UNIVERSITATEA ,, ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

PROGRAM DE STUDII Asistență managerială și secretariat ID

PROIECT LA DISCIPLINA
AUTONOMIA
ADMINISTRATIVĂ

COORDONATOR: STUDENT:
Lect. univ. dr. Gabriela LEUCIUC Babii Diana-Gabriela

SUCEAVA, 2019
ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ
 CUPRINS

I.Considerații generale privind administrația publică

I.1. Noțiunea de administrație publică
I.2. Aspecte privind reforma în administrația publică
I.3. Conținutul activității administrației publice

II. Considerații generale privind serviciul public

II.1.Noțiunea de serviciu public
II.2.Trăsăturile serviciului public
II.3.Necesitatea serviciilor publice

III.Considerații generale privind funcția publică

III.1.Natura juridică a funcției publice
III.2. Definiția și trăsăturile funcției publice
III.3.Clasificarea funcțiilor publice

BIBLIOGRAFIE
 ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

I.Considerații generale despre administrația publică

I.1. Noțiunea de administrație publică
Administrația publică reprezintă ansamblul activităților Președintelui României, a Guvernului,
al autorităților administrative centrale și locale și a tuturor structurilor coordonate de acestea, prin care
se aduc la îndeplinire legile sau se prestează servicii publice în regim de putere publică. Noțiunea
administrației publice are un dublu sens: - de organizare;
- de activitate.
În primul sens, prin administrație publică se înțelege totalitatea mecanismelor, a organelor,
structurilor organizatorice, autorităților administrației publice, care realizează o activitate cu un
specific bine conturat. În acest sistem de organizare a administrației publice intră:
 Presedintele Romaniei (reprezinta autoritatea administratiei publice si vegheaza la buna
functionare aautoritatilor publice);
 Guvernul (exercita conducerea generala a administratiei publice si este sef al acesteia);
 Ministerele;
 Alte organe ale administratiei centrale de specialitate;
 Organele administratiei publice descentralizate: prefectul, consiliile locale si judetene; primarii;
institutiile publice; regiile autonome etc.
In al doilea sens, prin administratie publica se intelege activitatea de organizare a executarii si
executarea directa si concreta a legilor, de catre partile acestui mecanism, respectiv activitatea
desfasurata de organele administratiei publice pentru indeplinirea atributiilor ce le revin.

O definitie completa a administratiei publice poate fi formulata astfel: Administratia publica

este activitatea de organizare si executare concreta a legii, cu caracter dispozitiv si prestator, realizata
in principal de organele administratiei publice, si in subsidiar si de celelalte organe ale statului, precum
si de organizatii particulare de interes public. Administratia publica se realizeaza de catre acele
structuri statale care formeaza sfera executivului, functia executiva fiind exercitata prin intermediul
organelor cuprinse in sistemul administratiei publice. Ea reprezinta prestatorul de servicii pentru
cetateni.Actele administrative pot fi emise de orice autoritate publica, fara deosebire de natura lor
juridica, Guvernul Romaniei exercitand conducerea generala a administratiei publice.
Din definitia data administratiei publice rezulta ca aceasta consta in acte juridice si operatiuni
materiale prin care se indeplinesc legile, fie prin emiterea de acte normative subordonate legii, fie prin
organizarea si prestarea efectiva si directa de servicii publice.

I.2. Aspecte privind reforma în administrația publică

Reforma institutionala in administratia publica este impusa si constituie una din conditiile
esentiale ale aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Realizarea acesteia este necesara atat pentru
cresterea eficientei mecanismelor administrative cat si pentru faptul ca administratia publica deserveste
si utilizeaza un important numar de persoane.
I.3. Conținutul activității administrației publice
Administratia publica realizeaza functia executiva prin intermediul a doua categorii de forme
de activitati ce constituie formele concrete de activitateale organelor administratiei publice. Acestea
sunt:
- acte administrative;
- fapte materiale juridice;
- operatiuni materiale tehnice

Dupa obiectul lor, activitatile administratiei publice se grupeaza astfel:

- activitati cu caracter de dispozitie;
- activitati de asigurare a bunei functionari a serviciilor publice;
- activitati de prestatii.

