Universitatea Valahia din Târgovişte

Proiect Microeconomie

Student:Bădicu Dragoş-Constantin

Anul I

Profil:Contabilitatea şi Informatică de Gestiune

Tema proiectului:Piaţa cu concurenţă perfectă şi mecanismul formării

preţului de echilibru
Universitatea Valahia din Târgovişte

Piaţa

• Piaţa a apărut odată cu schimbul de mărfuri, ca legătură între agenţii

economici producători şi consumatori, mecanism de reglare şi autoreglare a
proceselor economice.

• Noţiunea de piaţă reflectă o realitate foarte complexă şi nuanţată în timp şi

spaţiu, neexistând o definiţie unanim acceptată a acesteia.

• În prezent, cea mai utilizată definiţie este aceea conform căreia: "piaţa este
locul de întâlnire, mai mult sau mai puţin abstract, dintre oferta vânzătorilor,
ca formă de manifestare a producţiei în condiţiile economiei de piaţă, şi
cererea cumpărătorilor care exprimă nevoile umane solvabile, însoţite de
capacitatea oamenilor de a cumpăra mărfuri utile".

• Piaţa a parcurs un proces îndelungat şi complex de cristalizare şi dezvoltare

determinat de creşterea schimbului de mărfuri şi a modului de utilizare a
factorilor de producţie. La început, s-a format piaţa naţională, atunci când
schimburile se făceau în cadrul teritoriului unei ţări, iar ulterior piaţa
mondială, odată cu creşterea schimbului de mărfuri între ţări.

• Piaţa este locul de întâlnire al agenţilor economici, vânzători şi cumpărători,

care schimbă între ei bunuri sau servicii.

• Principalele funcţii ale pieţei sunt următoarele:

• verifică concordanţa sau neconcordanţa dintre volumul, structura şi calitatea

ofertei, pe de o parte, şi nivelul, structura şi calitatea cererii, pe de altă parte;

• intermediază recuperarea cheltuielilor efectuate pentru realizarea şi vânzarea

unei mărfi, precum şi obţinerea unui anumit profit;

• oferă informaţii pertinente, obiective, ieftine şi rapide tuturor agenţilor

economici participanţi;
Universitatea Valahia din Târgovişte

• stabileşte nivelul preţurilor şi a cantităţii de echilibru, astfel încât agenţii

economici să aibă posibilitatea de a aloca eficient resursele economice
disponibile;

• realizează legătura fundamentală dintre producţie şi consum;

• reglează sistemul economico-social de ansamblu al unei economii.

Universitatea Valahia din Târgovişte

Piaţa cu concurenţă perfectă şi

formarea preţului
Economiştii au elaborat doua modele fundamentale limită (extreme) prin
care sunt analizate interdependenţele dintre fortele pieţei si preţul produselor:
modelul pieţei cu concurenţă perfectă şi cel al monopolului. Ele sunt considerate
simplificări ale realităţilor pieţei, întrucât multe din ipotezele pe care se bazează nu
caracterizează situaţiile concrete din economia contemporană. Ambele modele
menţionate constitue insă premise metodologice esenţiale necesare analizei
proceselor complexe de formare a preţurilor in cadrul cărora se întrepătrund
elemente aparţinând celor doua tipuri de pieţe.
Piaţa cu concurenţă perfectă, presupune întrunirea concomitentă a mai
multor condiţii, numite ipotezele sau trăsăturile pieţei cu concurenţă perfectă.
Atomicitatea pieţei evidenţiază acea situaţie a structurii de piaţă in care
agenţii cererii si ofertei sunt numeroşi şi de forţă economică redusă. Oferta
individuală (a fiecarui producător) reprezintă o fracţiune neînsemnată din oferta
pieţei, iar cererea individuală – o nesemnificativă fracţiune din cererea pieţei.
Astfel, atat oferta individuală cât si cererea individuală sunt considerate perfect
elastice (producătorul poate vinde întreaga producţie la preţul pieţei, iar
consumatorul poate cumpăra orice cantitate doreşte la preţul pieţei) şi, ca urmare,
modificările intervenite în nivelul acestora nu pot determina schimbări in cererea şi
oferta pieţei care să influenţeze nivelul si evoluţia preţului.
Omogenitatea perfectă a bunurilor care fac obiectul tranzacţiilor pe piaţă
respectivă. Toţi producătorii care operează pe o anumită piaţă realizează şi ofera un
produs care prezintă caracteristici intrinseci şi extrinseci absolut identice iar
conditiile de acces sunt aceleaşi pentru toţi cumpărătorii. In aceste condiţii,
produsele apar ca echivalenţe si perfect substituibile, consumatorului fiindu-i
indiferent de la cine şi de unde le achiziţionează.
Intrarea liberă pe piaţă. Această ipoteză presupune ca agenţii pieţei intră,
respectiv ies liber de pe piaţa unui bun, fără a se “lovi” de bariere juridice,
instituţionale sau cutumiare. Intrarea se face exclusiv pe bază de raţionament
economic. Astfel, producătorul (ofertantul) intră pe piaţă când costul său de
Universitatea Valahia din Târgovişte

