1. UNITATEA DE STUDIU I.

STATUL ŞI NORMA JURIDICĂ

I.1. STATUL
I.1.1. Noţiunea de stat
I.1.2. Elementele statului
I.1.3. Forma statului

I.2. DREPTUL. NORMA JURIDICĂ

I.2.1. Noţiunea de drept
I.2.2. Noţiunea de normă juridică
I.1.1. NOŢIUNEA DE STAT
Stat - esentiala pentru dezvoltarea societatii, evolutie continua
- latina = status, diferite acceptiuni: juridic, sociologic, filozofic, politic
sens larg: entitate politică existentă pe un teritoriu, unde se află o anumită populaţie
asupra căreia se exercită puterea de stat
sens restrâns: ansamblul autorităţilor publice care, deținând monopolul asupra creării şi
aplicării dreptului, a cărui respectare o poate garanta prin forţa sa de constrângere, asigură
organizarea şi conducerea societăţii

I.1.2. ELEMENTELE STATULUI

TERITORIUL - spaţiul geografic asupra căruia se exercită suveranitatea; delimitat de
frontiere, alcătuit din sol, subsol, ape și coloana de aer de deasupra acestora.
POPULAŢIA - totalitatea persoanelor care se află pe un anumit teritoriu
PUTEREA DE STAT
Puterea legislativă: Parlament
Puterea executivă: Guvern şi Preşedinte
Puterea judecătorească: instanţele judecătoreşti

STATUL ŞI NORMA JURIDICĂ

I.1.3. FORMA STATULUI
Forma de guvernământ: republica şi monarhia
Structura de stat: unitar şi federal
Regimul politic: monocratice, oligarhice şi democratice

I.2.1. Noţiunea de drept

DREPTUL - asigură cadrul legal pentru desfăşurarea tuturor activităţilor
- fenomen social complex
- latina = directus
DREPTUL - totalitatea normelor juridice generale şi obligatorii, elaborate, instituite şi
recunoscute de către stat în vederea reglementării relaţiilor sociale, respectarea acestor norme
putând fi impusă la nevoie prin forţa de constrângere a statului.
Sistemul juridic – cuprinde fenomene juridice, totalitatea normelor juridice, structurile
instituţionale juridice create pentru aplicarea acestora, conştiinţa juridică
Sistemul dreptului - de origine romano-germană, organizat în ramuri de drept şi instituţii
juridice
DREPTUL
Sensuri - drept obiectiv
- drept subiectiv
- drept ca ştiinţă
Sistemul juridic - toate fenomenele juridice, conştiinţa juridică, structurile instituţionale
juridice create pe baza dreptului

Ramura de drept - ansamblul distinct de norme juridice, legate organic între ele, care
reglementează relaţii sociale cu acelaşi specific (Dreptul comercial, Dreptul civil, Dreptul penal,
Dreptul muncii)

Instituţia juridică - totalitatea normelor juridice care reglementează o anumită categorie,

o grupă unitară de relaţii sociale (contractul, proprietatea)

Principiile fundamentale - stau la baza normelor juridice ce alcătuiesc o ramură juridică

(principiul legalităţii, principiul libertăţii şi egalităţii, principiul echităţii şi justiţiei, principiul
responsabilităţii)

STATUL ŞI NORMA JURIDICĂ

Norma juridică = regulă de conduită socială, generala, impersonala si obligatorie, a carei respectare
poate fi asigurata, la nevoie, cu ajutorul fortei de constrangere a statului

I.2.2.1. Trăsăturile normei juridice

Caracter social - ordonează şi reglementează relaţiile interumane şi diversitatea activităţilor
care se desfăşoară în cadrul societăţii
Caracter general şi impersonal - nu se adresează unui singur individ, ea se adresează tuturor
membrilor colectivităţii
Caracter prescriptiv (tipic) - conduita impusă pentru o situaţie determinată este una standard
Caracter obligatoriu - trebuie respectata, avand un caracter imperativ
Caracter sancţionator - nerespectarea normei juridice atrage de cele mai multe ori o sancţiune
Caracter imprescriptibil - se aplică ori de câte ori situaţia o cere
Structura normei de drept
FORMA sub care norma juridică este redactată
titluri capitole secţiuni articole alineate litere puncte teze
ARTICOLUL – cea mai importantă parte a structurii tehnico-juridice a normei de drept
Structura logico-juridică
D
S
I
P
O
S
I
T
C
N
A Z
T
I
E
N
U
M
R
O
N
Z
E
T
O
P
I
A
A
A
A
I
n
i
c
e
r
p
(
s
m
u
j
o
J
D
I
R
U
c
i
d
t
,
n
o
a
t
,
i
r
C
I
o
c
(
u
d
n
e
p
s
r
a
t
c a
t
i
i
r
A
p
e
n
a
o
s
r
d
u
e
m
r
t
z
i
d
o
s
p )
t
a
)
i
e
Acţiunea normelor juridice în timp, spaţiu şi asupra persoanelor
Acţiunea normelor juridice în timp:
-intrarea în vigoare: articolul 78 din Constituţie: legea se publică în Monitorul Oficial al
României şi intră în vigoare la 3 zile de la publicare sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei
- se aplică numai pentru viitor: principiul neretroactivităţii
- ieşirea din vigoare: încetează să îşi mai producă efectele ca urmare a apariţiei unei norme
juridice noi; abrogarea şi căderea în desuetudine

Acţiunea normelor juridice în spaţiu:

- principiul teritorialităţii
- excepţia extrateritorialităţii
Acţiunea normelor juridice asupra persoanelor - o distincţie între mai multe categorii de
indivizi care locuiesc pe teritoriul unui stat în funcţie de cetăţenie: cetăţeni, străini şi apatrizi
Organizarea formală a normelor juridice. Izvoarele de drept
IZVOR DE DREPT
- în sens material: condiţiile sociale, economice, politice, culturale care conturează
existenţa unei comunităţi și influenţează voinţa generală, inclusiv dreptul;
- în sens formal: forma în care se manifestă voinţa generală pentru a deveni obligatorie
pentru individ şi societate.

