Legi RM

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 352

din 24.11.2006
cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice

în Republica Moldova
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Domeniul reglementării
Prezenta lege reglementează raporturile juridice ce ţin de elaborarea şi promovarea politicii de
stat în domeniul turismului, organizarea şi coordonarea activităţii turistice şi a activităţii de
întreprinzător în domeniul turismului, formele de turism, crearea şi activitatea zonelor turistice
naţionale, stabileşte cerinţele privind calitatea serviciilor turistice şi asigurarea securităţii
turiştilor, precum şi principiile de colaborare internaţională în domeniul turismului.
Articolul 2. Cadrul juridic
(1) Cadrul juridic al activităţii turistice îl constituie Constituţia Republicii Moldova, prezenta
lege, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, alte acte normative ce
reglementează raporturile aferente domeniului turismului.
(2) Dacă tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte stabilesc alte prevederi
decît cele cuprinse în prezenta lege, se aplică prevederile tratatelor internaţionale.
Articolul 3. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
activitate turistică - activitatea turoperatorilor şi agenţiilor de turism, precum şi altă activitate
de organizare a călătoriilor turistice;
agenţie de turism (denumită, de asemenea, detailist) – persoană fizică sau juridică care vinde
sau oferă spre vînzare servicii turistice proprii sau contractate de la alţi furnizori, precum şi
pachete de servicii turistice stabilite de turoperator;
[Art.3 noțiunea în redacția LP6 din 26.02.16, MO79-89/01.04.16 art.144; în vigoare
01.10.16]
agenţi economici din industria turismului - persoane fizice şi juridice prestatoare de servicii în
domeniul turismului: servicii hoteliere, servirea mesei pentru turişti, transportarea turiştilor,
excursii, ghidaj, agrement, tratament balnear, precum şi alte servicii complementare;
asigurare de călătorie - contract încheiat, prin intermediul agenţilor economici din
industria turismului, între turişti şi companiile specializate de asigurări care prevede plata unor
despăgubiri în cazul producerii de riscuri asigurate (accidente rutiere, vătămarea sănătăţii etc.);
asociaţie profesională din domeniul turismului - asociaţie constituită de agenţi economici din
industria turismului, avînd ca obiect de activitate coordonarea, monitorizarea, apărarea,
promovarea şi reprezentarea intereselor membrilor săi, precum şi organizarea de diverse acţiuni
specifice activităţii turistice;
[Art.3 noţiunea "brevet de turism" exclusă prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08
art.349]
birou de informare turistică - serviciu destinat să comunice publicului informaţii utile privind
călătoriile şi turismul;
casă rurală – structură de cazare turistică și, după caz, de alimentare, organizată în baza unei
case (gospodării) proprietate privată care respectă stilul arhitectural tradițional (regional, zonal
sau local), cu o capacitate de pînă la 3 camere pentru cazarea a maximum 10 persoane,
respectînd în deservirea turiștilor tradițiile populare de trai, muncă și odihnă. Alimentația
turiștilor la casa rurală se asigură cu produse din producția proprie sau cu produse crescute în
gospodăriile din localitate ori din localitățile din preajmă;
[Art.3 noțiunea introdusă prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
contract de servicii turistice - acord de voinţă prin care o parte (turoperator, agenţie de turism)
se obligă să acorde celeilalte părţi (turist) serviciile stipulate, iar aceasta din urmă se obligă să
achite costul lor;
destinaţie turistică - spaţiu geografic sau loc spre care se îndreaptă o persoană în scop turistic;
excursionist - persoană care vizitează o zonă sau o destinaţie turistică pe durata unei zile (fără
a efectua o înnoptare la destinaţie);
facilităţi turistice - ansamblu de echipamente destinate satisfacerii nevoilor turiştilor într-o
anumită destinaţie;
ghid turistic - persoană fizică care însoţeşte un vizitator sau un grup turistic şi acordă acestora,
în limitele contractului de servicii turistice, asistenţă calificată, oferind informaţii despre ţara
(localitatea) de sosire, patrimoniul ei natural şi antropic;
[Art.3 noţiunea modificată prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
grup turistic - şase sau mai multe persoane afiliate în vederea efectuării unei călătorii,
petrecerii unui sejur, vizitării unor obiective turistice;
industria turismului - ansamblu de activităţi economice şi comerciale destinate producerii de
servicii turistice, corespunzătoare standardelor de clasificare, realizate prin structurile de cazare
şi alimentaţie, de agrement şi de tratament balnear, de prestare a serviciilor de transport, de
organizare a congreselor şi conferinţelor, cu destinaţie sportivă, prin birouri de informare
turistică, prin turoperatori şi agenţii de turism;
infrastructură turistică - ansamblu de construcţii necesare unei zone turistice pentru primirea
şi deservirea turiştilor (structuri de cazare, de alimentaţie, de agrement şi de tratament balnear, de
prestare a serviciilor de transport, de organizare a congreselor şi conferinţelor, cu destinaţie
sportivă, birouri de informare turistică, centre de confecţionare/comercializare a articolelor de
artizanat, parcări etc.);
localitate turistică - aşezare rurală sau urbană care prezintă un interes turistic deosebit datorită
existenţei în interiorul său ori în imediata apropiere a mai multor obiective turistice, precum şi a
unor facilităţi turistice;
obiectiv turistic - element al resurselor naturale sau antropice care poate atrage vizitatorii într-
un anumit loc;
obiectiv turistic naţional - obiectiv turistic de importanţă naţională;
pachet turistic (pachet de vacanţă, pachet de călătorie) - combinaţie prestabilită a cel puţin
două servicii turistice, vîndute sau oferite spre vînzare ca un singur produs, la un preţ în care
costul fiecărui component nu este identificat separat, aceste prestaţii depăşind 24 de ore;
patrimoniu turistic - ansamblu de elemente ce stau la baza desfăşurării activităţii turistice pe
un anumit teritoriu, incluzînd resursele turistice naturale şi antropice, baza tehnico-materială,
infrastructura generală, infrastructura turistică şi bunurile destinate consumului turistic;
produs turistic - ansamblu complex de bunuri şi de servicii oferit consumatorilor
(vizitatorilor);
Registrul rezidenţilor zonelor turistice naţionale - registru care conţine informaţii privind
rezidenţii zonelor turistice naţionale;
Registrul turismului - registru care conţine informaţii din domeniul turismului şi despre
patrimoniul turistic al ţării;
[Art.3 noţiunea modificată prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
resurse turistice - ansamblu de elemente naturale şi antropice care, prin calităţile şi specificul
lor, sînt recunoscute şi valorificate prin turism în măsura în care nu sînt supuse unui regim de
protecţie integrală. Resursele turistice pot fi naturale (elemente geomorfologice, de climă, de
floră şi de faună, peisaje, zăcăminte de substanţe minerale etc.) şi antropice (monumente şi site-
uri arheologice, monumente, ansambluri şi rezervaţii de arhitectură, monumente şi ansambluri
memoriale, monumente tehnice şi de artă, muzee, elemente de folclor şi artă populară etc.);
rezident al zonei turistice naţionale - persoană fizică sau juridică, înregistrată în modul stabilit
de legislaţie, care desfăşoară activitate de întreprinzător în zona turistică naţională în
conformitate cu prevederile prezentei legi;
rută turistică (itinerar turistic) - traseu turistic pe care se desfăşoară o călătorie cu indicarea
localităţilor de pe parcurs;
rută turistică naţională - traseu turistic de importanţă naţională, recunoscut în această calitate
conform prevederilor prezentei legi;
sejur - durată de timp petrecută în scop turistic într-o anumită destinaţie turistică sau pe un
anumit itinerar;
servicii turistice - servicii prestate de către agenţii economici din industria turismului, care
includ cazarea, masa şi transportarea turiştilor, serviciile de agrement, tratamentul balnear,
asistenţa turistică şi alte servicii complementare;
structură de primire turistică - construcţie sau amenajare destinată cazării turiştilor şi/sau
servirii mesei pentru turişti;
turism - ansamblu de relaţii şi fenomene ce rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în
orice loc, altul decît locul lor de reşedinţă, pe o perioadă mai mică de un an şi în alt scop decît
desfăşurarea unei activităţi remunerate în locul vizitat;
turism balnear - formă de turism practicată de persoanele ce au ca destinaţie staţiunile
balneoclimaterice în scopul îngrijirii sănătăţii sau prevenirii unor boli;
turism cultural - formă de turism care valorifică obiectivele turistice de ordin cultural ale unei
localităţi, zone sau ţări;
turism de afaceri - formă de turism practicată în interes de serviciu, incluzînd participarea la
întîlniri de afaceri, expoziţii şi tîrguri, conferinţe, congrese şi reuniuni;
turism ecologic - formă de turism orientată spre cunoaşterea naturii şi conservarea ei;
turism emiţător - deplasarea rezidenţilor unei ţări în afara graniţelor acesteia în scop turistic,
cu un sejur mai mare de 24 de ore;
turism intern - deplasarea rezidenţilor Republicii Moldova în interiorul ţării în scop turistic;
turism internaţional - ansamblu de relaţii şi fenomene ce rezultă din deplasarea şi sejurul
persoanelor ce vizitează, în scop turistic, o ţară alta decît ţara lor de reşedinţă. Cuprinde turismul
receptor şi cel emiţător;
turism organizat - formă de turism caracterizată prin înţelegeri prealabile în ce priveşte
prestaţia, inclusiv serviciile legate de deplasarea şi sejurul turistului, prin intermediul
contractelor sau al altor tipuri de aranjamente;
turism pe cont propriu (neorganizat) - formă de turism ce exclude orice aranjamente
prealabile, deplasarea şi sejurul fiind organizate de turistul însuşi;
turism receptor - primirea de către o ţară, în scop turistic, a persoanelor străine, cu un sejur
mai mare de 24 de ore;
turism rural - formă de turism desfăşurată în mediul rural şi orientată spre utilizarea resurselor
turistice locale (naturale, culturale etc.), cunoaşterea mediului rural, activităţilor specifice
acestuia, obiceiurilor şi tradiţiilor locale, gospodăriilor ţărăneşti şi de fermier etc.;
turism social - formă de turism practicată de persoanele cu venituri mici sau dezavantajate
social (prin vîrstă, dizabilitate, situaţie familială), al cărei cost este suportat parţial sau integral de
Guvern (prin subvenţii), de sindicate sau de case de asigurări sociale;
[Art.3 noțiunea modificată prin LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare
09.09.16]
turism sportiv - formă de turism practicată în scopul desfăşurării unor activităţi sportive;
turism vitivinicol - formă de turism orientată spre vizitarea agenţilor economici care activează
în domeniul vinicol şi a regiunilor vinicole cu scopul de a îmbina plăcerea degustării produselor
vitivinicole cu cunoaşterea mediului rural, stilului de viaţă şi activităţilor culturale locale;
turist - persoană fizică care se deplasează în orice loc, altul decît locul său de reşedinţă, pe o
durată de cel puţin 24 de ore şi în alt scop decît desfăşurarea unei activităţi remunerate în locul
vizitat;
turoperator (denumit, de asemenea, organizator) – persoană fizică sau juridică care
organizează pachete de servicii turistice şi le vinde sau le oferă spre vînzare direct sau prin
intermediul unei agenţii de turism;
[Art.3 noțiunea în redacția LP6 din 26.02.16, MO79-89/01.04.16 art.144; în vigoare
01.10.16]
vizitator - persoană care se deplasează în orice loc, altul decît locul său de reşedinţă, pentru o
perioadă mai mică de un an şi în alt scop decît desfăşurarea unei activităţi remunerate în locul
vizitat;
voucher turistic - document de însoţire a turistului, excursionistului (grupului de turişti, de
excursionişti), care confirmă programul de şedere sau asistenţa ce ţine de excursii şi efectuarea
plăţii pentru serviciile notificate în el;
zonă turistică naţională - parte a teritoriului Republicii Moldova, cu frontiere delimitate
distinct, în interiorul căreia sînt amplasate unul sau mai multe obiective turistice; este creată în
scopul protejării şi valorificării eficiente a resurselor turistice şi al dezvoltării infrastructurii
turistice.
Capitolul II
POLITICA DE STAT ÎN DOMENIUL TURISMULUI
Articolul 4. Politica autorităţilor publice în domeniul turismului
(1) Statul sprijină turismul, ca unul din domeniile prioritare ale economiei naţionale, prin
mecanisme economice şi prin acţiuni de amenajare şi protecţie a patrimoniului turistic în
conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative, prin crearea de condiţii pentru
dezvoltarea durabilă a turismului.
(2) În scopul realizării politicii de stat în domeniul turismului, Parlamentul stabileşte cadrul
juridic pentru activitatea turistică în concordanţă cu legislaţia naţională şi cu normele
internaţionale.
(3) Guvernul:
a) stabileşte politica de stat în domeniul turismului, aprobă strategia şi programele naţionale în
domeniu;
b) asigură dezvoltarea durabilă a turismului;
c) stabileşte modalităţile de administrare a proprietăţii de stat în domeniul turismului;
[Art.4 al.(3), lit.d) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
e) asigură utilizarea raţională a resurselor turistice şi promovarea măsurilor de conservare şi
protecţie a mediului înconjurător în conformitate cu prevederile legislaţiei de mediu;
f) contribuie la dezvoltarea industriei turismului prin investiţii directe în crearea şi construcţia
de obiective ale infrastructurii generale şi a celei turistice;
[Art.4 al.(3), lit.g) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
h) realizează colaborarea internaţională în domeniul turismului prin încheierea şi executarea
tratatelor internaţionale;
[Art.4 al.(3), lit.i) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
[Art.4 al.(3), lit.j) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
Articolul 5. Obiectivele Ministerului Economiei și Infrastructurii
[Art.5 denumirea modificată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
(1) Politica de stat în domeniul turismului este elaborată de Ministerul Economiei și
Infrastructurii.
[Art.5 al.(1) modificat prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
(2) Ministerul Economiei și Infrastructurii are următoarele obiective în domeniul turismului:
a) dezvoltarea integrată, echilibrată şi durabilă a turismului intern şi internaţional;
b) promovarea pe plan internaţional a Republicii Moldova ca destinaţie turistică;
c) integrarea politicii de dezvoltare a turismului în politica de dezvoltare generală a ţării;
d) includerea în circuitul turistic internaţional a patrimoniului turistic naţional;
[Art.5 al.(2), lit.e) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
[Art.5 al.(2), lit.f) exclusă prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
[Art.5 al.(2), lit.g) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
[Art.5 al.(2), lit.h) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
Articolul 6. Atribuţiile Ministerului Economiei și Infrastructurii
[Art.6 denumirea modificată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
Ministerul Economiei și Infrastructurii are următoarele atribuţii în domeniul turismului:
[Art.6 alineat modificat prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
a) elaborează şi prezintă Guvernului, spre aprobare, strategia şi programele naţionale în
domeniul turismului;
[Art.5 lit.a) modificată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
b) coordonează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu asociaţiile obşteşti
din domeniul turismului măsurile privind realizarea strategiei şi politicii de stat în domeniul
turismului;
c) elaborează şi prezintă Guvernului, spre aprobare, mecanismele economice de stimulare a
dezvoltării turismului şi poartă răspundere, în limita competenţei sale, pentru implementarea
acestora;
[Art.6 lit.d) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
e) elaborează acte normative în domeniul turismului, armonizate cu normele internaţionale;
[Art.6 lit.e) în redacţia LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
f) organizează şi monitorizează activitatea turistică în zonele turistice naţionale;
[Art.6 lit.g) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
h) reprezintă interesele statului în domeniul turismului în organismele internaţionale şi
regionale, coordonează şi monitorizează colaborarea Republicii Moldova cu Organizaţia
Mondială a Turismului şi cu alte organisme internaţionale din domeniu în conformitate cu
legislaţia;
[Art.6 lit.i) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
[Art.6 lit.j) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
[Art.6 lit.k) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
[Art.6 lit.l) abrogată prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare
27.10.17]
[Art.6 lit.l) în redacţia LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
m) elaborează şi prezintă Guvernului, spre aprobare, normele metodologice şi criteriile de
clasificare a structurilor de primire turistică şi a agenţilor economici din industria turismului;
[Art.5 lit.m) modificată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
n) elaborează norme metodologice privind instituirea rutelor turistice și aprobă rutele turistice
conform legislaţiei;
[Art.5 lit.n) modificată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
o) colaborează cu diverse asociaţii şi organizaţii neguvernamentale în probleme ce ţin de
p) acordă asistenţă metodologică şi informaţională în probleme ce ţin de sfera turismului
agenţilor economici din industria turismului, asociaţiilor obşteşti din domeniu, precum şi
autorităţilor administraţiei publice locale;
q) organizează şi supraveghează activitatea editorială şi de publicitate în domeniul turismului;
[Art.6 lit.r) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
[Art.6 lit.s) exclusă prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
t) elaborează modelul contractului de servicii turistice şi modelul voucherului turistic şi le
prezintă Guvernului spre aprobare;
[Art.6 lit.u) exclusă prin LP172-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.543; în vigoare
01.01.09]
v) monitorizează circulaţia turistică;
[Art.6 lit.x) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
y) exercită alte atribuţii stabilite de lege.
[Art.6 lit.y) modificată prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
[Art.7 abrogat prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
Articolul 8. Organizarea şi reglementarea activităţii turistice
în teritoriu
(1) La nivel local, turismul se dezvoltă în interacţiune cu turismul naţional şi internaţional.
(2) Activitatea turistică în teritoriu este reglementată de Ministerul Economiei şi
Infrastructurii în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii în domeniul turismului:
a) inventariază principalele resurse turistice;
b) participă la elaborarea rutelor turistice în conformitate cu programele de dezvoltare a
turismului;
c) creează condiţii favorabile pentru activitatea în teritoriu a agenţilor economici din industria
turismului şi a asociaţiilor obşteşti din domeniul turismului;
d) contribuie la renovarea, protecţia şi conservarea resurselor turistice prin reglementarea
impactului antropic şi respectarea normelor de punere în valoare a acestora;
e) delimitează şi autorizează teritoriile pentru odihnă şi agrement;
f) întreprind acţiuni de amenajare turistică teritorială;
g) asigură dotarea teritoriilor autorizate cu indicatoarele turistice necesare;
h) contribuie la dotarea acestor teritorii cu facilităţi minime pentru vizitatori (locuri amenajate
pentru prepararea şi servirea mesei, pentru acumularea deşeurilor, grupuri sanitare etc.);
i) contribuie la ameliorarea şi protecţia mediului prin elaborarea şi realizarea unor acţiuni şi
programe speciale coordonate cu autoritatea centrală pentru resurse naturale şi mediu;
j) antrenează populaţia locală în activitatea turistică;
k) contribuie la dezvoltarea diferitelor forme de turism în teritoriu.
(4) Controlul calităţii serviciilor turistice prestate se efectuează de către Agenţia pentru
Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei în conformitate cu prevederile Legii nr.
131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, în baza petiţiilor şi a
sesizărilor consumatorilor privind calitatea nesatisfăcătoare a serviciilor turistice prestate.
[Art.8 al.(4) introdus prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare
27.10.17]
Articolul 9. Patrimoniul turistic
(1) Patrimoniul turistic constituie factorul principal care stă la baza ofertei turistice şi este
format din bunuri proprietate publică şi bunuri proprietate privată, valorificate şi protejate în
condiţiile legii.
(2) Evidența patrimoniului turistic se realizează de către Agenția Servicii Publice.
[Art.9 al.(2) în redacția LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
(3) Evidenţa obiectivelor patrimoniului turistic se realizează prin înscrierea acestora în
Registrul turismului.
(4) Criteriile de atribuire a statutului de obiectiv turistic naţional se elaborează de Ministerul
Economiei şi Infrastructurii.
(5) Lista obiectivelor turistice naţionale se aprobă de Guvern.
(6) Direcţiile de valorificare şi dezvoltare a patrimoniului turistic, inclusiv proprietate publică,
se stabilesc de Ministerul Economiei şi Infrastructurii în conformitate cu programele de
dezvoltare a turismului.
(7) Dezvoltarea obiectivelor patrimoniului turistic este asigurată prin amenajarea turistică
teritorială în conformitate cu principiile legale ale urbanismului şi amenajării teritoriului.
Capitolul III
ORGANIZAREA ŞI PROMOVAREA ACTIVITĂŢII
TURISTICE
Articolul 10. Activitatea turistică
Raporturile juridice între subiecții activității turistice se reglementează prin contracte, în
conformitate cu prevederile Codului civil al Republicii Moldova.”
[Art.10 în redacția LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
[Art.10 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
Articolul 101. Utilizarea voucherului turistic
(1) Modelul unic al voucherului turistic va fi utilizat în baza şi în conformitate cu contractele
perfectate la:
