Sectorul bugetar

În decembrie 2009 existau 1,4 milioane de posturi pentru angajații din sectorul bugetar, din care erau
ocupate numai 1,29 milioane de posturi[43]. Legea salarizării unitare a bugetarilor, intrată în vigoare la
data de 1 ianuarie 2010, prevede ca raportul între salariul minim pe economie și cel mai mare salariu din
sistemul bugetar sa fie de maximum 1 la 12, unde 12 este nivelul salarial al președintelui României[44].
Aceasta în condițiile în care în acest sector există discrepanțe salariale semnificative — există salarii care
trec de 14.000 de lei pe lună (3.300 de euro)[44]. Legea mai prevede ca ponderea din Produsul Intern
Brut (PIB) a cheltuielilor cu salariile bugetarilor să fie redusă progresiv de la 9,4% în 2009 la 8,7% în 2010,
la 8,16% în 2011, la 7,88% în 2012, 7,58% în 2013, 7,34% în 2014 și 7% pentru 2015 și anii următori[44].

În anul 2009, veniturile totale la bugetul consolidat au reprezentat 32,1% din PIB, România ocupând
ultimul loc în UE, față de Bulgaria - 36,9% din PIB, Ungaria - 45,8%, Cehia - 40,3% și Polonia - 37,4%[45].

În august 2009, omul de afaceri Dinu Patriciu (cel mai bogat român în anul 2007[46]) declara că, după
opinia lui, ar trebui disponibilizați circa 600.000 de bugetari: „Înainte de 1989 raportul era de circa un
bugetar la 40 de locuitori. Acum există un bugetar la 13 locuitori, în timp ce în economiile cu adevărat
eficiente media este de un bugetar la aproape 75 de locuitori”[47].

În mai 2010 în sistemul public erau angajați 1,36 milioane de bugetari, în timp ce în sectorul privat
existau 2,94 milioane de angajați, numărul total de salariați din economie fiind de 4,3 milioane[48]. Tot
atunci, în economie erau plătite lunar, în medie, salarii de 8,34 miliarde lei, din care 3,04 miliarde lei în
sectorul bugetar și 5,3 miliarde lei în sectorul privat, salariile medii ale bugetarilor fiind cu 24% mai mari
decât cele ale angajaților din sectorul privat[48].

Cheltuielile totale salariale prinse în bugetul pentru anul 2010 au fost de 10,7 miliarde de euro (9,3% din
PIB)[49]. În învățământ lucrează 360.000 de bugetari, adică profesori și personal auxiliar, iar cheltuielile
totale ale statului cu salariile sunt de circa 2,7 miliarde euro anual[49]. În sistemul de sănătate lucrează
aproximativ 260.000 de angajați pentru care sunt cheltuite fonduri în valoare totală de 1,9 miliarde
euro[49]. În sistemele „speciale” (servicii secrete), de siguranță publică și apărare lucrează aproximativ
260.000 de bugetari, pentru care se cheltuie aproximativ 4 miliarde de euro[49]. În administrația publică
locală și centrală lucrează 325.000 de angajați civili care consumă anual circa 2,1 miliarde de euro[49]. În
companiile de stat lucrează aproximativ 400.000 de salariați[49].

În anul 2010 urmează să fie concediați 70.000 de angajați, iar până în 2015, peste 300.000 de bugetari își
vor pierde locurile de muncă[43].
În anul 2009, primele 45 de companii controlate de statul român au avut afaceri de circa 10 miliarde de
euro, au avut 200.000 de angajați, și au avut în total pierderi de 70 de milioane de euro[50].

Transporturile

Articol principal: Transporturile în România.

România dispune de 81.693 kilometri de drum public. Aproape 60.000 de kilometri sunt de drum vechi și
plin de gropi, iar 22.865 km au trecut printr-un proces de modernizare, cea mai mare parte cu
îmbrăcăminți asfaltice de tip greu și mijlociu. Investițiile realizate nu garantează însă șoferilor o călătorie
fără griji, pentru că jumătate dintre aceste suprafețe refăcute sunt deficitare și au durata de serviciu
depășită[51].

Din totalul de drumuri, 16.600 sunt drumuri naționale, în jur de 35.000 km sunt drumuri județene și
29.843 km - drumuri comunale. România dispune, în prezent (aprilie 2009), de numai 281 kilometri de
autostradă. Cele mai multe drumuri din țară sunt de două benzi și doar 1.280 km dispun de patru benzi
de circulație[51].

România ocupă locul 123 la capitolul calitate a drumurilor, într-un top realizat de Forumul Economic
Mondial (FEM)[52]. Înaintea României apar țări ca Albania, Bulgaria, statele asiatice Kârgâzstan și
Cambodgia și statele africane Burundi, Tanzania și Zambia[52].

Investițiile României în infrastructură feroviară sunt mult în urma celor mai multe dintre țările
europene[53]. În ultimii zece ani s-au primit doar 8-10% din necesarul de bani pentru dezvoltarea și
modernizarea infrastructurii feroviare[53]. România dispune de 10.785 kilometri de cale ferată, din care
doar 4.000 kilometri sunt electrificațî[51].

Resursele naturale

Sare

Rezervele de sare ale României sunt estimate la circa 400 milioane tone, marele avantaj al acesteia fiind
calitatea.[54] În anul 2007 se exploatau în jur de 2,6 milioane de tone sare anual, din care 1,6 milioane
de tone sare saramură, folosită exclusiv în industria chimică.[54] Alte 900.000 de tone sunt sare gemă
(exploatată din rocă), folosită în general la deszăpezirea drumurilor pe timp de iarnă, diferența de circa
100.000 de tone fiind reprezentată de sarea cristalizată, cea care intră în consumul alimentar.[54]
România exporta în anul 2007 aproape 30% din ceea ce exploata.[54] Singura companie producătoare
de sare din România este Salrom.