LEGEA – principal izvor de drept

- act normativ al puterii legislative (Parlament), elaborat
după o anumită procedură, reglementează cele mai importante relaţii sociale, are forţă juridică
superioară faţă de celelalte acte normative
- clasificare Constituţia = legea fundamentală
legi constituţionale
legi organice
legi ordinare
STATUL ŞI NORMA JURIDICĂ
Acte normative subordonate legii
- Decrete ale Presedintelui Romaniei cu caracter normativ
- Ordonanţele Guvernului
- Ordinele cu caracter normativ şi instrucţiunile miniştrilor
- Decizii, dispoziţii, hotărari ale Administratiei Publice Locale
-Tratatele, acordurile şi convenţiile internaţionale incheiate de România

Cutuma - regulă de conduită formată spontan, ca urmare a aplicării sale repetate, timp
îndelungat, de către o colectivitate umană; aplicabilitate restrînsă
Doctrina – totalitatea părerilor, opiniilor, interpretărilor juriştilor, a specialiştilor în drept
Jurisprundenţa – totalitatea hotărîrilor judecătoreşti
 2. UNITATEA DE STUDIU II. RAPORTUL JURIDIC
II.1. Noţiune
II.2.Trăsăturile raportului juridic
II.3. Elementele raportului juridic
II.4. Formarea, modificarea şi încetarea raporturilor juridice

RAPORTUL JURIDIC
II.1. Noţiune

- Sens larg - Relaţie socială reglementată de o normă juridică

- Sens restrâns - Relaţie socială reglementată de o normă juridică, a cărei formare,
modificare sau stingere este determinată de un fapt juridic, în cadrul căreia părţile sunt titulare de
drepturi şi obligaţii, realizarea acestora fiind uneori realizată prin forţa de constrîngere a statului
II.2. Trăsăturile raportului juridic
- Social - se stabileşte întotdeauna între oameni
-Ideologic - expresia unei ideologii sociale filtrată prin conştiinţa legiuitorului
- Istoric - reflectă într-o anumită măsură timpul istoric
-Valoric - promovează valorile esenţiale pe care se bazează ordinea de drept şi
funcţionarea societăţii
-Dublu – voliţional - o relaţie care se desfăşoară pe baza voinţei statului, a legiuitorului şi
a voinţei părţilor implicate într-o situaţie concretă

II.3. Elementele raportului juridic - subiecte, conţinut, obiect

II.3.1. Subiectele raportului juridic

S
R
P
E
N
A
O E
N
J
S
E
C
Z
I
F
U
B
D
R T
L
E
T
O
P
A
R
e
c
n
r
t
s
-
a
i
u m
o
e
n
L
U
,
a
p
-
e
a
s
c
i
l
b
u e
t
a
v
i
r
p
I
a
r
t
s
u
c
-
d
e
J
i
U
,
l
n
D
R u
t
a
s
I
.
n
i
r
C
o
M
a
v
d
l
a
z
i
r
t
p
P
F
D
R
J
U
T
C
A
j
r
M
I
N
V
E
)
t
(
v
n
p
e
lid
R
X
D
E
T
I
C
P
A
U
z
f
o
n
-
l
u
p
d
a
t
c
r
x
e
i
s
j
/
g
b
P
A
C
T
I
P
A
C
E
L
O
F
T
N
I
A
S
-
a
u
t
i
p
d
e
n
A
E
T
p
l
n
a
o
s
e
r
D
I
R
U
J
f
z
i
/
r
e
u
j
d
c
u
a
v
t
p
e
i
r
d
s
A
i
l
b
t
a
g
o
T
I
E
D

u
m
o
a
c
C
I
a
e
d
i

II.3.2. Conţinutul raportului juridic

DREPTUL SUBIECTIV - prerogativa recunoscută de lege subiectului activ al
raportului juridic de a pretinde o anumită conduită de la subiectul pasiv, comportament
corespunzător cu dreptul pe care subiectul activ al raportului juridic îl are.
- clasificare:
- întinderea efectelor: absolute şi relative
- conţinut: patrimoniale şi nepatrimoniale
OBLIGAŢIA - îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic de a avea o anumită
conduită faţă de subiectul activ al acestuia, conduită concretizată în a da, a face (a acţiona) sau
de a nu face (a nu acţiona).
- clasificare: pozitive (a da, a face) şi obligaţii negative (a nu face).
II.3.3. Obiectul raportului juridic
Obiect principal - conduita pe care trebuie să o aibă subiectele în relaţia juridică
concretă, în conformitate cu drepturile şi obligaţiile ce le revin
- se poate concretiza într-o atitudine activă (a da, a face) sau într-una pasivă (a nu face)
- Obiect secundar - bunuri

II.4. Formarea, modificarea şi încetarea raporturilor juridice

UNITATEA DE STUDIU III.
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ
III.1. Noţiune
III.2. Principiile răspunderii juridice
III.3. Funcţiile răspunderii juridice
III.4. Condiţiile răspunderii juridice
III.5. Formele răspunderii juridice
III.1. NOŢIUNE
- sens restrans o formă de răspundere socială reglementată prin intermediul normelor
juridice emise de către stat, a căror respectare este asigurată, la nevoie, prin coerciţie statală
- sens larg: conduita ilicită a persoanei (infracţiuni, delicte civile, abateri disciplinare,
contravenţii) determină aplicarea sancţiunii prevăzute de lege
III.2. PRINCIPIILE RĂSPUNDERII JURIDICE
- legalităţii răspunderii: în condiţiile şi cazurile prevăzute de lege
- răspunderii pentru fapta săvîrşită cu vinovăţie
- răspunderii personale: revine celui efectiv vinovat de comiterea faptei
- unicităţii răspunderii: se angajează pentru o singură faptă săvârşită, generând o
singură sancţiune
- justeţea sau proporţionalitatea răspunderii: corelarea răspunderii, a pericolului ei
social sau a întinderii pagubei, a formei de vinovăţie
- umanismului răspunderii penale: sancţiunea are un rol educativ şi vizează reintegrarea
socială a acestuia
- perseverenţei prin răspundere: sancţionarea celui vinovat are rolul de a preveni
săvârşirea în continuare a unor fapte ilegale
- celerităţii sau operativităţii tragerii la răspundere: aplicarea sancţiunii trebuie să fie
cât mai aproape de cel al comiterii faptei

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ
III.3. FUNCŢIILE RĂSPUNDERII JURIDICE

- preventivă: descurajează încălcarea normelor juridice.

- sancţionatoare: aplicarea unei sancţiuni
- educativa: indreptarea conduitei anti-sociale a faptuitorului
III.4. CONDIŢIILE ANGAJĂRII RĂSPUNDERII JURIDICE
1. fapta ilicita
2. prejudiciul
3. legatura de cauzalitate
4. vinovatia
1. fapta ilicită (acţiune sau inacţiune) - o încălcare a normelor juridice
- acţiunea: atitudinea activă a autorului faptei ilicite sancţionată pentru că s-a
manifestat într-o conduită care interzice subiectului de drept să acţioneze, obligându-l la o
abţinere
- inacţiunea: conduită de abţinere sau omisiune de la realizarea unei acţiuni,
cerută de lege persoanei obligate să o săvârşească

2. prejudiciul sau rezultatul socialmente dăunător (material sau moral)

- efectul sau consecinţa care decurge din săvârşirea faptei ilicite
- material: transformări în lumea materială care pot fi evaluate în bani
- moral: rezultatul necuantificabil în bani al unei fapte ilicite
3. legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu: ansamblu de fenomene legate între ele
care determină sau condiţionează producerea unui fenomen
4. vinovăţia (intenţie sau culpă)
- atitudinea psihică a subiectului de drept faţă de fapta săvârşită şi de rezultatul
acesteia
- intenţie persoana prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui sau deşi
nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui
- culpă prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că el
nu se va produce sau nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă

III.5. Formele răspunderii juridice

- penală: are ca temei infracţiunea, obiectiv prevenirea săvârşirii faptelor penale

- administrativă:
- contravenţională: săvârşirea unei contravenţii, pericol social mai redus decât
infracţiunea
- disciplinară: încălcărea unor drepturi şi a neexecutării sau executării
necorespunzătoare a unor obligaţii în cadrul desfăşurării relaţiilor în administraţia publică
- disciplinară: încălcarea normelor de disciplină a muncii de către angajaţii unei unităţi,
prin săvârşirea unei abateri disciplinare
- civilă (patrimonială) producerea unei pagube de natură materială
- delictuală o persoană cauzează alteia un prejudiciu prin fapta sa ilicită
- contractuală intervine ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare
sau cu întârziere a obligaţiilor contractuale de către una dintre părţi
UNITATEA DE STUDIU IV.
DREPTUL DE PROPRIETATE
IV.1. Noţiune
IV.2. Obiectul dreptului de proprietate
IV.3. Formele dreptului de proprietate
IV.4. Atributele dreptului de proprietate
IV.5. Dobândirea dreptului de proprietate
IV.6. Apărarea dreptului de proprietate
IV.1. NOŢIUNE
Proprietatea - însuşirea de către oameni a diferitelor bunuri ale naturii, înăuntrul
şi cu ajutorul acestor forme sociale
- sens larg: deţinere exclusivă a unui bun de către o persoană şi posibilitatea de a-l
folosi potrivit bunului plac, în limitele legii.
- sens restrâns: drept real, exclusiv, absolut şi perpetuu, care poate fi apărat la
nevoie prin intermediul justiţiei.
Dreptul de proprietate „acel drept real care conferă titularului său dreptul de a
întrebuinţa un bun potrivit naturii sau destinaţiei sale, de a-l folosi şi de a dispune de el, în mod
exclusiv şi perpetuu, în cadrul şi cu respectarea dispoziţiilor legale”.

IV.2. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE - BUNURILE

Clasificarea bunurilor
- modul de percepere al bunurilor: corporale şi incorporale
- regimul stabilit de lege: publice sau private
- caracteristicile lor fizice: mobile şi imobile
- natura lor: divizibile sau indivizibile
- voinţa omului: principale sau accesorii
IV.3. Formele dreptului de proprietate
1. Proprietatea publică „dreptul de proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi
administrativ-teritoriale asupra bunurilor care prin natura lor sau prin declaraţia legii sunt de
uz ori de interes public, cu condiţia să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege”
(art.858 Cod civil).
Bunurile proprietate publică - stabilite prin lege organică: bogăţiile de interes
public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional,
plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental
Regim special: inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile
2. Proprietatea privată „dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod
absolut, exclusiv şi perpetuu, în limitele stabilite de lege” (art. 555 Cod civil).
Obiect - bunurile de uz sau de interes privat aparţinând persoanelor fizice,
persoanelor juridice private sau publice, inclusiv bunurile care aparţin domeniului privat al
statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale (art. 553 alin. 1).
- în circuitul civil, putând fi dobândite în orice mod prevăzut de lege.

IV.4. Atributele dreptului de proprietate

- Posesia – dreptul de a detine un bun, potrivit naturii sale;
- Folosinţa – dreptul de a întrebuința și de a se bucura de foloasele pe care un bun le
poate produce (fructe, venituri);
- Dispoziţia – dreptul de a dispune de bun în funcţie de nevoile personale (vânzare,
consumare, închiriere, împrumut), în condiţiile legii.
Posesia şi efectele sale
„exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către
persoana care îl stăpâneşte şi care se comportă ca un proprietar” (art. 916 Cod civil).
Efectele pe care legea le stabileste pentru faptul posesiei:
 - posesorul poate dobândi proprietate asupra bunului posedat sau asupra fructelor
produse de acesta;
- în cazul bunurilor mobile, posesorul lor este prezumat proprietar până la proba
contrarie;
- în situaţia în care un bun mobil nu aparţine nimănui, în condiţiile legii, posesorul
său devine proprietarul acestuia.
Vicii: Discontinuitatea, Violenţa, Clandestinitatea, Precaritatea

IV.5. Dobândirea dreptului de proprietate

- convenţie, contract între proprietarul bunului şi alte persoane.
- moştenirea: moştenitorii primesc de la predecesorul lor dreptul de proprietate asupra
bunului sau bunurilor pe care acesta le deţinea în timpul vieţii
- accesiunea: proprietarul unui bun devine şi proprietarul a tot ce se alipeşte cu bunul ori
se incorporează în acesta
- uzucapiunea: dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun imobil sau mobil
după folosirea acestuia un timp îndelungat
- posesia de bună-credinţă: în cazul bunurilor mobile
- ocupaţiunea: posesorul unui bun mobil care nu aparţine nimănui devine proprietarul
acestuia de la data intrării în posesie, cu respectarea legii
- tradiţiunea: predarea efectivă, materială, a unui bun noului proprietar.
- hotărâre judecătoreasca: act prin care instanţa de judecată stinge un conflict juridic.

IV.6. Apărarea dreptului de proprietate

- prin actiuni in justitie (cereri de chemare in judecata)
Direct:
acţiunea în revendicare - instrumentul prin care proprietarul unui bun poate să
îl revendice de la posesorul său sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept
Indirect:
acţiunea posesorie - împotriva oricărei persoane care ar tulbura în mod direct
exercitarea posesiei asupra unui bun
UNITATEA DE STUDIU V.
PROFESIONIŞTII ŞI FONDUL DE COMERŢ
V.1. RAPORTUL JURIDIC DE AFACERI
V.2. PERSOANE PARTICIPANTE LA RAPORTUL JURIDIC DE AFACERI ÎN
DREPTUL ROMÂN
V.3. FONDUL DE COMERŢ

PROFESIONIŞTII ŞI FONDUL DE COMERŢ

V.1. RAPORTUL JURIDIC DE AFACERI

- drepturi şi obligaţii specifice pentru toate categoriile de persoane implicate

- principiul libertăţii comerţului:
- accesul la activitatea comercială nu poate fi îngrădit (excepţii)
- decăderea din dreptul de a fi comerciant: infractiuni
- incompatibilitate calitate de comerciant: funcţii publice
- fiecare comerciant este liber să îşi aleagă tipul de activitate comercială pe care
crede că o poate îndeplini cel mai bine
- limitări: monopoluri de stat, caracter ilicit sau imoral
V.2. PERSOANELE PARTICIPANTE
Persoanele fizice: să exercite activităţi considerate de lege ca având caracter
comercial ca pe o profesiune, în mod regulat şi în scopul obţinerii de profit
-1. întreprind activităţi comerciale ca o profesiune obişnuită
- chestiune de fapt, se poate dovedi cu orice mijloc de probă admis de lege
- două elemente în fiecare operaţiune comercială săvârşită de persoana fizică:
- un element de fapt (factum):
exerciţiul sistematic şi repetat al unor fapte de comerţ obiective
- element psihologic (animus):
intenţia de a deveni comerciant,
- 2. în nume propriu şi nu pentru o altă persoană
- 3. OUG nr.44/2008 procedura de înregistrare în Registrul Comertului şi de autorizare
a funcţionării şi regimul juridic al persoanelor fizice (Romania):
- Legea cu privire la cooperativele de intreprinzator (Legea nr.73/2001 Moldova)
- activitate economică - activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată
pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt
destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori
determinabili, în scopul obţinerii unui profit