a) turismul receptor;
b) turismul emiţător;
c) turismul intern;
d) deservirea cu excursii.
(2) Voucherul aplicat la turismul receptor se utilizează la primirea şi deservirea cetăţenilor
străini pe teritoriul Republicii Moldova. Voucherul aplicat la turismul emiţător se utilizează la
deservirea, în afara teritoriului Republicii Moldova, a cetăţenilor Republicii Moldova şi a
persoanelor care nu sînt cetăţeni ai Republicii Moldova. Voucherul aplicat la turismul intern se
utilizează la deservirea turiştilor pe teritoriul republicii şi la organizarea traseelor turistice
(pedestre, ecvestre, cu tracţiune, cicliste, acvatice, cu transport etc.), inclusiv la rute pentru zile
de odihnă, precum şi la organizarea odihnei la baze turistice, în campinguri, moteluri, indiferent
de forma de proprietate şi de amplasarea obiectivului de profil turistic (este vorba despre
proprietatea amplasată peste hotarele Republicii Moldova). Voucherul turistic aplicat la
deservirea cu excursii pe teritoriul Republicii Moldova se utilizează la organizarea excursiilor.
(3) Voucherul turistic poate fi: individual, pentru familie, pentru grup.
(4) La călătoria individuală (excursie), voucherul se perfectează individual pentru fiecare
persoană. La călătoria de familie (excursie) se perfectează un singur voucher turistic pentru
întreaga familie, cu indicarea tuturor membrilor familiei participanţi la călătorie. La călătoria în
grup (excursie), voucherul se perfectează pe numele conducătorului grupului de colaboratori ai
unei întreprinderi, instituţii, organizaţii, de studenţi ai unei instituţii, de sportivi ai unui club sau
ai unei federaţii, care întreprind o călătorie comună, cu condiţii strict planificate ce ţin de
itinerar, durată, componenţă, calitate şi preţul egal al serviciilor. La voucherul pentru grup se
anexează lista tuturor membrilor grupului, cu indicarea numărului de turişti. Călătoria se
consideră în grup dacă acesta este format din cel puţin 6 turişti. La dorinţă, fiecărui membru al
grupului poate fi perfectat un voucher individual.
1
(5) La formarea de către agentul economic a unui grup mixt din clienţi, care nu se referă la
categoriile menţionate la alin.(4), sosiţi conform anunţului pentru o călătorie concretă pe un
itinerar format în prealabil, fiecărui turist sau fiecărei familii de turişti i se perfectează un
voucher individual sau pentru familie, voucherul fiind unicul document însoţitor al turistului, ce
conţine informaţia despre numărul şi calitatea serviciilor prestate.
(6) Voucherul se perfectează pentru toate tipurile de turism organizat, cu excepţia cazurilor
cînd grupuri de elevi pleacă peste hotare în baza unei invitaţii oficiale de participare la festivităţi,
concursuri, competiţii etc., cheltuielile de călătorie fiind suportate de către organizatori.
(7) Voucherul serveşte drept temei pentru deservirea turiştilor şi este primit de orice agent
economic care practică activitate de turism fără perceperea unei plăţi suplimentare. Toate
decontările reciproce pentru serviciile notificate în voucher se efectuează între agenţii economici
de sine stătător, în conformitate cu actele legislative în vigoare.
(8) Agenţii economici care practică activitate de turism, la perfectarea contractului cu
parteneri străini, fac schimb de vouchere. La prezentarea voucherului partea primitoare este
obligată să asigure nivelul adecvat de deservire, calitatea şi componenţa serviciilor notificate în
el, fără perceperea unor plăţi suplimentare. O plată suplimentară poate fi percepută în cazul în
care turistului i-au fost prestate, la cererea sa, servicii suplimentare, neindicate în voucher.
(9) Agenţii economici care prestează servicii turistice primesc spre deservire voucherele
eliberate de către alţi agenţi economici.
1
[Art.10 introdus prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
Articolul 102. Tipărirea, evidenţa şi păstrarea voucherului turistic
(1) Agenţii economici care practică activitate de turism în Republica Moldova vor utiliza în
activitatea lor, ca document de strictă evidenţă, formulare tipizate ale voucherelor turistice,
tipărite conform modelului aprobat de Guvern. Alte tipuri de vouchere sau documente, ce le-ar
substitui, nu sînt valabile.
(2) Agenţii economici care practică activitate de turism în Republica Moldova sînt obligaţi:
[Art.102 al.(2) modificat prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare
27.10.17]
a) să procure formularele tipizate ale voucherelor turistice la Întreprinderea de Stat Editura de
Imprimate “Statistica”;
b) să prezinte Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței dări de seamă
trimestriale privind utilizarea formularelor voucherelor turistice pînă la data de 25 a lunii imediat
următoare trimestrului de gestiune.
[Art.10 al.(2), lit.b) modificată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
2
(3) Agenţii economici care practică activitate de turism utilizează voucherul la achitarea cu
clientul, precum şi la achitările reciproce între agenţii economici: transportatori, proprietarii
locurilor de cazare, birourilor de excursii etc.
(4) Voucherul este compus din trei file de culoare diferită, care se autocopie.
(5) La completarea formularului statistic privind circulaţia turiştilor nr.1-tur, agenţii economici
anexează o notă explicativă privind volumul de vînzări al serviciilor turistice, întru evitarea
eronării datelor statistice.
(6) Agentul economic care practică activitate de turism poartă răspundere pentru
corectitudinea şi veridicitatea perfectării, aplicării, evidenţei şi păstrării voucherelor.
Articolul 11. Turoperatorii
Turoperatorii pot desfăşura următoarele activităţi:
a) contractarea de servicii turistice de la agenţii economici care prestează direct astfel de
servicii (unităţi de cazare, unităţi de servire a mesei, agenţi transportatori, unităţi de prestare a
serviciilor de agrement) şi formarea de pachete turistice;
b) comercializarea pachetelor turistice proprii prin intermediul agenţiilor de turism sau direct
consumatorilor;
c) rezervarea şi comercializarea de bilete pentru diverse mijloace de transport, pentru
spectacole şi pentru alte manifestări culturale;
d) organizarea de congrese, conferinţe, întruniri sportive şi culturale, dacă acestea implică
prestarea serviciilor turistice.
Articolul 12. Agenţiile de turism
Agenţiile de turism pot desfăşura următoarele activităţi:
a) comercializarea pachetelor turistice contractate de la turoperatori;
b) comercializarea serviciilor proprii, precum şi a serviciilor contractate de la alte agenţii de
turism;
[Art.12 lit.b) modificată prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare
27.10.17]
c) vînzarea serviciilor proprii altor agenţii de turism;
d) rezervarea şi comercializarea biletelor pentru diverse mijloace de transport, pentru
spectacole şi pentru alte manifestări culturale.
Articolul 13. Drepturile turoperatorilor şi agenţiilor de turism
Turoperatorii şi agenţiile de turism au dreptul:
a) să presteze servicii turistice în conformitate cu legislaţia;
b) să reclame de la turişti şi parteneri repararea prejudiciului cauzat de aceştia;
[Art.13 lit.c) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
d) să participe la acţiunile de promovare a imaginii Republicii Moldova ca destinaţie turistică
şi să fie incluşi/incluse în cataloage, ghiduri şi alte mijloace de lansare a ofertei turistice
naţionale;
[Art.13 lit.e) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
f) să beneficieze de înlesnirile acordate în condiţiile legii;
g) să creeze asociaţii profesionale în conformitate cu legislaţia.
Articolul 14. Condițiile de activitate ale turoperatorilor şi
agenţiilor de turism
[Art.14 denumirea modificată prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în
vigoare 27.10.17]
(1) Turoperatorii şi agenţiile de turism au obligaţia:
[Art.14 al.(1), lit.a) abrogată prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în
vigoare 27.10.17]
[Art.14 al.(1), lit.a) modificată prin LP80 din 05.05.17, MO162-170/26.05.17 art.284]
[Art.14 al.(1), lit.a) modificată prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
[Art.14 al.(1), lit.b) abrogată prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în
vigoare 27.10.17]
[Art.14 al.(1), lit.b) în redacţia LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
c) să încheie contracte de colaborare cu structurile de primire turistică străine clasificate sau cu
structurile de primire turistică din Republica Moldova clasificate;
[Art.14 al.(1), lit.c) în redacția LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare
27.10.17]
d) să încheie contracte de servicii turistice conform modelului aprobat şi să elibereze vouchere
turistice;
e) să presteze în totalitate serviciile prevăzute în contractul de servicii turistice;
f) să elaboreze, din punct de vedere metodologic, cel puţin o rută turistică internă şi să o
asigure cu materiale ilustrativ-publicitare;
g) să pună la dispoziţia turiştilor informaţii exhaustive privind programul turistic propus,
procedurile consulare, drepturile şi obligaţiile turiştilor, condiţiile de asigurare, modul de
reparare a prejudiciilor şi condiţiile de renunţare la servicii;
h) să furnizeze turiștilor informații corecte, complete şi clare privind țara de aflare temporară:
actele normative ale acesteia, obiceiurile, valorile și tradițiile, precum și alte particularități
locale;
[Art.14 al.(1), lit.h) în redacția LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
i) să repare prejudiciile cauzate turiştilor în cazurile de încălcare a clauzelor contractului de
servicii turistice;
j) să întocmească o listă a serviciilor turistice şi să o afişeze la un loc accesibil;
k) să păstreze confidenţialitatea numelor şi adreselor clienţilor lor, cu excepţiile prevăzute de
legislaţie;
l) să asigure exploatarea durabilă şi conservarea patrimoniului turistic, precum şi protecţia
mediului;
m) să prezinte organelor de statistică dări de seamă statistice şi financiare în termenele
stabilite prin lege;
[Art.14 al.(1), lit.m) modificată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
[Art.14 al.(1), lit.m) modificată prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
n) să notifice autoritatea administrației publice locale pe al cărei teritoriu se va desfășura
activitatea turistică cu privire la inițierea activității turistice.
[Art.14 al.(1), lit.n) introdusă prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
[Art.14 al.(2) abrogat prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare
27.10.17]
[Art.15 abrogat prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
[Art.15 în redacţia LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
Articolul 16. Evidenţa circulaţiei turistice
Evidenţa circulaţiei turistice este realizată de către organul central de specialitate al
administraţiei publice, numit de Guvern, prin colectarea şi prelucrarea datelor privind persoanele
care traversează frontiera de stat, privind frecventarea structurilor de primire turistică, vizitarea
destinaţiilor turistice, prestarea serviciilor turistice etc.
[Art.16 în redacţia LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13]
Articolul 17. Biroul de informare turistică
(1) Birourile de informare turistică pot fi create de Ministerul Economiei şi Infrastructurii, de
asociaţiile profesionale sau de agenţii economici din industria turismului în conformitate cu
legislaţia. Misiunile diplomatice ale Republicii Moldova din ţările în care se creează atare birouri
le vor acorda asistenţa logistică necesară.
(2) Birourile de informare turistică pot desfăşura următoarele activităţi:
a) promovarea produsului turistic naţional şi a agenţilor economici din industria turismului,
inclusiv prin editarea şi distribuirea publicaţiilor informaţionale şi cartografice despre serviciile
turistice, obiectivele şi localităţile turistice;
b) rezervarea spaţiilor de cazare, a biletelor pentru diverse mijloace de transport, pentru
spectacole, manifestări sportive etc.
(3) Cerinţele privind prestarea serviciilor în cadrul biroului de informare turistică se stabilesc
prin lege.
[Art.17 al.(3) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
Articolul 18. Structurile de primire turistică
(1) Structurile de primire turistică se vor ghida în activitatea lor de Normele metodologice şi
criteriile de clasificare a structurilor de primire turistică cu funcţii de cazare şi de servire a mesei,
aprobate de Guvern.
(2) Structurile de primire turistică ce dețin mai mult de 10 spaţii de cazare (camere şi/sau
apartamente) au dreptul să obţină certificatul de clasificare.
(3) Toate structurile de primire turistică vor notifica autoritatea administraţiei publice locale
pe al cărei teritoriu se va desfăşura activitatea turistică și Agenția Servicii Publice cu privire la
iniţierea activităţii turistice.
(4) Agenția Servicii Publice va asigura ținerea Registrului structurilor de primire turistică.
[Art.18 în redacția LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
Articolul 181. Procedura de eliberare a certificatelor de clasificare
a structurilor de primire turistică
(1) Agenţii economici care solicită clasificarea structurii de primire turistică prezintă
la Agenția Servicii Publice următoarele documente:
a) cerere;
[Art.181 al.(1), lit.b) abrogată prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în
vigoare 27.10.17]
c) confirmarea notificării privind iniţierea activităţii de comerţ depuse la autoritatea
administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se va desfăşura activitatea turistică;
[Art.181 al.(1), lit.c) în redacția LP153 din 01.07.16, MO215-216/19.07.16 art.475]
d) schiţa privind amplasarea structurii de primire turistică, conform cerinţelor stabilite de
Guvern;
e) structura, amplasarea şi nominalizarea camerelor, respectiv a spaţiilor de servire a mesei,
conform cerinţelor stabilite de Guvern;
f) fişa privind încadrarea nominală a spaţiilor de cazare sau de servire a mesei pe categorii,
conform modelului stabilit de Guvern;
g) schema de încadrare a personalului;
h) o copie a diplomei de studii superioare de licență/masterat în domeniul turismului sau o
copie a certificatului de absolvire a cursurilor de perfecționare profesională.
[Art.181 al.(1), lit.h) în redacția LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare
27.10.17]
(2) Agenția Servicii Publice examinează documentele prezentate şi verifică respectarea
criteriilor minime de clasificare la faţa locului, în prezenţa reprezentantului structurii, întocmind
nota de verificare, conform modelului stabilit de Guvern, în două exemplare. Un exemplar al
notei se transmite solicitantului de clasificare.
(3) Agenția Servicii Publice, în termen de 10 zile de la data primirii setului complet de
documente specificate la alin.(1), va adopta decizia privind acordarea sau neacordarea categoriei
sau va propune efectuarea unor modificări în dotări şi servicii pentru acordarea sau menţinerea
categoriei solicitate de către structură. Certificatul de clasificare se consideră acordat sau, după
caz, reconfirmat dacă Agenția Servicii Publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de
prezentul alineat.
(4) Pentru confirmarea categoriei acordate, Agenția Servicii Publice, în termen de 10 zile de la
data emiterii deciziei privind acordarea categoriei de clasificare, va elibera certificatul de
clasificare conform modelului stabilit de Guvern.
(5) După expirarea termenului stabilit la alin.(3) şi (4) pentru acordarea categoriei şi în lipsa
unei comunicări scrise din partea Agenției Servicii Publice, certificatul de clasificare se
consideră emis.
1
27.10.17]
(6) În cazul în care constată neregularităţi în documentele depuse, Agenția Servicii Publice va
notifica acest fapt solicitantului certificatului de clasificare cu cel puţin 5 zile înainte de
expirarea termenului prevăzut la alin. (3) pentru emiterea certificatului de clasificare. Agenția
Servicii Publice va preciza, totodată, şi modul de remediere a neregularităţilor constatate.
(7) Structurii i se acordă categoria în care se încadrează toate spaţiile ei. Pentru spaţiile de
cazare sau de servire a mesei, care se încadrează la o categorie mai superioară decît cea a
structurii, va fi emisă o anexă la certificatul de clasificare, conform modelului stabilit de Guvern,
cu menţiunea categoriei respective a fiecărui spaţiu.
(8) În termen de 30 de zile de la data eliberării certificatului de clasificare, structurile de
primire turistică cu funcţii de cazare şi de servire a mesei sînt obligate să deţină şi să afişeze
placheta, cu înscrierea categoriei, conform modelului stabilit de Guvern.
(9) Certificatul de clasificare se eliberează gratis, pe termen nedeterminat. Structura de primire
turistică se va adresa Agenției Servicii Publice pentru reconfirmarea actului cu cel puţin 10 zile
înainte de expirarea termenului de valabilitate.
1
[Art.181 al.(9) în redacția LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare
27.10.17]
(10) Certificat de clasificare se afişează la un loc vizibil pentru toţi clienţii structurii. În cazul
pierderii sau deteriorării certificatului de clasificare, agentul economic este obligat să
solicite Agenției Servicii Publice un duplicat al acestuia.
(11) În cazul modificării dotărilor şi serviciilor, structura este obligată să solicite o nouă
clasificare în termen de 10 zile de la apariţia modificărilor.
1
27.10.17]
Articolul 182. Declasificarea şi anularea certificatului de clasificare
(1) Structura de primire turistică ce deține certificatul de clasificare este obligată să respecte,
pe toată perioada de funcţionare, criteriile ce au stat la baza clasificării.
27.10.17]
(2) Agenția Servicii Publice va verifica respectarea criteriilor ce au stat la baza clasificării
structurii. În cazul în care, după obţinerea de către titular a certificatului de clasificare, se va
constata neîndeplinirea unor condiţii importante prevăzute pentru eliberarea certificatului de
clasificare, Agenția Servicii Publice nu-i va putea anula certificatul de clasificare, dar îi va
notifica neregularităţile constatate, modul de remediere a tuturor deficienţelor identificate,
termenul în care titularul trebuie să respecte această obligaţie şi care nu poate fi mai mic de 30 de
zile.
(3) Agenția Servicii Publice va anula certificatul de clasificare dacă va constata o gravă
atingere interesului public, securităţii naţionale, ordinii sau sănătăţii publice ce nu poate fi
remediată sau dacă deficienţele identificate nu au fost remediate în termenul stabilit la alin.(2).
27.10.17]
(4) Procedura de declasificare se aplică de către Agenția Servicii Publice în cazul în care
structura nu mai corespunde categoriei de clasificare acordate anterior. Structura declasificată are
dreptul să obţină un nou certificat de clasificare pentru categoria la care a fost declasificată.
27.10.17]
27.10.17]
27.10.17]
Capitolul IV
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE TURIŞTILOR. ASIGURAREA
DE CĂLĂTORIE ŞI SECURITATEA TURIŞTILOR
Articolul 19. Drepturile turiştilor
Turiştii au dreptul:
a) la totalitatea serviciilor prevăzute în contractul de servicii turistice;
b) la securitate personală, la protecţia vieţii şi sănătăţii;
c) la apărarea drepturilor de consumatori ai serviciilor turistice;
d) la asistenţă medicală în conformitate cu prevederile asigurării de călătorie;
e) la înlăturarea imediată a încălcării clauzelor contractului de servicii turistice, încălcare
depistată în timpul călătoriei;
f) la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin nerespectarea clauzelor contractului
de servicii turistice;
[Art.19 lit.g) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
h) la acces liber în obiectivele turistice pentru vizitarea şi folosirea cărora nu sînt stabilite
restricţii legale;
i) la informații corecte, complete şi clare privind țara de aflare temporară: actele normative ale
acesteia, obiceiurile, valorile și tradițiile, precum și alte particularități locale.
[Art.19 lit.i) în redacția LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
Articolul 20. Obligaţiile turiştilor
Turiştii sînt obligaţi:
a) să respecte clauzele contractului de servicii turistice;
b) să respecte legislaţia ţării de aflare temporară, obiceiurile şi tradiţiile locale;
c) să respecte regulile vamale, regulile de trecere a frontierei de stat şi termenul de şedere
legal;
d) să repare toate prejudiciile aduse agentului economic în cazul încălcării clauzelor
contractului de servicii turistice;
e) să repare prejudiciile aduse ţării de aflare temporară;
f) să respecte normele de protejare a patrimoniului turistic şi a mediului în locul vizitat.
Articolul 21. Asigurarea de călătorie
(1) Asigurarea de călătorie a turiştilor este obligatorie şi se efectuează de către agenţii
economici din industria turismului prin încheierea contractelor cu companiile de asigurare
abilitate să efectueze acest gen de asigurare. Cheltuielile pentru asigurare sînt incluse în preţul
pachetului turistic.
(2) Asigurarea de călătorie trebuie să prevadă acoperirea cheltuielilor pentru acordarea de
asistenţă medicală turistului în locul de aflare temporară.
Articolul 22. Protecţia şi securitatea turiştilor
(1) Protecţia şi securitatea turiştilor pe teritoriul Republicii Moldova sînt garantate de stat.
(2) Protecţia şi salvarea turiştilor care s-au confruntat cu situaţii excepţionale se efectuează de
subdiviziunile specializate ale Departamentului situaţii excepţionale al Ministerului Afacerilor
Interne.
(3) În scopul asigurării securităţii turiştilor, agenţii economici din industria turismului sînt
obligaţi:
a) să informeze turiştii despre eventualele pericole cu care se pot confrunta în timpul
călătoriei;
b) să asigure turiştii cu echipamentul şi inventarul necesar pentru forma de turism practicată;
c) să asigure acordarea asistenţei medicale de urgenţă persoanelor accidentate în timpul
călătoriei;
d) să informeze operativ autorităţile administraţiei publice locale şi persoanele interesate
despre situaţiile excepţionale cu care s-au confruntat turiştii şi despre persoanele dispărute.
(4) În cazul situaţiilor excepţionale, statul întreprinde măsuri de protecţie a turiştilor cetăţeni ai
Republicii Moldova aflaţi în străinătate, inclusiv evacuarea acestora din ţara de aflare temporară.
Capitolul V
ACTIVITATEA ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL
TURISMULUI
Articolul 23. Organizarea activităţii economice în domeniul
turismului
