Sunteți pe pagina 1din 16

GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA RENAŞTERII

Spaţiul Genuri, specii, texte de referinţă


socio- EPIC LIRIC DRAMATIC DIDACTIC
cultural
Literatura PRERENAŞTEREA PRERENAŞTEREA Commedia dell’arte (s. XVI Tratatul politic
italiană – XVII)
Poemul epic alegoric Sonetul (un teatru de improvizaţie, Niccolo Machiavelli
Dante Alighieri, Divina Francesco Petrarca dominat de satira socială şi (considerat „tatăl
Comedie (s. XIV) Canzoniere (s. XIV) (366 de de comedia de caractere, cu ştiinţei politice”),
(o alegorie complexă, cu poeme, majoritatea sonete, elemente de parodie, jucat Principele (s. XVI) (o
multiple paliere de dar şi canţone, balade şi de actori profesionişti critică radicală a
semnificaţie; scenariul epic: madrigaluri; tema ambulanţi, cu măşti, moralei creştinătăţii; o
călătoria în lumea de dincolo (v. dominantă: iubirea pentru întruchipând personaje-tip analiză lucidă şi o
povestirile care circulă în Laura; iubirea petrarchistă – (bufonii / „zanni” punere în discuţie a
Occidentul medieval din s. „între idealul dragostei (Brighella, Arlechino, tradiţiei politice de
VII până în s. XIV, bazate pe curteneşti spiritualizate şi Pulcinella, Scapino, sursă platonică);
3 tradiţii: tradiţia Antichităţii formele inspirate recent din Pedrolino) care jucau, de respinge imitaţia
(v. tema catabazei), Antichitate”) obicei, rol de servitori, servilă a modelelor
apocaliptica iudeo-creştină şi Triumfuri (s. XIV) cuplul de îndrăgostiţi, Antichităţii şi
povestirile „barbare”, militarul fanfaron, promovează un model
îndeosebi cele celtice (mai moştenitorul lui miles politic tributar celui al
exact, irlandeze) – sens gloriosus al lui Plaut Republicii romane;
spiritual, similar celui al (Matamoro, Bombardone, modelul machiavellic
căutării cavalerului din capitan Spaventa, de virtú înseamnă
romanele curteneşti şi Rodomonte etc.), forţă, bravură,
cavalereşti: itinerarium mentis servitoarele isteţe abilitate, putere)
in Deum); temei drumului (Franceschina, Colombina,
spiritual i se asociază motivul Carolina), signor Pantalone Baldassare
maestrul (călăuza) şi ucenicul: (negustorul bogat, bătrân şi Castiglione, Curteanul
cele două călăuze ale lui avar), signor Balanzone (Il Cortegiano) (s. XVI)
Dante – „învăţăcelul” sunt (doctorul în drept, (un portret ideal al
Virgiliu şi Beatrice (donna „savantul”, în fapt, un curteanului, o utopie)
angelicata ridicată la rangul pedant ridicol); modele şi
de mit literar), „raţiunea şi surse: misterele medievale, Utopia
harul, ştiinţa şi dragostea, teatrul popular cu măşti,
Roma imperială şi Roma carnavalul, teatrul stradal, Tommaso
creştină”; poemul este, în farsa populară, comedia Campanella, Cetatea
egală măsură, un imens „erudită” (v. Plaut, Terenţiu Soarelui (începutul s.
