09.10.

2019

DREPTUL UNIUNII EUROPENE

I. Personalitatea juridică a U.E.

II. Principiile care guvernează ordinea juridică a U.E.
 principiul atribuirii
 principiul subsidiarității
 principiul proporționalității
 principiul cooperării loiale
III. Repartizarea competențelor
 competențe exculsive ale U.E.
 competențe partajate între U.E. și statele membre
 nivelul competențelor de sprijinire, coordonare, completare a acțiunii statelor
membre
IV. Adoptarea actelor juridice ale U.E.
 procedura ordinară
 procedurile legislative speciale
V. Controlul judiciar al respectării dreptului U.E.
 acțiune în anulare
 acțiune în carență
 acțiune în interpretare
 procedură de infringement
VI. Politica comercială comună
VII. Libertățile de circulație
 libertatea de circulație a mărfurilor
 libertatea de circulație a persoanelor
 libertatea de circulație a captalurilor și a persoanelor
VIII. Elemente de drept concurențial al U.E.
 practici neconcurențiale

-1-
 CURS 1

I. PERSONALITATEA JURIDICĂ A U.E.

 U.E. = subiect de drept internațional (art. 47 TUE) => are personalitatee juridică
 până la 1 dec. 2009 U.E. nu avea personalitate juridică (personalitatea juridică aparținea celor 3
comunități europene, care erau subiecte de drept internațional)
 cu privire la personalitatea juridică a fost adoptată și Declarația nr. 24 => U.E. are prsonalitate
juridică, însă acest fapt nu o îndrituiește în niciun fel să legifereze/ să acționeze în afara
componentelor care îi sunt stabilite prin tratate de către statele member
 d.p.d.v. al subictelor de drept international, U.E. reprezintă o entitate atipică, nonclasică,
personalitatea jurdică fiind de natură să-i confere posibilitatea de a participa la încheierea unor
acorduri internaționale în domeniile de competență
 dobândirea de către U.E. a personalității juridice este rezultatul unei cerințe necesare, privind
stabilirea clară a statutului juridic al U.E. în plan international în general și în plan European în
special
 personalitatea juridică = de natură să contribuie la ameliorarea percepției U.E. și a capacității sale
de acțiune, favorizând activitatea politică și contractuală la nivel bilateral și multilateral, în plan
intenațional și prezența sa în cadrul unor organizații internaționale
 personalitatea juridică contribuie la o mai mare vizibilitate a U.E. și oferă cetățenilor o identitate
proprie în raport cu uniunea
 contribuie la stabilirea unui sistem de protecție a drepturilor fundamentale la nivelul U.E.
 contribuie la corelarea respectiv corectarea disfuncționalităților determinate de structura acesteia
pe cei trei piloni

OBIECTIVELE ȘI VALORILE U.E.

 art. 2 TUE – se precizează că U.E. se întemeiază pe valorile care țin de respectarea demnității
umane, libertății, egalității statului de drept, respectarea drepturilor omului, inclusiv persoanelor
care aparțin minorităților
 U.E. urmărește să promoveze pacea, valorile sale și bună-starea popoarelor sale

-2-
 16.10.2019

CURS 2

II. PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZĂ ORDINEA JURIDICĂ A U.E.

 principiul atribuirii indică faptul că U.E. nu este autorizată în nici un fel să legifereze în afara
competențelor care îi sunt atribuite prin tratate => potrivit art.5 TUE, U.E. acționează numai în
limitele competențelor atribuite prin tratat pentru realizarea obiectivelor, orice competență care nu
este atribuită U.E. aparține statelor membre
 principiul subsidiarității indică nivelul cel mai potrivit unde urmează să fie luată o decizie => în
temeiul acestui principiu, în domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă, U.E. intervine
numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate satisfăcător de
statele membre, nici la nivel central, nici la nivel regional și nici local, dar datorită dimensiunilor
și efectelor preconizate pot fi preconizate mai bine la nivelul U.E. (art. 5 alin. (3) din TFUE)
 principiul proporționalității precizează că acțiunea U.E. în conținut și în formă nu trebuie să
depășească ceea e este necesar pt realizarea obiectivelor tratatului