Activitatea economică în domeniul turismului se bazează pe utilizarea raţională a resurselor
turistice, pe exploatarea eficientă a bazei tehnico-materiale a industriei turismului, pe dezvoltarea
infrastructurii turistice şi pe crearea de noi locuri de muncă pentru populaţia locală.
Articolul 231. Controlul de stat al activităţii economice în domeniul
turismului
Controlul de stat al persoanelor ce desfăşoară activitatea de întreprinzător în sfera turismului
se planifică, se efectuează și se înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr. 131/2012
privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.
[Art.231 introdus prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare
27.10.17]
Articolul 24. Mijloacele financiare şi sprijinul acordat de stat
Finanţarea activităţii turistice se realizează din:
a) alocațiile bugetului de stat pentru promovarea şi dezvoltarea turismului, crearea şi
modernizarea infrastructurii generale şi a celei turistice;
[Art.24 lit.a) modificată prin LP172 din 27.07.18, MO321-332/27.08.18 art.529; în vigoare
24.08.18]
[Art.24 lit.a) modificată prin LP172-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.543; în
vigoare 01.01.09]
b) mijloacele proprii ale agenţilor economici din industria turismului;
[Art.24 lit.c) exclusă prin LP172-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.543; în vigoare
01.01.09]
d) investiţiile autohtone şi străine plasate în proiecte turistice în conformitate cu legislaţia;
e) creditele cu destinaţie specială;
f) alte surse neinterzise de lege.
Articolul 25. Veniturile colectate pentru promovarea şi dezvoltarea
turismului
Constituirea şi utilizarea veniturilor colectate pentru promovarea şi dezvoltarea turismului se
efectuează conform unui regulament aprobat de Guvern.
[Art.25 modificat prin LP172 din 27.07.18, MO321-332/27.08.18 art.529; în vigoare
24.08.18]
[Art.25 în redacţia LP172-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.543, în vigoare
01.01.09]
Capitolul V1
TURISMUL RURAL
Articolul 251. Activitatea în domeniul turismului rural
(1) Activitatea în domeniul turismului rural reprezintă totalitatea serviciilor destinate
consumului turistic în mediul rural.
(2) Activitatea de întreprinzător în domeniul turismului rural se poate desfăşura în calitate de
persoană fizică sau juridică, în condițiile legii.
(3) Autoritățile administrației publice centrale și locale sprijină activitatea în domeniul
turismului rural prin următoarele măsuri specifice:
a) promovează zonele rurale cu potențial turistic în scopul valorificării eficiente şi durabile a
resurselor naturale și cultural-istorice, a tradițiilor şi a gastronomiei locale, precum şi a celorlalte
bunuri şi servicii ale comunității rurale;
b) asigură informarea privind oportunitățile turistice din zonele rurale (cazare, activități,
festivaluri şi evenimente tradiționale, obiceiuri şi meşteşuguri locale);
c) dispun măsurile necesare în vederea identificării, dezvoltării şi promovării produselor
specifice turismului rural şi agroturismului în scopul păstrării şi cultivării identității locale.
Articolul 252. Organizarea activității caselor rurale
(1) Statul susține dezvoltarea caselor rurale.
(2) În scopul încurajării activității în domeniul turismului rural şi creării la sat a locurilor noi
de muncă se permite desfășurarea activității caselor rurale doar în baza notificării autorităților
administrației publice locale despre lansarea activității.
(3) În cazul cînd casa rurală oferă alimentație, membrii familiei implicați în deservirea
turiștilor sînt obligați să dețină certificate medicale, iar produsele de origine animală și vegetală
utilizate în alimentație sînt supuse obligatoriu certificării sanitar-veterinare conform legislației în
vigoare.
(4) Casa rurală trebuie să respecte un set minim de reglementări specifice în domeniul
prevenirii şi stingerii incendiilor.
[Capitolul V1 introdus prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
Capitolul VI
ACTIVITATEA INTERNAŢIONALĂ
Articolul 26. Activitatea turistică internaţională
(1) Activitatea turistică internaţională a Republicii Moldova se bazează pe principiile şi
normele elaborate de Organizaţia Mondială a Turismului.
(2) Republica Moldova participă la activitatea organizaţiilor internaţionale cu drept de
membru sau de membru asociat, în conformitate cu statutul acestor organizaţii.
(3) Ministerul Economiei şi Infrastructurii reprezintă, la nivel interguvernamental, interesele
Republicii Moldova din domeniul turismului în relaţiile cu alte ţări, inclusiv cu organizaţiile
turistice internaţionale, încheie, în modul stabilit de legislaţie, tratate internaţionale în domeniul
turismului.
Capitolul VII
ZONELE TURISTICE NAŢIONALE
Articolul 27. Crearea zonelor turistice naţionale
(1) În scopul dezvoltării turismului intern şi receptor, în Republica Moldova, prin atragerea
investiţiilor autohtone şi străine, se creează, pe o durată de 50 de ani, zone turistice naţionale,
denumite în continuare zone.
(2) Zonele sînt create, la propunerea Guvernului, prin lege organică care le delimitează
convenţional hotarele şi le stabileşte direcţiile prioritare de activitate, condiţiile şi particularităţile
de funcţionare.
(3) Termenul de funcţionare a zonei poate fi prelungit.
(4) Statul stimulează, prin acordarea de înlesniri în conformitate cu legea, tinerii specialişti
pentru activitatea ulterioară în zone.
Articolul 28. Criteriile şi procedura de creare a zonei
(1) Crearea zonei se consideră lucrare pentru cauză de utilitate publică de interes naţional.
(2) Crearea zonei se va baza pe următoarele criterii principale:
a) geografic;
b) de atractivitate peisagistică;
c) de structură, volum, concentrare şi valoare a resurselor turistice;
d) de funcţionalitate pentru turism.
(3) Iniţiatori ai creării zonei pot fi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, agenţii
economici şi diverse instituţii interesate.
(4) Iniţiatorii creării zonei vor prezenta Ministerului Economiei şi Infrastructurii:
a) studiul de fezabilitate privind crearea zonei;
b) proiectul planului de amenajare a zonei.
(5) Studiul de fezabilitate privind crearea zonei trebuie să includă:
a) delimitarea hotarelor zonei;
b) caracteristica potenţialului turistic al zonei;
c) fundamentarea etapelor şi termenelor de creare a zonei;
d) volumul investiţiilor necesare;
e) oportunitatea (raţionalitatea) şi eficacitatea creării zonei.
(6) În cazul în care propunerea privind crearea zonei va fi considerată oportună şi va fi
acceptată, Ministerul Economiei şi Infrastructurii va prezenta Guvernului, spre aprobare,
proiectul de lege respectiv.
(7) Zona se consideră creată după intrarea în vigoare a legii corespunzătoare.
(8) După crearea zonei şi delimitarea în natură a hotarelor ei, terenurile proprietate publică ale
unităţii administrativ-teritoriale, aflate în perimetrul zonei, se transmit, cu titlu gratuit, în
proprietatea publică a statului, în modul stabilit de lege, şi trec în gestiunea
Ministerului Economiei şi Infrastructurii.
(9) În cazul în care crearea infrastructurii în zonă va necesita traversarea unor terenuri aflate în
proprietate privată, statul va răscumpăra aceste terenuri în modul stabilit de lege.
(10) Crearea şi amenajarea infrastructurii generale (căi de acces, reţele electrice, termice, de
gaze naturale, de alimentare cu apă şi de canalizare) pînă la hotarele zonei se efectuează din
mijloacele bugetului de stat, conform programelor de stat.
Articolul 29. Rezidenţii zonei
(1) Rezident al zonei, denumit în continuare rezident, poate fi orice persoană fizică sau
juridică înregistrată, în modul stabilit de lege, în calitate de subiect al activităţii de întreprinzător
în Republica Moldova, selectată prin concurs, care a încheiat cu Ministerul Economiei şi
Infrastructurii un contract privind desfăşurarea activităţii în zonă în conformitate cu prezenta
lege.
(2) Concursul este organizat de Ministerul Economiei şi Infrastructurii, la selectarea
rezidenţilor ţinîndu-se cont de volumul şi caracterul investiţiilor planificate. Anunţul privind
organizarea concursului se publică, cu 3 luni înainte de desfăşurarea acestuia, în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova. Ministerul Economiei şi Infrastructurii este obligat să prezinte, la
cererea agentului economic, informaţii exhaustive privind organizarea şi desfăşurarea
concursului.
(3) Regulamentul cu privire la organizarea şi desfăşurarea concursului se aprobă de Guvern.
(4) Criteriile de selectare a rezidenţilor se stabilesc prin legea privind crearea zonei.
(5) Persoana fizică sau juridică care intenţionează să obţină statutul de rezident va depune la
Ministerul Economiei şi Infrastructurii o cerere, ce va conţine informaţii privind:
a) activitatea ce urmează să fie desfăşurată;
b) suprafaţa terenului necesar pentru desfăşurarea activităţii.
(6) La cerere se va anexa:
[Art.29 al.(6), lit.a) abrogată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
b) copiile de pe documentele de constituire;
c) planul de afaceri, conform modelului stabilit de Ministerul Economiei şi Infrastructurii.
[Art.29 al.(6), lit.c) modificată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
(7) Ministerul Economiei şi Infrastructurii examinează documentele prezentate în conformitate
cu alin.(5) şi (6) în termen de 30 zile lucrătoare de la data depunerii acestora şi adoptă una din
următoarele decizii:
a) privind acordarea statutului de rezident şi încheierea contractului pe un termen ce nu-l
depăşeşte pe cel indicat la art.27 alin.(1); ori
b) privind refuzul de a acorda statutul de rezident şi de a încheia contractul, indicîndu-se
motivul refuzului.
(8) Cererea de acordare a statutului de rezident este respinsă dacă:
a) la cerere nu au fost anexate documentele menţionate la alin.(6);
b) pe teritoriul zonei nu există un teren liber ce ar corespunde condiţiilor indicate în cerere;
c) pe teritoriul zonei nu este permisă desfăşurarea activităţii planificate;
d) planul de afaceri nu corespunde condiţiilor indicate în cerere.
(9) Persoana fizică sau juridică care a obţinut dreptul de înregistrare în calitate de rezident
încheie cu Ministerul Economiei şi Infrastructurii un contract privind desfăşurarea activităţii în
zonă, denumit în continuare contract.
Articolul 30. Clauzele contractului
(1) În contract se indică:
a) suprafaţa terenului ce urmează a fi arendat;
b) termenul de finalizare a lucrărilor de proiectare şi de prezentare a proiectului, spre avizare,
Ministerului Economiei şi Infrastructurii;
[Art.30 al.(1), lit.b) modificată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
c) lucrările ce urmează să fie efectuate de către rezident în zonă;
d) volumul investiţiilor preconizate;
e) termenele de finalizare a lucrărilor conform proiectului;
f) drepturile şi obligaţiile rezidentului şi ale Ministerului Economiei şi Infrastructurii;
[Art.30 al.(1), lit.f) modificată prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
g) înlesnirile acordate rezidentului;
h) responsabilităţile părţilor în caz de încălcare a obligaţiilor contractuale;
i) termenul contractului;
j) alte aspecte, conform înţelegerii dintre părţi.
(2) Rezidentul se obligă, pe parcursul valabilităţii contractului, să desfăşoare pe teritoriul
zonei activitatea stipulată în contract, iar Ministerul Economiei şi Infrastructurii se obligă să dea
în arendă, pe termenul indicat în contract, terenul aflat în perimetrul zonei.
(3) Rezidentul nu este în drept să transmită drepturile şi obligaţiile sale contractuale altei
persoane.
Articolul 31. Înregistrarea rezidentului
(1) În termen de 3 zile de la data semnării contractului, Ministerul Economiei şi
Infrastructurii va înscrie rezidentul în Registrul rezidenţilor zonei turistice naţionale şi va elibera
certificatul de înregistrare. Modelul certificatului este aprobat de Ministerul Economiei şi
Infrastructurii.
(2) Ministerul Economiei şi Infrastructurii va comunica Serviciului Fiscal de Stat datele
despre rezidentul înregistrat în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării.
Articolul 32. Modificarea şi încetarea acţiunii contractului
(1) În cazul în care rezidentul intenţionează să modifice clauzele contractului, acesta va
prezenta Ministerului Economiei şi Infrastructurii un nou plan de afaceri conţinînd modificările
preconizate. În termen de 10 zile de la data prezentării planului, ministerul va lua decizia privind
acceptarea sau neacceptarea modificării clauzelor contractului. Clauzele respective nu pot fi
modificate în sensul reducerii volumului investiţiilor.
(2) Acţiunea contractului încetează în cazul:
a) expirării termenului contractului;
b) rezilierii contractului;
c) acordului ambelor părţi.
(3) În cazul încălcării de către una dintre părţi a clauzelor contractului, acesta poate fi reziliat
la cererea celeilalte părţi.
(4) Temeiuri pentru rezilierea contractului de către Ministerul Economiei şi Infrastructurii se
consideră următoarele încălcări comise de către rezident:
a) încălcarea termenului de prezentare a documentaţiei de proiect, spre coordonare,
ministerului;
b) desfăşurarea în zonă a unor activităţi neprevăzute în contract;
c) nerespectarea normelor de securitate a turiştilor, fapt soldat cu consecinţe grave pentru viaţa
şi sănătatea acestora;
d) încălcarea legislaţiei privind protecţia monumentelor şi mediului;
e) încetarea activităţii stipulate în contract.
(5) Temei pentru rezilierea contractului de către rezident poate servi neonorarea de către
Ministerul Economiei şi Infrastructurii a obligaţiei contractuale de a construi infrastructura
generală pînă la hotarele zonei.
(6) În contract pot fi prevăzute şi alte temeiuri pentru reziliere.
Articolul 33. Răspunderea pentru nerespectarea clauzelor
contractului
(1) Persoana fizică sau juridică parte la contract îşi pierde statutul de rezident de la data
rezilierii contractului şi nu poate presta servicii turistice în zonă.
(2) Pierderea statutului de rezident conduce la rezilierea contractului de arendă a terenului
şi/sau de concesiune a obiectivului turistic în condiţiile prevăzute de lege.
(3) În cazul rezilierii contractului în temeiurile prevăzute la art.32 alin.(4) şi (6), cheltuielile
suportate de către fostul rezident în legătură cu executarea contractului nu vor fi compensate,
acesta fiind obligat să plătească o amendă în cuantumul prevăzut de contractul în cauză.
(4) În cazul rezilierii contractului în temeiul prevăzut la art.32 alin.(5), Ministerul Economiei
şi Infrastructurii va compensa cheltuielile justificate suportate de către fostul rezident în legătură
cu executarea obligaţiilor contractuale.
(5) Neplasarea investiţiilor în volumul şi/sau termenele prevăzute în contract atrage aplicarea,
în cote progresive, a unei amenzi al cărei cuantum minim este egal cu suma plăţii de arendă,
determinată conform tarifelor pentru calcularea preţului normativ al pămîntului (pentru o unitate
grad/hectar).
Articolul 34. Modul de atribuire a terenurilor în zonă
(1) Terenurile proprietate publică a statului situate în perimetrul zonei pot fi atribuite
rezidenţilor în folosinţă temporară, în exclusivitate în baza contractului de arendă, pe un termen
de pînă la 50 de ani, la un preţ stabilit prin legea privind crearea zonei respective.
(2) În cazul în care termenul de funcţionare a zonei va fi prelungit, contractele de arendă vor fi
reperfectate, ţinîndu-se cont de eficienţa realizării contractelor semnate iniţial.
(3) Rezidenţii nu au dreptul să cesioneze terenul unor terţe persoane, precum şi să gajeze
dreptul de arendă sau să-l depună în calitate de aport în capitalul social al unor agenţi economici.
Se interzice utilizarea terenului şi a dreptului asupra acestuia în alte scopuri decît cele prevăzute
în contract.
(4) Rezidenţii care au arendat terenuri în perimetrul zonei şi au construit pe ele imobile au
dreptul să răscumpere, după expirarea termenului de funcţionare a zonei, terenurile ocupate de
imobilele respective, în conformitate cu legea.
Articolul 35. Avizarea construcţiilor în zonă
(1) Pentru construcţia fiecărui element de infrastructură turistică, rezidentul este obligat să
obţină avizul autorității administrației publice centrale responsabile, în conformitate cu cadrul
normativ.
(2) Avizul va fi eliberat dacă vor fi respectate următoarele condiţii:
a) păstrarea caracterului irepetabil şi deosebit al zonei naturale, care îi conferă specificul de
unicat (construcţiile trebuie să cadreze cu contururile naturale ale landşaftului);
b) utilizarea la maxim a materialelor naturale şi reducerea la minim a folosirii materialelor
nocive la construcţia structurilor turistice;
c) utilizarea la construcţii a elementelor tradiţionale de arhitectură populară în scopul sporirii
atractivităţii turistice a zonei;
d) racordarea liniei acoperişurilor la contururile landşaftului şi vegetaţiei zonei;
e) asigurarea unui nivel al dotării cu aparatură şi/sau cu utilaje specifice, corespunzător
gradului de confort preconizat;
f) asigurarea nivelului corespunzător de decorare şi de amenajare interioară, de finisaj şi
dotare cu mobilier;
g) utilizarea în elaborarea designului construcţiilor a materialelor locale şi a manoperei
meşterilor populari locali.
[Art.35 al.(3) abrogat prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
(4) Ministerul Economiei şi Infrastructurii, în termen de 10 zile de la data primirii solicitării de
aviz, va verifica respectarea de către rezident a condiţiilor stipulate la alin.(1) şi va adopta
decizia privind eliberarea sau neeliberarea avizului sau va propune efectuarea unor acţiuni ce ar
duce la respectarea condiţiilor stipulate la alin.(1). Avizul se consideră acordat în cazul în
care Ministerul Economiei şi Infrastructurii nu răspunde rezidentului în termenul prevăzut de
prezentul alineat.
[Art.35 al.(4) introdus prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
Articolul 36. Activitatea desfăşurată în zonă
(1) Rezidentul este în drept să desfăşoare doar activităţile stipulate în contractul privind
desfăşurarea activităţii în zonă.
(2) În zonă pot fi desfăşurate următoarele activităţi:
a) construcţia şi exploatarea comercială a structurilor de primire turistică cu funcţii de cazare,
indiferent de categoria de confort a acestora: hotel, hotel-apartament, motel, vilă turistică,
bungalou, pensiune turistică, pensiune agroturistică, camping, sat de vacanţă, tabără de vacanţă;
b) construcţia şi exploatarea comercială a structurilor de primire turistică cu funcţii de servire
a mesei: restaurant de orice tip, bar de orice tip, fast-food, cofetărie, patiserie;
c) crearea, amenajarea şi exploatarea comercială a structurilor de agrement turistic: cluburi,
cazinouri şi instalaţii specifice agrementului turistic;
d) construcţia şi exploatarea comercială a structurilor de tratament balnear;
e) reconstrucţia, reparaţia, amenajarea obiectivelor turistice din zonă;
f) crearea şi exploatarea comercială a centrelor de confecţionare şi/sau comercializare a
articolelor de artizanat;
g) construcţia şi exploatarea comercială a parcărilor;
h) crearea şi exploatarea comercială a birourilor de informare turistică.
(3) În zonă sînt interzise activităţile ce pot conduce la degradarea patrimoniului turistic şi a
mediului.
(4) Evidenţa rezultatelor activităţii desfăşurate în zonă de către rezident este ţinută separat de
evidenţa activităţii desfăşurate în afara acesteia.
(5) Controlul asupra activităţii rezidenţilor se efectuează în condiţiile prevăzute de lege.
[Art.36 al.(5) în redacţia LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
Articolul 37. Regimul fiscal al zonei
(1) Impozitarea rezidenţilor zonei se efectuează în conformitate cu legea.
(2) Pentru a atrage investiţii în infrastructura turistică din zonă, statul acordă rezidenţilor
înlesniri fiscale în conformitate cu legea.
Capitolul VIII
PREGĂTIREA PROFESIONALP ÎN DOMENIUL
TURISMULUI
Articolul 38. Pregătirea profesională şi perfecţionarea cadrelor
(1) Pregătirea şi perfecționarea profesională în domeniul turismului se realizează de instituţiile
de învăţămînt secundar profesional, mediu de specialitate, superior, de formare profesională
continuă specializate, de stat şi private, acreditate în condiţiile legii.
(2) Perfecționarea personalului din industria turismului se realizează la cursuri specializate, în
baza programelor avizate de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.
[Art.38 al.(2) în redacția LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
[Art.38 al.(3) abrogat prin LP109 din 14.06.18, MO295-308/10.08.18 art.450]
(4) Personalul încadrat în industria turistică (turoperatori, agenţii de turism, structuri cu funcţii
de cazare şi de servire a mesei), cu excepţia funcţiilor de jurist, contabil, personalului tehnic şi de
deservire, este obligat, o dată la 3 ani, să absolve cursurile de perfecţionare profesională.
(5) Deţinătorii diplomelor de studii superioare/medii de specialitate în domeniul turismului vor
activa în industria turismului, în baza diplomelor de studii, în decurs de 3 ani după încheierea
studiilor, cu perfecţionarea profesională ulterioară o dată la 3 ani.
(6) Absolvenţii cursurilor de perfecţionare profesională care pretind la funcţia de director de
turoperator, de agenţie de turism, de structură de primire turistică cu funcţii de cazare şi de
servire a mesei, pentru obţinerea certificatului respectiv vor prezenta documentele ce atestă
vechimea în muncă în industria turismului de cel puţin 2 ani. Criteriul “vechimea în muncă în
industria turismului” nu este obligatoriu pentru persoanele care activează în structurile de primire
turistică cu funcţii de cazare şi de servire a mesei: pensiune agroturistică, vilă turistică, bungalou,
camping, sat de vacanţă, tabără de vacanţă, pensiune turistică, apartament sau cameră de închiriat
în locuinţe familiale şi motel.
(7) Pentru conducătorii de turoperator, de agenţie de turism şi de hotele care activează în
mediul rural şi în centrele raionale, vechimea în muncă pentru obţinerea certificatului de
perfecţionare profesională se reduce cu 50%.
Capitolul IX
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 39
(1) Guvernul, în termen de 6 luni:
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă
cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
c) va adopta acte normative în vederea executării prezentei legi.
(2) Se abrogă Legea turismului nr.798-XIV din 11 februarie 2000.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
Nr.352-XVI. Chişinău, 24 noiembrie 2006.