PROFESIONIŞTII
- întreprindere individuală (RO+MD) - întreprinderea economică, fără
personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică;
- întreprindere familială (RO) - întreprinderea economică, fără personalitate
juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa;
- persoană fizică autorizată (RO) - persoana fizică autorizată să desfăşoare orice
formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa sa de muncă;
- cooperativele de productie (>5 pers.+productie); intreprinzator (agricultura
50%productie+50%prestatii proprii membri) si consum Moldova
Conditii pt persoana fizica sa devina PFA/intreprindere individuala:
a) a împlinit vârsta de 18 ani (RO) sau 16 ani (MD)
b) nu a săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc
disciplina financiar-fiscală, de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;
c) are un sediu profesional declarat in Romania/ Moldova;
d) declară pe propria răspundere că îndeplineste condiţiile din legislaţia specifică în
domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi al protecţiei muncii.
Caracteristici PFA (RO) + Intreprindere Individuala (Moldova):
- înregistrarea în Registrul Comertului (RO) / Camera Inregistrarii de Stat (MD) prin
rezoluţia motivata a directorului OJRC
- va ţine contabilitatea în partidă simplă
- poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, întreprinzători persoane fizice
titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu
alte persoane fizice sau juridice
- îşi poate desfăşura activitatea singur/a si pot angaja, în calitate de angajator, terţe
persoane cu contract individual de muncă, încheiat în condiţiile legii
- îşi desfăşoară activitatea folosind în principal forţa de muncă proprie şi aptitudinile sale
profesionale
- răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost
constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul său (Ro+Md)
- îşi încetează activitatea şi este radiată în caz de deces sau ca urmare a voinţei acesteia
- fara capital social (Ro+Md)

- V. 3. FONDUL DE COMERŢ

Delimitarea fondului de comerţ de patrimoniu şi întreprindere

Fondul de comerţ Patrimoniul

Patrimoniul Întreprinderea
ntreprinderea de afaceri
intreprinzatorului

Include bunurile afectate Include bunurile, drepturile A INTREPRINDE -

activităţii comerciale şi şi obligaţiile reprezintă
eprezintă o ACTIVITATE,
drepturile asupra acestora intreprinzatorului bazată
bazată pe organiz
organizarea
area
factorilor
factorilor de producţie,
producţie, pentru
a obţ
obţine profit
 Poate fi înstrăinat în tot sau în Poate fi înstrăinat în tot sau ----------------------
parte în parte

ELEMENTE INCORPORALE

ELEMENTE INCORPORALE ALE FONDULUI DE COMERT

1. FIRMA
- individualizează comercianţii; trebuie să prezinte caracter de noutate;
- cuprinde numele/denumirea comerciantului; se înregistrează în Registrul comerţului;
- poate fi înstrăinată numai împreună cu fondul de comerţ;
- conferă un drept patrimonial comerciantului.
2. EMBLEMA
- element de individualizare a comercianţilor cu activităţi de acelaşi gen; este reprezentată
de un semn sau o denumire distinctivă;
- - are caracter facultativ; se înregistrează în Registrul comerţului;
- poate fi înstrăinată şi separat de fondul de comerţ;
- - conferă un drept patrimonial comerciantului.
3. CLIENTELA:
- reprezintă persoanele care apelează constant la produsele/serviciile comerciantului;
- provoacă implicaţii directe asupra situaţiei economice a comerciantului (prin număr, calitate,
frecvenţă);
- se consideră transmisă numai împreună cu fondul de comerţ.
4. VADUL AFACERII:
- reprezintă aptitudinea afaceriide a atrage clientela (prin amplasare, preţuri practicate,
gama/calitatea produselor);
- poate fi transmis numai împreună cu fondul de comerţ.
5. DREPTURILE DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ
- reprezintă drepturi patrimoniale, au ca obiect:creaţii noi (invenţii, desene etc.),
semne noi (mărci, indicaţii de provenienţă, etc.)
- se înregistreaza (OSIM sunt drepturi exclusive de exploatare
UNITATEA DE STUDIU VI.

SOCIETĂŢILE

VI.1. Noţiune: apariţie, evoluţie, clasificare

VI.2. Înfiinţarea societăţilor

VI.3. Funcţionarea şi modificarea societăţilor

VI.4. Procedura reorganizării şi lichidării societăţilor

VI.1. NOŢIUNE, APARIŢIE, EVOLUŢIE, CLASIFICARE

- subiecte colective de drept al afacerilor, persoane juridice înfiinţate în vederea desfăşurării unei
activităţi aducătoare de profit
 - societatea este un contract în temeiul căruia două sau mai multe persoane se înţeleg să
pună în comun anumite bunuri pentru a desfăşura împreună o anumită activitate, în vederea
realizării şi împărţirii beneficiilor care vor rezulta
- contractul de societate este multilateral, cu titlu oneros, comutativ, consensual
- LEGEA 31/1990 (Ro) + Codul civil (Moldova) reglementează cinci tipuri de societăţi
comerciale, care se clasifică:
- natura lor: societăţi de persoane (SNC şi SCS), societăţi de capitaluri (SA şi
SCA)
- numărul membrilor: societăţi cu un singur membru societar (SRL),
societăţi cu maxim de membri (SRL), societăţi cu minim de membri (SA)
- împărţirea capitalului: societăţi pe acţiuni, societăţi cu părţi sociale
- după posibilitatea de a emite titluri: da (SA şi SCA), nu (SRL, SNC şi SCS)
- forma de răspundere limitată și nelimitată
- modul de împărţire a capitalului social

1. SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV (Ro+Md)

- societate ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea
nelimitată şi solidară a tuturor membrilor asociaţi, fiecare dintre asociaţi răspunde integral şi
solidar cu întregul său patrimoniu personal, pentru datoriile societăţii
2. SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ SIMPLĂ (Ro+Md)
- două categorii de asociaţi: comanditarii (împrumutătorii, răspund in limita aportului) şi
comanditaţii (comercianţii, răspund nelimitat)
3. SOCIETATEA PE ACŢIUNI (Ro+Md)
- capitalul social: împărţit în părţi egale şi în principiu indivizibile, numite acţiuni (hârtii de
valoare care constituie titlu ce atestă participarea la capitalul unei societăţi şi dau dreptul
deţinătorilor să primească un dividend, dacă firma obţine profit)
- acţionari, care răspund doar în limita aportului
- capital social: Ro=25.000 euro; Md=1.250 euro
4. SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ PE ACŢIUNI (Ro+Md)
-combinatie intre 2 si 3
5. SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ (Ro+Md)
- societate de persoane: părţile sociale nu sunt titluri negociabile
- societate de capitaluri: asociatul aduce o sumă de bani în cadrul societăţii, în raport cu care
îşi limitează riscul
- poate fi cu asociat unic, maxim 50 de asociati (Ro+Md)
- capital social: Romania=50 euro; Moldova=330 euro
VI.2. ÎNFIINŢAREA SOCIETĂŢILOR
Contractul de societate = actul constitutiv al societăţii cu personalitate juridica prin care asociaţii
se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, să desfăşoare o activitate comercială şi să împartă
beneficiile rezultate
3 etape - etapa consensuală
- etapa controlului justiţiei
- etapa publicităţii
aport social - în numerar
- în natură
- în industrie
 capitalul social - expresia valorică a totalităţii aporturilor asociaţilor care participă la
constituirea societăţii, divizat în acţiuni, părţi sociale sau părţi de interes; capital subscris şi
capital vărsat
Clauzele contractului de societate:
- de identificare a părţilor, a tipului de SC; sucursalele şi filialele
- caracteristicile societăţii: obiect, durată, capital social
- drepturile şi obligaţiile asociaţilor; dizolvarea şi lichidarea societăţii
Statutul:
- un act constitutiv suplimentar, impus de specificul societăţii
- dezvoltă principiile de organizare şi funcţionare a
Contract de societate + Statut = Act constitutiv al societăţii

VI.3. FUNCŢIONAREA ŞI MODIFICAREA SOCIETĂŢILOR

3 funcţii: A. deliberativă B. executivă C. de control
A. Adunarea Generală a Acţionarilor
- organ deliberativ şi de decizie HOTĂRÎRI
- formată din totalitatea asociaţilor
- ordinară sau extraordinară
Atribuţii: discută, aprobă sau modifică bilanţul, fixează dividendul cuvenit
asociaţilor/acţionarilor, alege administratorii şi cenzorii, se pronunţă asupra gestiunii
administratorilor, stabileşte bugetul de venituri şi cheltuieli şi programul de activitate pentru
exerciţiul financiar următor, înfiinţează sau desfiinţează sedii secundare (sucursale, agenţii)

B. Administratorii societăţii - îndeplinesc o funcţie executivă; una (administrator) sau mai

multe persoane fizice/juridice (consiliu de administraţie); sistem dualist – directorat sau consiliu
de supraveghere
C. Cenzorii societăţii - prevenirea situaţiilor care pot provoca falimentul, reducerea capitalului
social sau diminuarea patrimoniului, depistarea situaţiilor de încălcare a actului constitutiv,
abuzurile în activitatea administratorilor; cel puţin un contabil autorizat sau expert contabil

UNITATEA DE STUDIU VII.

TEORIA GENERALĂ A CONTRACTELOR
 
TEORIA GENERALĂ A CONTRACTELOR
VII.1. Definiția și evoluția noțiunii de contract
- art.1166 Cod civil: acordul de voinţă dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de
a constitui, modifica sau stinge un raport juridic
- latina contrahere (a trage împreună)
- dreptul român: un acord de voinţă dintre două persoane ceea ce trimite la interpretarea
raportului juridic ce ia naştere din perspectiva capacităţii juridice a persoanei (capacitatea de
execuţie).
- dreptul francez: acordul de voinţă creator de obligaţii numai în cazurile expres arătate de
legiuitor într-una din următoarele forme: verbală, scrisă sau remiterea obiectului contractului
(vânzarea, închirierea, mandatul şi societatea).
- dreptul englez: contract = o afacere şi rareori ca acord de voinţă.
- dreptul american contemporan: un instrument de schimburi economice:
 - clasic, negocieri prealabile, efectele sale fiind instantanee (de exemplu, cumpărarea unui
produs de consumaţie);
- relaţional, mare importanţă economică şi socială, încheierea sa fiind precedată de lungi
tratative şi negocieri, un număr considerabil de persoane.
VII.2. Încheierea şi executarea contractelor
- principiului libertăţii contractuale: în limitele generale, contractanţii pot stabili clauze
contractuale.
- forţă obligatorie între părţi, producându-şi efectele pe care acestea le-au dorit, singurele limite
sunt impuse de ordinea publică și bunele moravuri
- obligatoriu, clauze contractuale referitoare la: obligaţiile ce revin părţilor în derularea
contractului, livrarea mărfurilor, termene şi modalităţi de plată, clauze de inflaţie,
consolidarea preţului, mod de soluţionare a litigiilor.

Particularitățile specifice contractelor de afaceri:

- principiul consensualismului: orice contract se încheie în mod valabil prin simplul acord de
voință al părților contractante
- lipsa de formalism
- probele: orice mijloc de probă și prin mijloace specifice
- soluționarea litigiilor între comercianți: mediere si arbitraj comercial
VII. 3. Reguli generale privind încheierea contractelor
Încheierea contractelor în activitatea de afaceri:
1. Oferta şi acceptarea ofertei: contractul de afaceri este foarte complex şi de nenumărate ori
acesta este precedat de negocieri.
- Negocierea este invitaţia lansată de una din părţi de a trata conţinutul unui eventual
contract.
- - două principii contradictorii:
- libertatea părţilor de a desfiinţa acordul prealabil fără a antrena responsabilitatea
celui care a renunţat;
- există obligaţia ce revine părţilor de a se manifesta cu bună credinţă în cadrul
negocierii şi de a respecta „angajamentele de principiu”.
2. Momentul încheierii contractului: acceptarea făcută de beneficiar a fost primită de către
ofertant
Nu constituie acceptare atunci când:
- cuprinde modificări ale ofertei primite;
- nu cuprinde forma anume solicitată de ofertant;
- ajunge la destinatar după ce oferta a devenit caducă.
UNITATEA DE STUDIU VIII.
CONTRACTE SPECIALE
 
VIII.1 Contractul de vânzare
VIII.2 Contractul de mandat
VIII.3 Contractul de comision
VIII.4 Contractul de consignaţie
VIII. 5 Contractul de leasing
VIII.1 CONTRACTUL DE VÂNZARE
Definiţie: contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să
transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se
obligă să îl plătească.
Părţi contractante: vânzătorul și cumpărătorul
Conditii valabilitate
 a) Consimţământul: un act consensual, încheiat în momentul realizării acordului de voinţă
(efecte principale: transferul proprietăţii si riscul pieirii fortuite a bunului vândut).
b) Promisiunea de vânzare/cumpărare
c) Vânzări condiţionate
Vânzarea pe gustate: facultatea rezervată cumpărătorului de a-şi exprima consimţământul
său după ce va gusta marfa.
Vânzarea după mostră sau model: acord asupra calităţii mărfii, luând drept criteriu
determinant o fracţiune dintr-o cantitate mai mare, cumpărătorul îşi rezervă dreptul de a cumpăra
fracţiunea sau întreaga marfă.
Vânzarea pe încercate
d) Obiectul contractului orice fel de bunuri: mobile, imobile, corporale, incorporale, mărfuri,
titluri de credit
Preţul - echivalentul lucrului, apreciat în mod obiectiv de ambele părţi
contractante; determinat sau determinabil

