Cap.

III: Documente și proceduri de audit

Metodologia generală de derulare a misiunii de audit public intern presupune parcurgerea

a patru etape:
-pregătirea misiunii de audit intern;
-intervenția la fața locului;
-raportarea activității de audit intern;
-urmărirea recomandărilor.

3.1. Pregătirea misiunii de audit intern

În cadrul etapei de pregătire a misiunii de audit intern se colectează datele și informațiile
și se elaborează o serie de documente prevăzute de normele generale. Procedurile specifice
acestei etape sunt:
1) Inițierea auditului intern: presupune derularea operațiunilor de înregistrare a
misiunilor de audit în evidența structurii de audit precum și stabilirea obiectivelor generale ale
misiunii. Procedura are la bază elaborarea unor documente printre care:
a) Ordinul de serviciu: autorizează efectuarea misiunii de audit intern, este întocmit de
către șeful compartimentului de audit intern pe baza planului anual de audit intern și aprobat de
conducătorul entității.
Ordinul de serviciu reprezintă mandatul de intervenţie al echipei de auditori interni
acordat de către şeful compartimentului de audit public intern. Pe baza acestuia se desfăşoară
misiunea de audit intern şi se informează persoanele interesate asupra următoarelor aspecte:
-cadrul legal privind realizarea misiunii de audit public intern;
-scopul misiunii de audit public intern şi tipul auditului intern;
-obiectivele generale ale misiunii de audit public intern;
-perioada efectuării misiunii de audit public intern;
-desemnarea supervizorului;
-perioada supusă auditului;
-numele şi prenumele auditorilor interni desemnaţi să efectueze misiunea de audit public
intern.
 b) Declarația de independență: auditorii interni nominalizați pentru realizarea misiunii de
audit intern trebuie să-și declare independența, motiv pentru care fiecare auditor, membru al
echipei de audit intern, va trebui să întocmească declarația de independență și în acest sens, să își
declare incompatibilitățile personale pe care le-ar putea avea pentru derularea misiunii.
c) Notificarea privind declanșarea misiunii de audit intern: prin acest document
compartimentul de audit intern nortifică entitatea auditată cu 15 zile calendaristice, înainte de
data prevăzută în planul de audit intern, despre declanşarea misiunii.
Notificarea privind declanşarea misiunii de audit intern trebuie să cuprindă:
-domeniul şi sfera entităţii auditate;
-informaţii privind scopul misiunii de audit intern;
-principalele obiective stabilite în vederea auditării;
-perioada de derulare a misiunii de audit intern;
-informarea cu privire la intervenţiile la faţa locului care vor avea loc pe parcursul
misiunii de audit intern şi al căror program va fi stabilit ulterior;
-solicitarea de date, informaţii şi documente.
2) Ședința de deschidere: ședința de deschidere a misiunii de audit intern se desfășoară
la entitatea/structura auditată, cu participarea auditorilor interni și a personalului
entității/structurii auditată desemnat de conducătorul acesteia și se finalizează cu elaborarea
minutei ședinței de deschidere. Are rolul de a permite realizarea de discuții privind scopul
misiunii, obiectivele, modalitășile de lucru, precum și persoana de contact.
Ședința de deschidere se finalizează cu elaborarea minutei ședinței de descidere.
3) Colectarea și prelucrarea informațiilor
Procedura de colectare și prelucrare a informațiilor reprezintă faza de procurare a
documentelor necesare, de culegere a informațiilor și prelucrarea acestora pentru identificarea
informațiilor fiabile, pertinente și utile în vederea realizării analizei riscurilor.
Colectarea informațiilor: în această etapă auditorul solicită și colectează informații cu