intertext, construit în dialog etc.)) XVII) (viziunea unei
cu marile opere ale utopii politice, o
Antichităţii şi ale Evului Drama pastorală (modele: pledoarie pentru
Mediu, între care două idilele lui Teocrit, eglogele unificarea umanităţii
modele majore: Eneida şi lui Virgiliu) sub un regim teocratic
Biblia; dimensiunii alegorice bazat pe religia
şi intertextuale i se adaugă Torquato Tasso, Aminta (s. naturală)
una realist-satirică: ex. satira XVI)
moravurilor clerului în
Infernul) Tragicomedia pastorală
Giovanni Battista Guarini,
Povestirea în ramă / nuvela / Păstorul credincios (Il pastor
burla fido) (s. XVI)
Giovanni Boccaccio,
Decameronul (s. XIV) (100 de Comedia
povestiri (novelle) istorisite pe
parcursul a zece zile de zece Niccolo Machiavelli,
naratori, coordonaţi, în Mătrăguna (s. XVI)
fiecare zi, de câte un narator
cu funcţie regizorală; „rama” Ariosto
/ „pretextul” povestirilor – Cassaria, I suppositi, Il
prezentat(ă) în Cuvântul negromante, La lena, I
înainte; sunt povestiri burleşti studenti (s. XVI) (model:
(în spiritul fabliaux-urilor comedia latină clasică)
franceze şi germane şi al
faceţiilor din Antichitate),
satirice şi parodice (v. satira
moravurilor clerului, satira
unor instituţii medievale –
pelerinajul, relicvele etc. –,
satira femeii; parodia unor
clişee ale literaturii
curteneşti) şi povestiri
serioase)
Poemul eroi-comic şi Sonetul
parodic (principalul obiect al
devalorizării parodice este Michelangelo Buonarroti (s.
poemul eroic / cântecul de XVI) (aprox. 300 de poeme
gestă francez – gesta lui păstrate: sonete şi
Roland, care devine, aici, madrigaluri)
Orlando)
Giordano Bruno, Elanuri
Luigi Pulci, Morgante eroice (s. XVI)
Maggiore (s. XV) (scris în
limba vorbită şi inspirat de Poemul pastoral (modele
literatura populară) antice: idilele lui Teocrit,
eglogele lui Virgiliu, odele
Matteo Maria Boiardo, lui Horaţiu, Metamorfozele lui
Orlando innamorato (s. XV) Ovidiu)
(stilul este tributar literaturii
curteneşti; parodia vizează şi Lorenzo Dei Medici
gesta carolingiană şi ciclul Corinto (s. XV)
arthurian)
Lodovico Ariosto, Orlando Angelo Poliziano, Povestirea
furioso (s. XVI) (o continuare lui Orfeu (s. XV)
originală a poemului lui
Boiardo; parodiază literatura Jacopo Sannazaro, Arcadia
curtenească (nu şi idealul (s. XVI)
cavaleresc), gesta lui Roland,
„viziunile” medievale Poemul satiric şi burlesc
(povestirile despre călătorii
în lumea de dincolo, inclusiv Lorenzo Dei Medici
poemul dantesc); elemente La Nencia da Barberino, Beoni
de poezie idilică, dar şi de (s. XV)
satiră socială)
Canţona
Teofilo Folengo, Baldus (s. Lorenzo Dei Medici
XVI) (parodia gestei lui Cântece de carnaval (s. XV)
Rinaldo (Baldus e un
descendent al lui Rinaldo,
vărul francezului Roland);
elemente de satiră, burlesc)