III. CATEGORII DE COMPETENȚE / REPARTIZAREA COMPETENȚELOR

1. competențe exclusive (art.3 TFUE) => numai U.E. poate legifera și adopta acet cu forță jur
obligatorie; statele member pot legifera numai dacă sunt abilitate de U.E./pt punerea în aplicare a
actelor U.E. (domeniile de competență exclusivă:
 uniunea vamală
 în materia concurenței necesară pt funcționarea pieței interne
 politica monetară pentru statele membre a cărei monedă este euro
 conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune, privind
pescuitul
 politica comercială comună
 acordurile internaționale (cele prevăzute de art. 216 TFUE)
2. competențe partajate (art.4 TFUE) => potrivit art. 2 alin. (2) TFUE în cazul în care tratatele
atribuie o competență partajată cu statele membre într-un domeniu determinat U.E. și statele
membre pot legifera și pot adopta acte cu forță juridică obligatorie
 piața internă
 politica socială
 coeziunea economică, socială și teritorială
 agricultura și pescuitul
 mediul
 protecția consumatorului
 transporturile

-3-
  rețele trans-europene
 energia
 spațiul de libertate, securitate și justiție
 obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică
 cercetarea, dezvoltarea tehnologică și spațiul
3. competențe de coordonare (art.5 TFUE) => portivit art.2 alin.(3) TFUE statele member își
coordonează politicile economice și de ocupare a forței de muncă
 politica economică
 ocuparea forței de muncă
 politica socială
4. competențe de sprijinire, de coordonare sau completare (art.6 TFUE) => în cadrul acestei
categorii U.E. este competentă să întreprindă acțiuni de sprijinire, coordonare sau de completare a
acțiunii statelor membre
 protecția și îmbunătățirea sănătății umane
 industria
 cultura
 turismul
 educația, formarea profesională, tineretul și sportul

-4-
 23.10.2019

CURS 3

Principiul cooperării loiale

- Potrivit art. 4 TUE, in temeiul principiului cooperării loiale, Uniunea si statele membre se
respecta si se ajuta reciproc in îndeplinirea misiunilor care le sunt stabilite prin tratate,
astfel statele membre adoptă orice măsură generala sau speciala pentru asigurarea
îndeplinirii obligațiilor care decurg din tratate sau care rezulta din actele juridice ale
instituțiilor Uniunii
- Deopotrivă statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune a misiunilor sale si se
abțin de la orice măsura care ar putea pune in pericol realizarea obiectivelor Uniunii
- Potrivit art. 13 alin (2) teza finala din TFUE: instituțiile Uniunii cooperează intre ele în
mod loial sau
- Potrivit acestui principiu, statele membre au obligația de a pune in aplicare dreptul Uniunii,
contribuind in acest fel la îndeplinirea misiunii sale, abținându-se de la orice acțiune
contrara
- Aceasta cooperare loiala presupune intre altele promovarea spiritului loial reciproc intre
Uniune si statele membre
- In sarcina statelor sunt instituite in acest mod 3 obligații principale (2 pozitive si 1
negativa)
- Cele 2 obligații pozitive se refera la:
 Adoptarea de masuri in scopul aplicării dreptului UE
 Facilitarea îndeplinirii de către Uniune a misiunii sale
- Obligația negative se refera la faptul ca:
 Statele membre nu trebuie sa adopte nicio măsura care ar pune in pericol
realizarea obiectivelor Uniunii
- In cazul aplicării dreptului UE, statele membre trebuie sa fie la fel de atente ca si in cazul
aplicării dreptului intern – să sancționeze orice conduita care nu e conforma dreptului UE
- Orice neaplicare a dreptului UE înseamnă, in mod implicit, o conduita neconstituțională –
încălcarea art. 148 Constituție alin (2), alin (4)
- Aceasta cooperare loiala se găsește la baza colaborării interinstituționale, cooperare care se
organizează intre Consiliu, Comisie in diferite moduri începând cu scrisorile
interinstituționale si continuând cu acordurile respectiv declarațiile comune intervenite intre
reprezentanții instituțiilor UE
- Potrivit Instanței de la Luxemburg – acest principiu prezinta 3 caracteristici principale:
1. Este un principiu care are caracter director, aplicabil in relațiile dintre statele
membre si instituțiile UE
2. Este un principiu bilateral
3. Este un principi care se aplica inclusiv si intre raporturile dintre instituțiile UE

Procedurile de adoptare a actelor juridice ale UE

-5-
 - Art. 289, 294, 297 TFUE
- Procedura legislativa ordinara si procedura legislativa speciala
Procedura legislativa ordinara

- Reunește 4 etape:
1. Prima lectura
2. A doua lectura
3. Concilierea
4. A treia lectura