caracter general despre structura auditată cu scopul de a cunoaște domeniul auditabil și
particularitășile acestuia.
Informațiile sunt centralizate cu ajutorul dosarului permanent care reprezintă sursa
informațiilor generale cu privire la structura auditată.
 În cadrul acestei proceduri de colectare a informațiilor se elaborează Chestionarul de
luare la cunoștință care conține întrebări prin al căror răspuns auditorii interni pot cunoaște
contextul socio-economic de organizare și funcționare a structurii auditate.
Colectarea informațiilor presupune, din partea auditorilor, un dialog profesional cu cei
auditați, cărora trebuie să le comunice motivul prezenței lor, pentru înțelegerea specificului
activității pe care o desfășoară, dar și pentru ai sprijini în vederea îmbunătățirii activității
entității.
Pentru toate răspunsurile negative primite în această fază a derulării misiunii se vor
efectua teste detaliate pentru fixarea de recomandări și concluzii pertinente.
Prelucrarea și documentarea informațiilor: prelucrarea informațiilor presupune gruparea
și sistematizarea acestora în vederea identificării activităților/acțiunilor auditabile ți realizarea
analizei de risc, precum și identificarea preliminară a aspectelor pozitive și a abaterilor de la
cadrul de reglementare.
Activitatea de prelucrare a informațiilor presupune:
-analiza entităţii/structurii auditate şi activităţii sale (organigrama, regulamentul de
organizare şi funcţionare, fişele posturilor, circuitul documentelor etc.);
-analiza cadrului normativ ce reglementează activitatea entităţii/structurii auditate;
-analiza factorilor susceptibili de a împiedica buna desfăşurare a misiunii de audit public
intern;
-analiza rezultatelor controalelor precedente;
-analiza informaţiilor externe referitoare la entitatea/structura auditată.
Prelucrarea și documentarea informațiilor se finalizează prin elaborarea documentului
Studiu preliminar.
4) Analiza riscurilor
Procedura analiza riscurilor are două componente majore în funcție de care se selectează
obiectivele misiunii de audit intern:
-Evaluarea riscurilor;
-Evaluarea controlului intern.
Evaluarea riscurilor: are drept scop identificarea riscurilor asociate domeniului auditabil
din entitatea/structura auditată în vederea evaluării lor.
 Riscul reprezintă, așa cum am mai discutat, un eveniment/acțiune/situație care dacă s-ar
produce, ar avea un impact nefavorabil asupra îndeplinirii obiectivelor la nivel de entitate.
Evaluarea riscurilor depinde de probabilitatea de apariție a acestora și de impact.
Procedura se finalizează cu documentul ”Studiul punctajului total al riscurilor și ierarihazarea
acestora”
Evaluarea inițială a controlului intern se realizează pe baza Chestionarului de control
intern și a documentelor existente în dosarul permanent și are rolul de a identifica controalele
interne existente pentru fiecare activitate/acțiune auditabilă.
Chestionarul de control intern permite, prin intermediul întrebărilor formulate și
răspunsurilor primite, identificarea activităților de control intern instituite de management și
apreciate ca funcționale.
Rezultatul evaluării controlului intern se materializează prin elaborarea formularului
Evaluarea inițială a controlului intern și stabilirea obiectivelor de audit care cuprinde obiectivele
și activitățile/acțiunile selectate în vederea auditării conform regulilor:
-activitățile/acțiunile cu riscurile de nivel ridicat, indiferent de rezultatul controlului
intern;
-activitățile/acțiunile cu riscurile de nivel mediu și controalele interne parțial conforme
sau neconforme;
-activitățile/acțiunle cu riscuri mici și controale interne neconfoarme.
În auditare pot fi cuprinse și alte activități/acțiuni cu riscuri medii sau mici, în funcție de
resursele de audit disponibile.