Poemul epic cavaleresc


Torquato Tasso, Rinaldo (s.
XVI) (modele: Boiardo,
Ariosto, Virgiliu etc.)

Epopeea
Torquato Tasso, Ierusalimul
eliberat (s. XVI) (dincolo de
schema epic-eroică, poemul
se remarcă prin secvenţele
lirice (v. tema iubirii),
elegiac-idilice; modele: Iliada,
Eneida, poezia lui Petrarca,
Orlando furioso etc.)
Literatura Povestirea în ramă Sonetul Teatrul religios Eseul
franceză (mistere, miracole,
Marguerite de Navarre, Clément Marot (s. XVI; unul moralităţi de inspiraţie Michel de
Heptameronul (s. XVI) (72 de dintre „marii retorici” („Les medievală) Montaigne, Essais (s.
povestiri); tendinţa Grands Rhétoriqueurs”); XVI; o operă în care se
moralizatoare; viziunea scrie poezie ocazională Théodore de Bèze, întâlnesc confesiunea,
platonică asupra iubirii; (canţone, rondeluri, Abraham sacrifiant (s. XVI; morala, filosofia – de
model (formal): Boccaccio, epigrame etc.), sonete scrisă pentru elevii la stoicism şi
Decameronul) (introduce în Franţa sonetul Academiei Protestante din scepticism la
cultivat în Italia), balade, dar Lausanne, e o piesă de epicureism –,
Povestirea cultivă şi poezia de inspiraţie propagandă calvinistă) pedagogia, psihologia
Bonaventure Des Périers, populară medievală, cu şi în care analiza
Nouvelles Récréations et joyeux elemente de licenţios, satira Tragedia experienţei personale
devis (90 de povestiri, s. XVI) (a moravurilor clerului, a oferă premisele unei
papalităţii etc.) şi poemul Étienne Jodelle meditaţii asupra
Noël Du Fail, Propos confesiv: ex. L’Enfer) Cléopatre captive (s. XVI; condiţiei umane; v.
rustiques et facétieux (despre prima tragedie profană celebrarea naturii
lumea ţărănească) (s. XVI) Poeţii „Pleiadei” franceză) umane)
(admiratori ai Antichităţii)
Epopeea Jean de La Péruse, Médée (s. Manifestul estetic
Pierre de Ronsard Joachim Du Bellay XVI) Joachim Du Bellay,
La Franciade (s. XVI) Antichităţile Romei (s. XVI) Apărarea şi ilustrarea
(tema: antiteza dintre Louis Des Masures, limbii franceze (s. XVI)
Romanul alegoric, satiric şi măreţia trecutului şi David (s. XVI; trilogie cu
parodic decadenţa prezentului în subiecte biblice)
François Rabelais Oraşul Etern)
Pantagruel, Gargantua, Le L’Olive (sonete petrarchiste) Poemul pedagogic şi
Tiers Livre, Le Quart Livre, Les Regrets Jean de La Taille moral
Le Cinquième Livre (doar 14 Saul le Furieux (s. XVI).
capitole păstrate) (s. XVI) Pierre de Ronsard (s. XVI) Pierre de Ronsard
(amestec al tradiţiilor Odes (modele: Horaţiu şi Robert Garnier (s. XVI) Institution pour
populare medievale (farse şi Pindar) (8 tragedii, o trilogie l’Adolescence du Roi (s.
fabliaux-uri) şi al celui mai Amours (sonete petrarchiste, inspirată de istoria XVI)
erudit umanism: v. inspirate de iubirea pentru romană (Porcie, Cornélie,
dimensiunea pedagogică; v. Cassandra Salviati) Marc-Antoine), une trilogie
componenta utopică: istoria Continuation des Amours, greacă (Hippolyte, La Troade,
mânăstirii Thélème), parodie a Nouvelle Continuation des Antigone), o tragicomedie
romanelor cavalereşti, a Amours (modelul Anacreon) inspirată de Orlando furioso
poemelor eroice şi a Hymnes (poeme pe teme a lui Ariosto (Bradamante),
povestirilor de aventuri în filosofice, scrise în prima piesă franceză de
lumi fictive / fabuloase, satiră alexandrini; modele: poeţii acest gen, şi o tragedie cu
a instituţiilor ecleziastice (ex.: antici şi neolatini) subiect „sacru” – Les Juives –
papalitatea) şi a moravurilor Sonnets pour Hélène (inspirate considerată cea mai bună
clerului, a injustiţiei etc.) de Hélène de Surgère) tragedie franceză a
Renaşterii)
„Romanul” istoric (în proză Poezia iubirii platonice
şi în versuri) („Şcoala de la Lyon”) Comedia şi farsa de
inspiraţie medievală (s.
Jean Lemaire de Belges, Maurice Scève XVI)
Illustrations de Gaule et Délie, objet de plus haute vertu
Singularités de Troyes (s. XVI) (s. XVI; un poem de 450 de Comedia de inspiraţie
strofe (decime), despre antică (s. XVI; modele:
ascensiunea de la iubirea Aristofan,Terenţiu, Plaut)
carnală la iubirea pentru
Idee (platonică)) Comedia inspirată de
Églogue de la vie solitaire commedia dell’arte (piese
jucate în italiană sau în
Louise Labé (3 elegii şi 24 de franceză, comportând
sonete pe tema iubirii aceleaşi personaje-tip
pasionale, de un (soldatul fanfaron, doctorul
„senzualism tipic pedant, bătrânul avar,
renascentist”; v. modelul valeţii şireţi şi bufoni etc.) şi
Petrarca – v. antitezele) aceleaşi scenarii: intriga
amoroasă, travesti-urile,
quiproquo-urile, cu elemente
de licenţios)