1. Prima lectura
- Specific tiralogului care se realizează intre Comisie, Consiliu si Parlament
- Inițiativa legislativa – Comisia
- Decizia – rezultatul dialogului dintre Parlament si Consiliu
- In cadrul primei lecturi, inițiativa legislativa a Comisiei este transmisă Parlamentului
European care, la rândul lui, potrivit propriei poziții adoptate o transmite Consiliului
- In cazul in care, Consiliul aproba poziția adoptata de către Parlamentul European, actul
respectiv se considera aprobat
- In situația in care Consiliul nu este de acord cu varianta propusa de către PE, acesta,
Consiliul, adopta propria opțiune pe care o transmite Parlamentului – Consiliul explică,
justifică, informează PE cu privire la motivele care au determinat adoptarea variantei sale
în prima lectura; asupra acestei variante transmise de către Consiliu Parlamentului se
pronunță și Comisia

2. A doua lectura
- In cazul in care, in termen de 3 luni de la data transmiterii variantei Consiliului in prima
lectura PE, acesta din urma aproba varianta Consiliului sau nu se pronunță, actul respectiv
se considera adoptat cu formularea care aparține Consiliului
- In cazul in care PE cu majoritatea membrilor care îl compun respinge poziția adoptata de
Consiliu in prima măsura, actul propus se considera ca nefiind adoptat
- PE poate propune cu majoritatea membrilor săi modificări ale variantei adoptate de către
Consiliu in prima lectura – textul modificat se transmite Consiliului dar si Comisiei care
emite un aviz referitor la aceste modificări
- In termen de încă 3 luni de la primirea modificărilor , Consiliul poate aproba modificările si
actul se considere adoptat
- Este posibil ca, Consiliul sa nu fie de acord cu modificările PE si in aceasta etapa se poate
trece la conciliere

3. Conciliere
- In cazul in care in termen de 3 luni de la primirea modificărilor PE, Consiliul hotărând cu
majoritate calificata nu aproba toate modificările, președintele Consiliului, de comun acord
cu președintele PE, convoacă in termen de 6 săptămâni comitetul de conciliere => acesta
este compus din membrii Consiliului sau reprezentanții lor și tot atâția membrii care
reprezintă PE
- Rolul comitetului este acela de a ajunge la un acord asupra unui proiect comun in termen de
6 săptămâni
- In cazul in care se ajunge la un acord intre membrii comitetului de conciliere, se parcurge
etapa următoare adică a 3-a lectura, in caz contrar, actul propus se considera neadoptat

-6-
 4. A 3-a lectura
- Procedura legislativă ordinara continua daca s-a ajuns la un acord comun in termen de 6
săptămâni in cadrul comitetului de conciliere
- Proiectul comun este analizat de către Consiliu si PE timp de încă 6 săptămâni pentru a
adopta actul respectiv – in acest caz actul se adopta cu majoritatea voturilor exprimate in
cadrul PE si cu majoritatea calificata in cadrul Consiliului
- In cadrul procedurii legislative ordinare, d.p.d.v. al parcurgerii celor 4 etape, sunt
reglementate si unele situații distincte care intra sub incidenta dispozițiilor speciale înscrise
in tratat (art. 294 alin (5))

Procedura legislativa speciala

- Potrivit tratatului, exista 2 proceduri speciale de adoptare a actelor juridice – acestea

înlocuiesc procedurile anterioare de consultare, cooperare si aviz conform
- Obiectivul urmărit se refera la simplificarea procesului de adoptare a deciziilor respectiv la
sporirea clarității si eficacității unui astfel de proces
- Prima procedura legislativa speciala se refera la dreptul de inițiativa care aparține PE, in
timp ce Consiliul participa la o astfel de procedura iar Comisia lipsește cu desăvârșire
- Cea de-a doua procedura legislativa speciala vizează inițiativa care de data aceasta aparține
Consiliului iar participarea aparține PE, Comisa lipsind si de aceasta data
- Finalitatea unei astfel de proceduri este data de adoptarea unui regulament, a unei directive
sau decizii
- Domeniile in care se parcurge procedura legislativa ordinara si speciala

-7-
 30.10.2019

CURS 4

ACȚIUNILE ÎN FAȚA CURȚII DE JUSTIȚIE EUROPENE

 acțiuni directe (litigioase)