5) Elaborarea programului misiunii de audit intern

Programul de audit intern se realizează pe baza datelor de identificare a misiunii de audit
şi a analizei riscurilor efectuate în etapa precedentă şi are următoarea structură:
-pregătirea misiunii de audit
-intervenţia la faţa locului
-raportul de audit intern
-urmărirea recomandărilor.
 Programul de audit intern este un document intern de lucru al structurii de audit intern şi
cuprinde, pe fiecare obiectiv din tematica detaliată, acţiunile concrete de efectuat necesare
atingerii obiectivului auditat, precum şi realizarea acestora pe fiecare auditor.
Programul de audit intern are următoarele scopuri:
-îl asigură pe şeful structurii de audit intern că au fost luate în considerare toate aspectele
referitoare la obiectivele misiunii de audit intern;
-garantează repartizarea sarcinilor planificarea activităţilor de către supervizor;
Programul misiunii de audit intern cuprinde pentru fiecare obiectiv activitățile/acțiunile
selectate în auditare și în cadrul lor se prezintă: tipul testării, durat testării, auditorii interni și
locul desfășurării.
3.2. Intervenția la fața locului
Etapa Intervenţia la faţa locului sau munca pe teren constă în colectarea documentelor,
analiza şi evaluarea activităţii şi cuprinde următoarele proceduri:
-Colectarea și analiza probelor de audit
-Revizuirea documentelor și constituirea dosarului de audit
-Şedinţa de închidere
Intervenţia la faţa locului este un proces sistematic prin care se colectează probe obiective
şi se face o analiză şi evaluare a lor.
1) Colectarea și analiza probelor de audit
Procedura de colectare a dovezilor, începută în faza de colectare şi prelucrare a
informaţiilor, realizată în etapa de „Pregătire a misiunii de audit intern”, constă în colectarea
documentelor, analiza şi evaluarea acestora.
Scopul acestei proceduri îl constituie efectuarea testărilor stabilite prin programul de
audit intern aprobat şi obţinerea de probe (dovezi) de audit adecvate, suficiente şi relevante
pentru formularea constatărilor, concluziilor şi recomandărilor.
Pentru colectarea, interpretarea și analiza probelor de audit auditorul apelează la diverse
tehnici:
A) Tehnici de colectare a probelor de audit:
1) Verificarea – asigură validarea, confirmarea, acurateţea înregistrărilor, documentelor,
declaraţiilor, concordanţa cu legile şi reglementările, precum şi eficacitatea controlelor interne.
Tehnicile de verificare sunt:
 a) comparaţia: confirmă identitatea unei informaţii după obţinerea acesteia din două sau
mai multe surse diferite;
b) examinarea: constă în obținerea informațiilor din texte ori din alte surse materiale în
vederea detectării erorilor sau iregularităților;
c) calculul: efectuarea de calcule independente pentru a verifica corectitudinea
operațiilor;
d) confirmarea: solicitarea informaţiei din două sau mai multe surse independente în
scopul validării acesteia;
e) punerea de acord: procesul de potrivire a două categorii diferite de înregistrări;
f) garantarea: verificarea realităţii tranzacţiilor înregistrate prin examinarea
documentelor, de la articolul înregistrat spre documentele justificative;
g) urmărirea: reprezintă verificarea procedurilor de la documentele justificative spre
articolul înregistrat. Scopul urmăririi este de a verifica dacă toate tranzacţiile reale au fost
înregistrate.
2) Observarea fizică – reprezintă o modalitate prin care auditorii interni îşi formează o
părere proprie și constă în examinarea înregistrărilor, documentelor și a activelor prin observarea
la fața locului sau inventarieri prin sondaj.
3) Interviul – se realizează de către auditorii interni prin intervievarea persoanelor
auditate (implicate) sau interesate. Informaţiile primite trebuie confirmate cu documente sau
chestionare.
4) Analiza – constă în descompunerea unei entităţi (activităţi) în elemente componente,
care pot fi izolate, identificate, cuantificate şi măsurate distinct.
5) Chestionarea - constă în elaborarea unui set de întrebări, conform unei metodologii
adecvate, cu ajutorul cărora se urmărește obținerea unor puncte de vedere și opinii cu privire la
domeniul auditabil.
6) Confirmări externe – obținerea de dovezi externe ale existenței, proprietății sau
evaluării directe de la terțe persoane pe baza unei cereri scrise.
7) Investigarea – căutarea de informații de la persoane în măsură să le dețină din
interiorul sau din exteriorul organizației.
 8) Eșantionarea – constă în selecția și examinarea unei porțiuni reprezentative a
populației în scopul tragerii concluziilor valabile pentru întreaga populație, bazate pe constatările
obținute din eșantion.
9) Testarea – orice activitate care oferă auditorului dovezi suficiente pentru a susține o
opinie.
B) Tehnici de interpretare a probelor de audit:
1) Examinarea documentară – constă în analiza unor operațiuni, înregistrări, procedee
sau fenomene economice pe baza documentelor justificative pe care le reflectă, cu scopul de a
stabili realitatea, legalitatea și eficiența acestora.
2) Observarea – reprezintă o tehnică de comparare a ptroceselor formale (oficiale) și a
liniilor directoare de aplicare a acestora cu rezultatele obținute în realitate.
3) Analiza cronologică se focalizează pe determinarea succesiunii evenimentelor sau
acțiunilor și constă în reconstrucția cauzelor evenomentelor ori a fenomenelor prin extragerea și
analiza constatărilor din documentele sursă de informații.