producţie este inferior preţului de vânzare si iese de pe piaţă cand costul este mai
mare decât preţul de vanzare al produsului, căutând alte alternative de alocare a
resurselor sale in domenii de activităţi unde poate obţine un profit normal.
Transparenţa perfectă a pieţei, care inseamnă ca toţi participanţii la
tranzacţiile ce au loc pe o anumită piaţă dispun de o cunoaştere directă, completă şi
reală asupra cererii, ofertei si preţului produsului. De asemenea, toti agenţii cererii
si ofertei sunt complet informaţi cu privire la evoluţia viitoare a variabilelor pieţei.
Perfecta mobilitate a factorilor de producţie, ceea ce presupune că toţi
producătorii pot găsi liber şi in orice cantitate resursele productive (muncă,
pământ, capital) de care au nevoie. Aceasta inseamnă şi faptul că noi firme pot
intra în orice ramură si pot părăsi fără restricţii industria şi piaţa in care au operat.
Pimele trei trăsături definesc concurenţa pură, adică pură de orice fel de
monopol, iar cele cinci trăsături definesc împreuna concurenţa pură şi perfectă sau,
pe scurt, concurenţa perfectă.
Când una sau mai multe condiţii nu sunt satisfăcute piaţa este caracterizată
prin concurenţă imperfectă. Este evident ca in viaţa reală, practic, este imposibil să
fie întrunite pe deplin si concomitent cele cinci trăsături ce definesc in mod ideal
acest tip de piaţă.
Piaţa cu concurenţă perfectă reprezintă însă, modelul teoretic,ideal de la
care se pleacă in analiza diferitelor structuri ale pieţei concurenţiale.
Echilibrul pieţei cu concurenţă perfectă se realizează la acel nivel al
preţului si volum al tranzacţiilor la care cantitatea totală cerută de producători este
egala cu cea oferită de producători, adică in punctul la care curbă cererii pieţei si
curba ofertei pieţei (industriei) se intersectează. El se realizează pe baza unor
permanente tatonări si este rezultatul negocierilor dintre purtatorii cererii si ai
ofertei, care isi promovează propiile interese sub influenţa semnalelor transmise de
evolutia condiţiilor de pe piaţa produsului.
Pentru a usura întelegerea acestui proces revenim la exemplul cu cererea si oferta
de benzină, datele ipotetice fiind cele din tabelul următor:
Universitatea Valahia din Târgovişte

Formarea pretului de echilibru

Cantitati Cantitati STAREA PIETEI

Preturi Tendinta
cerute oferite (mil.
posibile (lei/l) surplus sau exces pretului
(mil. litri) litri)

De cerere De oferta

35 000 1 000 4 000 3 000 Reducere

3 2 000 Reducere
30000 1 500
500

25 000 2 000 3 000 1 000 Reducere

20 000 2 500 2 500 echilibrata echilibrata Echilibru

15 000 3 000 2 000 1 000 Crestere

10 000 3 500 1 500 2 000 Crestere

După cum se observă, modificarea in sus sau in jos a nivelului preţului

benzinei are efecte diferite asupra cantităţii cerute de cumpărători şi a celei oferite
de vânzători. Cu alte cuvinte, creşterea sau reducerea preţului litrului de benzină
fac ca cererea şi oferta pe piaţa acestui produs să se contracte sau să se extindă, dar
in sens invers, ceea ce creează, după caz, fie exces de ofertă, fie exces de cerere.
Interacţiunea dintre oferta si cererea de benzină conduc in final la formarea unui
preţ la care ofertanţii si cumpărătorii doresc si pot vinde şi achiziţiona aceaşi
cantitate. Forţele pieţei concurenţiale dau, astfel, naştere la un preţ de echilibru
care tinde să rămână staţionar şi să echilibreze piaţa acestui produs.