- acțiunea de infringement (art. 258-260 TFUE) – împotriva statelor membre
- acțiunea în anulare (art. 263-264 TFUE) – împotriva instituțiilor
- acțiunea în carență (art. 265 TFUE) – împotriva instituțiilor
 acțiunea preliminară (art. 267 TFUE) – nu este acțiune litigioasă

CURTEA DE JUSTIȚIE A U.E.

 are sediul la Luxemburg

 două instanțe: Tribunalul + Curtea de Justiție (28 de judecători + 11 avocați generali)

ACȚIUNEA ÎN ANULARE

 temeiul legal este constituit de art. 263 + 264 TFUE

 acțiunea în anulare = posibilitatea pe care o au statele membre ale U.E., instituțiile U.E. și
persoanele fizice și juridice de a ataca în fața Curții un act emis de o instituție și de a obține
anularea acestuia
 actele care pot face obiectul acțiunii în anulare => acțiunea în anulare poate fi formulată
împotriva actelor cu forță juridică obligatorie
 nu pot face obiectul acțiunii în anulare următoarele acte:
 acte adoptate de reprezentanții guvernelor statelor membre reuniți în cadrul
Consiliului, dar nu în calitate de membrii ai Consiliului
 actele statelor membre
 acte încheiate de instituții care au o natură pur contractuală
 acordurile internaționale
 pentru a stabili dacă un act juridic este obligatoriu, Curtea are în vedere obiectul și conținutul
acestuia și nu numai denumirea

SUBIECTELE CARE POT FORMULA O ACȚIUNE ÎN ANULARE

 există trei categorii de reclamanți

1. reclamanții privilegiați: statele membre, PE; Consiliul și Comisia, pt că pot introduce
acțiunea în anulare fără să prezinte niciun interes

-8-
 2. Curtea de Conturi a U.E., Banca Central Europeană și Comitetul Regiunilor care pot
formula o acțiune în anulare numai pt a-și apăra prerogativele în sfera lor
3. persoane fizice și persoane juridice în anumite situații – 3 situații în care aceștia ar
putea solicita anularea unui act
- persoana fizică/juridică = destinatara actului
- acte care o privesc direct și individual pe o persoană fizică/juridică
- act normativ care privește direct persoana fizică/juridică și nu presupune
măsuri de executare
 calitatea procesuală pasivă – acțiunea în anulare poate fi formulată împotriva PE și Consiliului, a
Comisiei, Băncii Centrale Europene, Consiliului European și de asemenea, împotriva oricărui
organ, oficiu sau agenție a U.E.
 termenul în acre poate fi formulată acțiunea în anulare este de 2 luni; acesta curge din momentul
publicării actului sau din momentul notificării acestora către persoanele interesate
 motivele de anulare – în conformitate cu art. 263 TFUE motivele de anulare a unui act sunt:
necompetența, încălcarea unor norme fundamentale de procedură, încălcarea tratatelor sau a
oricăror norme, privind aplicarea acestora și abuzul de drept
 necompetența apare când un act a fost adoptat de către o instituție a UE fără ca acesta să aibă
competență în acest domeniu
 încălcarea unor norme fundamentale de procedură – nerespectarea normelor cu privire la
elaborarea și adoptarea actelor legislative; lipsa motivării actelor juridice, lipsa motivării duce la
anularea actelor
 încălcarea tratatelor sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestora: eroarea de drept,
eroarea de fapt, absența unui temei legal/invocarea unui temei legal eronat

EFECTELE HOTĂRÂRII

 art. 264 TFUE: în cazul în care Curtea consideră acțiunea întemeiată, declară actul nul și neavenit

-9-
 06.11.2019

CURS 5

ACȚIUNEA ÎN CARENȚĂ

 art. 265 TFUE

 = constă în posibilitatea pe care o au statele, instituțiile UE și particularii (persoane fizice
+persoane juridice) ca în anumite situații strict determinate să poată ataca în fața Curții de Justiție
a UE abținerea / refuzul PE, Consiliului european, Consiliului, Comisiei ori Băncii Centrale
europene de a decide în materii în care aceste instituții au stabilită prin tratate obligația de a
adopta o anumită măsură, dar nu o fac (= nu adoptă o conduită activă)
 reprezintă un mijloc de control jurisdicțional prin intermediul căruia se garantează exercitarea
puterilor UE conferite instituțiilor prin tratate
 o astfel de procedură poate fi declanșată în cazul în care una sau mai multe instituții refuză / se
abțin de la adoptarea unei măsuri potrivit tratatelor
 declanșarea acestei acțiuni poate avea loc în cazul în care reclamantul dorește inițierea unei
proceduri sau dorește să obțină revocarea unei decizii a cărei anulare nu a fost solicitată în
termenele stabilite prin tratate
 o componentă aparte este dată de constatarea ilegalității abținerii Comisiei de a iniția o procedură
 se poate formula de către:
o statele membre
o instituțiile UE
o particularii
 excepție fac de la posibilitatea formulării unei astfel de acțiuni instanțele jurisdicționale (Curtea
de Justiție și Tribunalul)
 se poate formula împotriva instituțiilor:
o PE
o Consiliul European
o Consiliul
o Comisia
o Banca Central Europeană

