Nevoi și resurse

Nevoile sau trebuințele sunt motorul oricărei activități umane (artă, politică, justiție,
economie, etc). Astfel oamenii produc bunuri și servicii pentru că au nevoie să le consume
.Nevoile depășesc însă posibilitățile de satisfacere a lor, resursele nefiind niciodată
disponibile în cantități nelimitate. Din această cauză deciziile pe care oamenii le adoptă
trebuie să fie întotdeauna raționale.

Trebuințele
Definiție: Trebuințele economice sunt nevoile care se satisfac prin consumul de bunuri.

Trebuințele reprezintă. ansamblul cerințelor indivizilor, grupurilor sau societății în

ansamblul ei, care se cer satisfăcute pentru. a putea trăi și a ne desfășura activitățile. Ele se
manifestă ca o tensiune, insatisfacție care pot fi conștientizate sau nu.

Caracteristicile nevoilor sunt:

 Nelimitate ca număr (sunt din ce în ce mai numeroase, fapt care se datorează

progresului economic și social);

 Sunt concurente (o nevoie nu poate să se dezvolte în detrimentul alteia);

 Sunt complementare (unele nevoi se satisfac împreună cu altele, completându-

se reciproc);

 Unele nevoi au capacitatea de regenerare (ele se sting momentan prin

satisfacerea lor, dar se refac în timp);

 Sunt condiționate obiectiv (adică sunt nevoi reale în funcție de gradul de

dezvoltare economică, de gradul de cultură);

 Sunt condiționate subiectiv, prin purtătorii lor (fiecare om are propriile

aspirații, dorințe etc.);

 Sunt dinamice, multiple și diverse (conștientizare de oameni ele devin interese

economice);

Interesele orientează comportamentul uman spre satisfacerea nevoilor, astfel încât ele se
transformă în mobiluri economice

Multitudinea de trebuințe ale oamenilor alcătuiesc un sistem al nevoilor. Acestea pot fi

grupate în:

 după natura lor:

 nevoi naturale;
 nevoi biologice;
 nevoi fiziologice
 nevoi sociale
 nevoi spirituale
  nevoi psihologice

 după subiectul care manifestă anumite nevoi:

 nevoi individuale
 nevoi de grup
 nevoi sociale
 după durata lor:
 permanente
 periodice
 după structura lor:
 biologico-materiale (primare)
 superioare (elevate);
 tertiare (serviciile de care avem nevoie).

La un moment dat o persoană poate să-și satisfacă doar anumite trebuințe. De

exemplu, dacă ne așejăm la masă putem mânca pe saturate și deci ne satisfacem pe deplin
nevoia de hrană. Aceasta nu înseamnă satisfacerea tuturor trebuințelor și, în plus, nevoia de
hrană se va regenera pe măsură ce organismul va consuma energia acumulată. Nu toate
trebuințele existente vor putea fi satisfăcute, pentru că nu se pot produce toate bunurile și
seviciile de care avem nevoie.

În decursul timpului nevoile se multiplică și se diversifică și sporesc odată cu

dezvoltarea societății. De aceea nevoile au un caracter dinamic și nelimitat. Multiplicarea și
diversificarea continuă a nevoilor are o condiționare obiectivă (data de nivelul de dezvoltare
a societății) și o condiționare subiectivă (determinate de dezvoltarea individului).

Pentru satisfacerea nevoilor este necesară desfășurarea unei activități. Activitățile

umane au un caracter:

 de finalitate (urmăresc întotdeauna un scop stabilit conștient);

 au un caracter funcțional(urmăresc satisfacerea nevoilor).

Nevoile umane (indiferent că este vorba de cele directe, de consum sau de cele
indirecte, de producție) sunt satisfăcute prin intermediul bunurilor. Tot ceea ce satisfice o
nevoie poartă numele de bun.

Principala grupare a bunurilor:

 Bunuri libere
 Bunuri economice

Bunurile libere sunt abundente, în condiții determinate de loc și de timp. Pentru că

sunt abundente folosirea lor pentru satisfacerea nevoilor se face în mod gratuit. Ele sunt un
dar al naturii și sunt , în principiu nelimitate în raport cu nevoile. Bunurile economice sunt
acelea care au drept caracteristică definitorie raritatea, limitarea lor în raport cu nevoile, în
condiții determinate de loc și timp. Obținerea și consumarea lor ocazionează un consum de
resurse, un cost și implicit un preț.
 Tipologia bunurilor se poate realiza și după alte criterii:

 După destinația lor bunurile se clasifică în:

o Satisfactori- reprezintă bunuri apte să satisfacă în mod direct nevoile

umane (ex. bunuri alimentare, nealimentare, servicii de transport, de sănătate,
de instruire); o Prodfactori – reprezintă bunuri economice folosite la
producerea
altor bunuri. Ele satisfac indirect nevoile umane.
 După forma sub care se prezintă; o Bunuri corporale (sau materiale); o
Bunuri incorporale (servicii); o Informații (licențe, brevete).

Resursele
Satisfacerea nevoilor se realizează cu ajutorul resurselor. Producerea de bunuri și
prestarea de servicii nu este posibilă fără atragerea de resurse.

Definiție: toate elementele pe care oamenii le folosesc în activitatea lor pentru

satisfacerea nevoilor reprezintă resursele, pe baza cărora își asigură consumul.

Resursele se împart în:

a) resurse primare

 resursele naturale (cele mai importante. pentru nevoi)

 potentialul demografic (populația)

b) resurse derivate (utilaje, instalatii, experienta stiintifica)

 se obtin pe baza celor primare

Dintre acestea cele mai importante sunt resurse naturale fără de care nu e posibilă nici
o activitate economică.

După durata folosirii lor în timp, resursele naturale se împart în:

 Resurse naturale epuizabile: energetice

 Resurse naturale regenerabile: pământul, apa, aerul.

După posibilitatea recuperării (refolosirii) lor în producție sau consum, resursele

natural se impart în:

 Resurse nerecuperabile: energia, combustibilul

 Resurse partial recuperabile: resursele biologice

 Resurse recuperabile: materii prime.

Spre deosebire de nevoi care au un caracter nelimitat, resursele sunt limitate. Indiferent
că este vorba despre resurse naturale sau prelucrate, de materii prime, de energie sau de
resurse umane, resursele existente sunt limitate. În raport cu nevoile resursele sunt
insuficiente .(N > R).
 Faptul că sunt limitate pune problema folosirii lor în mod rațional, astfel încât
activitatea economic să fie una eficientă.

Eficiența – punem în balanță rezultatele obținute și cheltuielile efectuate.

Principiul maximului

E= atunci când rezultatele obținute, efectul este maxim cu același efort.

Principiul minimului

E= = minim , se obțim aceleași efecte cu un efort minim.

Principiul minimaxului este atunci când se obțin rezultate (efecte) maxime cu eforturi
minime.