În reprezentarea grafică preţul de echilibru este determinat de punctul de

intersecţie între curba descrescătoare a cererii si curba crescătoare a ofertei, punct
în care cantitatea cerută de benzină devine egală cu cea oferită. Cum rezultă si din
graficul prezentat, piaţa este in echilibru la preţul de 20 000 lei/litru si cantitatea de
2 500 mil. litri.
Universitatea Valahia din Târgovişte

Presupunând că preţul s-ar fixa temporar deasupra celui de echilibru, cantitatea

cerută de cumpărători este, la acest preţ, inferioară celei oferite, surplusul de ofertă
exercitând presiuni în sensul reducerii preţului de vânzare. In situaţia inversă, dacă
preţul scade sub nivelul celui de echilibru, se creează un exces de cerere care va
redimensiona preţul în direcţia echilibrării pieţei. În ambele situaţii, reacţiile şi
deciziile purtătorilor cererii şi ai ofertei sunt adecvate unui comportament
maximizator, cu scopul de a obtine un avantaj comaparativ din noua situaţie:
pentru a achiziţiona mai mult si a livra mai puţin când preţul scade pentru a
cumpăra mai puţin si a livra mai mult, dacă pretul a crescut.

În concluzie, în condiţiile pieţei cu concurenţă perfectă nivelul preţului este

determinat de acţiunea conjugată a cererii si ofertei sau de raportul dintre cele
două forţe ale pieţei. Modificarea acestui raport determina si modificarea preţului
pe piaţa produsului, care tinde catre un nivel de echilibru ca urmare a excesului de
cerere sau de ofertă. Preţul şi cantitatea de echilibru corespund nivelului la care
achiziţiile dorite egalează vânzările dorite. La acest nivel piaţa este in echilibru,
ceea ce indică o stare de stabilitate care tinde să se menţină atâta timp cât factorii
de influenţă nu modifică raportul dintre cerere si ofertă. Pe termen scurt, marimea
preţului de echilibru (numit şi preţul de piaţă) depinde în principal de cantitatea
cerută, întrucât pe perioada pieţei sau pe o perioadă scurtă de timp, oferta este
rigidă. Pe termen lung se modifică însă ambele forţe ale pieţei, datorită unor
Universitatea Valahia din Târgovişte

împrejurări pe care le-am numit condiţiile sau factorii cererii şi respectiv ai ofertei.
Dintre acesti factori, nivelul veniturilor (în cazul cererii) si costul de producţie (în
cazul ofertei) reprezintă condiţiile principale ale modificării (creşterii sau
reducerii) celor doua forţe ale pieţei.

Asadar, modificările ce pot interveni pe termen lung în condiţiile cererii şi

ofertei au ca rezultat o deplasare a curbei cererii sau a ofertei şi, implicit, o
modificare a preţului şi cantităţii de echilibru. Efectele deplasărilor curbei cererii
sau ofertei asupra preţului şi cantităţii de echilibru, reprezintă aşa-numitele reguli
sau legi ale cererii si ofertei. Aceste legi sunt urmatoarele:
a)Când cererea creşte (curba cererii se deplasează spre dreapta), preţul şi
cantitatea de echilibru cresc

b) Când cererea scade (curba cererii se deplasează spre stânga), preţul si

cantitatea de echilibru se micşorează
Universitatea Valahia din Târgovişte

c) Când oferta creşte (curba ofertei se deplasează spre dreapta), preţul de

echilibru scade, iar cantitatea de echilibru creşte

d)Când oferta
scade (curba ofertei
se deplasează spre
stânga), preţul de
echilibru creşte, iar
cantitatea de
echilibru se reduce
Universitatea Valahia din Târgovişte

Fiecare dintre cele patru reguli sau legi menţionate rezumă ce anume se
întamplă atunci când o poziţie iniţială de echilibru este tulburată (când fie curba
cererii, fie curba ofertei se deplasează) si o noua poziţie de echilibru este stabilită
ca efect al noului raport dintre forţele pieţei. De reţinut că regulile sunt definite cu
clauza caeteris paribus, presupunând de fiecare dată că numai una din forţele pieţei
se modifică. In realitate, pe termen lung forţele pieţei pot acţiona simultan când
curbele ofertei şi cererii se deplasează în acelaşi timp.

În concluzie, putem spune că în toate cazurile modificării forţelor pieţei în

condiţiile concurenţei perfecte preţul va tinde permanent spre acel nivel la care
cantitatea oferită de producători devine egală cu cea dorită şi cerută de
cumpărători. La acest nivel piaţa este in echilibru, iar preţul de echilibru poartă
denumirea de preţ normal. El depinde in principal de oferta care pe termen lung
înregistrează importante modificări.Preţul normal poate fi mai mare sau mai mic
decât preţul de piaţă care este preţul de echilibru pe termen scurt.