Principii generale de organizare a administratiei publice - Notiune

Principiile generale de organizare administrativa sunt acele solutii care determina raporturile
dintre autoritatile administrative centrale si cele locale. Conform art.120 din Constitutia Romaniei din
2003, administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se bazeaza pe principiile:
- centralizarii administrative;
- deconcentrarii administrative si autonomiei locale.
In literatura juridica de specialitate sunt conturate urmatoarele principii:
1. Centralizarea administrativa
Centralizarea administrativa este procedeul care plaseaza in mainile puterii centrale
conducerea tuturor problemelor administrative. Centralizarea administrativa poate fi:
- directa (cand ordinele vin de la Guvern sau puterea centrala in mod nemijlocit);
- indirecta (cand ordinele Guvernului sunt transmise prin agenti ai puterii centrale).
Centralizarea administrativa are ca regula de baza, dreptul superiorului de a exercita controlul
ierarhic asupra activitatii subordonatilor. Caracteristicile controlului ierarhic sunt in principal,
urmatoarele:
- Controlul ierarhic nu trebuie sa fie prevazut expres de lege, el este un atribut al puterii ierarhice ce
poate fi exercitat oricand, din oficiu sau la cerere.
- Controlul ierarhic priveste intreaga activitate a subordonatului, respectiv, actele juridice, faptele
juridice, precum si operatiunile materiale tehnice ale acestuia.
- Controlul ierarhic se refera la legalitatea si oportunitatea actelor si masurilor controlate.
- Organul ierarhic superior poate anula, abroga, revoca, suspenda, modifica orice masura a organului
inferior considerata ilegala sau inoportuna.
Acest sistem (al centralizarii administrative), prezinta unele inconveniente, cum ar fi:
- cetatenii nu participa la administratia publica;
- interesele locale nu se satisfac corespunzator, pentru ca puterea centrala nu are posibilitati si timp
suficient pentru cunoasterea lor reala;
- din cauza supraincarcarii autoritatile puterii centrale pot sa apara uneori tergiversari in solutionarea
problemelor administratiei publice locale.

2. Desconcentrarea administrativa
 Desconcentrarea administratiei este o varianta a sistemului de centralizare administrativa,
caracterizata prin faptul ca reprezentantii locali ai autoritatilor centrale capata unele drepturi de decizie
proprie, iar anumite probleme ale unitatilor administrativ-teritoriale sunt scoase din competenta
organelor centrale si date spre decizie in competenta autoritatilor locale. Desconcentrarea
administrativa prezinta urmatoarele caracteristici:
- autoritatea locala ramane parte integranta din ierarhia centrala;
- organele centrale exercita controlul ierarhic al deciziilor luate de autoritatile administratiei locale.

3.Descentralizarea administrativa
Termenul "descentralizare" semnifica ideea unei colectivitati locale inglobate in alta
colectivitate mai vasta, dar care se administreaza autonom. Descentralizarea reprezinta instrumentul
principal de eficientizare a serviciilor publice si de sporire a calitatii acestora.Descentralizarea poate fi
teritoriala si pe servicii.
Descentralizarea teritoriala - consta in faptul ca autoritatile publice locale conduc unitatile
administrativ-teritoriale.
Descentralizarea pe servicii - consta in scoaterea unui serviciu public din competenta
autoritatilor centrale sau locale si organizarea lui autonoma prin atribuirea de organe proprii si de
patrimoniu propriu. Principalele trasaturi ale controlului exercitat de autoritatile publice centrale
asupra celor locale, sunt in principal urmatoarele:
- este un control special exercitat numai in cazurile expres prevazute de lege;
- se exercita numai de organele indicate de lege;
- controlul priveste numai legalitatea actului, nu si oportunitatea lui;
- organul de control are dreptul de a aproba, anula, suspenda actele administrative ilegale ale
organizatiilor descentralizate;
- organul de control nu se poate substitui in locul organizatiilor descentralizate;
- organul de control nu poate modifica actele emise de organele descentralizate.
Descentralizarea administrativa prezinta numeroase avantaje, fapt pentru care este apreciata ca
fiind "democratia aplicata in administratie", sens in care amintim:
- interesele si nevoile locale pot fi satisfacute mai operativ prin actele organelor administrative
descentralizate;
- descentralizarea asigura cetatenilor participarea directa, efectiva la conducerea publica pe plan local;
- prin descentralizare, administratia centrala dobandeste suplete in sensul ca, va avea personal mai
putin, dar de inalta calificare si specializare. In prezent, descentralizarea administrativa reprezinta un
obiectiv esential, o dimensiune primordiala in reforma institutionala a administratiei publice centrale si
locale. Descentralizarea administrativa urmareste implicarea si constientizarea institutiilor si
autoritatilor locale in gestionarea si administrarea propriilor lor activitati si probleme, ceea ce
semnifica transferul, in mod treptat, de autoritate si competenta, dinspre puterea centrala spre
autoritatile locale, precum si deconcentrarea deciziei si actiunii administrative de la nivel central la
nivelul colectivitatilor locale. Astfel, administratia publica centrala va reprezenta un aparat flexibil,
bine structurat, capabil si performant. Consolidarea descentralizarii administrative se va asigura in
contextul actual prin intermediul reformei administratiei publice.
Descentralizarea presupune atat transferul de competente de la nivelul administratiei centrale
catre cea locala, cat si transferul de functionari publici din cadrul administratiei centrale catre cele
regionale.
II. Consideratii generale privind serviciul public
II.1.Notiunea de serviciu public
Functionarul public isi indeplineste functia publica in cadrul unui serviciu public. Unitatile
administrativ-teritoriale sunt infiintate cu scopul de a asigura, in principal, realizarea unor sarcini,cum
ar fi:
- apararea teritoriului, a vietii si bunurilor cetatenilor;
- satisfacerea necesitatilor de instruire, cultura, sanatate;
- asigurarea fondurilor necesare bunei functionari a organelor statului, unitatilor administrativ-
teritoriale si institutiilor publice (de invatamant, cultura, sanatate etc.).Pentru realizarea acestor sarcini,
unitatile administrativ-teritoriale infiinteaza o serie de organisme ce au obligatia de a le infaptui in
practica, in favoarea intregii populatii a statului si a subdiviziunilor sale administrativ-teritoriale.
Serviciul public administrativ poate fi definit ca fiind acel organism administrativ, infiintat prin lege
sau pe baza legii, (de catre stat, judet sau comuna) pentru satisfacerea in mod continuu a unor interese
specifice ale membrilor societatii. Aceste organisme sunt incadrate cu personal de o anumita pregatire
de specialitate, iar baza lor materiala este asigurata de stat, judet sau comuna. Avand in vedere
diversitatea atributiilor statului modern, acesta infiinteaza o multitudine de servicii publice,fiecare
indeplinind o anumita atributie, sau numai o latura a acesteia.
Serviciile publice sunt organizate si functioneaza fie ca organe ale administratiei publice, fie ca
institutii publice, fie ca servicii publice exploatate in regie, adica regii autonome de interes public
denumite si stabilimente publice.