C) Tehnici de analiza a probelor de audit:
1) Diagnosticul – constă în cercetarea și analiza realității obiective, reperarea
disfuncționalităților și potențialului de dezvoltare a activității entității/structurii auditate,
identificarea cauzelor dși a măsurilor de redresare, precum și în identificarea variabilelor-cheie
ale dezvoltării și a măsurilor de ameliorare și/sau creștere a performanțelor.
2) Evaluarea – reprezintă o cercetare științifică ce aplică proceduri de colectare și analiză
a informațiilor privind conținutul, structura și rezultatele programelor și activităților
Instrumentele de audit intern utilizate în colectarea și analiza probelor de audit sunt:
1) Chestionarele şi listele de verificare – sunt instrumente care cuprind întrebările pe care
le formulează auditorii interni şi sunt de mai multe tipuri:
a) chestionarul de luare la cunoştinţă (CLC): cuprinde întrebări referitoare la contextul
socioeconomic, organizarea internă, funcţionarea entităţii (structurii) auditate; se îndosariază în
dosarul permanent – secţiunea C şi se utilizează în etapa de pregătire a misiunii de audit;
b) chestionar de control intern (CCI): îi ghidează pe auditorii interni în activitatea de
identificare obiectivă a disfuncţiilor şi cauzelor reale ale acestor disfuncţii; este utilizat pentru
revizia controalelor interne;
 c) chestionarul - lista de verificare (LV): este utilizată pentru stabilirea condiţiilor pe care
trebuie să le îndeplinească fiecare domeniu auditabil şi cuprinde un set de întrebări standard
privind obiectivele definite, responsabilităţile şi metodele folosite, mijloacele financiare, tehnice
şi de informare şi resursele umane existente; se realizează în etapa intervenţiei la faţa locului,
procedura de colectare a dovezilor
2) Tabloul de prezentare a circuitului auditului (pistei de audit) permite:
-stabilirea fluxurilor informaţionale, atribuţiilor şi responsabilităţilor;
-stabilirea modului de arhivare a documentelor justificative complete;
-reconstituirea operaţiilor de la inițiere până la finalizarea lor şi invers.
3) Interviul – instrument de analiză pentru identificarea problemelor, soluțiilor sau
evaluarea implementării, este utilizat pentru a obține o imagine de ansamblu asupra domeniului
auditabil, precum și pentru a obține o primă listă a problemelor ce urmează a fi analizate.
Procedura de colectare și analiză a probelor de audit presupune:
Efectuarea testărilor și formularea constatărilor
Colectarea probelor de audit se realizează în urma testărilor efectuate conform
programului misiunii de audit intern aprobat de șeful compartimentului de audit intern.
Testele se întocmesc pe obiectivele și activitățile/acțiunile stabilite în programul misiunii
de audit. Testul de audit conține: obiectivul testului, modalitatea de eșantionare, descrierea
testării și concluzii
Analiza problemelor și formularea recomandărilor
Fişa de identificare şi analiză a problemei (FIAP) se întocmeşte de regulă pentru una sau
mai multe probleme, abateri, nereguli, disfuncții constatate, dacă privesc aceeași cauză. În cadrul
ei sunt prezentate următoarele rubrici: problema, constatarea, cauza, consecinţa şi recomandările
auditorilor. FIAP se supervizează şi se aduce la cunoştinţă reprezentanţilor entităţii (structurii)
auditate. În cazul în care reprezentanții entității/structurii auditate refuză semnarea pentru luarea
la cunoțtință a fișelor de identificare și analiză a problemelor, auditorii interni transmit aceste
documente prin registrtura entității/structurii auditate și continuă procedura.
Analiza și raportarea iregularităților
Formularul de constatare şi raportare a iregularităţilor (FCRI) se întocmeşte în cazul în
care auditorii interni constată abateri de la regulile procedurale şi metodologice, respectiv de la
prevederile legale aplicabile entităţii (structurii) auditate, care ar putea produce prejudicii pe
seama fondurilor publice. Neregulile constatate se transmit imediat şefului structurii de audit,
care-l va informa în termen de trei zile pe conducătorul entităţii auditate şi structura de control
abilitată pentru continuarea verificării.
2) Revizuirea documentelor și constituirea dosarului de audit intern
Revizuirea se efectuează de către auditorii interni înainte de întocmirea proiectului
raportului de audit intern, pentru a se asigura că documentele de lucru sunt pregătite în mod
corespunzător şi că acestea furnizează un sprijin adecvat pentru munca efectuată şi pentru
dovezile/probele adunate în timpul misiunii de audit intern.
În acest scop auditorii revăd FIAP şi documentele de lucru din punct de vedere al formei
de prezentare şi al conţinutului, asigurându-se că dovezile de audit prezentate în actele dosarului
pot trece testul de evidenţă, şi parcurg următoarele faze:
-pe măsură ce auditul progresează, etichetează şi numerotează toate documentele;
-apreciază dacă FIAP şi documentele de lucru asigură un sprijin corespunzător pentru
misiunea de audit public intern;
-revizuiesc lucrările din punct de vedere al conţinutului şi al formei şi apreciază dacă
FIAP şi documentele de lucru pot trece testul de evidenţă;
-efectuează modificările necesare la documente;
-întocmesc nota centralizatoare a documentelor de lucru;
-îndosariază nota centralizatoare a documentelor de lucru în dosarul permanent, secţiunea
C.
Procedura de revizuire se concretizează în elaborarea Notei centralizatoare a
documentelor de lucru.