LPA798/2000
ID intern unic: 311730 Fişa actului juridic
Версия на русском
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 798

din 11.02.2000
TURISMULUI
.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul prezentei legi
(1) Prezenta lege stabileşte principiile juridice, sociale şi economice de organizare a turismului
în Republica Moldova, determină competenţele autorităţilor publice în domeniul turismului,
drepturile şi obligaţiile agenţilor economici care desfăşoară activitate de turism, precum şi
statutul turiştilor.
(2) Activitatea de turism se desfăşoară în conformitate cu prevederile Constituţiei, prezentei
legi, altor acte normative adoptate în baza acestora, precum şi tratatelor internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
Articolul 2. Noţiuni de bază
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni de bază:
turism - domeniu al economiei naţionale, cu funcţii complexe, ce reuneşte un ansamblu de
bunuri şi servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc în afara mediului lor obişnuit
pe o perioadă mai mică de un an şi al căror motiv este altul decît exercitarea unei activităţi
remunerate în locul vizitat;
turism intern - activitate de turism practicată în teritoriul ţării;
turism internaţional - activitate de turism cuprinzînd turismul receptor şi turismul emitent;
turism rural - formă a turismului care se desfăşoară în mediul rural, orientată spre utilizarea
resurselor turistice locale (naturale, culturale etc.), cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor locale,
gospodăriilor ţărăneşti, de fermier etc.;
turism ecologic - formă a turismului orientată spre cunoaşterea naturii şi conservarea ei;
resurse turistice - componente ale mediului natural şi antropic, care, prin calităţile şi specificul
lor, sînt recunoscute, înscrise şi valorificate prin turism, în măsura în care nu sînt supuse unui
regim de protecţie integrală.
Resursele turistice pot fi:
- naturale: elemente geomorfologice, de climă, de floră şi de faună, peisaje, zăcăminte de
substanţe minerale şi alţi factori;
- antropice: monumente arheologice, situri arheologice, monumente, ansambluri şi rezervaţii
de arhitectură, monumente şi ansambluri memoriale, monumente tehnice şi de artă, muzee,
elemente de folclor şi artă populară etc.;
patrimoniu turistic - resursele turistice naturale şi antropice, baza tehnico-materială,
infrastructura generală, infrastructura turistică şi bunurile destinate consumului turistic;
structură de primire turistică - construcţie şi amenajare destinate cazării turiştilor, servirii
mesei pentru turişti, agrementului, transportului special destinat turiştilor, tratamentului balnear
pentru turişti etc.;
staţiune turistică - localitate sau parte a unei localităţi cu funcţii exclusiv turistice;
localitate turistică - aşezare urbană sau rurală care cuprinde mai multe obiective de interes
turistic;
ofertă turistică - totalitatea serviciilor prin care este valorificat patrimoniul turistic;
produs turistic - complex de bunuri materiale şi de servicii oferite consumului turistic;
activitate de turism - acţiuni de prestare a serviciilor turistice;
servicii turistice - servicii prestate de către agenţii economici cu profil turistic, ce includ
cazarea, masa şi transportul turiştilor, servicii de agrement, tratamentul balnear, asistenţă
turistică şi alte servicii complementare;
pachet de servicii turistice - combinaţie prestabilită a cel puţin două din elementele următoare:
cazare, alimentaţie, transport, tratament balnear, agrement, alte servicii reprezentînd o parte
semnificativă din pachet, atunci cînd sînt vîndute sau oferite spre vînzare la un preţ global şi
atunci cînd aceste prestaţii depăşesc 24 de ore;
industrie turistică - totalitatea întreprinderilor destinate producerii de servicii turistice
corespunzătoare standardelor de clasificare, care include mijloace şi servicii de cazare, unităţi şi
servicii de alimentaţie, dotări şi servicii pentru congrese şi conferinţe, dotări şi servicii pentru
agrement, transportul turiştilor, birouri de informare turistică, turoperatori şi agenţii de turism,
firme specializate în turismul de sănătate, închirieri de mijloace de transport, echipament sportiv,
activităţi comerciale pentru turişti;
licenţa pentru activitate de turism - document prin care se atestă capacitatea şi dreptul
titularului de a presta servicii turistice în condiţii de calitate şi siguranţă pentru turişti;
brevet de turism - document prin care se atestă capacitatea profesională a persoanelor care
îndeplinesc funcţii de administrare în unităţile turistice, precum şi alte funcţii, conform
nomenclatorului aprobat de Ministerul Culturii şi Turismului;
ghid de turism - persoana care posedă informaţie profesională despre ţara (localitatea) de
sosire, locurile pitoreşti, de interes istoric şi cultural, obiectele de demonstrare, precum şi limba
acestei ţări sau limba turiştilor străini sau o limbă cunoscută de aceştia, acordă servicii
informaţional-excursioniste, organizatorice şi asistenţă calificată participanţilor la itinerar, în
limitele prevederilor contractului cu privire la prestarea serviciilor turistice;
turism durabil - concepţie care constată că dezvoltarea turistică trebuie să fie suportabilă pe
termen lung sub aspect ecologic, viabilă şi rentabilă sub aspect economic şi echitabilă sub aspect
etic şi social pentru populaţia locală;
Registrul turismului - sistem informaţional ce conţine baza de date despre agenţii economici
din turism şi despre patrimoniul turistic al ţării, gestionat de către Ministerul Culturii şi
Turismului.
Articolul 3. Turismul social
(1) Turismul social este o formă a turismului practicată de categoriile sociale ale populaţiei cu
venituri restrînse şi orientată spre satisfacerea necesităţilor lor cognitive, culturale, recreative etc.
(2) Turismul social include:
a) turismul pentru copii;
b) turismul pentru tineret;
c) turismul pentru persoanele de vîrsta a treia şi invalizi;
d) turismul de familie;
e) turismul de amatori (cultural-cognitiv, sportiv, ecologic etc.);
f) turismul de sănătate.
(3) Cadrul juridic pentru organizarea turismului social se stabileşte prin lege ordinară.
Capitolul II
ATRIBUŢIILE AUTORITĂŢILOR PUBLICE ÎN DOMENIUL TURISMULUI
Articolul 4. Politica statului în domeniul turismului
(1) Statul sprijină turismul, ca unul din domeniile prioritare ale economiei naţionale, prin
mecanisme economice, financiare şi prin acţiuni de amenajare şi protecţie a patrimoniului turistic
în conformitate cu prezenta lege şi alte acte normative, creînd condiţii pentru dezvoltarea
turismului durabil.
(2) Parlamentul creează şi perfecţionează cadrul juridic al turismului în concordanţă cu
legislaţia naţională şi cu normele internaţionale.
(3) În scopul realizării politicii statului în domeniul turismului, Guvernul:
a) asigură utilizarea raţională a resurselor turistice şi promovarea măsurilor de conservare şi
protecţie a mediului înconjurător în conformitate cu Programul naţional şi programele anuale de
dezvoltare a turismului, aprobate de Guvern;
b) promovează interesele statului în domeniul turismului şi determină modalităţile de
administrare a proprietăţii de stat în ramură;
c) contribuie la dezvoltarea industriei turistice;
d) susţine turismul în teritoriu prin crearea condiţiilor adecvate de dezvoltare a infrastructurii
turistice;
e) asigură securitatea turiştilor, apără drepturile, interesele şi proprietatea acestora;
f) efectuează colaborarea internaţională în domeniul turismului prin încheierea şi realizarea
tratatelor internaţionale.
Articolul 5. Ministerul Culturii şi Turismului
(1) Activitatea de turism în ţară se reglementează de către Ministerul Culturii şi Turismului,
care este o autoritate administrativă centrală.
(2) Ministerul Culturii şi Turismului are următoarele atribuţii principale:
1) elaborează şi prezintă Guvernului spre aprobare strategia şi politica naţională în domeniul
turismului, aplicîndu-le şi promovîndu-le;
2) elaborează şi prezintă Guvernului spre aprobare programe de stat de dezvoltare a
turismului şi poartă răspundere de implementarea acestora în limitele competenţei;
3) coordonează cu autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale şi cu
autorităţile locale măsurile orientate spre realizarea strategiei şi politicii naţionale în
4) elaborează şi prezintă Guvernului spre aprobare mecanisme economice de stimulare a
dezvoltării turismului şi poartă răspundere de implementarea acestora în limitele competenţei;
5) creează condiţii pentru atragerea investiţiilor interne şi străine în scopul dezvoltării
turismului;
6) efectuează analize şi pronosticuri ale dezvoltării turismului în ţară;
7) reglementează activitatea de turism din ţară prin elaborarea de reglementări tehnice,
armonizate cu normele internaţionale, în care se stabilesc cerinţe obligatorii în acest domeniu, şi
propune spre aprobare standardele internaţionale în domeniul turismului;
8) asigură respectarea legislaţiei în domeniul turismului;
9) organizează şi desfăşoară activitatea de promovare a imaginii Republicii Moldova ca ţară
ce prezintă interes atît pentru turismul intern, cît şi pentru turismul internaţional;
10) organizează activităţi expoziţionale în domeniul turismului în ţară şi peste hotare;
11) coordonează şi monitorizează colaborarea Republicii Moldova cu Organizaţia Mondială a
Turismului şi cu alte organisme internaţionale din domeniu conform legislaţiei în vigoare;
12) reprezintă interesele statului în domeniul turismului în organismele şi organizaţiile
internaţionale în conformitate cu tratatele încheiate şi cu înţelegerile realizate;
13) coordonează programele de asistenţă tehnică acordată de Uniunea Europeană, Organizaţia
Mondială a Turismului, de alte organisme internaţionale, precum şi programul de integrare
europeană în domeniul turismului;
14) organizează evidenţa şi atestarea patrimoniului turistic, asigură valorificarea şi protejarea
acestuia, conform legislaţiei în vigoare;
15) avizează documentaţia de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice, precum şi
documentaţia referitoare la construcţiile din domeniul turismului;
16) efectuează controlul calităţii serviciilor turistice prestate;
17) examinează petiţiile consumatorilor referitoare la serviciile turistice;
18) elaborează şi prezintă Guvernului spre aprobare normele metodologice şi criteriile de
clasificare a structurilor de primire turistică şi a structurilor turistice agenţi economici în
19) efectuează clasificarea structurilor de primire turistică, a structurilor turistice agenţi
economici în domeniul turismului şi inspectează respectarea criteriilor de clasificare;
20) elaborează norme metodologice privind instituirea rutelor turistice;
21) aprobă şi înregistrează rutele turistice conform legislaţiei în vigoare;
22) determină direcţiile prioritare de cercetări ştiinţifice în domeniul turismului;
23) colaborează cu asociaţii şi alte organizaţii neguvernamentale în probleme ce ţin de
24) acordă asistenţă metodologică şi informaţională serviciilor de specialitate teritoriale;
25) organizează şi supraveghează activitatea editorială şi de publicitate în domeniul
turismului;
26) organizează pregătirea şi perfecţionarea cadrelor în domeniul turismului;
27) coordonează activitatea Centrului Naţional de instruire continuă în turism în vederea
perfecţionării cadrelor la cursuri specializate după programe elaborate de Ministerul Culturii şi
Turismului;
28) elaborează şi aprobă Nomenclatorul funcţiilor în domeniul turismului;
29) elaborează criteriile şi condiţiile pentru acordarea brevetelor de turism;
30) brevetează personalul de specialitate din turism conform Nomenclatorului funcţiilor în
31) elaborează modelul contractului şi voucherului turistic;
32) gestionează Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului;
33) verifică agenţii economici la capitolul ce ţine de constituirea şi virarea contribuţiei la
Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului;
34) monitorizează circulaţia turistică;
35) furnizează informaţii din domeniul turismului, în limitele competenţei, la solicitarea
organelor ierarhic superioare;
36) gestionează Registrul turismului;
37) exercită alte atribuţii stabilite prin acte normative în domeniu.
[Art.5 al.(3)-(4) excluse prin LP211/29.07.05, MO132/07.10.05 art.631, al.(5) deine (3)]
[Art.5 al.(3)-(4) excluse prin LP211/29.07.05, MO132/07.10.05 art.631, al.(5) devine (3)]
(3) Ministerul Culturii şi Turismului îşi desfăşoară activitatea în baza mijloacelor ce se
constituie din următoarele surse:
a) alocaţiile aprobate de legea bugetului de stat pe anul corespunzător;
b) 25% din mijloacele provenite din brevetare;
c) plăţile pentru prestarea serviciilor de pregătire şi perfecţionare a cadrelor, valorificarea
patrimoniului turistic, organizarea activităţii editoriale şi de publicitate;
d) 50% din mijloacele provenite din clasificarea structurilor de primire turistică cu funcţii de
cazare şi de servire a mesei;
e) alte surse, conform legislaţiei în vigoare.
(4) Directorul general al Ministerului Culturii şi Turismului şi vicedirectorii sînt desemnaţi şi
eliberaţi din funcţie de Guvern. Structura şi regulamentul departamentului se aprobă de Guvern.
(3) Pe lîngă Ministerul Culturii şi Turismului funcţionează Consiliul Consultativ al Turismului,
organism de consultanţă în problemele promovării şi dezvoltării turismului. Regulamentul
Consiliului Consultativ al Turismului şi componenţa nominală a acestuia se aprobă de Ministerul
Culturii şi Turismului.
[Art.5 modificat prin LP451/13.11.03, MO001/01.01.04, art.4]
Articolul 5. Departamentul Dezvoltării Turismului