PROCEDURA:

 aceasta cunoaște două etape:

1. etapa administrativă => aparține reclamanților care formulează punerea în întârziere; în
condițiile în care instituția/instituțiile obligată/obligate la acțiune declanșează procedura
adoptării unei decizii, nu se trece la cea de-a doua etapă a acțiunii propriu-zise; per a
contrario se declanșează procedura în cazul instituțiile perseverează în acțiunile lor
2. etapa contencioasă / judiciară dacă după împlinirea unui termen de 2 luni de la punerea
în întârziere instituția perseverează/insistă în inacțiune, partea interesată are la dispoziție

-10-
 un nou termen de încă două luni pentru a sesiza curtea cu acțiunea în carență propriu-
zisă; Curtea de Justiție adoptă o hotărâre prin care obligă instituția să adopte măsurile
impuse

ACȚIUNEA PRELIMINARĂ

 uneori se confundă cu acțiunea în interpretare

 sediul materie = TFUE care la art.19 alin. (3) lit. b) precizează faptul că, Curtea de Justiție a UE
hotărăște în conformitate cu tratatele cu titlu preliminar la solicitarea
 la solicitarea instanțelor judecătorești naționale cu privire la validitatea actelor adoptate de către
instituții și interpretarea actelor UE
 art.267 TFUE => precizează că instanța de la Luxemburg (CJUE) este componentă să se
pronunțe cu titlu preliminar cu privire la:
o interpretarea tratatelor
o validitatea și interpretarea actelor juridice ale UE (art. 288) adoptate de către instituțiile
organelor, oficiile sau agențiile UE
 dacă o asemenea problemă (de interpretare / validitate) se invocă în fața unei instanțe dintr-un stat
membru, această instanță poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință îi este
necesară pentru a pronunța o hotărâre să ceară Curții anterior să se pronunțe
 dacă o asemenea problemă (de interpretarea / validitate) se invocă într-o cauză în derulare în fața
unei instanțe judecătorești naționale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul
intern, această instanță este obligată să sesizeze Curtea (cazul Gheorghe Jipa)
 în cazul în care o astfel de problemă (referitoare la interpretare) se invocă într-o cauză în derulare
în fața unei instanțe judecătorești naționale, privind o persoană supusă unei măsuri privative de
libertate, Curtea hotărăște în cel mai scurt timp
 condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o cerere preliminară:
o existența unui litigiu existent (în curs de desfășurare) în fața unei instanțe naționale
(instanța având posibilitatea să ceară interpretarea / validitatea)
o practica în domeniu nu reține nicio formulă sacramentală pentru sesizarea Curții
o este vorba de un mecanism de cooperare între instanțele naționale și instanța de la
Luxemburg; judecătorul național = generalistul, cel internațional = specialistul; între
aceste instanțe nu se stabilesc raporturi de subordonare, ci de cooperare
 în cadrul acestei acțiuni există numai legitimare procesuală activă
 în accepțiunea DUE noțiunea de instanță este atribuită nu numai instanțelor jurisdicționale, ci și
următoarelor entități:
o acele entități care sunt înființate prin lege (pot avea statut de instanță națională)
o caracter permanent
o jurisdicții obligatorii
o să cunoască procedura contradictorie
o să aplice dreptul cu normele care-l compun
o să fie independente
o să aibă competența de a răspunde la o întrebare preliminară în îndeplinirea funcției
judiciare

-11-
VALOAREA HOTĂRÂRII CURȚII DE JUSTIȚIE A UE

 această are autoritate de lucru judecat relativă => privește doar părțile interesate
 are obligativitate erga omnes cu privire la modul de interpretare a DUE sau cu privire la modul de
apreciere a validității a unui act al UE față de altul
 hotărârea Curții nu înlătură actul UE în discuție

