Cronicarii moldoveni

Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce au scris Letopisetul Tarii Moldovei dupa
cum urmeaza:
 G. Ureche: 1359-1594 (de la al II- lea descalecat, Dragos Voda, pana la Aron Voda)
 Miron Costin: 1594-1661 (Aron Voda-Dabija Voda)
 Ion Neculce: 1661-1743 (Dabija Voda-a 2-a dmonie a lui C. Mavrocordat)

Grigore Ureche
Letopisetul lui Grigore Ureche nareaza fapte din istoria Moldovei (1359-1594),
perioada de mari framantari care-l face pe cronicar sa vorbeasca despre Moldova ca despre
o tara “miscatoare si neasezata”. In aceste conditii, principala atitudine a oamenilor era lupta,
cronicarul urmarind sa trezeasca in contemporani sentimentul patriotic si ideea ca jugul
turcesc poate fi inlaturat.
In centrul cronicii lui Grigore Ureche sta figura lui Stefan cel Mare caruia cronicarul ii
realizeaza un portret de tip medalion dupa rigorile clasicismului, ilustrand mai intai o trasatura
fizica pentru ca accentul sa cada pe portretul moral.
Grigore Ureche a pribegit de mic impreuna cu tatal sau in Polonia si a studiat la Lwow,
intrand mai devreme in contact cu ideile umaniste care se manifestau deja in acea tara. Intors
in tara, incepe sa scrie Letopisetul motivat de pretul pe care il pun umanistii pe cultura si pe
scrierile vechi. Desemenea, efortul lui de a recupera istoria “ca sa nu se piarda in negura
uitarii” este un act de patriotism justificat de conditiile social-istorice si politice in care traia
cronicarul. Cronica sa nu este o simpla insiruire de date reci, istorice, ci o opera in care se
regasesc si elemente de literatura intrucat cronicarul nareaza evenimente, comenteaza si
realizeaza portrete de domnitori sau boieri dupa modelul clasic. Prin urmare, Grigore Ureche
pune bazele limbii literare romanesti prin accent pe portretul literar. Din punct de vedere
istoric apar in cronica sa elemente de etnogeneza, Ureche fiind printre primii care
semnaleaza unitatea romanilor (“toti romanii de la Rau se trag”). Apar si elemente de
continuitate si latinitate a poporului si a limbii romane.
Cronica lui Grigore Ureche nu s-a pastrat in original, ci intr-o copie realizata de trei
calugari care au si intervenit in text (Misail Calugaru’
imion Dascalul, Eustatie Logofatul).
 Miron Costin