II.2.Trasaturile serviciului public

Pentru a fi in prezenta unui serviciu public, sunt necesare a fi intrunite urmatoarele trasaturi:
- serviciile publice se constituie pentru satisfacerea intereselor specifice ale membrilor societatii;
- aceste organisme se infiinteaza de catre stat sau unitatile administrativ-teritoriale;
- infiintarea serviciilor publice se face prin lege sau pe baza legii, astfel;
- organele administratiei publice se infiinteaza prin legi, Hotarari de Guvern, ordine ale ministrilor;
- institutiile publice se infiinteaza numai prin lege;
- regiile autonome de interes public se infiinteaza prin Hotarari;
- serviciile publice utilizeaza mijloace de informare corecta a opiniei publice;
- toate serviciile publice, sunt dotate cu functii publice, adica atributii, puteri si competente de a
satisface anumite interese generale si care trebuiesc ocupate de functionari publici, in conditiile legii;
- serviciile publice desfasoara o activitate continua si ritmica, dupa un program stabilit si adus la
cunostinta publicului;
- baza materiala (cladiri, mijloace materiale, fonduri banesti) necesara activitatii serviciului public se
asigura,in principal prin bugetul statului, judetului sau comunei; aceasta pentru ca, serviciile publice
urmaresc in primul rand satisfacerea intereselor generale ale membrilor societatii si numai in subsidiar,
realizarea de beneficii;
Din expunerea acestor trasaturi rezulta ca serviciile publice sunt create de stat sau
subimpartirile sale administrative, pentru indeplinirea atributiilor lor executive, in scopul satisfacerii
intereselor specifice generale ale membrilor societatii.
II.3.Necesitatea serviciilor publice
Infiintarea serviciilor publice este determinata in principal, de cresterea continua a rolului
statului in viata societatii, precum si de necesitatea satisfacerii unor aspecte specifice ale intereselor
generale ale membrilor societatii. Exista urmatoarele tipuri de servicii publice:
- servicii publice organizate sub forma ministerelor;
- servicii publice pentru satisfacerea unor interese generale ale membrilor societatii;-
servicii publice pentru satisfacerea intereselor economice si sociale ale membrilor societatii;
- servicii publice pentru satisfacerea intereselor specifice unor categorii de persoane (handicapati,
somerietc.)
Stabilimentul public este acel tip de serviciu public care are un caracter de specialitate,
competenta sa fiind limitata la un anumit serviciu tehnic. Sunt stabilimente publice:
- regiile autonome (SNCFR, RATB, Romtelecom) care intrunesc trasaturile stabilimentelor publice;
- regiile autonome de interes public care intrunesc trasaturile serviciului public (R.A. Drumurilor, R.A.
aPostelor etc.).
Serviciul public se reorganizeaza si se desfiinteaza, de regula, tot de catre organul
administratiei publice, prin acte de acelasi nivel cu acela prin care s-a infiintat. Exista insa si exceptii,
cand desfiintarea se poate efectua si prin acte de nivel superior.