PROCEDURA CERERII PRELIMINARE

1. procedură scrisă => include următoarele:
o judecătorul național suspendă procesul în curs de desfășurare
o comunică hotărârea sa instanței de la Luxemburg
o cererea instanței naționale se publică în toate limbile oficiale ale UE și se notifică părților
statelor membre și instituțiilor UE
o cererea se publică în jurnalul oficial al UE
o ca ultimă etapă scrisă => în termen de 2 luni de la comunicare pot fi depuse memorii sau
observații scrise de către cei cărora li s-a comunicat
2. procedura orală => include următoarele:
o audierea părților
o audierea avocatului general
o deliberările Curții
o adoptarea hotărârii

-12-
 13.11.2019

CURS 6

JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTIȚIE A UE

 art.20 Constituția RO, art.3 Cod de procedură civilă

 raporturile dintre dreptul UE și dreptul intern – art.148 Constituție (Integrarea în UE)
 actul de aderare ratificat prin Legea 157/2005

ACȚIUNEA ÎN CONSTATAREA UNEI OBLIGAȚII DIN TRATATE DE CĂTRE STATELE

MEMBRE – PROCEDURA DE INFRINGEMENT

 în cazul în care comisia europeană apreciază că un stat membru a încălcat o obligație (oricare ar fi
ea) care îi revine din tratate, emite un aviz motivat cu privire la acest aspect, după ce oferă
statului în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile (după ce statul membru în cauză își
apără poziția în care se află)
 fiecare stat membru și-a asumat, inclusiv prin legea fundamentală, obligația de a aplica în mod
corect și complet dr UE în dreptul intern, în caz contrar acceptă abinitio să fie sancționat pt
încălcarea unei astfel de obligații
 executivul UE are posibilitatea de a monitoriza fiecare stat membru cu privire la îndeplinirea
obligațiilor asumate

SUBIECTELE DE DREPT CARE POT FORMULA ACȚIUNEA

 Comisia poate declanșa procedura în cazul în care un stat nu-și îndeplinește obligațiile
 art.259 TFUE - o astfel de calitate procesuală pot fi dobândită și de către statele membre
 oricare dintre statele membre poate sesiza Curtea de Justiție în care constată faptul că un alt stat
membru încalcă o obligație care îi revine în temeiul tratatelor
 în doctrină s-a apreciat că în temeiul art.271 TFUE inclusiv BCE și Banca Europeană de
Investiții, prin organele lor, pot avea calitatea procesuală activă (statut de reclamant) – cu privire
la unele litigii apărute și în care au competențe cele două instituții

SUBIECTELE DE DREPT ÎMPOTRIVA CĂRORA POATE FI FORMULATĂ ACȚIUNEA PT

CONSTATAREA ÎNCĂLCĂRII OBLIGAȚIILOR

 aparține exclusiv statelor membre – numai acestea pot răspunde pentru încălcarea obligațiilor
asumate la nivelul UE

-13-
  statele reprezintă denumirea/conceptul generic al titularilor obligațiilor asumate –
acțiunea/inacțiunea instituțiilor/organelor statelor respective (legislativ, executiv, putere
judecătorească) fie că discutăm despre nivelul central, fie că discutăm despre nivelul local –
acțiunea/inacțiunea tuturor entităților implicate în îndeplinirea obligațiilor asumate de către state

NOȚIUNEA DE OBLIGAȚIE

 nu este definită prin legislația în domeniu => jurisprudenței i-a revenit un astfel de rol (Curtea de
la Luxemburg) => poate fi vorba de acțiuni/inacțiuni contrare prevederilor tratatelor
 răspunderea statelor poate fi declanșată în situația în care se constată o astfel de acțiune/inacțiune
din partea celor care au potrivit legislației o astfel de obligație și nu și-o îndeplinesc – este vorba
despre obligațiile consacrate prin izvoarele dreptului UE
 necunoașterea și aplicarea unei hotărâri a Curții de Justiție – poate fi interpretată ca o
neîndeplinire a unei obligații
 încălcarea unei obligații constă într-o conduită neconformă a statului (=acțiune/inacțiune,
omisiune etc.)