Efectele contractului de vânzare

a) Obligaţiile vânzătorului
- Să transmită proprietatea bunului sau, după caz, dreptul vândut
- Predarea bunului
- Garanţia pentru evicţiune
- Garanţia pentru vicii
- Garanţia pentru buna funcţionare
b) Obligaţiile cumpărătorului
- Plata preţului
- Primirea lucrului

VIII.2. CONTRACTUL DE MANDAT

Definiţie: contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau
mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant

Părţi contractante: mandantul și mandatarul

Condiţiile de validitate
a) Consimţământul părţilor contract consensual
b) Capacitatea părţilor: mandatarul capacitatea de exerciţiu
c) Obiectul contractului: tratarea de afaceri în numele şi pe seama mandantului
d) Cauza (scopul) contractului de mandat
În practică, mandatul este exteriorizat printr-un înscris numit procură
 Felurile mandatului
- general: mandatarul este împuternicit să încheie orice acte juridice
- special: mandatarul este împuternicit să încheie un anumit act juridic
Efectele contractului de mandat
A. Obligaţiile mandatarului
1. să execute însărcinarea primită cu diligenţa unui bun proprietar, ca şi cum ar fi
afacerile sale
2. să dea socoteală despre gestiunea sa şi să remită mandantului tot ce a primit în
temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului
3. să încunoştiinţeze fără întârziere pe mandant despre executarea mandatului
B. Obligaţiile mandantului
1. să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare pentru executarea mandatului
2. este ţinut de obligaţia de plată a remuneraţiei convenite
3. să restituie cheltuielile făcute de mandatar pentru executarea mandatului

Încetarea contractului de mandat:

- îndeplinirea funcţiei sale juridice;
- revocarea mandatului de către mandant;
- expresă: declaraţie făcută în acest sens şi care trebuie să fie comunicată terţelor
persoane;
- tacită: dedusă din orice împrejurări care dovedesc voinţa mandantului de a
revoca mandatul încredinţat unei persoane
- renunţarea mandatarului;
- moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului.

VIII.3. CONTRACTUL DE COMISION

- definiţie: contract având ca obiect tratarea de afaceri de către comisionar pe socoteala
comitetului
- trăsături: consensual, bilateral, oneros, neputând fi revocat pe cale unilaterală
- părţi contractante: comisionarul şi comitentul
În raporturile dintre comisionar şi comitent se aplică regula mandatului
Comisionarul: plătit pentru serviciile făcute comitentului cu o sumă de bani, numită
comision, care se stabileşte fie sub forma unei sume fixe, fie procentual, calculat la cifra de
afaceri pe care o realizează comisionarul în raportul cu terţii
- părţile contractante: capacitate deplină de exercițiu

Efectele contractului de comision:

Obligaţiile comisionarului:
- să respecte dispoziţiile date de comitent, în limita puterilor conferite
- nu poate face operaţiuni de vânzare pe credit pe socoteala comitentului
 - să dea socoteală comitentului asupra îndeplinirii mandatului primit
- să-şi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă şi diligenţa unui profesionist
Obligaţiile comitentului:
- să plătească comisionul cuvenit comisionarului
-să restituie cheltuielile făcute de comisionar cu îndeplinirea însărcinării primite
Încetarea contractului de comision:
- revocarea împuternicirii de către comitent (până în momentul în care comisionarul a
încheiat actul cu terţul)
- renunţare la împuternicirea primită de către comisionar;
- moartea comitentului sau comisionarului;
- interdicţia comitentului sau comisionarului;
- insolvabilitatea sau falimentul părţilor.

VIII.4. CONTRACTUL DE CONSIGNAŢIE

- definiţie: convenţia prin care una din părţi, numită consignant, încredinţează celeilalte părţi,
numită consignatar, mărfuri sau obiecte mobile spre a le vinde pe socoteala consignantuluI;
varietate a contractului de comision care are ca obiect vânzarea unor bunuri mobile pe care
consignantul le-a predat consignatarului în acest scop, pentru serviciul său, consignatarul are
dreptul la o remuneraţie sau numai la suprapreţul obţinut din vânzare
- trăsături: consensual, bilateral, oneros, scris
- părţi contractante: consignant şi consignatar
-efectele contractului:
Obligaţiile consignantului: predarea consignatarului bunurile mobile care urmează să
fie vândut, restituirea cheltuielilor făcute de consignatar cu ocazia îndeplinirii însărcinării
primit, plata unei remuneraţii pentru consignatar
Obligaţiile consignatarului: luarea măsurilor necesare pentru păstrarea şi conservarea
bunurilor primite, asigurarea bunurilor ce i-au fost încredinţate la o societate acceptată de
consignant executarea mandatului dat de către consignant, răspundere asupra îndeplinirii
mandatului său
- încetarea contractului:revocarea de către consignant a împuterniciri, renunţarea la
mandat, insolvabilitatea sau falimentul părţilor.

VIII. 5. CONTRACTUL DE LEASING

- definiţie contractul în temeiul căruia o parte, denumită finanțator, transmite pentru o
perioadă determinată de timp dreptul de folosință asupra unui bun al cărui proprietar
este sau pe care îl va produce ori îl va achiziționa de la un terț furnizor, unei alte părți,
denumită utilizator, în schimbul plății periodice a unei sume de bani, denumită rată de
leasing, cu respectarea dreptului utilizatorului de a opta pentru cumpărarea, restituirea
sa ori continuarea folosirii acestuia
- trăsături: consensual, bilateral, oneros, cu executare succesivă, intuitu personae
- părţile contractante: locator/finanţator, utilizator/beneficiar
- tipuri de leasing: financiar şi operaţional
Redactarea contractului de leasing:
- arătarea părţilor participante la încheierea contractului (locator/finanţator şi utilizator);
- descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing;
- valoarea totală a contractului de leasing;
 - perioada de utilizare în sistem leasing a bunului;
- clauza privind obligaţia asigurării bunului.

Efectele contractului de leasing

Obligaţiile finanţatorului:
- să respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul potrivit necesităţilor;
- să încheie contracte de vânzare-cumpărare cu furnizorul desemnat de utilizato;
- să încheie contract de leasing cu utilizatorul;
- să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului;
- să îi garanteze utilizatorului folosinţa liniştită a bunului;
- să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing.

