit. a) şi lit. c) C. pen. coroborat cu
SITUAŢIA Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, s-a pus în mişcare acţiunea art. 76 lit. e) C. pen. şi cu aplicarea
DE FAPT penală şi s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.E., sub art. 320 1 alin. (7) C. pr. pen., a
aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având fost condamnat inculpatul B.E.,
în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita. În instanţă, inculpatul, prin apărător a pentru săvârşirea infracţiunii de
arătat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. pr. pen. şi judecata să aibă loc conducere pe drumurile publice a
în procedură simplificată, învederând instanţei că îşi însuşeşte probele administrate în faza unui autoturism având în sânge o
de urmărire penală şi le cunoaşte, nemaisolicitând administrarea altor probe noi. Raportat îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte
la circumstanţele reale şi personale ale săvârşirii infracţiunii, instanţa de fond a considerat
limita legală, faptă din data de
că în cauză pot fi aplicate circumstanţele atenuante prevăzut de art. 74 alin. (1) şi alin. (2)
17 aprilie 2012, la pedeapsa de
lit. a) şi c), şi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 76 lit. e) C. pen.
6 (sase) luni închisoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria
Ploieşti, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 76 Conform art. 71 C. pen. i-a fost
alin. (1) lit. e) C. pen. Astfel, având în vedere limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru aplicată inculpatului şi pedeapsa
infracţiunea dedusă judecaţii, apreciază că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, în
accesorie a interzicerii exerciţiului
cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
drepturilor prevăzut de art. 64
PROBLEMELE Cum se calculează pedeapsa în cazul în care sunt incidente mai multe dispoziţii care au lit. a) teza II şi art. 64 lit. b) C. pen.
DE DREPT ca efect reducerea pedepsei?
În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen.
SOLUŢIA În cazul incidenţei a două sau mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei, s-a dispus suspendarea condiţio-
INSTANŢEI acestea se aplică succesiv şi au drept consecinţă o reducere succesivă a limitelor pedepselor nată executarea pedepsei de 6 luni
stabilite de legiuitor în normele de incriminare. Astfel, în aplicarea dispoziţiilor privind închisoare pe o perioadă de 2 ani şi
o cauză de reducere a pedepsei şi circumstanţele atenuante, limitele pedepsei se reduc 6 luni termen de încercare conform
ca urmare a aplicării dispoziţiilor privind cauza de reducere a pedepsei, iar pedeapsa se art. 82 C. pen.
coboară sub noul minim special prin aplicarea dispoziţiilor care reglementează efectele
circumstanţelor atenuante. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a
MOTIVELE Soluţia reducerii succesive a limitelor pedepselor stabilite de legiuitor în normele de dispus suspendarea executării
INSTANŢEI incriminare se întemeiază, pe de o parte, pe argumentul că tentativa, minoritatea, cauzele pedepsei accesorii pe durata
de reducerea pedepsei şi circumstanţele atenuante constituie instituţii distincte, ale căror termenului de încercare de mai sus.
efecte nu pot fi înlăturate pe cale de interpretare.
Pe de altă parte, în cazul incidenţei dispoziţiilor circumstanţelor atenuante, raportarea la Potrivit dispoziţiile art. 359 C. pr. pen.
minimul special stabilit de legiuitor în norma de incriminare, iar nu la noul minim special, s-a atras atenţia inculpatului,
rezultat în urma aplicării dispoziţiilor privind cauzele de reducere a pedepsei, echivalează asupra dispoziţiile art. 83 şi art. 84
cu punerea într-o situaţie identică a făptuitorului care beneficiază numai de efectele C. pen. privind revocarea
circumstanţelor atenuante cu cel care beneficiază şi de cauze de reducere a pedepsei, ceea ce suspendării condiţionate în cazul
nu este just şi îngăduit de lege. săvârşirii unei alte infracţiuni în
Aşa fiind, faţă de argumentele prezentate, Curtea constată că, în cauză, instanţa de fond a termenul de încercare.
reţinut în favoarea inculpatului B.E. atât cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201
alin. (7) C. pr. pen., cât şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., Pentru a hotărî astfel, prima in-
aspecte ce nu au fost criticate prin recursul declarat. Drept urmare, au fost reduse cu o treime stanţă a reţinut pe baza actelor şi
limitele speciale prevăzute de textul incriminator, cuprinse între un an şi 5 ani închisoare, ca lucrărilor cauzei, că prin rechizito-
urmare a aplicării cauzei de reducere, ajungând astfel să fie cuprinse între 8 luni şi 3 şi 4 luni riul nr. 4359/P/2012 din data de
închisoare. La acest nou minim special, de 8 luni închisoare, în mod corect instanţa fondului 27 noiembrie 2012, al Parchetului
a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. e) C. pen., coborând pedeapsa sub acest minim, până
de pe lângă Judecătoria Ploieşti,
la 6 luni închisoare.
s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în La individualizarea sancţiunii ce a fost aplicată, instanţa
judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.E., sub aspectul de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 72 alin. (1) şi art. 52
săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui C. pen. În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. instanţa
autoturism având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptelor
limita legală prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. (1) din Ordo- săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau
nanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, întrucât la data de agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de
17 aprilie 2012, în jurul orelor 145 a condus autoturismul marca lege pentru infracţiunea ce face obiectul judecăţii.
Dacia Nova cu număr de înmatriculare ..., pe drumurile publice
având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat de prima
instanţă în raport de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei,
Situaţia de fapt a fost expusă pe baza următoarelor mijloace scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta,
de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita inculpatului.
testare cu aparatul alcooltest, cerere de analiză şi proces-
Raportat la aceste criterii instanţa de fond a apreciat că fapta
verbal, buletin de examinare clinică, declaraţii martori, declaraţii
învinuit, raport de expertiză medico-legală privind calculul inculpatului prezintă un grad de pericol social redus, având în
retroactive al alcoolemiei. vedere în aprecierea acestuia valoarea alcoolemiei stabilite
conform înscrisurilor ataşate la dosar şi din care reiese că la
Inculpatul prin apărător a arătat la termenul din 12 februarie prima recoltare inculpatul avea o alcoolemie de 0,90 gr ‰, iar
2013, că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 320 1 la cea de a doua recoltare 0,75 gr ‰. Este adevărat că în speţă la
C. pr. pen. şi judecata să aibă loc în procedură simplificată, cererea inculpatului s-a dispus efectuarea unei expertize medico-
învederând instanţei că îşi însuşeşte probele administrate în faza legale privind calculul retroactive al alcoolemiei, însă instanţa a
de urmărire penală şi le cunoaşte, nemaisolicitând administrarea considerat această probă doar ca una de natură informativă din
altor probe noi. înseşi concluziile raportului de expertiză rezultând
reducerea pedepsei că alcoolemia stabilită de 1,15 gr ‰ este doar una
Analizând materialul probator administrat în
cauză pe parcursul urmăririi penale dat fiind că pur teoretică.
inculpatul a înţeles să se prevaleze de procedura simplificată De asemenea, în complexul proces de individualizare al
instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt: sancţiunii ce a fost aplicată instanţa a avut în vedere atât
La data de 17 aprilie 2012, organele de poliţie rutieră fiind în conduita inculpatului înainte de comiterea faptei cât şi aceea
exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv supraveghere trafic după comiterea faptei, în acest sens instanţa reţinând atitudinea
rutier pe raza comunei S., au oprit în vederea efectuării unui procesuală adoptată de către inculpat pe parcursul urmăririi
control de rutină autoturismul marca Dacia Nova cu număr de penale şi aceea manifestată de către acesta în societate până la
înmatriculare ... condus de către inculpat pe raza comunei S. În comiterea faptei, din fişa de cazier judiciar reieşind că acesta nu
aceste condiţii, pentru că emana halena alcoolică s-a procedat are antecedente penale.
la testarea inculpatului cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de
Raportat de asemenea la circumstanţele reale şi personale,
0,47 mg/l. Faţă de acest rezultat inculpatul a fost condus de
instanţa de fond a considerat că în cauză pot fi aplicate
către organele de poliţie rutieră la Spitalul Orăşenesc M. cea mai
circumstanţele atenuante prevăzut de art. 74 alin. (1) şi alin. (2)
apropiată unitate sanitară în vederea recoltării probelor biologice
lit. a) şi c), şi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 76 lit. e)
de sânge şi a stabilirii în funcţie de acestea a rezultatului.
C. pen. Faţă de împrejurarea că inculpatul înainte de începerea
Conform buletinului de analiză toxicologică la ora 250 inculpatul cercetării judecătoreşti a solicitat judecarea în procedura
avea o îmbibaţie alcoolică în sânge de 0,90 gr ‰, iar la ora 350 simplificată, înţelegând să pledeze pentru recunoaşterea
o îmbibaţie alcoolică de 0,75 gr ‰. vinovăţiei, asumându-şi în totalitate fapta reţinută în sarcina sa
prin actul de sesizare a instanţei, văzând dispoziţiile art. 3201
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut alin. (7) C. pr. pen., instanţa a apreciat că inculpatul poate
fapta reţinută în sarcina sa, iar conform declaraţiei din data de beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă
27 mai 2012 vizând cantitatea de alcool consumată, inculpatului prevăzute de lege, astfel că, a aplicat o pedeapsă de 6 luni
i-a fost admisă cererea în probatoriu privind efectuarea unei închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzut de art. 87
expertize medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
expertiză prin care s-a concluzionat că inculpatul la data de
17 aprilie 2012 avea o alcoolemie teoretică de cca. 1,15 gr ‰. Totodată, instanţa de fond a apreciat că aplicarea unei astfel de
pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute
Constatând că infracţiunea prevăzut de art. 87 alin. (1) din de art. 52 C. pen., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 există şi că a şi un mijloc de reeducare eficient.
fost săvârşită de inculpat cu vinovăţia specifică, în baza art. 345
alin. (1) şi (2) C. pr. pen., instanţa de fond a dispus condamnarea În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa
acestuia pentru săvârşirea infracţiunii care face obiectul judecăţii. de fond a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul
Limitele de pedeapsă în cazul incidenţei a două sau mai multe cauze de reducere a pedepsei
educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea Astfel, pornind de la critica formulată, Curtea relevă că atât