CAUZELE CARE POT DECLANȘA

 încălcarea obligației de cooperare loială - instanța de la Luxemburg invocă deseori acest tip de
încălcare la solicitarea Comisiei Europene
 încălcarea unei obligații pozitive de a asigura eficiența UE – instanța de la Luxemburg apreciază
că ne găsim într-o astfel de situație în cazul în care un stat membru nu-i sancționează pe cei care
încalcă dreptul UE la fel de exigent cum îi sancționează pe cei care încalcă dreptul național
 instituțiile unui stat membru nu-și îndeplinesc obligațiile stabilite prin dreptul UE –
neîndeplinirea obligației de notificare (=notificarea transpunerii unei norme => absența
transpunerii directivei privind restructurarea și insolvența); neconformitatea conduitei instituțiilor
=> neaplicarea legislației în sensul neîndeplinirii obligațiilor
 aplicarea greșită sau necorespunzătoare a dreptului UE – legislația liberei circulației a mărfurilor
(interzise taxe vamale, dar și taxele cu efect echivalent taxelor vamale) => într-o astfel de situație,
legislația nu coincide cu practica

MODALITĂȚIILE DE DECALNȘARE A PROCEDURII

 Comisia declanșează procedura ca urmare a sesizării unui resortisant a unui stat membru sau din
proprie inițiativă
 Comisia se autosesizează
 sesizarea acesteia poate fi făcută de către orice persoană fizică sau juridică

PROCEDURA PRIVIND CONSTATATREA ÎNCĂLCĂRII OBLIGAȚIEI

1. Negocierea din etapa pre-contencioasă dintre cele două executive (european-național)
2. Notificarea oficială cu privire la respectiva încălcare

-14-
 3. emiterea unui aviz-motivație din partea Comisiei
4. Etapa finală – sesizarea Curții de către Comisie
 etapa pre-contencioasă conține alte subetape:
a) scrisoarea de notificare formală de la Comisie la statul membru
b) observațiile statului membru
c) avizul motivat al Comisiei cu privire la conduita statului membru
d) răspunsul statului care poate fi de conformare sau nu
 etapa contencioasă => Comisia î termen de o lună înaintează cazul CJUE, acestea formulează o
hotărâre pe care statul membru trebuie să o aplice; trialogul încetează
 efectele hotărârii => constatarea existenței încălcării unor norme ale UE, statului membru în
cauză revenindu-i obligația de a ajunge la o conduită conformă

-15-
 20.11.2019

CURS 7

POLITICA COMERCIALA COMUNA

 Piata interna a UE = acel spatiu in cadrul caruia statele membre desfasoara activitati economico-
financiare si nu numai; aceasta presupune, cu precadere, pe de-o parte, inlaturarea taxelor vamale
dintre statele membre si pe de alta parte, instituirea unor taxe vamale comune intre statele
membre si statele terte (norme de tipul regulamentelor).
 Practicile comerciale neloiale: dumpingul, subventiile, contrafacerea produselor si obstacolele
in calea comertului (obstacole la comert)
 SEDIUL MATERIEI: Regulamentul UE 2015/478 privind regimul comun aplicabil importurilor
 Potrivit acestui regulament, importurile in Uniune de produse originare din state terte, sunt libere
=> nu sunt supuse niciunei restrictii de ordin cantitativ
 Cu toate acestea, regulamentul nu exclude posibilitatea instituirii unor masuri de salvgardare
(protejare)
 Produsele textile – cad sub incidenta aplicarii regulamentului UE 2015/936.
 Produsele originare din anumite tari terte ACP (Africa, Caraibe, Pacific) – cad sub
incidenta unor acorduri (ex: acordul cafelei); se aplica regulamentul 2015/755.
 Regulamentul 2015/478 – regulamentul privind importurile – regasim anumite proceduri
aplicabile importurilor:
1. Procedura de informare si de consultare (corelative) => chiar daca importul in Uniune
al produselor este liber (nu este supus niciunei restrictii cantitative), statele membre, au
obligatia de a informa Comisia in cazul in care evolutiile inregistrate ar putea impune
recurgerea la unele masuri de supraveghere sau de salvgardare; informarea trebuie sa
cuprinda dovezile referitoare la evolutia importurilor si anume:
 volumul importurilor, in special in cazul in care acestea au crescut
semnificativ;
 Informatiile referitoare la preturile importurilor;
 Informarea trebuie sa se refere la impactul pe care aceste produse il au asupra
producatorilor din Uniune. Comisia transmite aceasta informare tuturor statelor
membre
 Pe baza informatiilor statele membre se consulta si adopta masuri care sa
permita prevenirea unor situatii nefavorabile economiei UE.