Obligaţiile utilizatorului:
- să recepţioneze şi să primească bunul la termenul stipulat în contractul de leasing;
- să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor;
- să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing;
- să respecte termenele de plată şi cuantumul ratelor de leasing;
- să suporte cheltuielile de întreţinere şi alte cheltuieli ce derivă din contractul de leasing;
- să îşi asume totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea directă a bunului;
- să nu împiedice finanţatorul în verificarea stării şi a modului de exploatare a bunului;
- să informeze finanţatorul, în timp util, cu privire la orice tulburare venită din partea unui terţ,
referitor la dreptul acestuia de proprietate;
- să nu modifice obiectul contractului fără acordul prealabil al finanţatorului;
- să restituie bunul, respectând prevederile contractuale.

Obligaţiile utilizatorului:
- să recepţioneze şi să primească bunul la termenul stipulat în contractul de leasing;
- să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să asigure
instruirea personalului desemnat să îl exploateze;
- să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fără acordul
finanţatorului;
- să respecte termenele de plată şi cuantumul ratelor de leasing;
- să suporte cheltuielile de întreţinere şi alte cheltuieli ce derivă din contractul de leasing;
- să îşi asume totalitatea obligaţiilor care decurg din: folosirea directă a bunului sau cazuri
fortuite pe întreaga perioadă a contractului în paralel cu plata ratelor de leasing până la
atingerea valorii contractului de leasing;
- să nu împiedice finanţatorul în verificarea stării şi a modului de exploatare a bunului;
- să informeze finanţatorul, în timp util, cu privire la orice tulburare venită din partea unui terţ,
referitor la dreptul acestuia de proprietate;
 - să nu modifice obiectul contractului fără acordul prealabil al finanţatorului;
- să restituie bunul, respectând prevederile contractuale.

Contractul de franciză „Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă

între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o
persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata
sau a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu”.
Contractul de franciză are următoarele caractere juridice:
- este un contract consensual, în sensul că părțile nu trebuie să dea o formă specifică contractului,
simpla manifestare de voință fiind suficientă pentru ca acesta să fie valabil încheiat.
- este un contract intuitu personae, în sensul alegerii beneficiarului în funcție de bonitatea
acestuia pe piață, iar în ceea ce privește francizorul, de imaginea pe piață, de succesul afacerii, de
obiectul francizei, de domeniul în care activează etc.;
- este un contract sinalagmatic în sensul că ambele părți se obligă una față de cealaltă;
- este un contract cu executare succesivă, deoarece exploatarea elementelor necesare francizei se
realizează pe o perioadă de timp;
- este un contract de adeziune, deoarece părțile consimt la încheierea contractului, iar
beneficiarul va trebui să se supună condițiilor impuse de francizor.
Definiția de mai sus poate fi considerată deficitară din mai multe puncte de vedere:
- elementele esenţiale ale francizei, ca de exemplu: know-how-ul, asistenţa comercială şi tehnică,
folosinţa de către beneficiar a însemnelor atragerii clientelei (marcă, renume) ale francizorului nu
sunt definite;
- pot fi interpretate o serie de alte contracte din gama contractelor de distribuţie, licenţe şi
cesiuni.
În doctrina juridică, franciza s-a definit în diverse moduri: - Contractul de franchising (termen
englez) constă în acordarea de către comerciantul producător, numit franchiser, a dreptului de a
beneficia de un sistem de relaţii care conţine marca, renumele, know-how-ul şi asistenţa unui
comerciant, persoană fizică sau juridică, numită franchisee, în schimbul unui preţ constând într-o
sumă de bani iniţială şi o redevenţă periodică, numită franchise fee.
PRINCIPALELE CONTRACTE FOLOSITE ÎN AFACERI
187
- Franciza de distribuție în care francizorul este doar un distribuitor al produselor realizate de
diferiți producători. Franciza de servicii reprezintă tehnica prin care francizorul, după ce a creat o
metodă sau o tehnică specifică prestării unor servicii, transmite beneficiarului dreptul de a le
utiliza pentru a presta același gen de servicii. Drept urmare, serviciile sunt executate sub marca,
firma și standardele impuse de francizor, astfel încât consumatorul să nu simtă nici o diferență de
calitate a serviciilor ce constituie obiect al francizei. Serviciile ce pot fi executate sub franciză nu
sunt limitativ prevăzute de lege, trebuie însă să se respecte ordinea publică și bunele moravuri.
Franciza principală (master franchise) este mecanismul prin care francizorul acordă unei alte
persoane, în calitate de subfrancizor, în schimbul unei remunerații directe sau indirecte, dreptul
de a exploata o franciză în vederea încheierii de contracte cu terții beneficiari9. Francizorul
principal cedează subfrancizorului dreptul de a exploata, de a dezvolta, de a crea și extinde
rețeaua de franciză prin intermediul unor beneficiari. XIV.5.3. Părțile în contractul de franciză
Părțile în contractul de franciză sunt francizorul și francizatul/beneficiarul. Francizorul este un
profesionist comerciant care este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate și care
conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu
(art. 1, lit. b) din OG nr. 52/1997). Francizorul asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru
exploatarea mărcii înregistrate, utilizează personal şi mijloacele financiare pentru promovarea
mărcii sale, a cercetării şi inovaţiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului. Beneficiarul
este un comerciant, persoană fizică sau juridică, selecţionat de francizor, care aderă la principiul
omogenităţii reţelei de franciză aşa cum este ea definită de francizor. Reţeaua de franciză
cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale între francizor şi mai mulţi beneficiari, în scopul
promovării unei tehnologii, unui produs sau serviciu, precum şi pentru dezvoltarea producţiei şi
distribuţiei unui produs sau serviciu. Know-how-ul este ansamblul formulelor, definiţiilor
tehnice, documentelor desenate şi modelelor, reţelelor, procedeelor şi altor elemente analoage
care servesc la fabricarea şi comercializarea unui produs. Încheierea contractului de franciză este
precedată de o fază precontractuală, care are ca scop să permită fiecărei părţi să-şi confirme
decizia de a colabora. Francizorul furnizează viitorului beneficiar informaţii care-i permit
acestuia să participe, în deplină cunoştinţă de cauză, la derularea contractului de franciză.
Legiuitorul a prevăzut obligativitatea ca în contractul de franciză să fie introduse următoarele
clauze: - obiectul contractului; - drepturile şi obligaţiile părţilor; - condiţiile financiare; - durata
contractului; - condiţii de modificare, prelungire, reziliere.
Contractul de franciză va respecta obligatoriu următoarele principii:
- termenul va fi fixat astfel încât să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor;
- francizorul va înştiinţa pe beneficiar, cu un preaviz suficient de mare, asupra intenţiei de a nu
mai reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un contract nou;
- în cadrul clauzelor de reziliere se vor stabili circumstanţele care pot determina o reziliere fără
preaviz;
- condiţiile în care va putea să opereze cesiunea drepturilor decurgând din contract, în special
condiţii de desemnare a unui succesor;
- dreptul de preemţiune va fi prevăzut, dacă interesul menţinerii sau dezvoltării reţelei de
franciză necesită recunoaşterea acestui drept; - clauzele de non-concurenţă vor fi cuprinse în
contract pentru protejarea know-how-ului; - obligaţiile financiare ale beneficiarului vor fi
precizate cu claritate, astfel încât să favorizeze obiective comune. Francizorul controlează
respectarea tuturor elementelor constitutive ale imaginii mărcii; marca francizorului constituie
garanţia calităţii produsului, serviciului, tehnologiei furnizate consumatorului, garanţie asigurată
prin transmiterea şi prin controlul respectării know-how-ului, furnizarea unei game omogene de
produse şi/sau servicii şi/sau tehnologie. XIV.5.4. Efectele contractului de franciză Contractul de
franciză este sinalagmatic, adică generează drepturi și obligații pentru părțile implicate.
Francizorul are următoarele obligații:
a. să transmită experiența dobândită. Know-how-ul este o condiție esențială a contractului de
franciză și continuă în sensul că francizorul este ținut să comunice beneficiarului toate
îmbunătățirile și dezvoltările aduse;
b. să acorde asistență beneficiarului pentru ca know-how-ul să fie însușit de către acesta;
c. să transmită drepturile de utilizare a semnelor distinctive ale francizorului.
d. obligația de aprovizionare cade în sarcina francizorului care trebuie să livreze bunurile la
termenele convenite și în condițiile stabilite prin contract.
e. Asistența tehnică și/sau comercială constituie o obligație a francizorului ce rezidă în:
pregătirea personalului, instruirea în vederea exploatării know-how-ului, supravegherea pentru
respectarea omogenității rețelei de franciză (art. 4 din OG nr. 52/1997).
 f. obiectivele şi aria exclusivităţii acordate beneficiarului.
În cazul semnării unui contract de exclusivitate propus de francizor, vor fi respectare următoarele
reguli: - dacă este încasată o taxă de intrare în reţeaua de franciză la semnarea contractului de
franciză, suma privind drepturile de exclusivitate, prevăzută în contract, este proporţională cu
taxa de intrare şi se adaugă acesteia; - în lipsa taxei de intrare, modalităţile de rambursare a taxei
de exclusivitate sunt precizate în cazul rezilierii contractului de franciză; - taxa de exclusivitate
poate fi destinată pentru a acoperi o parte a cheltuielilor necesare implementării francizei şi/sau
pentru a delimita zona şi/sau pentru know-how-ul transmis; - contractul de exclusivitate trebuie
să prevadă o clauză de reziliere, convenabilă ambelor părţi; - durata contractului este determinată
în funcţie de caracteristicile proprii fiecărei francize. Beneficiarul are următoarele obligații: a. să
dezvolte reţeaua de franciză şi să menţină identitatea sa comună, precum şi reputaţia acesteia.
Beneficiarul poate folosi know-how-ul în limitele stabilite prin contractul de franciză, fiind ținut
la păstrarea confidențialității atât pe durata derulării contractului, cât și ulterior. b. să furnizeze
francizorului orice informaţie de natură a facilita cunoaşterea şi analiza performanţelor şi a
situaţiei reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficientă în legătură cu franciza. Contractul
de franciză fiind cu titlu oneros, în schimbul transmiterii know-how-ului către beneficiar, acesta
are obligația de a plăti taxa de intrare și redevența. Taxa de intrare reprezintă suma plătită la data
încheierii contractului, ca efect al intrării beneficiarului în rețeaua de franciză, iar redevența
constituie taxa pe care trebuie să o plătească beneficiarul pe toată durata contractului, în
schimbul dobândirii dreptului de utilizare a mărcii, serviciilor, tehnologiilor, know-how-ului,
precum și a oricăror alte drepturi de proprietate intelectuală. Redevența poate fi o cotă
procentuală din profit sau o sumă fixă și se plătește la un interval de timp stabilit de părți (lunar,
trimestrial etc.).
XIV.5.5. Încetarea contractului de franciză
Contractul de franciză încetează în următoarele situații:
- expirarea termenului pentru care a fost încheiat;
- încetarea existenței uneia dintre părți;
- anularea și rezilierea contractului.