efectivă a acesteia în regim de detenţie, aplicarea pedepsei Codul penal şi Codul de procedură penală cât şi legile speciale
fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea cuprind norme penale în temeiul cărora operează reducerea
comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat pedepselor stabilite de legiuitor în normele de incriminare.
social şi reeducat şi fără izolare în regim privativ de libertate. Aceste norme penale privesc tentativa, minoritatea, cauzele de
reducere a pedepsei şi circumstanţele atenuante.
Instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de art. 81 alin. (1) C. pen., respectiv: pedeapsa În cazul incidenţei a două sau mai multe dispoziţii care au ca
aplicată inculpatului este de 6 luni închisoare, inculpatul nu are efect reducerea pedepsei, acestea se aplică succesiv şi au drept
antecedente penale, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar; consecinţă o reducere succesivă a limitelor pedepselor stabilite de
experienţa unui proces penal şi riscul revocării suspendării cu legiuitor în normele de incriminare. Astfel, în aplicarea dispoziţiilor
consecinţa executării pedepsei într-un loc de detenţie, au fost privind o cauză de reducere a pedepsei şi circumstanţele
apreciate de instanţă ca fiind suficiente pentru a-l determina atenuante, limitele pedepsei se reduc ca urmare a aplicării
pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect faţă de dispoziţiilor privind cauza de reducere a pedepsei, iar pedeapsa
regulile de convieţuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate se coboară sub noul minim special prin aplicarea dispoziţiilor care
fi realizat şi fără executarea efectivă a acesteia. reglementează efectele circumstanţelor atenuante.
Având în vedere aceste aspecte, instanţa a dispus suspendarea Soluţia reducerii succesive a limitelor pedepselor stabilite
condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, conform de legiuitor în normele de incriminare se întemeiază, pe de o
art. 81 alin. (1) C. pen. pe durata unui termen de încercare de parte, pe argumentul că tentativa, minoritatea, cauzele de
2 ani şi 6 luni conform art. 82 C. pen. reducerea pedepsei şi circumstanţele atenuante constituie
instituţii distincte, ale căror efecte nu pot fi înlăturate pe cale
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale de interpretare.
a închisorii, constând în interzicerea exerciţiului unor drepturi
pe durata executării pedepsei, iar instanţa a dispus suspendarea Pe de altă parte, în cazul incidenţei dispoziţiilor circumstanţelor
executării pedepsei în baza art. 71 alin. (5) C. pen., instanţa atenuante, raportarea la minimul special stabilit de legiuitor în
a suspendat şi executarea pedepselor accesorii pe durata norma de incriminare, iar nu la noul minim special, rezultat în
termenului de încercare. urma aplicării dispoziţiilor privind cauzele de reducere a pedepsei,
echivalează cu punerea într-o situaţie identică a făptuitorului
În baza art. 359 C. pr. pen., prima instanţă a atras atenţia care beneficiază numai de efectele circumstanţelor atenuante
inculpatului asupra dispoziţiile art. 83 şi art. 84 C. pen. privind cu cel care beneficiază şi de cauze de reducere a pedepsei, ceea
revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în ce nu este just şi îngăduit de lege.
cazul săvârşirii unei alte infracţiuni în termenul de încercare,
al neîndeplinirii obligaţiilor civile din prezenta hotărâre până la Aşa fiind, faţă de argumentele prezentate, Curtea constată
expirarea acestui termen. că, în cauză, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului
B.E. atât cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, alin. (7) C. pr. pen., cât şi circumstanţele atenuante prevăzute
Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, criticând-o pentru de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., aspecte ce nu au fost criticate prin
nelegalitate sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 76 recursul declarat. Drept urmare, au fost reduse cu o treime
alin. (1) lit. e) C. pen. Astfel, având în vedere limitele de pedeapsă limitele speciale prevăzute de textul incriminator, cuprinse între
stabilite de legiuitor pentru infracţiunea dedusă judecaţii, un an şi 5 ani închisoare, ca urmare a aplicării cauzei de reducere,
apreciază că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, ajungând astfel să fie cuprinse între 8 luni şi 3 şi 4 luni închisoare.
în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. La acest nou minim special, de 8 luni închisoare, în mod corect
instanţa fondului a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. e) C. pen.,
Pentru considerentul arătat, s-a solicitat admiterea recursului,
coborând pedeapsa sub acest minim, până la 6 luni închisoare.
casarea în parte a sentinţei şi pe fond înlăturarea aspectului de
nelegalitate invocat. În consecinţă, critica formulată de procuror este vădit
neîntemeiată.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de criticile
invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de Cum în cauză, în urma examenului de legalitate şi temeinicie
drept, astfel cum cer dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. pr. pen., exercitat din oficiu de instanţa de control judiciar, nu au fost
constată că aceasta este legală şi temeinică, iar recursul declarat identificate alte aspecte care să afecteze legalitatea sau
de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti este nefondat, temeinicia hotărârii, Curtea, în baza art. 38515 alin. (1) pct. (1)
pentru considerentele ce urmează: lit. b) C. pr. pen., a respins ca nefondat recursul.
JURISPRUDENŢA
PROFESIONIŞTILOR
Procedura insolvenţei.
Condiţiile de deschidere a procedurii