Comedia „literară” (s. XVI)

Étienne Jodelle, Eugène ou


la Rencontre

Jacques Grévin
La Trésorière, Les Ébahis

Jacques de La Taille
Les Corrivaux (inspirată de
comedia italiană, în proză)

Odet de Turnèbe
Les Contents (în proză)

Pierre de Larivey (piese


adaptate din italiană; a
popularizat procedeele
comediei italiene: intrigă
romanescă (imbroglio),
travesti-uri, recunoaşteri)
Les Esprits (a inspirat
L’Avare de Molière)
Le Fidèle (a inspirat Les
Femmes savantes)

Alte genuri / specii


dramatice: „istoriile”
(oarecum apropiate de
tragediile cu subiect
istoric), baletul, mascarada,
egloga alegorică din care se
va naşte pastorala
dramatică

Literatura Romanul cavaleresc (model: Poemul pastoral Teatrul liturgic


spaniolă romanul curtenesc francez) Jorge de Montemayor, (autosacramental)
Diana (s. XVI)
Garcia Egloga pastorală
Rodriguez de Montalvo Miguel de Cervantes y Juan del Encina, Plácida y
Amadis de Gaula (scris în s. Saavedra, Galatea (s. XVI) Vitoriano (s. XVI) (v.
XIV; prima ediţie – începutul (model: Jorge de complexitatea crescută a
s. XVI) Montemayor, Diana) caracterelor; v. temele:
celebrarea iubirii păgâne şi
Joan Martorell Lope de Vega, Arcadia (s. încorporarea mitologiei
Tirante cel Alb (sfârşitul s. XVI) clasice)
XV)
Gaspar Gil Polo, La Diana Tragicomedia
Romanul sentimental de enamorada (s. XVI;
inspiraţie italiană (cu continuarea Dianei lui Fernando de Rojas,
„decor” cavaleresc) (sfârşitul Montemayor) La Celestina / Tragicomedia de
s. XV; supratema: iubirea Calisto y Melibea (sfârşitul s.
nebună / loco amor) Luis Gálvez de Montalvo, XV; supratema: iubirea
El Pastor de Filida (s. XVI) nebună / loco amor)
Juan Rodriguez del Padrón,
Siervo libre de Amor Comedia
Poezia tradiţională rustică
Diego de San Pedro, La Juan del Encina, Cancionero Bartolomé de Torres
Cárcel de Amor (sfârşitul s. (s. XVI) Naharro, Propalladia (s. XVI)
XV) (balade populare /
Arnalte et Lucenda (roman romances, cântece rustice – Lope de Rueda
epistolar) villancicos pastorale, Eufemia, Arinelina (s. XVI,
canţone / canciones cu postume; modele italiene:
Poemul epic eroic refren curtenesc şi egloge commedia dell’arte,
Alonso de Ercilla, La pastorale (dramatice)) Boccaccio etc.)
Araucana (s. XVI)
Sonetul

Garcilaso de la Vega (s. XVI)


(35 de sonete, 5 ode, 2 elegii,
o epistolă, toate publicate
postum; teme bucolice,
erotice şi mitologice într-o
poezie metaforică şi
senzuală, construită în
spiritul liricii italiene
renascentiste; o peozie care
creează şcoală: Diego
Hurtado de Mendoza,
Hernando de Acuna,
Baltasar del Alcazar,
Francisco de Figueroa etc.;
modele: Virgiliu, Ovidiu,
Petrarca, Sannazaro)
Poezia filosofică şi mistică

Luis de Léon (s. XVI)


(de la oda clasică şi satira de
inspiraţie horaţiană la
meditaţia creştină
impregnată de
neoplatonism, cu accente
mistice)
Poemul mistic
San Juan de la Cruz (s. XVI)
Cántico espiritual
(o imagerie dominată de
alegoria iubirii mistice a
sufletului pentru Dumnezeu;
modele: Biblia, eglogele lui
Garcilaso etc.)
Literatura Epopeea istorică naţională Sonetul Comedia
portugheză
Luis de Camôes, Lusiada (s. Francisco Sa de Miranda (s. Gil Vicente, Comedia
XVI; subiectul principal: XVI; a introdus sonetul şi văduvului (Comédia do viúvo)
istoria expediţiei lui Vasco canţona italiană în (s. XVI)
da Gama în India; amestecul Portugalia; modele: Dante,
elementelor istorice cu cele Ariosto etc.) Tragicomedia pastorală
legendare, al mitologiei Gil Vicente, Tragi-comédia
păgâne cu imageria creştină; pastoril da Serra da Estrela (s.
elemente de satiră socială; XVI)
modele: clasicii Antichităţii,
îndeosebi Virgiliu (Eneida)) Satira
Gil Vicente, Preotul din
Beira / Clérigo da Beira (s.
XVI)