(1) Activitatea de turism în ţară se reglementează de către Departamentul Dezvoltării Turismului
care este o autoritate a administraţiei publice de specialitate cu statut de persoană juridică.
(2) Departamentul Dezvoltării Turismului are următoarele atribuţii principale:
a) elaborează şi prezintă spre aprobare Guvernului strategia naţională în domeniul turismului,
precum şi programele de dezvoltare a turismului;
b) aplică strategia naţională şi politica în domeniul turismului;
c) organizează evidenţa şi atestarea patrimoniului turistic, asigură valorificarea şi protejarea
acestuia, în condiţiile legii;
d) efectuează controlul calităţii serviciilor turistice prestate;
e) efectuează licenţierea în domeniul turismului şi clasificarea structurilor de primire turistică;
f) creează condiţii pentru atragerea investiţiilor interne şi străine în scopul dezvoltării turismului;
g) organizează activitatea editorială şi de publicitate în domeniul turismului şi o supraveghează;
h) instituie şi gestionează Registrul turismului;
i) reprezintă interesele statului în organele şi organismele internaţionale, în conformitate cu
tratatele încheiate şi cu înţelegerile realizate;
j) asigură executarea prezentei legi şi altor acte normative în domeniul turismului;
k) organizează pregătirea şi perfecţionarea cadrelor în domeniul turismului;
l) determină direcţiile prioritare de cercetări ştiinţifice în domeniul turismului;
m) avizează documentaţia de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice, precum şi
documentaţia privind construcţiile din domeniul turismului;
n) elaborează modelul contractului şi voucherului turistic;
o) organizează şi desfăşoară activitatea de promovare a imaginii Republicii Moldova ca ţară ce
prezintă interes atît pentru turismul intern, cît şi pentru turismul internaţional;
p) colaborează cu organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile
administraţiei publice locale, precum şi cu asociaţii şi alte organizaţii neguvernamentale;
q) coordonează programele de asistenţă tehnică acordate de Uniunea Europeană, Organizaţia
Mondială a Turismului, alte organisme internaţionale, precum şi programul de integrare
europeană în domeniul turismului;
r) îndeplineşte alte atribuţii stabilite prin acte normative pentru domeniul său de activitate.
(3) Directorul general al Agenţiei Naţionale de Turism şi directorul general adjunct sînt numiţi
de Guvern. Structura şi Regulamentul agenţiei se aprobă de Guvern.
(4) Activitatea economică şi financiară a Agenţiei Naţionale de Turism se desfăşoară în baza
bugetului său anual aprobat de Guvern. Bugetul anual al agenţiei se formează din următoarele
surse:
a) 25% din mijloacele provenite din licenţiere şi brevetare;
b) plăţile pentru prestarea serviciilor de pregătire a cadrelor, valorificarea patrimoniului turistic,
organizarea activităţii editoriale şi de publicitate, precum şi pentru alte servicii acordate de
agenţie;
c) alocaţii de la bugetul de stat, stabilite anual de legea bugetului, în primii trei ani după
înfiinţarea agenţiei;
d) alte surse, în conformitate cu legislaţia.
(5) Pe lîngă Departamentul Dezvoltării Turismului funcţionează Consiliul Consultativ al
Turismului, organism de consultanţă în problemele promovării şi dezvoltării turismului.
(6) Regulamentul Consiliului Consultativ al Turismului şi componenţa nominală a acestuia se
aprobă de Departamentul Dezvoltării Turismului.
Articolul 6. Activitatea de turism în teritoriu
(1) Activitatea de turism în teritoriu se reglementează de către Ministerul Culturii şi
Turismului în colaborare cu autorităţile publice locale care, potrivit prezentei legi, pot crea
servicii de specialitate.
(2) Serviciile de specialitate:
a) inventariază principalele resurse turistice;
b) participă la omologarea traseelor turistice;
c) elaborează şi promovează propuneri de dezvoltare a turismului în teritoriu, în conformitate cu
programele de dezvoltare a turismului;
d) creează condiţii favorabile pentru activitatea agenţilor economici din turism în teritoriu;
[Art.6 alin.(2) lit.e) exclusă prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773,lit.f)-k) devin e)-j)]
e) avizează cererile agenţilor economici din teritoriu privind eliberarea licenţei de turism;
e) înaintează propuneri de suspendare sau retragere a licenţelor agenţilor economici din raza lor
teritorială;
f) înfiinţează şi gestionează fondurile speciale pentru promovarea şi dezvoltarea turismului;
[Art.6 al.(2) lit.f) modificată prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]"
[Art.6 al.(2) lit.f) modificată prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]

f) înfiinţează şi gestionează fondurile extrabugetare pentru promovarea şi dezvoltarea turismului;
g) contribuie la protecţia şi conservarea resurselor turistice prin respectarea normelor de punere
în valoare;
h) contribuie la ameliorarea şi protecţia mediului înconjurător prin elaborarea şi realizarea unor
acţiuni şi programe speciale;
i) antrenează populaţia locală în activitatea de turism creînd noi locuri de muncă;
j) contribuie la dezvoltarea diferitelor forme de turism în teritoriu.
Capitolul III
PATRIMONIUL TURISTIC. ACTIVITATEA ECONOMICĂ.
FINANŢAREA TURISMULUI
Articolul 7. Patrimoniul turistic
(1) Patrimoniul turistic constituie factorul fundamental ce se află la baza ofertei turistice şi este
format din bunuri proprietate publică şi bunuri proprietate privată, valorificată şi protejată în
condiţiile legii.
(2) Evidenţa, atestarea şi monitorizarea patrimoniului turistic se realizează de către Ministerul
Culturii şi Turismului.
(3) Evidenţa obiectivelor patrimoniului turistic se efectuează prin înscrierea acestora în Registrul
turismului.
(4) Criteriile de atestare a patrimoniului turistic se elaborează de către Ministerul Culturii şi
Turismului.
(5) Atestarea obiectivelor patrimoniului turistic se realizează prin certificatul de patrimoniu
turistic, care dă drept proprietarului sau administratorului legal să organizeze exploatarea
turistică a obiectivului respectiv şi îl obligă să protejeze patrimoniul înscris.
(6) Direcţiile de valorificare şi dezvoltare a patrimoniului turistic, inclusiv a proprietăţii publice
din turism, sînt determinate de către Ministerul Culturii şi Turismului în conformitate cu
programele de dezvoltare a turismului.
Articolul 8. Activitatea economică
(1) Activitatea economică în turism presupune valorificarea eficientă a patrimoniului turistic,
creşterea încasărilor valutare în bugetul statului, cooperarea mijloacelor financiare ale agenţilor
economici din turism în vederea dezvoltării acestei ramuri şi creării a noi locuri de muncă.
(2) Statul sprijină şi încurajează libera iniţiativă în domeniul activităţii de turism, îndeosebi în
atragerea turiştilor străini în Republica Moldova prin promovarea unui regim fiscal favorabil
pentru agenţii economici din turism.
(3) Agenţilor economici - organizatori ai turismului pentru copii, elevi, studenţi şi alte grupuri
sociale - li se acordă unele înlesniri fiscale în scopul de a eficientiza utilizarea bazei tehnico-
materiale pentru odihnă şi recreare existente.
(4) Agenţii economici care prestează servicii turistice în staţiunile balneoclimaterice pot
beneficia de asistenţă tehnică.
(5) În scopul atragerii investiţiilor în sfera turismului, unele terenuri care fac parte din domeniul
public sau privat pot fi concesionate pe o perioadă de pînă la 50 de ani, în conformitate cu legea
şi cu priorităţile stabilite prin programele de dezvoltare a turismului.
Articolul 9. Mijloacele financiare
Mijloacele financiare pentru realizarea programelor în domeniul turismului se constituie din:
a) resursele proprii ale agenţilor economici din turism;
b) mijloacele Fondului special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului;
c) investiţiile interne şi străine pentru proiecte şi programe, acordate în conformitate cu strategia
de dezvoltare a turismului;
d) credite financiare şi împrumuturi bancare cu destinaţie specială;
e) alte mijloace, în conformitate cu legislaţia.
Articolul 10. Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului
(1) În scopul realizării politicii de dezvoltare durabilă şi promovare a turismului în Republica
Moldova, se constituie Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului, denumit în
continuare Fond.
(2) Constituirea Fondului şi aprobarea Regulamentului acestuia se efectuează de către Guvern.
(3) Gestionarea Fondului se efectuează de către Ministerul Culturii şi Turismului. Persoana
responsabilă de gestionarea Fondului este viceministrul culturii şi turismului care patronează
ramura respectivă.
(4) Fondul se constituie din următoarele surse:
a) alocaţii bugetare, în conformitate cu programele de dezvoltare a turismului aprobate de
Guvern;
b) 50% din mijloacele provenite din eliberarea brevetelor de turism;
c) mijloacele financiare provenite din clasificarea structurilor de primire turistică cu funcţii de
d) donaţii, sponsorizări şi granturi;
e) încasări provenite din loteriile turistice;
f) încasări din activitatea editorială şi de publicitate;
g) defalcări din veniturile Centrului Naţional de Perfecţionare a Cadrelor din Industria
Turismului;
h) alte mijloace, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(5) Mijloacele Fondului pot fi utilizate pentru finanţarea:
a) programelor şi activităţilor cuprinse în programele anuale de dezvoltare a turismului;
b) activităţilor de promovare, reprezentare şi informare turistică, inclusiv în străinătate;
c) acţiunilor de renovare, amenajare şi protecţie a patrimoniului şi infrastructurii turistice;
d) investigaţiilor pieţei turistice, activităţilor de informare şi documentare în domeniul
turismului;
e) programelor privind protecţia şi conservarea mediului înconjurător şi a obiectivelor cultural-
istorice;
f) activităţilor de instruire, conştientizare şi mediatizare în domeniul turismului;
g) creditelor pentru proiecte de investiţii în turism;
h) altor activităţi în domeniul turismului, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(6) Cheltuielile operaţionale ce ţin de implementarea activităţilor menţionate la alin.(5) sînt
finanţate din mijloacele Fondului.
(7) Anual, Ministerul Culturii şi Turismului prezintă Guvernului un raport privind utilizarea
mijloacelor Fondului.
[Art.10 în redacţia LP211/29.07.05, MO132/07.10.05 art.631]
[Art.10 în redacţia LP211/29.07.05, MO132/07.10.05 art.631]