Fișă sinteticăTM
SURSA Curtea de Apel Alba-Iulia, decizia civilă nr. 37 din 18 ianuarie 2013 Prin sentinţa nr. 1437/F/2012 pronunţată de
judecătorul sindic în dosar nr. 6201/97/2012
INDEXAREA comercial, faliment, recurs
INSTANŢEI
al Tribunalului Hunedoara s-a respins
contestaţia debitoarei SC B.D.R. SRL Geoagiu
CUVINTE CHEIE insolvență, creanță certă, factură fiscală Băi şi s-a dispus, drept urmare, deschiderea
REFERINŢE Legea nr. 85/2006, art. 3; Codul de procedură civilă, art. 379 alin. (3); procedurii generale a insolvenţei debitoarei la
Tribunalul Hunedoara, sentinţa nr. 1437/F/2012; Judecătoria Orăştie, sentinţa cererea creditoarei SC P.L.R. IFN SA.
nr. 951/2011
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul
SITUAŢIA Prin sentinţa pronunţată de judecătorul sindic al Tribunalului Hunedoara s-a sindic a reţinut că reclamanta creditoare
DE FAPT respins contestaţia debitoarei SC B.D.R. SRL Geoagiu Băi şi s-a dispus, drept deţine împotriva debitoarei o creanţă certă,
urmare, deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei la cererea
creditoarei SC P.L.R. IFN SA. lichidă şi exigibilă în sumă de 56.251,93 lei, pe
care debitoarea nu o poate plăti cu sumele de
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul sindic a reţinut că reclamanta
creditoare deţine împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sumă bani disponibile.
de 56.251,93 lei, pe care debitoarea nu o poate plăti cu sumele de bani disponibile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea SC B.D.R. SRL Geoagiu
Băi, solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii creditoarei SC debitoarea SC B.D.R. SRL Geoagiu Băi,
P.L.R. IFN SA ca neîntemeiată. Susţine, creanţa invocată de reclamantă nu este solicitând modificarea sentinţei în sensul
una certă, în condiţiile în care este contestată, în dosarul de executare, pe calea respingerii cererii creditoarei SC P.L.R. IFN SA
contestaţiei la executare. ca neîntemeiată.
Pe de altă parte, se arată, societatea nu se află în stare de insolvenţă în
condiţiile în care efectuează în mod curent plăţi peste limita sumei solicitate În motivarea recursului arată că sumele
de reclamanta creditoare, are o cifră de afaceri de peste un milion USD, având solicitate de reclamanta creditoare au fost
la finele lunii august un profit de peste 300.000 USD. achitate acesteia, astfel cum s-a constatat
PROBLEMELE Este admisibilă cererea privind deschiderea procedurii insolvenţei a societăţii prin expertiza contabilă efectuată în dosarul
DE DREPT debitoare pentru existenţa unei datorii contestate în instanţă, în condiţiile în de executare nr. 342/20111 al BEJ O.P. din
care societatea debitoare are capacitatea de a face plăţi? Orăştie.
SOLUŢIA Suma solicitată de reclamanta creditoare nu îndeplineşte condiţia de a fi certă,
INSTANŢEI de vreme ce nu rezultă din acte provenind de la debitoarea recurentă, fiind
Cu privire la suma solicitată, se invocă, de
stabilită unilateral de creditoarea intimată şi este contestată în instanţă. Din asemenea, autoritatea de lucru judecat a
probele administrate rezultă că societatea debitoare nu se află în insolvenţă, Sentinţei nr. 951/2011, pronunţată de Judecătoria
efectuând plăţi peste nivelul datoriei solicitată de reclamantă. Orăştie, care a constatat în mod irevocabil,
pe bază de expertiză, că debitoarea datorează
MOTIVELE Din economia Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei se desprind atât
INSTANŢEI unele condiţii privitoare la creanţa creditorului care solicită deschiderea procedurii reclamantei doar suma de 11.020,49 lei
privitoare la calitatea acesteia de a fi certă, lichidă şi exigibilă de peste 90 de zile, achitată de altfel cu OP nr. 99 din 2 august
astfel cum prevede textul art. 3 pct. 1 lit. a), raportat la art. 3 pct. 6 din lege şi de 2012, la care se adaugă suma de 699 lei
a se situa peste pragul de 45.000 lei (art. 3 pct. 12), cât şi o condiţie esenţială datorată debitoarei cu titlu de cheltuieli de
privitoare la situaţia debitorului, aceea de a se afla în stare de insolvenţă, respectiv judecată prin sentinţa nr. 951/2011.
de a nu putea face faţă datoriilor cu sumele de bani disponibile.
Toate aceste condiţii se impun a fi întrunite cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele Chiar în situaţia în care această din urmă
conducând la respingerea cererii de deschidere a procedurii. sumă nu ar fi fost în aceste condiţii achitată,
În sensul art. 379 alin. (3) C. pr. civ., o creanţă este certă atunci când existenţa ori ea se află sub valoarea prag prevăzută de lege,
cuantumul acesteia nu pot fi puse la îndoială, ele rezultând în mod evident din însuşi
aşa încât nu se poate dispune deschiderea
actul de creanţă ori chiar din alte acte, chiar neautentice, provenind de la debitor.
procedurii insolvenţei.
Sub acest aspect, se va observa că suma solicitată de reclamanta creditoare nu
îndeplineşte condiţia de a fi certă, de vreme ce nu rezultă din acte provenind
Tot astfel, se susţine, creanţa invocată de
de la debitoarea recurentă, fiind stabilită unilateral de creditoarea intimată.
reclamantă nu este una certă, în condiţiile în
Mai mult, suma în discuţie este contestată de debitoare în dosarul execuţional
nr. 343/2011. Din balanţa de verificare a societăţii debitoare rezultă că aceasta care este contestată, în dosarul de executare,
efectuează în mod curent plăţi către creditori, care exced cu mult suma pe calea contestaţiei la executare.
solicitată de creditoarea reclamantă, aşa încât nu se poate spune că această
societate se află în stare de încetare de plăţi. Pe de altă parte, se arată, societatea nu se
află în stare de insolvenţă în condiţiile în care