Dosarul de audit intern, prin informațiile conținute, asigură legătura între obiectivele de
audit, intervenția la fața locului și raportul de audit intern. Acestea stau la baza formulării
concluziilor auditorilor interni.
Structura dosarului de audit intern este:
I) Dosarul permanent cuprinde următoarele secţiuni:
Secţiunea A – Raportul de audit public intern şi anexele acestuia:
-ordinul de serviciu;
-declaraţia de independenţă;
 -rapoarte (intermediar, final, sinteza raportului de audit public intern);
-teste;
-fişele de identificare şi analiză a problemei (FIAP);
-formularele de constatare şi raportare a iregularităţilor (FCRI);
-programul de audit.
Secţiunea B, administrativă:
-notificarea privind declanşarea misiunii de audit public intern;
-minuta şedinţei de deschidere;
-minuta reuniunii de conciliere;
-minuta şedinţei de închidere;
-corespondenţa cu entitatea (structura) auditată;
Secţiunea C – Analiza riscurilor:
-documentația privind analiza riscurilor;
Secţiunea D – Supervizarea şi revizuirea desfăşurării misiunii de audit intern şi a
rezultatelor acesteia:
-revizuirea proiectului raportului de audit intern;
-răspunsurile auditorilor interni la revizuirea raportului de audit;
-documentația privind supervizarea.
II) Dosarul documentelor de lucru cuprinde copii ale documentelor justificative, extrase
din acestea, care trebuie să confirme şi să spijine concluziile auditorilor interni. Dosarul este
indexat prin atribuirea de litere şi cifre (E, F, G, H, I …) pentru fiecare secţiune sau obiectiv de
audit din cadrul programului de audit intern. Indexarea trebuie să fie simplă şi uşor de urmărit.
Dosarele de audit intern sunt proprietatea entităţii şi sunt confidenţiale. Ele trebuie
păstrate până la îndeplinirea recomandărilor din raportul de audit intern, după care se arhivează
în concordanţă cu reglementările legale privind arhivarea. Termenul de păstrare în arhivă este de
10 ani de la data finalizării misiunii de audit intern.

3) Ședința de închidere
Şedinţa de închidere a misiunii de audit intern are drept scop prezentarea opiniei
auditorilor interni, a constatărilor şi a recomandărilor preliminare, precum şi discutarea unui plan
de acţiune, însoţit de un calendar de implementarea a acestora, ocazie cu care se întocmeşte
minuta şedinţei de închidere.
Rezultatele ședinței se consemnează în minuta şedinţei de închidere.