Articolul 10. Fondul special pentru promovarea
şi dezvoltarea turismului
(1) Pentru realizarea programelor de dezvoltare a tursmului se constituie Fondul special pentru
promovarea şi dezvoltarea turismului.
(2) Constituirea Fondului special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului şi aprobarea
Regulamentului fondului se efectuează de către Guvern.
(3) Gestionarea Fondului special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului se efectuează de
către Ministerul Culturii şi Turismului.
(4) Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului se constituie din următoarele
surse:
a) alocaţiile bugetare în conformitate cu programele de dezvoltare a turismului aprobate de
Guvern;
b) contribuţii ale agenţilor economici din turism;
c) 25% din mijloacele provenite din brevetare;
d) 50% din mijloacele provenite din clasificarea structurilor de primire turistică cu funcţii de
e) donaţii şi sponsorizări;
f) încasări provenite din loteriile turistice;
g) mijloacele speciale pentru promovarea şi dezvoltarea turismului;
h) alte mijloace, în conformitate cu legislaţia.
(5) Din Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului se finanţează programele şi
activităţile cuprinse în programele anuale de dezvoltare a turismului, cu prioritate:
a) programele şi activităţile de creare şi dezvoltare a produsului turistic;
b) activităţile de promovare, reprezentare şi informare turistică, inclusiv în străinătate;
c) investigaţiile pieţei turistice, activităţile de informare şi documentare în domeniul turismului;
d) programele privind protecţia şi conservarea mediului înconjurător şi a obiectivelor cultural-
istorice;
e) activităţile de instruire şi formare profesională a cadrelor din turism;
f) creditele pentru proiecte de investiţii în turism.
(6) Anual, Ministerul Culturii şi Turismului prezintă Guvernului un raport privind utilizarea
mijloacelor Fondului special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului. Raportul se publică în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
[Art.10 al.(4) lit.c) modificat prin LP451/13.11.03, MO001/01.01.04, art.4]
[Art.10 al.(4) lit.d) introdus prin LP451/13.11.03, MO001/01.01.04, art.4 lit.d)-g) devin e)-h)]
c) 25% din mijloacele provenite din licenţiere şi brevetare;
[Art.10 al.(4) lit.g) modificată prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]"
[Art.10 al.(4) lit.g) modificată prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]

g) mijloacele extrabugetare pentru promovarea şi dezvoltarea turismului;
[Art.10 al.(3) modificat prin LP451/13.11.03, MO001/01.01.04, art.4]
(3) Gestionarea Fondului special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului se efectuează de

către Departamentul Dezvoltării Turismului. Directorul Fondului special pentru promovarea şi
dezvoltarea turismului este directorul general adjunct al Agenţiei Naţionale de Turism.
Capitolul IV
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE TURISM
Articolul 11. Acordarea licenţelor de turism
(1) Serviciile turistice pe teritoriul Republicii Moldova se prestează şi se comercializează de
către agenţi economici, posesori de licenţe de turism.
(2) Licenţa pentru activitate de turism se acordă agenţilor economici care au capacitatea să
desfăşoare următoarele activităţi:
a) organizarea de pachete de servicii în domeniul turismului intern şi internaţional;
b) vînzarea către turişti a serviciilor turistice proprii şi a pachetelor de astfel de servicii, precum
şi a serviciilor contractate cu alte agenţii de turism licenţiate;
c) rezervarea şi comercializarea serviciilor de cazare, masă, transport, agrement, tratament şi cură
balneară, asistenţă turistică (ghizi), închirieri de autoturisme, cu sau fără şofer, acordarea de vize
turistice etc.;
d) rezervarea şi comercializarea de bilete pentru mijloace de transport, spectacole şi manifestări
artistice, sportive sau alte activităţi de divertisment şi agrement în cadrul sejurului sau
programului turistic.
(3) Licenţele de turism se eliberează de către Camera de Licenţiere.
[Art.11 al.(3) modificat prin LP371-XV din 11.11.04, MO218-223/03.12.04 art.968]"
[Art.11 al.(3) modificat prin LP371-XV din 11.11.04, MO218-223/03.12.04 art.968]

(3) Licenţele de turism se eliberează de către Camera de Licenţiere. Datele despre agenţii
economici care au obţinut licenţe de turism se înscriu în Registrul turismului.
[Art.11 alin.(3) modificat prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773]
(3) Licenţele de turism se eliberează de către Agenţia Naţională de Turism. Datele despre agenţii
economici care au obţinut licenţe de turism se înscriu în Registrul turismului.
[Art.11 alin.(4) exclus prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773]
(4) Criteriile pentru acordarea licenţelor de turism se stabilesc de către Agenţia Naţională de
Turism.
[Art.11 alin.(5) devine alin.(4) prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773]
(4) Agenţii economici specializaţi în turismul de sănătate şi cei care practică tratamentul balnear
sînt obligaţi să obţină, în conformitate cu legislaţia, autorizarea Ministerului Sănătăţii.
Articolul 12. Suspendarea licenţelor de turism
(1) Licenţa pentru activitate de turism se suspendă de către Camera de Licenţiere pentru o
perioadă de pînă la un an în cazurile cînd agentul economic:
a) nu prestează, integral şi în termenele stabilite, pachetul de servicii turistice conform
prevederilor contractuale;
b) funcţionează cu personal care nu deţine brevet de turism;
c) nu repară prejudiciile cauzate turiştilor prin încălcarea prevederilor contractuale;
d) nu pune la dispoziţia turiştilor informaţii complete despre programul turistic propus;
e) efectuează publicitate falsă;
f) funcţionează cu structuri de primire turistică neclasificate;
g) nu afişează, într-o formă vizibilă şi clară, lista serviciilor prestate şi tarifelor;
h) nu respectă, potrivit prezentei legi, condiţiile de exploatare a patrimoniului turistic;
i) are restanţe la bugetul de stat;
j) nu prezintă dările de seamă financiare, deconturile fiscale şi dările de seamă statistice,
prevăzute de legislaţie;
k) în decursul unui an, funcţionează cu pierderi, cu excepţia investirii mijloacelor financiare în
dezvoltarea patrimoniului turistic.
(2) În situaţia în care agentul economic a comis cel puţin una din încălcările menţionate la
alin.(1), Camera de Licenţiere îl avertizează în scris, fixîndu-i un termen rezonabil pentru
înlăturarea încălcării. Neexecutarea avertizării atrage suspendarea licenţei.
(3) În caz dacă măsura de suspendare a licenţei nu este suficientă, Camera de Licenţiere retrage
licenţa.
[Art.12 modificat prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773]
Articolul 12. Suspendarea licenţelor de turism

(1) Licenţa pentru activitate de turism se suspendă de către Agenţia Naţională de Turism pentru o
perioadă de pînă la un an în cazurile cînd agentul economic:
a) nu prestează, integral şi în termenele stabilite, pachetul de servicii turistice conform
prevederilor contractuale;
b) funcţionează cu personal care nu deţine brevet de turism;
c) nu repară prejudiciile cauzate turiştilor prin încălcarea prevederilor contractuale;
d) nu pune la dispoziţia turiştilor informaţii complete despre programul turistic propus;
e) efectuează publicitate falsă;
f) funcţionează cu structuri de primire turistică neclasificate;
g) nu afişează, într-o formă vizibilă şi clară, lista serviciilor prestate şi tarifelor;
h) nu respectă, potrivit prezentei legi, condiţiile de exploatare a patrimoniului turistic;
i) are restanţe la bugetul de stat;
j) nu prezintă dările de seamă financiare, deconturile fiscale şi dările de seamă statistice,
prevăzute de legislaţie;
k) în decursul unui an, funcţionează cu pierderi, cu excepţia investirii mijloacelor financiare în
dezvoltarea patrimoniului turistic.
(2) În situaţia în care agentul economic a comis cel puţin una din încălcările menţionate la
alin.(1), Agenţia Naţională de Turism îl avertizează în scris, fixîndu-i un termen rezonabil pentru
înlăturarea încălcării. Neexecutarea avertizării atrage suspendarea licenţei.
(3) În caz dacă măsura de suspendare a licenţei nu este suficientă, Agenţia Naţională de Turism
retrage licenţa.
Articolul 13. Retragerea licenţei de turism
(1) Licenţa pentru activitate de turism se retrage de către Camera de Licenţiere în cazul în care:
[Art.13 alin.(1) modificat prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773]
(1) Licenţa pentru activitate de turism se retrage de către Agenţia Naţională de Turism în cazul în
care:
a) se repetă una dintre situaţiile prevăzute la art.12 alin.(1);
b) agentul economic refuză nemotivat să acorde despăgubiri turiştilor pentru încălcarea de către
el a prevederilor contractului turistic;
c) licenţa pentru activitate de turism este transmisă în scopul utilizării de către alt agent
economic nelicenţiat;
d) nu a fost eliberat voucherul turistic.
(2) Titularul licenţei de turism retrase nu are dreptul să solicite eliberarea unei noi licenţe timp de
2 ani de la data retragerii.
[Art.13 al.(3) exclus prin LP371-XV din 11.11.04, MO218-223/03.12.04 art.968]
[Art.13 al.(3) exclus prin LP371-XV din 11.11.04, MO218-223/03.12.04 art.968]

(3) Pierderea de către agentul economic a dreptului de a desfăşura activitate turistică are ca efect
radierea acestuia din Registrul turismului.
[Art.13 alin.(4) exclus prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773]
(4) Agenţia Naţională de Turism publică periodic lista agenţilor economici din turism cu
licenţele de turism suspendate sau retrase.
Articolul 14. Brevetarea activitătii turistice
(1) Persoana care administrează o agenţie de turism, o filială a acesteia sau o structură de primire
turistică, managerul şi ghidul, precum şi celelalte persoane care ocupă funcţii conform
nomenclatorului aprobat de Ministerul Culturii şi Turismului sînt obligaţi să deţină brevet de
turism, prin care se atestă pregătirea profesională în domeniul turismului.
(2) Brevetul de turism se eliberează de către Ministerul Culturii şi Turismului. Datele despre
persoanele care au obţinut brevet de turism se înscriu în Registrul turismului.
(3) Brevetul de turism se retrage de către Ministerul Culturii şi Turismului dacă instanţa de
judecată a stabilit că titularul brevetului a săvîrşit furt, abuz de încredere, înşelăciune, gestiune
frauduloasă, falsificare a documentelor, dare şi luare de mită, trafic de fiinţe umane etc.
[Art.14 al.(3) modificat prin LP376/29.12.05, MO20/31.01.06 art.89]
[Art.14 al.(3) modificat prin LP376/29.12.05, MO20/31.01.06 art.89]