efectuează în mod curent plăţi peste limita sumei solicitate nu rezultă din acte provenind de la debitoarea recurentă, fiind
de reclamanta creditoare, are o cifră de afaceri de peste un stabilită unilateral de creditoarea intimată.
milion USD, având la finele lunii august un profit de peste
300.000 USD. Mai mult, suma în discuţie este contestată de debitoare în
dosarul execuţional nr. 343/2011 al BEJ O.P., cu privire la
Prin întâmpinare, intimata SC P.L.R. IFN SA solicită respingerea care s-a statuat prin sentinţa civilă nr. 951/2011 din dosar
recursului ca nefondat, apreciind că debitoarea îi datorează suma nr. 577/272/2011 al Judecătoriei Orăştie (fila X) în sensul că suma
solicitată. datorată de debitoare creditoarei reclamante este de 11.020,49 lei,
situată deci, sub nivelul valorii prag de 45.000 lei.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma
motivelor de recurs invocate se constată următoarele: Din balanţa de verificare a societăţii debitoare pe luna noiembrie
2012 (filele X) şi Certificatul de atestare fiscală eliberat la
Din economia Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei se
7 august 2012 (fila X) rezultă că aceasta efectuează în mod
desprind atât unele condiţii privitoare la creanţa creditorului care
curent plăţi către creditori, care exced cu mult suma solicitată de
solicită deschiderea procedurii privitoare la calitatea acesteia
creditoarea reclamantă, aşa încât nu se poate spune că această
de a fi certă, lichidă şi exigibilă de peste 90 de zile, astfel cum
societate se află în stare de încetare de plăţi.
prevede textul art. 3 pct. 1 lit. a), raportat la art. 3 pct. 6 din lege
şi de a se situa peste pragul de 45.000 lei (art. În aceste condiţii, în care, faţă de cele
3 pct. 12), cât şi o condiţie esenţială privitoare
la situaţia debitorului, aceea de a se afla în stare
procedura insolvenţei menţionate, rezultă că reclamanta creditoare
nu deţine împotriva debitoarei o creanţă
de insolvenţă, respectiv de a nu putea face faţă certă, lichidă şi exigibilă de peste 45.000 lei,
datoriilor cu sumele de bani disponibile. iar pe de altă parte, că debitoarea recurentă nu se află în stare
de insolvenţă, soluţia primei instanţe, prin care s-a deschis
Toate aceste condiţii se impun a fi întrunite cumulativ, lipsa
împotriva debitoarei procedura insolvenţei apare ca fiind fără
oricăreia dintre ele conducând la respingerea cererii de
deschidere a procedurii. acoperire, motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. pr. civ., se
va admite prezentul recurs, cu consecinţa modificării sentinţei
În sensul art. 379 alin. (3) C. pr. civ., o creanţă este certă atunci atacate în sensul respingerii cererii creditoarei.
când existenţa ori cuantumul acesteia nu pot fi puse la îndoială,
ele rezultând în mod evident din însuşi actul de creanţă ori chiar Urmare a acestei soluţii, prin care recurenta debitoare a obţinut
din alte acte, chiar neautentice, provenind de la debitor. câştig de cauză în detrimentul creditoarei reclamante, aceasta
va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată ale debitoarei,
Sub acest aspect, se va observa că suma solicitată de reclamanta pe temeiul art. 274 C. pr. civ., în sumă de 6.200 lei, conform
creditoare nu îndeplineşte condiţia de a fi certă, de vreme ce documentelor de la dosar.
JURISPRUDENŢĂ
JURISPRUDENŢA
PROCESUAL PENALĂ
CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV
Contestaţie la executare. Greşita soluţionare
a cauzei pe excepţie, motiv de casare şi trimitere
în rejudecare
SURSA Curtea de Apel Galaţi, decizia civilă nr. 3539 din 2 septembrie 2013
INDEXAREA contencios administrativ, contestaţie la executare, recurs
INSTANŢEI
CUVINTE CHEIE procedura prealabilă, contestaţie la executare, decizie de impunere, act administrativ fiscal
REFERINŢE Codul de procedură civilă, art. 109 alin. (2), art. 399, Legea nr. 554/2004, art. 7; Codul de procedură fiscală, art. 205
Tribunalul Vrancea, sentinţa nr. 1431/2013
SITUAŢIA Prin cererea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Vrancea, reclamanta SC SRL F., în contradictoriu cu pârâtul AFM,
DE FAPT a solicitat suspendarea titlului executoriu nr. ... din 6 decembrie 2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. .../2012, care a fost
emisă conform Deciziei de impunere nr. ... din 9 noiembrie 2012 şi anularea şi desfiinţarea totală a acestor acte.
În motivarea cererii a arătat că pârâtul a întocmit Raportul de inspecţie fiscală nr. ... din 9 noiembrie 2012 cu rea-credinţă, că a
calculat o sumă vădit mai mare decât ar fi trebuit, încălcând dispoziţiile art. 67 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile Codului de procedură fiscală, Codului fiscal, Codului de procedură civilă, Constituţia
României, Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru
mediu, fără indicarea vreunui articol din aceste acte normative.
Prima instanţă a considerat că cererea vizează legalitatea actului administrativ emis şi, în consecinţă, a constatat neîndeplinită
procedura prealabilă, respingând acţiunea ca inadmisibilă. Reclamantul a declarat recurs.
PROBLEMELE În situaţia în care reclamantul a formulat o acţiune prin care contestă executarea unui act administrativ fiscal, poate instanţa să
DE DREPT invoce din oficiu neîndeplinirea procedurii prealabile specifice recursului graţios?
SOLUŢIA În condiţiile în care inadmisibilitatea acţiunii nu se susţine din perspectiva neîndeplinirii procedurii prealabile conform art. 205 şi
INSTANŢEI urm. C. pr. fisc. în raport de titlul de creanţă, ci prin prisma faptului că pe calea contestaţiei împotriva titlului executoriu nu mai pot