III.Consideratii preliminare privind functia publică

Functia publica este o institutie de baza a statului de drept, reprezentand mijlocul de realizare
concreta a valorilor supreme specifice statului de drept. Institutia functiei publice cat si cea a
functionarului public sunt institutii juridice constitutionale consacrate de Constitutia Romaniei din
2003, iar statutul si regimul juridic aplicabil acestora este stabilit prin lege organica.Art.16 alin.3 din
Constitutie consacra principiul conform caruia "Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot
fi ocupate de persoane care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara", iar art.50 alin.2s tabileste
ca "Cetatenii romani carora le sunt incredintate functii publice raspund de indeplinirea cu credintaa
obligatiilor ce le revin si in acest scop vor depune juramantul cerut de lege".
Dispozitiile constitutionale exprese in materia functiei si functionarului public, reprezinta baze
constitutionale implicite pentru aceste institutii juridice. Functiei publice i se aplica un regim de drept
public. In exercitarea functiei publice si in executarea legii de catre functionarii publici iau nastere
raporturi juridice care sunt reglementate de norme juridice apartinand unor ramuri de drept diferite:
drept constitutional, administrativ, dreptul muncii etc.

III.1.Natura juridica a functiei publice

Raportandu-ne la doctrina administrativa din perioada interbelica, constatam existenta unor
opinii diferite, atat cu privire la sfera functionarilor publici, cat si cu privire la natura juridica a functiei
publice. Aceste diferente de pareri se explica fie prin specificul national al unor administratii, fie prin
interesele politice care se urmareau a fi realizate prin reglementari juridice cu privire la functionarii
publici. Cu privire la natura juridica a functiei publice s-au conturat doua teze fundamentale.
 Prima teorie, este cea a "situatiei contractuale", sustinuta mai ales in Germania de P. Laband,
iar in Franta, printre altii, de Lafferiere, cu oarecare diferentieri, desi esenta este aceeasi. Astfel, autorii
germani incearcasa defineasca functia publica (functia de stat) prin intermediul unor institutii ale
dreptului civil (in speta,contractul de mandat), in timp ce, autorii francezi cauta sa explice esenta
functiei de stat prin intermediul institutiei de "contract de drept public" (contract administrativ).
Cea de-a doua teorie, "teoria statutului legal", sustinuta in principal de reprezentantii dreptului
administrativ francez din perioada interbelica, considera functia de stat ca un statut legal, deoarece
actul de instituire a acesteia este intotdeauna un act de autoritate, iar cel care exercita functia publica
exercita autoritatea statala si nu drepturile ce decurg dintr-o situatie contractuala. Aceasta teza s-a
impus si in doctrina romaneasca din perioada respectiva.
Pe aceasta linie de idei functia publica este definita ca fiind complexul de puteri si competente,
organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general in vederea ocuparii de catre unul sau mai
multi titulari,persoane fizice care, executand puterile in limitele competentei urmaresc realizarea
scopului pentru care a fost creata functiunea respectiva.

III.2. Definitia si trasaturile functiei publice

Conceptul de functie publica. Caracteristicile functiei publice
Sintagma "functie publica" este definita diferit atat de la autor la autor cat si de la un sistem de
drept la altul,existand in acest sens o doctrina bogata atat pe plan intern cat si extern.in doctrina
romaneasca, definitia functiei publice cuprinde elemente comune, constante valoroase, existand
diferente de formulare in conceptiile autorilor, astfel:
- functia publica este situatia juridica a unei persoane fizice determinate;
- functia publica desemneaza un statut ce se obiectivizeaza printr-un complex de drepturi si obligatii;
- drepturile si obligatiile se exercita continuu;
- statutul (situatia juridica) se creaza printr-o investitura legala;
- complexul de drepturi si obligatii reprezinta atributiile persoanei fizice ce are calitatea de angajat
intr-un organ al administratiei publice.7
Prin functie publica se intelege situatia juridica a persoanei fizice investita legal cu atributii in
realizarea competentei unei autoritati publice - ce consta in ansamblul drepturilor si obligatiilor care
formeazacontinutul unul juridic complex stabilit intre persoana fizica respectiva si organul care a
investit. Caracterele comune ale functiei publice rezulta si din definitia potrivit careia, functia publica
reprezinta complexul drepturilor si obligatiilor de interes general stabilite conform legii in scopul
realizarii competenteiunei autoritati sau institutii publice, de catre persoane legal investite.Legea
nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici defineste functia publica, la art.2 alin.1,
careprezentand ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite functionarului public, in temeiul
legii, in scopul realizarii atributiilor unui interes public, a prerogativelor de putere publica de catre
administratiapublica centrala si locala.