Contractul de furnizare reprezintă o varietate a contractului de vânzare.

Caracterele juridice ale contractului de furnizare sunt următoarele:
a. este un contract translativ de proprietate în sensul să bunurile și serviciile trec din
proprietatea furnizorului în proprietatea beneficiarului. b. este un contract consensual. Contractul
se încheie prin acordul de voință al părților.
c. este un contract sinalagmatic, adică obligațiile sunt reciproce.
d. Este un contract cu titlu oneros, deoarece fiecare parte își procură un avantaj
e. este un contract comutativ, întinderea drepturilor și obligațiilor fiind certă, iar întinderea
acestora determinată sau determinabilă.
Particularitatea contractului de furnizare constă în aceea că bunurile ce formează obiectul sunt
doar mobile, putând fi mărfuri, produse.
Efectele contractului de furnizare Furnizarea produce efecte juridice față de ambele părți
contractante.
Obligațiile furnizorului pot fi sintetizate astfel:
a. transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor furnizate.
b. predarea bunurilor și prestarea serviciilor.
c. subcontractarea furnizării.
d. dacă furnizorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract, beneficiarul poate invoca
excepția de neexecutare și poate refuza plata prețului.
e. riscul pieirii bunului până în momentul predării este suportat de furnizor.

Obligațiile beneficiarului sunt următoarele:

a. preluarea bunurilor ce formează obiectul contractului de furnizare Preluarea bunurilor se face
de către beneficiar care are obligația de a verifica cantitatea și calitatea acestora. Preluarea se
face direct de la furnizor sau de la cărăușul căruia furnizorul i-a încredințat marfa în vederea
transportului. Dacă furnizorul a subcontractat predarea bunurilor, preluarea va fi efectuată de la
terțul furnizor subcontractant. La preluarea bunurilor se încheie un proces verbal în care se
înscrie cantitatea și calitatea bunurilor.
b. plata prețului produselor și serviciilor definește caracterul oneros al contractului de furnizare.
Beneficiarul este obligat la plata prețului produselor și a serviciilor de care a beneficiat în acord
cu prevederile stabilite prin contract sau prin lege. Dacă prevederea legală se modifică părțile au
dreptul de a cere rezoluțiunea contractului în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a
legii, iar pe durata celor 30 de zile vor aplica prețul stabilit prin contract. XIV.6.3
Încetarea contractului de furnizare are loc în următoarele situații: a. prin ajungerea la termen
a contractului; b. prin denunțarea unilaterală, dacă nu s-a stabilit un termen contractual; c. prin
voința comună a părților; d. prin imposibilitatea juridică sau materială de furnizare sau de
recepție a bunurilor; e. prin declanșarea procedurii de insolvență asupra uneia dintre părțile
contractante.