fi formulate apărări de fond, fiind invocate în acest sens dispoziţiile art. 399 alin. (3) C. pr. civ. şi art. 172 alin. (3) C. pr. fisc., instanţa
nu poate invoca din oficiu neîndeplinirea procedurii prealabile, cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
MOTIVELE S-a avut în vedere că motivele din contestaţia la executare vizează nu atât actele de executare, ci tocmai titlul de creanţă respectiv
INSTANŢEI stabilirea de obligaţii de plată suplimentare.
Raportat la această calificare dată cererii reclamantei, instanţa de fond a apreciat că instanţa nu poate fi sesizată în vederea exercitării
controlului de legalitate asupra substanţei măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei
decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (3) C. pr. civ., neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât,
prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.
Verificând întâmpinarea depusă de pârât, se constată că toate apărările acestuia, respectiv excepţia de necompetenţă materială a
instanţei, de tardivitate a cererii şi de inadmisibilitate a cererii sunt formulate ca şi când reclamanta ar fi formulat o contestaţie la
executare şi nu o contestaţie la actul administrativ fiscal (titlu de creanţă).
Astfel, inadmisibilitatea acţiunii nu se susţine din perspectiva neîndeplinirii procedurii prealabile în condiţiile art. 205 şi urm. C. pr. fisc.
în raport de titlul de creanţă, ci prin prisma faptului că pe calea contestaţiei împotriva titlului executoriu nu mai pot fi formulate
apărări de fond, fiind invocate în acest sens dispoziţiile art. 399 alin. (3) C. pr. civ. şi art. 172 alin. (3) C. pr. fisc.
S-a solicitat instanţei să se aibă în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a solicita anularea titlului
executoriu, întrucât formele de executare au fost emise legal, iar pentru contestarea titlului de creanţă în baza căruia a fost emis
titlul executoriu fiscal era prevăzută o altă procedură prevăzută de lege (art. 205 şi urm. C. pr. fisc.).
Prin cererea în contencios administrativ înregistrată la impunere nr. ... din 9 noiembrie 2012 şi anularea şi desfiinţarea
Tribunalul Vrancea sub nr. 58/91/2013, reclamanta SC SRL F., totală a acestor acte.
în contradictoriu cu pârâtul AFM, a solicitat suspendarea titlului
executoriu nr. ... din 6 decembrie 2012 ce face obiectul dosarului În motivarea cererii a arătat că pârâtul a întocmit Raportul de
de executare nr. .../2012, care a fost emisă conform Deciziei de inspecţie fiscală nr. ... din 9 noiembrie 2012 cu rea-credinţă, că
a calculat o sumă vădit mai mare decât ar fi trebuit, încălcând A fost respinsă excepţia de tardivitate a contestaţiei la executare,
dispoziţiile art. 67 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ca fiind fără obiect.
privind Codul de procedură fiscală.
A fost respinsă cererea în contencios administrativ înregistrată la
În dovedirea cererii, reclamantul a depus actele la care a făcut Tribunalul Vrancea sub nr. 58/91/2013, formulată de reclamanta
referire. SC SRL F. în contradictoriu cu pârâta AFM ca inadmisibilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile Codului de A fost respinsă cererea reclamantului SC SRL F., în contradictoriu
procedură fiscală, Codului fiscal, Codului de procedură civilă, cu pârâtul AFM, privind suspendarea titlului executoriu nr. ...
Constituţia României, Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru din 6 decembrie 2012 ce face obiectul dosarului de executare
mediu, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind nr. .../2012 şi a Deciziei de impunere nr. ... din 9 noiembrie 2012,
Fondul pentru mediu, fără indicarea vreunui articol din aceste ca neîntemeiată.
acte normative.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut
Prin întâmpinare, pârâta a invocat pe cale de excepţie, următoarele:
necompetenţa materială a Tribunalului Vrancea.
Reclamanta a fost citată cu menţiunea de a preciza obiectul
În motivarea excepţiei s-a arătat că, potrivit prevederilor cererii, pentru verificarea competenţei materiale a instanţei, fără
art. 400 C. pr. civ., contestaţia se introduce la instanţa de a-şi preciza acţiunea.
executare respectiv, la judecătoria în circumscripţia căreia se face
executarea, solicitând trimiterea cauzei la Judecătoria Focşani. În aceste condiţii, verificându-şi din oficiu competenţa de
soluţionare a cauzei, conform dispoziţiilor art. 1591 alin. (4) C. pr. civ.,
Tot pe cale de excepţie, s-a invocat tardivitatea cererii, motivat Tribunalul a constatat că, din cuprinsul cererii reclamantului,
de nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea astfel cum a fost formulată, se înţelege că acesta a solicitat
somaţiei. şi anularea Deciziei de impunere nr. ... din 9 noiembrie 2012,
prin care au fost stabilite obligaţii de plată către bugetul
S-a arătat că, în cauză, acţiunea a fost înregistrată la data de Fondului pentru mediu în sumă totală de 478.198 lei, din care
4 ianuarie 2013, în timp ce actele de executare au obligaţia fiscală principală de 221.188,12 lei,
fost cunoscute de la data de 17 decembrie 2012. contestaţie la executare 223.831,33 lei dobânzi şi 33.178,22 lei
penalităţi de întârziere.
S-a susţinut că, în cauză, ori este vorba despre o
contestaţie la executare formulată potrivit prevederilor art. 173 În aceste condiţii, tribunalul a constatat că este competent
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de material în soluţionarea prezentei cauze, conform dispoziţiilor
procedură fiscală, situaţie în care acţiunea a fost tardiv introdusă art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a
ori nu este o contestaţie împotriva actelor de executare. respins excepţia de necompetenţă materială a instanţei.