-16-
 2. Procedura de Ancheta => se refera la faptul ca anterior aplicarii oricarei masuri de
salvgaradare se stabileste daca importurile anumitor produse sunt de natura sa ameninte
sau sa produca un prejudiciu grav producatorilor din cadrul Uniunii (distorsionarea
functionarii pietei interne); in stabilirea unei eventuale distorsionari a pietei UE sunt
avute in vedere urmatoarele aspecte:
 Volumul importurilor
 Pretul importurilor
 Impactul asupra producatorilor
 Alti factori
3. Masuri de salvgardare (masurile de supraveghere) => au o perioada de valabilitate
limitata, acestea mergand pana la 6 luni in cadrul carei perioade statele membre trebuie
sa faca dovada ca premergator s-au conformat unor actiuni intreprinse atat la nivel
national, cat si la nivel unional; supravegherea se deruleaza in temeiul unui document de
supraveghere valabil pe teritoriul intregii UE, indiferent de statul care il elibereaza.
Documentul de supraveghere se foloseste atata timp cat regimul de liberalizare a
importurilor ramane in vigoare pentru tranzactiile in cauza (pe baza unei autorizatii de
import). Masurile de salvgardare se adopta atunci cand se constanta iminenta producerii
unui pejudiciu grav producatorilor din cadrul uniunii => in acest sens, Comisia, la
cererea unui stat membru sau din proprie initiativa, pentru a apara interesele UE, are
urmatoarele posibilitati:
 Poate sa reduca perioada de valabilitate a documentelor de supraveghere
 Poate sa modifice regimul de import al produsului respectiv, conditionand
punerea sa in libera circulatie de prezentarea unei autorizatii de import care
urmeaza a fi acordata in conformitate cu prevederile si in limitele stabilite de
Comisie. La nivelul Comisiei, trebuie avute unele aspect, in cazul in care se
recurge la contingentare (cantitati pe o unitate de timp) Este vorba despre
interesul de a mentine pe cat posibil fluxul schimburilor comerciale
traditionale; volumul contractelor care au fost incheiate in confirmitate cu
modalitatile normale existente anterior aplicarii unor masuri de salvgardare. Nu
trebuie compromisa atingerea scopului avut in vedere prin stabilirea
contingentului.

 Regimul exporturilor: sediu derivate al materiei => regulamentul UE 2015/479, privind

instituirea unui regim comun aplicabil exporturilor
 Exporturile UE destinate unor tari terte sunt libere ca si importurile.
 Nu fac obiectul niciunei restrictii cantitative (cu exceptia acelor exceptii prevazute de regulament)

 Procedura de informare si de consultare: in cazul in care, pe piata interna se inregistreaza o

evolutie exceptionala, un stat membru estimeaza ca este necesara adoptarea unor masuri de
salvgardare, acesta informeaza comisia care la randu-i avertizeaza celelalte state membre pentru a
stabili in mod concret situatia economica si comerciala existente, comisia poate solicita statelor
membre sa-i furnizeze informatii statistice privitoare la evolutia Pietei unui anumit produs si sa
supravegheze in acest scop exporturile potrivit legislatiilor nationale si procedurilor stabilite de
Comisie.

-17-
 Pentru a preveni o situatie critica determinata de lipsa unor produse esentiale sau pentru
remedierea unei astfel de situatii si in cazul in care interesele UE impun o actiune imediata,
Comisia ca si in cazul anterior, la cererea unui stat membru sau din proprie initiativa, cu luare in
considerare a naturii produselor (perisabile) si a celorlalte particularitati ale tranzactiilor
respective, poate conditiona exportul unui produs (de natura agro-alimentara) de prezentarea unei
autorizatii de export
 Aceasta poate fi limitata la anumite destinatii si la exporturile din anumite regiuni ale UE, fara a
afecta produsele care se gasesc in deplasare spre frontierele UE
 Comisia poate adopta masuri corespunzatoare pentru a permite punerea in aplicare a
angajamentelor internationale asumate de UE si de statele membre
 Decizia instituirii restrictiilor, cantitative la export, trebuie adoptata, tinandu-se seama pe de o
parte de volumul contractelor care au fost incheiate in conditii normale adica anterior instituirii
unei masuri de salvgardare fara a fi compromisa atingerea scopului propus
 Pe intreaga durata a mentinerii unei astfel de masuri, comisia are posibilitatea, fie la solicitarea
unui stat membru, fie din proprie initiative sa analizeze efectele acestei masuri si bineinteles sa
stabileasca daca aplicarea masurii este necesara in continuare

-18-