III.3.Clasificarea functiilor publice

Functiile publice sunt susceptibile de clasificare, astfel:
1. Dupa caracterul atributiilor si responsabilitatilor ce revin autoritatilor si institutiilor publice, precum
si dupa nivelul studiilor necesare ocuparii functiei publice, (conform art.7 si art.8 din lege) distingem:
A) Functii publice generale si functii publice specifice
Functiile publice generale, reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter general si
comuntuturor autoritatilor si institutiilor publice, in vederea realizarii competentelor lor
generale.Functiile publice specifice, reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter
specific unor autoritati si institutii publice, in vederea realizarii competentelor lor specifice.
B. Dupa nivelul atributiilor titularului functiei publice, art.9 din lege, stabileste trei categorii de functii
publice:
a) Functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici:
b) Functii publice corespunzatoare functionarilor publici de conducere;
c) Functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de executie.

2.Dupa importanta functiei in realizarea competentei organelor administratiei de stat, exista doua
categorii distincte de functii publice:
a.functiile de conducere
b.functiile de executie.
A. Functiile de conducere, se clasifica la randul lor, astfel:
a) Sub aspectul continutului procesului decizional administrativ, functiile de conducere sunt:
- functii care presupun, in mod preponderent, realizarea numai anumitor elemente ale
conducerii(organizare, coordonare, control etc.);
- functii care presupun toate elementele conducerii.
b) Sub aspectul sursei legislative, functiile de conducere sunt:
- functii prevazute numai in Constitutie (functiile de demnitari si anumite functii eligibile);
- functii prevazute in Statutul functionarilor publici;
- functii prevazute in statute speciale, stabilite in anumite sectoare ori pentru anumite organe.
c) Dupa gradul de complexitate si raspundere, exista
:- functii de conducere la nivelul organului administrativ;
- functii de conducere la nivelul organelor interne (ce nu apar ca si organe de conducere);
- functii de conducere la nivelul compartimentelor.
d) Sub aspectul naturii intrinseci a functiei de conducere, acestea pot fi:
- functii de conducere cu o natura exclusiv administrativa (ministru, director general, director, rector
etc.);
- functii de conducere de specialitate (director tehnic, inginer sef, contabil sef etc.)
e) Sub aspectul retributiei, se disting:
- functii de conducere retribuite, cu sau fara indemnizatie;
- functii de conducere neretribuite (mai ales in ipoteza cumulului).
B. Functiile de executie, se clasifica astfel:
- functii pur administrative (principiale si auxiliare);
- functii de specialitate (tehnice, economice, juridice, alte specialitati).

3.Dupa gradul de strictete al disciplinei pe care o presupune, distingem :

A. functii civile;
B. functii cu caracter militar.

4. Dupa modul de desemnare a titularilor:

A. Functii publice care presupun numirea titularilor;
B. Functii publice care presupun repartizarea titularilor;
C. Functii publice care presupun alegerea titularilor
5.Dupa regimul juridic aplicabil, functiile publice se clasifica in:
A. Functii publice carora li se aplica regimul dreptului comun, intelegand prin drept comun regimul
stabilit deStatutul functionarilor publici;
B. Functii publice carora li se aplica regimuri statutare speciale, potrivit principiilor Statutului
functionarilor publici.

6.Dupa gradul de acces la functia publica, distingem:

A. Functii publice ocupate de functionarii debutanti, care au promovat concursul pentru ocuparea unei
functiipublice, dar nu indeplinesc conditiile cerute de lege pentru a ocupa o functie publica definitiva;
B. Functii publice ocupate de functionari definitivi, care indeplinesc conditiile prevazute de lege in
acest sens(au efectuat perioada de stagiu si au fost evaluate pozitiv; persoane ce au promovat programe
deperfectionare si formare in administratia publica; persoane ce au vechimea ceruta de lege.

7.In functie de natura atributiilor stabilite pentru realizarea competentei unei institutii publice, functiile
publice pot fi impartite in urmatoarele categorii:
A. Functii publice corespunzatoare categoriilor inaltilor functionari publici:
B. Functii publice ce corespund categoriei functionarilor publici de conducere;
C. Functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de executie.
BIBLIOGRAFIE