(3) Brevetul de turism se retrage de către Ministerul Culturii şi Turismului dacă instanţa de
judecată a stabilit că titularul brevetului a săvîrşit furt, abuz de încredere, înşelăciune, gestiune
frauduloasă, falsificare a documentelor, dare şi luare de mită etc.
(4) Criteriile pentru acordarea brevetelor de turism se stabilesc de către Ministerul Culturii şi
Turismului.
Articolul 15. Clasificarea
(1) Clasificarea structurilor turistice se efectuează de către Ministerul Culturii şi Turismului în
comun cu organismul naţional de standardizare.
(2) Normele metodologice şi criteriile de clasificare a structurilor turistice se elaborează de
către Ministerul Culturii şi Turismului în comun cu organismul naţional de standardizare şi se
aprobă de către Guvern.
Articolul 16. Călătoria turistică (voiajul)
(1) Călătoria turistică (voiajul) se efectuează individual sau în componenţa unui grup de turişti.
Călătoria se consideră în grup dacă numărul participanţilor constituie cel puţin 6 turişti.
(2) Călătoria turistică se efectuează în baza contractului turistic şi a voucherului turistic,
documente ce confirmă statutul de turist şi garantează prestarea pachetului de servicii turistice.
Articolul 17. Contractul turistic
(1) Contractul privind prestarea de servicii turistice - contractul turistic - se încheie în scris între
agentul economic din turism şi beneficiarul produsului turistic.
(2) În contractul turistic se stabilesc volumul, condiţiile şi calitatea prestării serviciilor,
modalitatea de plată, termenul de valabilitate, drepturile şi obligaţiile părţilor, responsabilitatea
lor pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a clauzelor contractului.
(3) Modelul contractului turistic se elaborează de către Ministerul Culturii şi Turismului.
Articolul 18. Voucherul turistic
(1) Voucherul turistic este parte integrantă a contractului turistic, cuprinde întregul volum de
informaţii despre serviciile turistice acordate în conformitate cu acesta şi confirmă plata
serviciilor.
(2) Voucherul turistic trebuie să conţină: locul eliberării, denumirea, adresa şi alte date de
identificare ale organizatorului călătoriei, numărul, data şi locul eliberării licenţei de turism,
datele de identificare ale beneficiarului voucherului etc.
(3) Voucherul turistic se eliberează de către agentul economic din turism turistului sau, în cazul
călătoriei în grup, conducătorului grupului.
(4) Voucherul turistic este un document de strictă evidenţă, precum şi document de evidenţă a
circulaţiei turistice la trecerea frontierei.
(5) Modelul voucherului turistic se elaborează de către Ministerul Culturii şi Turismului.
Articolul 19. Evidenţa circulaţiei turistice
(1) Evidenţa circulaţiei turistice este ţinută de către organele de frontieră.
(2) Evidenţa circulaţiei turistice se efectuează prin înregistrarea:
a) voucherului turistic;
b) copiei de pe bonul de plată pentru serviciile prestate de către partenerii din străinătate;
c) poliţei de asigurare a turistului.
(3) În turismul de amatori, evidenţa se efectuează prin completarea fişei de evidenţă statistică a
circulaţiei turiştilor la frontieră.
Capitolul V
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENŢILOR
ECONOMICI ŞI ALE TURIŞTILOR
Articolul 20. Drepturile şi obligaţiile agenţilor economici
din turism
(1) Agenţii economici care desfăşoară activitate de turism au dreptul:
a) să presteze şi să comercializeze servicii turistice, în conformitate cu legislaţia;
b) să reclame de la turişti şi parteneri repararea prejudiciului cauzat de ei;
c) să beneficieze de asistenţă de specialitate şi de informaţii din partea Ministerul Culturii şi
Turismului;
d) să fie incluşi,la cerere, în programele de pregătire profesională iniţiate de Ministerul
Culturii şi Turismului;
e) să participe la acţiunile de promovare a imaginii Republicii Moldova ca ţară ce prezintă
interes turistic şi să fie incluşi în cataloage, ghiduri şi alte mijloace de lansare a ofertei turistice
naţionale;
f) să beneficieze de facilitaţile acordate în condiţiile legii;
g) să obţină certificat de clasificare pentru fiecare gen de activitate de prestare a serviciilor
turistice, iar în caz de îmbunătăţire a nivelului de dotare şi calitaţii serviciilor, să obţină un nou
certificat de acordare a unei clase superioare celei deţinute;
h) să anuleze contractul turistic fară rambursarea cheltuielilor deja efectuate în cazuri de forţă
majoră;
i) să anuleze contractul turistic în condiţiile cînd nu a fost format grupul de turişti în
componenţa prevăzută în contract;
j) să creeze asociaţii profesionale, în conformitate cu legislaţia.
(2) Agenţii economici care desfaşoară activitate de turism sînt obligaţi:
a) să obţină licenţă pentru activitate de turism de la Camera de Licenţiere, iar certificat de
clasificare pentru fiecare unitate care prestează servicii turistice - de la Ministerul Culturii şi
Turismului.
[Art.20 al.(2), lit.a) modificată prin LP333 din 24.07.03, MO200/19.09.03 art.73]
b) să presteze integral pachetul de servicii turistice prevăzute de contract;
c) să funcţioneze cu personal brevetat, în conformitate cu nomenclatorul aprobat de
către Ministerul Culturii şi Turismului;
d) să repare prejudiciile cauzate turiştilor în cazuri de încălcare a prevederilor contractului
turistic;
e) să pună la dispoziţia turiştilor informaţii complete despre programul turistic propus,
drepturile şi obligaţiile lor, regulile de conduită, condiţiile de asigurare, modul de reparare a
prejudiciilor, condiţiile de renunţare la servicii, precum şi regulile de trecere la frontieră;
f) să contribuie la protecţia şi conservarea resurselor turistice;
g) să prezinte organelor de statistică şi Ministerul Culturii şi Turismului dări de seamă
statistice în termenele stabilite de acestea;
h) să prezinte în materialele publicitare informaţie obiectivă despre resursele turistice în
scopul protejării calităţii produsului turistic;
i) să funcţioneze numai cu structuri de primire turistică clasificate;
j) să afişeze, într-o formă vizibilă şi clară, lista serviciilor turistice şi a tarifelor;
k) să informeze turiştii, corect şi adecvat, cu privire la serviciile turistice pe care le prestează;
l) să asigure integritatea bunurilor turiştilor şi repararea prejudiciului în cazul deteriorării sau
furtului acestora, în conformitate cu legislaţia;
m) să realizeze, potrivit prezentei legi, exploatarea patrimoniului turistic, asigurînd totodată
protecţia şi conservarea acestuia şi a mediului înconjurător;
n) să plătească, în termenele stabilite, impozitele şi taxele prevăzute de legislaţie.
(3) Agenţii economici care comercializează servicii turistice sau componente ale acestora
peste hotarele ţării sînt obligaţi să prezinte garanţii financiare, care să asigure repatrierea
turiştilor şi/sau rambursarea sumelor plătite, în caz de insolvabilitate sau faliment. Mărimea
acestor garanţii, modul de utilizare şi rambursare se stabilesc de către Ministerul Culturii şi
Turismului.
(4) Garanţia financiară este constituită în favoarea Ministerului Culturii şi Turismului şi se
dovedeşte prin scrisoare de garanţie bancară.
(5) Proprietarul, managerul şi persoanele de conducere autorizate ale agenţiei de turism care
au statut de persoană juridică trebuie:
a) să nu aibă antecedente penale neridicate sau nestinse în modul stabilit de lege;
b) să se bucure de credibilitate comercială.
Articolul 21. Drepturile şi obligaţiile turiştilor
(1) În locurile de tranzit şi aflare temporară, turiştii au dreptul:
a) la totalitatea serviciilor turistice prevăzute de contract;
b) la securitate personală, protecţia vieţii, sănătăţii, drepturilor consumatorului, precum şi a
proprietăţii;
c) la asistenţă medicală, în conformitate cu prevederile poliţei de asigurare, în caz de
îmbolnăvire;
d) la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin nerespectarea prevederilor
contractului turistic;
e) la informaţii complete şi obiective privind legile ţării de aflare temporară, obiceiurile
populaţiei autohtone şi alte particularităţi a căror cunoaştere este necesară pentru cultivarea
respectului faţă de valorile culturale naţionale;
f) la informaţii despre licenţierea agentului economic;
g) la acces liber la obiectivele de interes turistic, pentru vizitarea şi folosirea cărora nu sînt
stabilite restricţii legale.
(2) În locurile de tranzit şi aflare temporară, turiştii sînt obligaţi:
a) să respecte condiţiile şi regulile, prevăzute în contractul turistic;
b) să respecte legislaţia ţării de aflare temporară, obiceiurile şi tradiţiile locurilor vizitate;
c) să respecte regulile vamale şi regulile de trecere la frontieră;
d) să repare toate prejudiciile aduse agentului economic în cazul încălcării prevederilor
contractului turistic;
e) să repare prejudiciile aduse ţării de aflare temporară.
Capitolul VI
ASIGURAREA. SECURITATEA TURIŞTILOR
Articolul 22. Asigurarea turiştilor
(1) Asigurarea turiştilor este obligatorie şi se efectuează de către agenţii economici din turism
prin încheierea contractelor cu companiile de asigurare abilitate cu acest gen de activitate.
(2) Poliţa de asigurare trebuie să prevadă acoperirea cheltuielilor pentru acordarea asistenţei
medicale turistului şi compensarea cheltuielilor acestuia dacă asistenţa este necesară în ţara
(locul) de aflare temporară.
Articolul 23. Protecţia şi securitatea turiştilor
(1) Protecţia şi securitatea turiştilor pe teritoriul Republicii Moldova este garantată de stat.
(2) Protecţia şi salvarea turiştilor care s-au confruntat cu situaţii excepţionale în zonele
turistice se efectuează de către autorităţile locale prin organizarea echipelor de salvare.
(3) Organizarea echipelor de salvare şi condiţiile de desfăşurare a activităţii de salvare sînt
prevăzute de regulamentul aprobat de Departamentul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale.
(4) În scopul asigurării securităţii turiştilor, agenţii economici din turism sînt obligaţi:
a) să informeze turiştii despre eventualele pericole cu care se pot confrunta în timpul
călătoriei;
b) să asigure turiştii cu echipament şi inventar special;
c) să asigure acordarea ajutorului de urgenţă persoanelor accidentate în timpul călătoriei;
d) să informeze operativ autorităţile administraţiei publice locale şi persoanele abilitate despre
situaţiile excepţionale cu care s-au confruntat turiştii şi să ofere informaţia despre persoanele
dispărute.
(5) În cazul situaţiilor excepţionale, statul întreprinde măsuri de protecţie a turiştilor cetăţeni ai
Republicii Moldova aflaţi în străinătate, inclusiv evacuarea acestora din ţara de aflare temporară.
Capitolul VII
PREGĂTIREA PROFESIONALĂ
ÎN DOMENIUL TURISMULUI
Articolul 24. Pregătirea profesională şi cercetările ştiinţifice
(1) Pregătirea profesională în domeniul turismului se realizează de către instituţiile de
învăţămînt superior şi postuniversitar de stat şi private, acreditate în condiţiile legii.
(2) Personalul antrenat în prestarea serviciilor turistice (hoteliere, de transport, ghidaj etc.)
poate activa în domeniu după absolvirea cursurilor specializate şi obţinerea brevetului respectiv.
(3) Determinarea direcţiilor prioritare şi conducerea cercetărilor ştiinţifice în domeniul
turismului ţin de competenţa Ministerul Culturii şi Turismului.
Articolul 25. Perfecţionarea cadrelor
Perfecţionarea cadrelor din turism se realizează prin cursuri specializate organizate de Centrul
Naţional de Perfecţionare a Cadrelor din Industria Turismului în baza programelor aprobate de
Ministerul Culturii şi Turismului.
[Art.25 în redacţia LP211 din 29.07.05, MO132/07.10.05 art.631]
Capitolul VIII
RĂSPUNDEREA. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR
Articolul 26. Răspunderea. Supravegherea şi controlul
(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere juridică în conformitate cu
legislaţia.
(2) Se consideră încălcări ale prevederilor prezentei legi:
a) desfăşurarea activităţii de turism fără licenţă;
b) continuarea activităţii de turism după suspendarea sau retragerea licenţei;
c) desfăşurarea activităţii de turism prin filiale şi în sedii neînscrise în licenţă;
d) conducerea unităţilor turistice de către persoane fără brevet;
e) desfăşurarea activităţii de turism în structuri de primire turistică neclasificate;
f) neafişarea la loc vizibil a licenţei de turism, a listei serviciilor şi a tarifelor;
g) activitatea persoanelor în întreprinderile ce prestează servicii fără licenţă;
h) încasarea de la turişti a banilor fără prestarea ulterioară a serviciilor turistice;
i) falsificarea licenţei de turism, brevetului sau voucherului, precum şi folosirea acestor
documente falsificate.
(3) Ministerul Culturii şi Turismului are drept de supraveghere şi control asupra activităţii
agenţilor economici din turism.
(4) Supravegherea şi controlul activităţii de turism în teritoriu se efectuează de către
reprezentanţii Ministerul Culturii şi Turismului cu concursul autorităţilor administraţiei publice
locale.
Articolul 27. Litigii
Litigiile dintre agenţii economici din turism şi turişti se soluţionează prin înţelegere între părţi,
în conformitate cu clauzele contractului turistic, iar în caz de imposibilitate de a ajunge la o
înţelegere, litigiile se examinează în instanţa judecătorească de drept comun competentă.
[Art.27. modificat prin LP240 din 13.06.03, MO138/08.07.03 art.557]
Capitolul IX
COLABORAREA INTERNAŢIONALĂ
Articolul 28. Colaborarea internaţională în domeniul
turismului
(1) Activitatea turistică internaţională a Republicii Moldova se bazează pe principiile şi
normele elaborate de Organizaţia Mondială a Turismului (OMT).
(2) Cadrul juridic al colaborării internaţionale în domeniul turismului îl constituie tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(3) Republica Moldova participă la activitatea organismelor turistice internaţionale cu drept de
membru sau membru asociat, în conformitate cu statutul acestor organizaţii.
(4) Ministerul Culturii şi Turismului poate crea, cu aprobarea Guvernului, reprezentanţele sale
în străinătate în scopul extinderii colaborării internaţionale şi promovării patrimoniului turistic al
Republicii Moldova.
Capitolul X
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 29.
(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, cu excepţia:
a) art.14,15,18 care intră în vigoare peste 3 luni de la data publicării legii;
b) art.7 care intră în vigoare începînd cu data de 1 ianuarie 2001.
(2) Guvernul, în termen de 2 luni, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta
lege.
[Art.29 al.(2) modificat prin LP451 din 13.11.03, MO1/01.01.04 art.4]
(3) Licenţele de turism eliberate pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi rămîn valabile
pînă la data indicată în ele. Reînregistrarea licenţelor se va efectua de către Ministerul Culturii şi
Turismului, în conformitate cu prevederile prezentei legi, pînă la data de 1 ianuarie 2001.
Licenţele care nu au fost reînregistrate în termenul stabilit vor fi considerate nevalabile.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Dumitru DIACOV
Chişinău, 11 februarie 2000.

Nr. 798-XIV.
HOTĂRÎRE
cu privire la aprobarea Normelor metodologice şi criteriilor de clasificare
a structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare şi de servire a mesei
nr. 643 din 27.05.2003
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.99-103/680 din 06.06.2003
***
Notă: În titlul şi textul hotărîrii, precum şi al tuturor anexelor, cuvintele “primire turistice” se substituie prin
cuvintele “primire turistică”; în hotărîre şi în anexa nr.1 la hotărîre, în anexele nr.1, nr.6, nr.7 şi nr.8
la Normele cuvintele “Ministerul Culturii şi Turismului” se substituie prin cuvintele “Agenţia
Turismului” conform Hot.Guv. nr.670 din 30.07.2010, în vigoare 06.08.2010
În temeiul Legii nr.352-XVI din 24 noiembrie 2006 cu privire la organizarea şi

desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2007, nr.14-17, art.40), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul
[Preambulul în redacţia Hot.Guv. nr.670 din 30.07.2010, în vigoare 06.08.2010]
HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă:
Normele metodologice de clasificare a structurilor de primire turistică cu funcţiuni de
cazare şi de servire a mesei, conform anexei nr.1;
Criteriile de clasificare a structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare, conform
anexei nr.2;
Criteriile de clasificare a structurilor de primire turistică cu funcţiuni de servire a mesei,
conform anexei nr.3.
[Pct.1 modificat prin Hot.Guv. nr.670 din 30.07.2010, în vigoare 06.08.2010]
2. Structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare şi de servire a mesei sînt obligate

să solicite de la Agenţia Turismului act de clasificare. Se interzice activitatea structurilor
neclasificate.
[Pct.2 în redacţia Hot.Guv. nr.2 din 03.01.06, în vigoare 06.01.06]
3. Autorităţile administraţiei publice locale vor prezenta, în termen de o lună, la

Departamentul Dezvoltarea Turismului o informaţie detaliată şi lista structurilor de primire
turistică cu funcţiuni de cazare şi de servire a mesei, existente la data intrării în vigoare a
prezentei hotărîri, conform anexei nr.5.
[Pct.4 exclus prin Hot.Guv. nr.670 din 30.07.2010, în vigoare 06.08.2010]
5. Ministerele şi departamentele vor modifica şi completa, în termen de două luni, actele

normative departamentale, pentru a le aduce în concordanţă cu prevederile prezentei hotărîri.
PRIM-MINISTRU
AL REPUBLICII MOLDOVA Vasile TARLEV
Contrasemnată:
Viceprim-ministru, ministrul economiei Ştefan Odagiu
Ministrul finanţelor Zinaida Grecianîi
Ministrul justiţiei Vasile Dolghieru
Chişinău, 27 mai 2003.

Nr.643.
Anexa nr.1
la Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova
nr.643 din 27 mai 2003
NORME METODOLOGICE
de clasificare a structurilor de primire turistică cu funcţiuni
de cazare şi de servire a mesei
Notă: În tot textul Normelor sintagmele "Departamentul Dezvoltarea Turismului" şi "Departamentul

Dezvoltării Turismului" se substituie prin sintagma "Ministerul Culturii şi Turismului" conform
Hot.Guv. nr.2 din 03.01.06, în vigoare 06.01.06
I. NOŢIUNI GENERALE
1. Normele metodologice de clasificare a structurilor de primire turistică cu funcţiuni de
cazare şi de servire a mesei (în continuare - Norme) au drept scop clasificarea structurilor de
primire turistică cu funcţiuni de cazare şi de servire a mesei din Republica Moldova.
2. Noţiuni de bază:
structură de primire turistică cu funcţiuni de cazare – construcţie sau amenajare
destinată, prin proiectare şi execuţie, cazării turiştilor străini şi interni, inclusiv colaboratorilor
instituţiilor cărora le aparţin structurile respective;
structură de primire turistică cu funcţiuni de servire a mesei – construcţie sau amenajare,
din cadrul structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare sau amplasate în localităţi
turistice, sau în staţiuni turistice, sau administrate de agenţi economici din industria turistică,
destinată, prin proiectare şi execuţie, alimentaţiei turiştilor;
clasificare – procedură prin care o terţă parte (o organizaţie, independentă de furnizor şi de
consumator) dă o asigurare scrisă că un produs, în cazul dat - structură de primire turistică,
corespunde unui nivel stabilit de criterii specifice;
categorie de clasificare – un nivel stabilit de criterii specifice, atribuit unei structuri de
primire turistică ca urmare a clasificării acesteia;
stea – reprezentarea categoriei de clasificare;
declasificare – procedură de coborîre a categoriei de clasificare atribuite, cu una sau mai
multe stele;
act de clasificare – document emis în baza clasificării, care conţine serie, număr, categorie
de clasificare, perioadă de valabilitate, data eliberării, data reconfirmării, denumirea şi adresa
structurii clasificate, precum şi date de înregistrare ale agentului economic;
reconfirmare – procedură prin care se confirmă, după o perioadă de timp stabilită,
categoria de clasificare atribuită structurii de primire turistică.
3. Prezentele Norme stabilesc metodologia de clasificare pentru structurile de primire

turistică cu funcţiuni de cazare şi de servire a mesei (în continuare – structuri) din Republica
Moldova şi servesc drept bază pentru eliberarea actelor de clasificare.
4. Prezentele Norme sînt obligatorii pentru toţi agenţii economici proprietari şi/sau
administratori de structuri, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.
5. Agenţii economici care construiesc structuri au obligaţia să asigure, încă din faza de
proiectare, respectarea prezentelor Norme.
6. Clasificarea structurilor se face pe stele (anexa nr.9 la prezentele Norme), în funcţie de
tipul, caracteristicile constructive, dotările, utilajele şi calitatea serviciilor ale structurii.
II. TIPURI DE STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ CU FUNCŢIUNI DE CAZARE

7. Prezentele Norme stabilesc următoarele tipuri de structuri de primire turistică cu
funcţiuni de cazare, care pot funcţiona în Republica Moldova:
hotel – structură de primire turistică, destinată cazării turiştilor în clădiri sau în corpuri de
clădiri, care pune la dispoziţia turiştilor camere sau apartamente dotate corespunzător, prestează
servicii specifice şi dispune de recepţie şi de spaţii de servire a mesei în incintă.
Categoriile de clasificare a hotelurilor sînt: 5, 4, 3, 2, 1 stele;
hotel-apartament – structură de primire turistică, destinată cazării turiştilor în clădiri sau în
corpuri de clădiri, compuse din apartamente sau garsoniere, astfel dotate încît să asigure
păstrarea şi prepararea alimentelor, precum şi servirea mesei în incinta acestora.
Categoriile de clasificare a hotelurilor-apartament sînt: 5, 4, 3, 2 stele;
motel – structură de primire turistică, destinată cazării turiştilor, situată de regulă în afara
localităţilor, în imediata apropiere a arterelor rutiere importante, dotată şi amenajată atît pentru
cazare şi masă, cît şi pentru parcarea mijloacelor de transport în condiţii de deplină siguranţă.
Categoriile de clasificare a motelurilor sînt: 3, 2, 1 stele;
vilă turistică – structură de primire turistică cu capacitate relativ redusă, destinată cazării
turiştilor, funcţionînd în clădire independentă, situată, de regulă, în zone de interes turistic şi care
prestează servicii specifice turiştilor.
Categoriile de clasificare a vilelor sînt: 5, 4, 3, 2, 1 stele;
bungalou – structură de primire turistică cu capacitate redusă, destinată cazării turiştilor,
realizată, de regulă, din lemn sau din alte materiale uşoare, adecvate condiţiilor climaterice din
zona geografică respectivă.
Categoriile de clasificare a bungalourilor sînt: 3, 2, 1 stele;
pensiune turistică – structură de primire turistică, situată într-o localitate urbană sau rurală,
destinată cazării turiştilor, cu o capacitate între 3 şi 20 de camere, funcţionînd în locuinţe private
sau în clădiri independente, care asigură şi pregătirea, şi servirea mesei.
Categoriile de clasificare a pensiunilor turistice sînt: 4, 3, 2, 1 stele;
pensiune agroturistică – structură de primire turistică, situată într-o localitate rurală,
destinată cazării turiştilor, cu o capacitate între 3 şi 20 de camere, funcţionînd în locuinţe private
sau în clădiri independente, care asigură o parte din alimentaţia turiştilor cu produse din
gospodăria proprie.
Categoriile de clasificare a pensiunilor agroturistice sînt: 3, 2, 1 stele;
camping – structură de primire turistică sezonieră, destinată cazării turiştilor în căsuţe de
lemn, corturi sau rulote, amenajate astfel încît să asigure parcarea mijloacelor de transport,
pregătirea mîncării şi prestarea serviciilor aferente.
Categoriile de clasificare a campingurilor sînt: 4, 3, 2, 1 stele;
sat de vacanţă – ansamblu de clădiri, de regulă, vile sau bungalouri, amplasat într-un
perimetru bine determinat, care asigură turiştilor servicii de cazare, de alimentaţie şi o gamă
largă de prestaţii turistice suplimentare (de agrement, sportive, culturale etc.).
Categoriile de clasificare a satelor de vacanţă sînt: 3, 2 stele;
tabără de vacanţă – ansamblu de clădiri cu capacităţi de pînă la 10 paturi într-o cameră,
amplasat într-un perimetru bine determinat, care asigură copiilor şi adolescenţilor, cu vîrsta între
7-16 ani, servicii de cazare, de alimentaţie şi o gamă largă de prestaţii suplimentare specifice.
Categoriile de clasificare a taberelor de vacanţă sînt: 2, 1 stele;
apartament sau cameră de închiriat în locuinţe familiale – structură de primire turistică,
destinată cazării turiştilor, constînd dintr-un număr limitat de spaţii din locuinţe private, care
asigură şi posibilitatea de pregătire a hranei în comun cu locatarul.
Categoriile de clasificare a apartamentelor sau a camerelor de închiriat în locuinţe
familiale sînt: 3, 2, 1 stele;
botel – structură de primire turistică, utilizată pentru cazarea turiştilor pe vase plutitoare
(nave maritime/fluviale) bine amenajate în scopul călătoriei sau ca hotel plutitor, ancorat în
porturi sau în locuri special amenajate.
Categoriile de clasificare a botelurilor sînt: 5, 4, 3, 2, 1 stele.
8. În cadrul tipurilor de structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare sus-menţionate,