Referitor la capătul de cerere privind anularea şi desfiinţarea Cu privire la excepţia de tardivitate a cererii, tribunalul a
totală a titlului executoriu nr. ... din 6 decembrie 2012 ce face constatat că alegaţiile pârâtei au în vedere numai ipoteza în care
obiectul dosarului de executare nr. .../2012, dosar întocmit acţiunea reclamantei ar fi fost calificată ca fiind o contestaţie
conform Deciziei de impunere nr. ... din 9 noiembrie 2012, la executare, astfel încât, având în vedere calificarea dată
s-a invocat inadmisibilitatea acestui capăt de cerere. de instanţă cererii, în lipsa unei precizări a acţiunii de către
S-a arătat că, în situaţia în care s-ar tinde la anularea obligaţiei reclamantă, excepţia nu are obiect.
fiscale, instanţa de contencios administrativ s-ar putea pronunţa Cu privire la excepţia de inadmisibilitate a cererii, în lipsa
numai în situaţia în care, în prealabil, reclamanta ar fi utilizat
contestării Deciziei de impunere nr. ... din 9 noiembrie 2012
calea recursului graţios prevăzut de art. 399 C. pr. civ., în
la organul emitent al actului administrativ fiscal, tribunalul a
condiţiile art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
reţinut următoarele:
Codul de procedură fiscală privind contestaţia administrativă.
Din prevederile art. 188 alin. (2) C. pr. fisc., conform cărora
Pe fondul cauzei s-a arătat că baza de impunere pentru calcularea
obligaţiilor de plată către bugetul AFM a fost stabilită legal, pe „deciziile emise în soluţionare contestaţiei pot fi atacate
baza informaţiilor primite de la ANAF – ANV, cu adresa nr. ... din la instanţa judecătorească de contencios administrativ
18 iunie 2012. competentă”, rezultă că instanţa nu poate fi sesizată în vederea
exercitării controlului de legalitate asupra substanţei măsurilor
Cu privire la cererea de suspendare s-a solicitat respingerea dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin
acesteia ca fiind neîntemeiată. emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic
fiscal.
Prin sentinţa nr. 1431/2013 a Tribunalului Vrancea a fost
respinsă excepţia de necompetenţă materială a instanţei, În speţă, din actele depuse la dosarul cauzei, nu rezultă că
ca neîntemeiată. reclamantul SC SRL F. ar fi urmat procedura administrativă
Contestaţie la executare. Greşita soluţionare a cauzei pe excepţie, motiv de casare şi trimitere în rejudecare
prevăzută de Codul de procedură fiscală astfel încât, în condiţiile În cauză, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor
date, cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. ... din cumulative prevăzute de Legea nr. 554/2004.
9 noiembrie 2012 nu este admisibilă.
În considerarea celor de mai sus, tribunalul a constatat
Cu privire la cererea de suspendare a titlului executoriu nr. ... că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 14 şi art. 15 din Legea
din 6 decembrie 2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. 554/2004 în cauză respingând cererea reclamantului SC SRL F,
nr. .../2012, care a fost emisă conform Deciziei de impunere nr. în contradictoriu cu pârâtul AFM, privind suspendarea titlului
... din 9 noiembrie 2012, în lipsa precizării cererii reclamantei, executoriu nr. ... din 6 decembrie 2012 ce face obiectul dosarului
solicitată de către instanţă prin citarea cu această menţiune, de executare nr. .../2012, care a fost impusă conform Deciziei de
tribunalul a calificat cererea ca fiind o cerere formulată impunere nr. ... din 9 noiembrie 2012, ca neîntemeiată.
conform prevederilor art. 14 şi art. 15 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC D.C. SRL,
cu sediul în C., judeţul V., criticând-o sub aspectul greşitei
Analizând cererea formulată, în raport cu actele dosarului interpretări şi aplicări a dispoziţiilor legale.
şi dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul a reţinut
următoarele: În motivele de recurs a reiterat aspectele invocate în cererea
de chemare în judecată şi a solicitat admiterea recursului şi
Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la modificarea sentinţei, cu consecinţa admiterii contestaţiei
rândul său se bazează pe prezumţiile autenticităţii şi veridicităţii. formulate.
Principiul legalităţii actelor administrative presupune însă atât Legal citată, intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin
ca autorităţile administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură,
ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi
efectiv asigurată. sub toate aspectele, conform art. 3041 C. pr. civ., Curtea constată
următoarele:
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor
administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi Prin cererea în contencios administrativ, reclamanta SC SRL F.
anumite garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile a solicitat suspendarea titlului executoriu nr. ... din 6 decembrie
autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să 2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. .../2012, care a
furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului. fost emisă conform Deciziei de impunere nr. ... din 9 noiembrie
2012 şi anularea şi desfiinţarea totală a acestui titlu executoriu.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative
trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument Redactarea cererii, oarecum deficitară, nu a împiedicat însă
procedural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţa de fond să califice în mod corect obiectul cererii,
instanţei de judecată pentru a sigura respectarea principiului respectiv anulare şi suspendare act administrativ fiscal