Farsa
Gil Vicente, Judecătorul din
Beira / Juiz da Beira (s. XVI)

Literatura Poemul epic alegoric Sonetul (elisabetan) Tragedia istorică Utopia


engleză Thomas Morus,
Edmund Spenser Sir Thomas Wyatt (o poezie Thomas Norton & Thomas Utopia (s. XVI) („cea
Regina zânelor / The Faerie de dragoste inspirată de Sackville, Gorboduc (s. XVI; mai radicală critică a
Queene (s. XVI) (modele: poezia trubadurilor şi de prima piesă tragică scrisă în umanismului scrisă de
Virgiliu (Eneida), Ariosto lirica italiană, îndeosebi de versuri albe; sursa un umanist”; un eseu
(Orlando furioso), Tasso Petrarca) (s. XV) subiectului: Geoffrey of politico-filosofic; o
(Gerusalemme liberata), Dante, Monmouth, Historia regum satiră a creştinătăţii
Chaucer etc.) Henry Howard (poeme de Britanniae; model: Seneca) contemporane)
dragoste mai convenţionale
Sir Philip Sidney, Arcadia (s. şi imitative) Christopher Marlowe
XVI; un „roman” pastoral de The Troublesome Raigne and
succes; teme: iubirea şi Sir Philip Sidney, Astrophil Lamentable Death of Edward
aventura) and Stella (s. XV) the Second / Edward II (s.
XVI)
Romanul epistolar William Shakespeare (154
de sonete scrise între 1598 – Tragedia
John Lily, Euphues (s. XVI; v. 1601, parte adresate unui
stilul „preţios”, suprasaturat tânăr, parte – unei „Doamne Christopher Marlowe
de figuri retorice, care va Negre”; teme: iubirea pură şi Doctor Faustus (The Tragicall
crea un adevărat curent – statornică, dezamăgirile History of D. Faustus)
„eufuismul”, similar iubirii, fragilitatea umană, (sfârşitul s. XVI, publicată
„gongorismului” spaniol, genialitatea poetului şi în 1604; sursa: traducerea
„marinismului” italian” şi valoarea poeziei care englezească a unei cărţi
„preţiozităţii” franceze) înfrânge timpul, uitarea, populare germane, Balada
moartea, satira viciilor vieţii şi morţii Doctorului
Romanul societăţii, experienţa Faust, marele vrăjitor (1588);
personală analizată cu în piesa lui Marlowe, apare
Thomas Nashe, Călătorul luciditate) ca „un adevărat spirit
ghinionist (The Unfortunate enciclopedic”, având o
Traveller) (s. XVI; intrigă de Poemul pastoral „dimensiune interioară
tip picaresc; elemente de estetic-umanistă”, „un fel
parodie) Edmund Spenser de revoltat modern”, dar şi
Calendarul păstorului / The un „damnat”, „de un
Shepheardes Calender (o suită puternic tragism”; tema
de 12 egloge; modele: „sfâşierii lăuntrice” „e
Bucolicele lui Virgiliu, poezia materializată pe scenă prin
pastorală franceză şi italiană) două voci: Îngerul bun şi
Îngerul rău”)
Elegia
Edmund Spenser, Astrophel The Famous Tragedy of the
(s. XVI) Rich Jew of Malta
The Massacre at Paris (s. XVI)

Thomas Kyd, The Spanish


Tragedy (s. XVI; o „tragedie
a răzbunării”; v. modelul
Seneca))

Thomas Heywood, A
Woman Killed with Kindness
(începutul s. XVII)

Farsa

Nicholas Udall, Ralph


Roister Doister (s. XVI)

