LEGEA PENALĂ

I. Noţiune. Conceptul de lege penala este examinat in doctrina penala in doua

sensuri. Intr-un sens larg, de regula ori norma de drept penal, sens pe care il are in
vedere legiuitorul prin dispozitiile art. 173 C.P.
In alt sens, restrans, conceptul de lege penala, desemneaza actul normativ
emis de parlament, dupa o procedura speciala si care contine norme de drept penal.
Spre deosebire de legile ordinare, legile organice se adoptă cu o procedură
mai exigentă, expres prevăzută în Constituţie sub aspectul majorităţii necesare în
fiecare din cele două Camere ale Parlamentului.
Criterii de clasificare a legilor penale
- această clasificare se face în raport de a) întinderea domeniului de
reglementare, b)după caracterul legilor şi c) în funcţie de durata lor de
aplicare.

a) Legi penale generale şi legi penale speciale

Legea penală generală constituie cea ce se denumeşte în mod curent
dreptul penal comun, având ponderea cea mai mare în cadrul legislaţiei penale şi
reprezentând cel mai important instrument de luptă împotriva infracţionalităţii.
Unica lege penală generală în ţara noastră este Codul penal ce se
caracterizează printr-un sistem unitar de norme, cuprinzând dou părţi: una generală
şi alta specială.

Legile penale speciale au un câmp mai restrâns de acţiune, cuprinzând

norme ce reglementează instituţii speciale de drept penal sau incriminând ca
infracţiuni fapte săvârşite într-un anumit domeniu.
Spre deosebire de legile generale, legile speciale nu au o structură
determinată, ele putând cuprinde, de la caz la caz, mai multe capitole, secţiuni sau
număr de articole.
Importanta distincţiei între legile generale şi cele speciale este legată de
interpretarea lor, în sensul că legea generală este de cea mai largă aplicaţiune, însă
în cazul unui concurs între o lege generală şi una specială care derogă de la cea
generală sau o completează pe aceasta, legea specială are prioritate.
Raporturile dintre aceste legi trebuie privite şi dintr-un alt punct de vedere,
în sensul că dispoziţiile din Partea generală a Codului penal se aplică şi Părţi
speciale, precum şi instituţiilor reglementate prin legi speciale.

b) Legi penale ordinare şi legi penale excepţionale

 Legile penale ordinare sunt cele ce sunt adoptate în condiţii normale,
obişnuite, de luptă împotriva fenomenului infracţional. Din această categorie fac
parte Codul penal şi majoritatea legilor speciale.

Legile penale extraordinare sau exceptionale- sunt adoptate în situaţii de

excepţie (calamităţi, stare de război). Normele penale excepţionale derogă de la
dreptul comun.
Legile excepţionale sunt, de regulă, legi temporare, ele rămânând în vigoare
doar atâta timp cât situaţia excepţională o impune.
Între o lege generală, una specială şi una excepţională se aplică cu prioritate
legea excepţională, avându-se în vedere necesităţile unei unei acţiuni eficiente în
lupta antiinfracţională.