Este cel mai erudit dintre cronicarii moldoveni, cunoscator al culturii greco-latine si a
limbilor greaca si latina. Ca si inaintasul sau, pribegeste impreuna cu familia in Polonia si va
studia la colegiul din Bàr. Isi construieste o cultura solida si, cand va reveni in Moldova, va
scrie Letopisetul de unde l-a lasat Grigore Ureche. Daca acesta excela in arta portretului,
Miron Costin exceleaza in arta descrierii. O astfel de descriere apare in cronica atunci cand
cronicarul prezinta o invazie de lacuste in timp ce mergea inspre colegiu. Sustine si el ideile
despre etnogeneza si nareaza implicat comentand, intrebandu-se, argumentand. Jumatate de
cronica prezinta elemente traite de cronicar. A avut o viata grea, zbuciumata pentru ca in cei
65 de ani de viata s-au perindat 22 de domnii. Moare decapitat de Constantin Cantemir fiind
acuzat de unelitiri impotriva domniei.
Pentru ca nu a avut timp in cronica sa sa voarbeasca despre primul descalecat, va
scrie o opera aparte intitulata “De neamul moldovenilor din ce tara au iesit stramosii lor”. Este
o opera in care cronicarul, dintr-un adanc sentiment de patriotism se va ridica cu argumente
puternice impotriva celor trei copisti ai cronicii lui Grigore Ureche care negau originea nobila a
neamului nostru, afrimand ca romanii s-ar trage din “tanharii adusi de Traian de la Roma”. De
o deosebita importanta este “Predoslovia” asezata in fruntea acestei lucrari. Aceasta prefata
este defapt o marturie dramatica a unui carturar patriot care n-a putut suporta ocarile aduse
acestui neam. Texul capata caracter polemic si pe alocuri accente pamfletare. Aceasta
scriere pornita din sentimente nobile reprezinta defapt zbuciumul unei constiinte care
cunoaste indoiala, teama, mahnirea si durerea, admiratia, indignare si dispretul. Si el isi
asuma responsabilitatea celor scrise stiind ca va fi judecat de posteritate.
Pe langa cele doua opere, a mai scris si un numar insemnat de lucrari istorice si
poeme in limba romana si polona.
 Ion Neculce
Nu a avut sansa ca ceilalti doi cronicari sa se formeze in Polonia. Ramane orfan la 9
ani si pleaca la rude in Muntenia. Astfel, are posibilitatea sa constate ca si in Muntenia se
vorbea limba romana. Se inrudeste cu familia Cantemir si, mai tarziu, va fi sfetnicul de taina,
prietenul si indrumatorul lui Dimitrie Cantemir.
Peregrineaza impreuna cu Cantemir in Rusia timp de 7 ani, dupa ce domnitorul a fost
invins de turci la Stanilesti (1771) si a trebuit sa se autoexileze in aceasta tara. Deasemenea
mai pribegeste inca 2 ani prin lume, dupa care revine in Moldova; ii sunt inapoiate titlurile si
averile, iar la batranete incepe sa scrie Letopisetul de acolo de unde l-a lasat Miron Constin.
Exceland in arta naratiunii, cronicarul prezinta povesti din amintire, intamplari traite de
el si, de aceea, naratiunea este subiectivizata, exprimand o profunda implicare a naratorului
in text. Tonul, pe alocuri cald - cand vorbeste despre tara, pe alocuri barfitor – cand vorbeste
despre domnitori si boieri, confera textului fluenta si accesibilitate. Ca si Creanga, cronicarul
foloseste limba vie a poporului, dand impresia de oralitate prin cateva elemente precum:
formule de adresare, interjectii care exprima sentimente profunde, expresii si proverbe
populare.
A sasea parte din opera este ocupata de figura lui Dimitrie Cantemir. Portretele lui se
remarca prin evidentierea unei singure trasaturi dominante, fie fizica, fie morala, fie pozitiva
sau negativa.
In fruntea Letopisetului, Neculce asaza o culegere de 42 de legende (“O sama de
cunvinte”). Cronciarul acorda valoare documentara acestor legende, dar lasa pe cititor sa le
aprecieze cum doreste (“Cine va citi si le va crede, bine va fi, iara cine nu la va crede, iara
cine nu la va crede, iara bine va fi, cine precum ii va fi voia asa va face”.
 Contributia cronicarilor la dezvoltarea limbii romane
1. Istorie
 Au pus bazele istoriografiei romanesti
 Au transmis idei frundamentale in legatura cu etnogeneza
 Reprezinta contributia documentara cea mai bogata pentru istoria noastra
medievala
2. Limba romana
 Cronica reprezint aun nivel superior de folosire a limbii romane a limbii romane fata
de textele religioase
 Reprezinta efortul de transformare a limbii din mijloc de comunicare in mijloc de
transmitere si de creatie a culturii
3. Literatura
 Cronicile contine primele exemple de compunere in limba poporului (primele forme
de literatura orginala)
 Implicarea autorilor in text si participarea la judecarea oamenilor si a evenimentelor
(caracterul subiect al relatarilor)
 Caracter memorialistic
 Prezenta unor procedee ale prozei artistice (naratiunea, descrierea, portretul,
caracterizarea, dialogul)
 Sitlul supravegheat