Ben Jonson, A Tale of a Tub


(s. XVII)

Comedia

John Lily, Gallathea,


Endimion, Midas, Love’s
Metamorphosis, The Woman
in the Moon (s. XVI; v. stilul
„eufuist”; intrigi preluate
din mitologia clasică şi din
legende)

Comedia satirică

Ben Jonson
Every Man in His Humour
Every Man Out of His
Humour (s. XVI)
Volpone
Bartholomew Fair (începutul
s. XVII; o invenţie comică
exuberantă, o construcţie
meşteşugită a intrigii, o artă
a limbajului)

Literatura Povestirea populară Poezia de dragoste Drama în versuri, comedia Satira şi pamfletul
germană domestică, piesele pentru
Istoria Doctorului Faust, Oswald von Wolkenstein (s. carnaval Thomas Murner (s.
Cealaltă parte a istoriei XIV – XV; o tentativă de XV – XVI; adversar al
Doctorului Faust (s. XVI; înnoire a convenţiilor după Hans Sachs (~200 de piese), lui Luther)
surse: anecdotele populare, modele italiene: ex. Petrarca Studentul călător în Paradis / Despre marea nebunie
consemnate în câteva cronici Der fahrende Schüler im luterană (Von dem
din ~1570, despre acest Elegia, oda, epigrama Paradies (s. XVI) grossen Lutherischen
personaj controversat care ar Narren wie ihn Doctor
fi făcut un pact cu diavolul; o Thomas Murner (s. XV – Murner beschworen hat)
„dublă elaborare, teologică şi XVI; modele antice) (s. XVI)
populară, a legendei” şi,
implicit, o dublă dimensiune Meisterlied-ul / Conspiraţia nebunilor
– moralizatoare şi Meistersang-ul (Die
„libertină”, cu elemente de Narrenbeschworung) (s.
fantastic, grotesc şi ocult); Hans Sachs (s. XV – XVI; XVI)
Faust-ul „popular” – o figură autorul a ~6000 de poezii şi
dublă, reflectând „feţele” peste 200 de piese dramatice; Crotus Rubeanus
epocii de tranziţie de la Evul modele şi surse: autorii (Johannes Jäger) &
Mediu la Renaştere; v. tema antici, nuveliştii italieni, Ulrich von Hutten,
celor „două suflete” tradiţiile populare orale) Scrisorile oamenilor
ilustrând două tendinţe obscuri (Epistolae
potrivnice care coabitează în obscurorum virorum) (s.
spiritul epocii: „una XVI) (satira împotriva
întreţinând în suflet credinţa atitudinii antisemite şi
în dogmele creştine şi teama antiumaniste din
de încălcarea lor, alta aţâţând universităţile
în spirit investigaţia eretică a germane)
naturii”)
Johannes Fischart,
Burghezii din Schilda (s. XVI) Corabia norocoasă (s.
(elemente umoristice şi XVI)
satirice)
Till Eulenspiegel (culegere de
anecdote cu elemente de
farsă şi de satiră socială; cea
mai veche povestire datează
din 1515: O carte amuzantă
despre Till Eulenspiegel (Ein
kurtzweilig Lesen von Dyl
Vlenspiegel); a inspirat cartea
lui Charles de Coster din s.
XIX, Glorioasele aventuri ale
lui Tyl Eulenspiegel)

Cântecul epic popular


Săracul Konrad (s. XVI)

Poemul alegoric satiric

Sebastian Brant, Corabia


nebunilor / Narrenschiff (s. XV;
satira socială şi de moravuri,
îndeosebi satira corupţiei
Bisericii Romano-Catolice;
poemul inaugurează
„literatura cu nebuni”: cel
mai celebru text de referinţă
este Elogiul nebuniei (1509) al
olandezului Erasmus din
Rotterdam, unul dintre cei
mai proeminenţi
reprezentanţi ai
umanismului renascentist, cu
o operă de mare erudiţie
literară, filologică, teologică
şi filosofică)

Hans Sachs, Privighetoarea


din Wittemberg (Die
Wittembergisch Nachtigall) (s.
XVI; poem alegoric religios
care promovează reforma lui
Martin Luther; satiră
împotriva Bisericii Catolice;
satiră de moravuri)