legalităţii, fiind echitabil ca, atât timp cât autoritatea publică reprezentat de decizia de impunere nr. ... din 9 noiembrie 2012,
sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-şi prin care au fost stabilite obligaţii de plată către bugetul Fondului
producă efecte asupra celor vizaţi. pentru mediu în sumă totală de 478.198 lei, din care obligaţia
fiscală principală de 221.188,12 lei, 223.831,33 lei dobânzi şi
În considerarea celor două principii incidente în materie – 33.178,22 lei penalităţi de întârziere.
al legalităţii actului şi al executării acestuia din oficiu –
suspendarea executării constituie însă o situaţie de excepţie, S-a avut în vedere că motivele din contestaţia la executare
aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres vizează nu atât actele de executare, ci tocmai titlul de creanţă
prevăzute de lege. respectiv stabilirea de obligaţii de plată suplimentare.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/20004, în cazuri Raportat la această calificare dată cererii reclamantei, instanţa
bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după de fond a apreciat că instanţa nu poate fi sesizată în vederea
sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis exercitării controlului de legalitate asupra substanţei măsurilor
actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin
poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic
executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea fiscal.
instanţei de fond.
În speţă, din actele depuse la dosarul cauzei, nu rezultă că
Potrivit dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea reclamantul SC SRL F. ar fi urmat procedura administrativă
executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de prevăzută de Codul de procedură fiscală astfel încât, în condiţiile
reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea date, cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. ... din 9
adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în noiembrie 2012 nu este admisibilă.
parte, a actului atacat, cererea de suspendare putând fi formulată
şi printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond. Însă, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (3) C. pr. civ.,
neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele de către pârât, prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.
împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de
natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului Verificând întâmpinarea depusă de pârât, se constată că toate
administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material apărările acestuia, respectiv excepţia de necompetenţă materială
viitor şi previzibil. a instanţei, de tardivitate a cererii şi de inadmisibilitate a cererii
sunt formulate ca şi când reclamanta ar fi formulat o contestaţie pentru contestarea titlului de creanţă în baza căruia a fost emis
la executare şi nu o contestaţie la actul administrativ fiscal (titlu titlul executoriu fiscal era prevăzută o altă procedură prevăzută
de creanţă). de lege (art. 205 şi urm. C. pr. fisc.).
Astfel, inadmisibilitatea acţiunii nu se susţine din perspectiva În consecinţă, în mod greşit a reţinut instanţa, din oficiu, că
neîndeplinirii procedurii prealabile în condiţiile art. 205 şi urm. în cauză nu a fost parcursă etapa contestaţiei administrative
C. pr. fisc. în raport de titlul de creanţă (decizia de impunere prealabile împotriva Deciziei de impunere nr. ... din 9 noiembrie
nr. ... din 9 noiembrie 2012), ci prin prisma faptului că pe calea 2012, din moment ce excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată
contestaţiei împotriva titlului executoriu nr. ... din 6 decembrie de pârât s-a referit la un alt aspect, astfel că, în conformitate
2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. .../2012 nu mai
cu art. 3041 şi art. 312 alin. (3) C. pr. civ., se va admite recursul
pot fi formulate apărări de fond, fiind invocate în acest sens
CONTENCIOSULUI
JURISPRUDENŢA
declarat de reclamant, se va casa sentinţa atacată şi se va
ADMINISTRATIV
dispoziţiile art. 399 alin. (3) C. pr. civ. şi art. 172 alin. (3) C. pr. fisc.
dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă,
S-a solicitat instanţei să se aibă în vedere că nu sunt îndeplinite pentru ca aceasta să se pronunţe pe fondul cauzei cu privire la
condiţiile prevăzute de lege pentru a solicita anularea titlului temeinicia sau netemeinicia sumelor stabilite ca datorate prin
executoriu, întrucât formele de executare au fost emise legal, iar decizia de impunere contestată.

1963 70401623 MJ+21-2014

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1963 70401623 MJ+21-2014

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

21 | 2014

• Cum se aplică principiul tempus regit actum în cazul

• În cazul prescripţiei dreptului material la acţiune început sub

• Este admisibilă acţíunea în răspundere civilă delictuală

• Nedepunerea notificării prevăzute de Legea nr. 10/2001

• În situaţia în care reclamantul a formulat o acţiune

• Cum se calculează pedeapsa în cazul în care sunt incidente

• Simpla revendicare a unui imobil obiect al unui antecontract

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Aplicarea legii civile în timp. Cazul contractelor cu executare succesivă

INDEX ECRIS INDEX TEMATIC

av. Adrian Toni NEACȘU

AUTORUL POȚI FI CHIAR TU!

Acordarea de despăgubiri pentru calitatea

Daune morale. Criterii de determinare

Înregistrarea dosarului în Fișă sinteticăTM

Recurs. Legea nr. 10/2001. Calitatea procesual

Rezoluţiune antecontract de vânzare-cumpărare.

Societate cooperatistă. Excluderea membrului

Profit impozabil. Cheltuieli deductibile

S-ar putea să vă placă și