3.3. Raportarea rezultatelor misiunii de audit intern

Etapa constă în elaborarea, transmiterea şi difuzarea Raportului de audit intern şi se
realizează prin parcurgearea următoarele proceduri:
a) Elaborarea proiectului de raport de audit intern
b) Transmiterea proiectului de raport de audit intern
c) Reuniunea de conciliere
d) Elaborarea raportului de audit intern final;
e) Difuzarea raportului de audit intern.
Elaborarea proiectului de raport de audit intern
Elaborarea proiectului Raportului de audit intern presupune respectarea următoarelor
cerinţe:
-constatările trebuie să aparţină domeniului (obiectivelor) misiunii de audit intern şi să fie
susţinute prin documente justificative corespunzătoare;
-recomandările trebuie să fie în concordanţă cu constatările şi să determine reducerea
riscurilor potenţiale;
-constatările, concluziile și recomandările cuprinse în proiectul raportului de audit au la
bază fișe de identificare și analiză a problemelor și formularele de constatare și raportare a
iregularităților elaborate sau alte probe de audit intern obținute.
Procedura se finalizează cu elaborarea Proiectului raportului de audit intern.
Transmiterea proiectului de raport de audit intern
Proiectul raportului de audit intern se transmite la structura auditată, iar aceasta poate
trimite în maximum 15 zile calendaristice de la primirea acestuia, punctelor sale de vedere.
Punctele de vedere primite trebuie analizate de către auditorii interni.
Netransmiterea punctelor de vedere în termenul menţionat mai sus presupune acordul
tacit al structurii auditate în legătură cu proiectul raportului de audit intern. În aceste condiţii
reuniunea de conciliere nu-şi mai are obiectul.
 Scopul transmiterii proiectului de raport de audit intern entităţii (structurii) auditate este
de a-i da posibilitatea acesteia să analizeze şi să formuleze un punct de vedere la constatările şi
recomandările auditorilor.
Punctele de vedere primite de la entitatea/structura auditată se verifică și se analizează de
către auditorii interni în funcție de datele și informațiile cuprinse în proiectul raportului de audit
intern și de probele de audit intern care stau la baza susținerii acestora. Proiectul raportului de
audit intern este revizuit în funcție de punctele de vedere acceptate.
Reuniunea de conciliere
În termen de 10 zile calendaristice de la primirea punctelor de vedere, auditorii interni
organizează reuniunea de conciliere cu structura auditată, în cadrul căreia se analizează
constatările şi concluziile, în vederea acceptării recomandărilor formulate, ocazie cu care se
întocmeşte minuta reuniunii de conciliere.
Scopul reuniunii de conciliere îl constituie acceptarea constatărilor şi recomandărilor
formulate de către auditori în proiectul raportului de audit intern şi prezentarea calendarului de
implementare a recomandărilor.
Auditorii întocmesc Minuta reuniunii de conciliere.
Elaborarea raportului de audit intern final
Raportul de audit intern trebuie să includă modificările discutate şi convenite din cadrul
reuniunii de conciliere. Raportul de audit intern va fi însoţit de sinteza acestuia.
Şeful structurii de audit public intern trebuie să informeze UCAAPI sau organul ierarhic
imediat superior despre recomandările care nu au fost avizate de conducătorul entităţii auditate.
Aceste recomandări vor fi însoţite de documentaţia de susţinere.
Scopul acestei proceduri este prelucrarea proiectului raportului de audit intern în vederea
redactării finale după discuţiile din cadrul reuniunii de conciliere, când el devine complet prin
includerea punctului de vedere al entităţii auditate.
Structura raportului de audit intern este aceiaşi ca cea a proiectului de raport de audit
intern.
Difuzarea raportului de audit intern
Şeful structurii de audit intern transmite raportul de audit intern, finalizat, împreună cu
rezultatele concilierii şi cu punctul de vedere al entităţii auditate conducătorului entităţii publice
care a aprobat misiunea, pentru analiză şi avizare. După avizare, raportul de audit intern, în
copie, va fi remis structurii auditate.
Raportul de audit intern trebuie însoţit de o sinteză a raportului.
În cazul în care în misiunea de audit intern sunt implicate mai multe entități/structuri,
sunt transmise fiecăreia extrase din raportul de audit intern.

3.4. Urmărirea recomandărilor

Urmărirea recomandărilor are ca obiectivul atât asigurarea că recomandările prezentate în
raportul de audit public intern se implementează întocmai la termenele stabilite şi în mod eficace,
cât şi evaluarea consecinţelor în cazul neaplicării acestora.
Structura auditată trebuie să informeze compartimentul de audit public intern asupra
modului de implementare a recomandărilor la termenele prevăzute în planul de acţiune pentru
implementarea recomandărilor.