în funcţie de categoria de clasificare, pot exista următoarele spaţii de cazare (camere):
cameră cu pat individual, cu lăţime minimă de 90 cm, reprezentînd spaţiul destinat folosirii
de către o singură persoană;
cameră cu pat matrimonial, cu lăţime minimă de 140 cm, reprezentînd spaţiul destinat
folosirii de către una sau două persoane;
cameră cu pat dublu, cu lăţime minimă de 160 cm, reprezentînd spaţiul destinat folosirii de
către două persoane;
cameră cu două paturi individuale, reprezentînd spaţiul destinat folosirii de către două
persoane;
cameră cu trei paturi individuale, reprezentînd spaţiul destinat folosirii de către trei
persoane;
cameră cu patru paturi individuale, reprezentînd spaţiul destinat folosirii de către patru
persoane;
cameră comună – cu mai mult de patru paturi;
suită – două sau mai multe camere ce comunică între ele;
garsonieră – spaţiu compus din: dormitor pentru două persoane, salon, vestibul şi grup
sanitar. Dormitorul poate fi despărţit de salon şi printr-o delimitare estetică;
apartament – spaţiu compus din unul sau mai multe dormitoare (maximum 5), sufragerie,
vestibul şi un grup sanitar la 4 locuri (pentru categoria de 5 stele va fi un grup sanitar la 2 locuri).
III. TIPURI DE STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ CU

FUNCŢIUNI DE SERVIRE A MESEI
9. Prezentele Norme stabilesc următoarele tipuri de structuri de primire turistică cu
funcţiuni de servire a mesei, care pot funcţiona în Republica Moldova:
Restaurant – unitate de alimentaţie publică, care îmbină activitatea de producere a
produselor de alimentaţie publică cu cea de servire, oferind clienţilor o gamă diversificată de
preparate culinare, produse de patiserie-cofetărie, băuturi alcoolice şi nealcoolice.
Pot exista 7 tipuri de restaurante: clasic, specializat, cu specific naţional sau local, cu
program artistic, braserie, berărie, terasă de vară:
restaurant clasic – unitate de alimentaţie publică cu un larg sortiment de preparate culinare
(gustări calde şi reci, preparate lichide calde, mîncări, produse de cofetărie, patiserie, îngheţată,
fructe, băuturi nealcoolice şi alcoolice, produse din tutun), iar pentru crearea unei atmosfere
distractive poate avea şi o formaţie muzicală. Prestează servicii suplimentare de organizare a
banchetelor, recepţiilor etc.
Categorii de clasificare: 1, 2, 3, 4, 5 stele;
restaurant specializat – unitate de alimentaţie publică cu un sortiment specific permanent
aflat în meniu, amenajat şi dotat adecvat.
Pot exista 7 tipuri de restaurante specializate: pescăresc, vînătoresc, dietetic, lacto-
vegetarian, rotiserie, zahană, familial sau pensiune:
restaurant pescăresc – unitate de alimentaţie publică ce propune un sortiment larg din
preparate culinare din peşte, salate, băuturi, decorat cu obiecte sugestive din activitatea de
pescuit.
Categorii de clasificare: 2, 3, 4, 5 stele;
restaurant vînătoresc – unitate de alimentaţie publică ce propune un sortiment larg din
preparate culinare din vînat (iepure, căprioară, mistreţ, gîşte, raţe sălbatice etc.), salate, băuturi,
decorat cu elemente specifice de vînătoare, inclusiv prezentarea personalului.
restaurant dietetic – unitate de alimentaţie publică ce oferă clienţilor sortimente de
preparate culinare dietetice, pregătite sub îndrumarea unui specialist medical, şi băuturi
nealcoolice.
restaurant lacto-vegetarian – unitate de alimentaţie publică ce oferă sortimente de
preparate culinare pe bază de lapte şi produse lactate, ouă, paste făinoase, orez, salate din
legume, dulciuri, lactate proaspete, produse de patiserie, îngheţate, băuturi nealcoolice calde şi
reci.
restaurant-rotiserie – unitate de alimentaţie publică de mică capacitate, care propune carne
la frigare-rotisor (pui, muşchi de vacă şi de porc etc.), gustări reci, salate, băuturi răcoritoare,
cafea, vin şi un sortiment redus de băuturi alcoolice. Spaţiul de producţie se află în interiorul sălii
de consumaţie.
restaurant-zahană – unitate de alimentaţie publică care serveşte, la comandă, produse
(carne de porc, vacă, miel) şi subproduse de carne (ficat, rinichi, splină etc.), mici, cîrnaţi
pregătite la grătar şi alese de client din vitrine. Mai poate oferi ciorbă, friptură, salate, murături,
dulciuri etc.
restaurant familial sau pensiune – unitate de alimentaţie publică ce oferă mai multe
variante de meniuri complete la preţ accesibil. Poate funcţiona pe bază de abonament.
restaurant cu specific local sau naţional – unitate de alimentaţie publică care oferă
sortimente de preparate culinare din obiceiurile gastronomice locale (cramă, colibă) sau
naţionale (chinezesc, arăbesc, mexican etc.), tradiţionale sau specifice unor anumite zone.
restaurant cu program artistic – unitate de alimentaţie publică care, prin dotare şi
amenajare, asigură derularea unor programe de divertisment (muzică, balet, circ etc.).
Categorii de clasificare: 3, 4, 5 stele;
braserie – unitate de alimentaţie publică ce oferă pe parcursul zilei preparate reci,
sortiment restrîns de bucate, cofetărie-patiserie, băuturi nealcoolice calde şi reci, băuturi
alcoolice de calitate, bere.
berărie – unitate de alimentaţie publică specifică pentru desfacerea berii de mai multe
sortimente, în recipiente specifice, şi a unor produse şi preparate culinare care se asociază cu
berea.
grădină de vară (terasă) – unitate de alimentaţie publică în aer liber, amenajată, dotată şi
decorată cu specific de "grădină" şi care oferă un sortiment diversificat de preparate culinare,
băuturi alcoolice şi nealcoolice, cafea, fructe etc.
Categorii de clasificare: 2, 3, 4, 5 stele.
Bar – unitate de alimentaţie publică cu program de zi sau de noapte, în care se serveşte un
sortiment diversificat de băuturi alcoolice şi nealcoolice şi un sortiment restrîns de produse
culinare.
Pot exista 5 tipuri de baruri: de noapte, de zi, cafe-bar, disco-bar, bufet-bar:
bar de noapte – unitate de alimentaţie publică cu caracter distractiv, cu orar de noapte şi
program de divertisment, cu o gamă variată de băuturi alcoolice fine, băuturi nealcoolice,
specialităţi de cofetărie, îngheţată, fructe, cafea.
bar de zi – unitate de alimentaţie publică care funcţionează, de regulă, în cadrul hotelurilor
şi a restaurantelor sau ca unitate independentă şi oferă clienţilor o gamă largă de băuturi
alcoolice şi nealcoolice, gustări în sortiment restrîns, specialităţi de cofetărie şi posibilităţi de
distracţie (muzică, televizor, jocuri).
cafe-bar, cafenea – unitate de alimentaţie publică care combină activitatea de desfacere a
cafelei cu cea recreativă, oferă clienţilor gustări calde şi reci, produse de cofetărie-patiserie,
îngheţată, cafea, băuturi alcoolice fine şi băuturi nealcoolice.
disco-bar (discotecă, videotecă) – unitate de alimentaţie publică de divertisment pentru
tineret, care oferă gustări, produse cofetărie-patiserie, îngheţată, băuturi alcoolice şi nealcoolice.
Divertismentul este asigurat de muzică, înregistrată şi difuzată prin instalaţii speciale de disc-
jockey, şi de dans.
bufet-bar – unitate de alimentaţie publică ce oferă un sortiment restrîns de preparate calde
şi reci, pregătite în bucătăria proprie sau aduse din afară, băuturi nealcoolice calde şi reci, băuturi
alcoolice.
Categorii de clasificare: 1, 2, 3 stele.
Fast-food. Pot exista 5 tipuri de fast-food:
restaurant fast-food – unitate de alimentaţie publică cu desfacere rapidă a preparatelor
culinare calde şi reci, băuturilor alcoolice (bere) şi nealcoolice, la sticlă.
restaurant fast-food cu autoservire – restaurant fast-food în care clienţii aleg şi servesc
singuri preparatele şi băuturile, cu plata după alegerea produselor.
bufet tip expres şi bistrou – unitate de alimentaţie publică de desfacere rapidă, în care
fluxul clienţilor nu este dirijat, servirea se efectuează de către vînzător, iar plata se face anticipat;
şi este dotată cu mese de tip "express".
pizzerie – unitate de alimentaţie publică specializată în desfacerea sortimentelor de pizza,
precum şi a gustărilor, salatelor, produselor de patiserie, băuturilor răcoritoare, berii, vinurilor la
pahar sau băuturilor slab alcoolizate.
snack-bar – unitate de alimentaţie publică cu o tejghea-bar care permite accesul unui
număr mare de consumatori, serviţi direct cu sortimente pregătite total sau parţial în faţa lor.
Acesta oferă o gamă largă de preparate culinare (crenvurşti, pui fripţi, sandvişuri etc.), precum şi
băuturi nealcoolice calde şi reci şi băuturi alcoolice în sortiment redus.
Cofetărie – unitate de alimentaţie publică specializată în desfacerea unui sortiment larg de
prăjituri, torturi, fursecuri, îngheţată, băuturi nealcoolice calde şi reci.
Categorii de clasificare: 1, 2, 3, 4, 5 stele;
Patiserie – unitate de alimentaţie publică specializată în desfacerea pentru consum, pe loc
sau la domiciliu, a producţiei proprii în stare caldă (plăcinte, ştrudele, covrigi, gogoşi etc.).
Sortimentul de băuturi include bere la sticlă, băuturi nealcoolice, calde, răcoritoare, lactate. Se
poate organiza şi cu profil mai restrîns: plăcintărie, simigerie, covrigărie, gogoşerie sau patibar.
IV. PROCEDURA DE ELIBERARE A ACTELOR DE CLASIFICARE

10. Instituţia abilitată cu funcţia de clasificare a structurilor este Agenţia Turismului.
11. Agenţii economici care solicită clasificarea structurii de primire turistică prezintă la
Agenţia Turismului următoarele documente:
cerere;
copia de pe certificatul de înregistrare a agentului economic;
copia de pe autorizaţia de funcţionare, emisă de autorităţile administraţiei publice locale;
schiţa privind amplasarea structurii de primire turistică, conform cerinţelor stabilite de
Guvern;
structura, amplasarea şi nominalizarea camerelor, respectiv a spaţiilor de servire a mesei,
conform cerinţelor stabilite de Guvern;
fişa privind încadrarea nominală a spaţiilor de cazare sau de servire a mesei pe categorii,
conform modelului stabilit de Guvern;
schema de încadrare a personalului;
copia de pe certificatul de absolvire a cursurilor de perfecţionare profesională din cadrul
Centrului Naţional de Perfecţionare a Cadrelor din Industria Turismului sau din cadrul altor
instituţii în domeniu acreditate, în condiţiile legii
12. Agenţia Turismului examinează documentaţia prezentată şi verifică îndeplinirea

criteriilor minime de clasificare la faţa locului, în prezenţa reprezentantului structurii, şi
întocmeşte nota de verificare (anexa nr.5 la prezentele Norme) în două exemplare, dintre care un
exemplar este transmis solicitantului de clasificare. Pentru structurile existente la data intrării în
vigoare a prezentelor Norme, valoarea criteriilor cu privire la suprafaţa şi înălţimea spaţiilor se
va respecta în proporţie de 80%.
13. Structurile care la data verificării nu îndeplinesc criteriile minime de clasificare nici
pentru o stea, nu vor fi clasificate şi, respectiv, nu vor avea dreptul la desfăşurarea activităţii.
14. Agenţia Turismului, în termen de 10 zile de la data primirii setului complet de
documente obligatorii necesare, va adopta decizia privind acordarea sau neacordarea categoriei
de clasificare sau va propune efectuarea unor modificări în dotări şi servicii, pentru acordarea sau
menţinerea categoriei solicitate de către structură.
15. Categoria de clasificare este acordată cea la care se încadrează toate spaţiile structurii.
16. Pentru spaţiile de cazare sau de servire a mesei, care se încadrează la o categorie mai
superioară decît cea a structurii, va fi emisă o anexă la actul de clasificare (anexa nr.7 la
prezentele Norme) cu menţiunea categoriei respective a fiecărui spaţiu.
17. Pentru confirmarea categoriei de clasificare acordate Agenţia Turismului, în termen de
10 zile de la data emiterii deciziei privind acordarea categoriei de clasificare, va elibera actul de
clasificare (anexa nr.6 la prezentele Norme).
În termen de 30 zile de la eliberarea actului de clasificare, structurile de primire turistică cu
funcţiuni de cazare şi de servire a mesei sînt obligate să deţină şi să afişeze placheta, cu
înscrierea categoriei de clasificare, conform modelului specificat în anexa nr.8 la Norme.
18. Termenul de valabilitate a actului de clasificare este de 2 ani. Structura de primire

turistică se va adresa Agenţiei Turismului pentru reconfirmarea actului cu cel puţin 10 zile
înainte de expirarea termenului de valabilitate.
19. Actul de clasificare se afişează la un loc vizibil pentru toţi clienţii structurii.
20. În cazul pierderii sau deteriorării actului de clasificare, agentul economic este obligat
să solicite de la Agenţia Turismului, în termen de 15 zile, un duplicat al acestuia.
21. În cazul modificării dotărilor şi serviciilor sau a expirării termenului de valabilitate a
actului de clasificare, structura este obligată să solicite o nouă clasificare, în termen de 10 zile de
la apariţia modificărilor sau pînă la expirarea termenului de valabilitate. În acelaşi termen este
obligatorie solicitarea eliberării unui nou act de clasificare, în cazul trecerii structurii în
administrarea altei persoane juridice sau fizice.
V. DECLASIFICAREA, RIDICAREA ŞI ANULAREA ACTULUI DE CLASIFICARE

22. Structura este obligată să respecte pe toată perioada de funcţionare criteriile care au stat
la baza clasificării.
23. Agenţia Turismului va verifica periodic respectarea criteriilor care au stat la baza
clasificării structurii. În cazul depistării nerespectării criteriilor vizate, se aplică procedura de
declasificare, de ridicare sau de anulare a actului de clasificare.
24. Procedura de declasificare se aplică de către Agenţia Turismului atunci cînd structura
nu mai corespunde categoriei de clasificare, acordată anterior. Structura care a fost declasificată
este obligată, pentru a-şi prelungi activitatea, să obţină un nou act de clasificare pentru categoria
la care a fost declasificată.
25. Actul de clasificare se ridică, de către Agenţia Turismului, pentru o perioadă de pînă la
1 an, fără avertizare anterioară, pentru nerespectarea următoarelor criterii minime care
influenţează direct confortul de bază al turiştilor:
asigurarea apei calde la grupurile sanitare şi în spaţiile de producţie din Structurile unde
aceste criterii sînt obligatorii;
asigurarea funcţionării şi întreţinerii corespunzătoare a grupurilor sanitare;
asigurarea unei temperaturi minime de 18ºC, pe timp friguros, în spaţiile de cazare;
deţinerea autorizaţiei de funcţionare, conform legislaţiei în vigoare.
26. Pentru nerespectarea criteriilor minime stabilite, ce nu sînt menţionate la pct.25,

structurii i se eliberează prescripţie privind lichidarea cauzelor ce au condus la nerespectarea
criteriilor minime. Nelichidarea acestora, în perioada de timp stabilită, va conduce la ridicarea
actului de clasificare pe o perioadă de pînă la 6 luni.
27. Structurii, căreia i-a fost ridicat actul de clasificare, i se interzice activitatea pe toată
perioada de ridicare a actului de clasificare.
28. Structura îşi va putea reînnoi activitatea doar după lichidarea cauzelor ce au condus la
ridicarea actului de clasificare.
29. În cazul neînlăturării cauzelor care au condus la ridicarea actului de clasificare sau
nerespectării pct.27, acesta va fi anulat şi în decursul a 2 ani structura nu va putea solicita un nou
act de clasificare (se admite solicitarea unui nou act numai în cazurile trecerii structurii în
administrarea altui agent economic).
30. Agenţia Turismului, în termen de 10 zile, va aduce la cunoştinţa structurii, autorităţii
administraţiei publice locale şi Inspectoratului Fiscal Principal de Stat despre decizia de
declasificare, de ridicare sau de anulare a actului de clasificare.
LPM845/1992
Versiunea originala
ID intern unic: 311735
Fişa actului juridic
Версия на русском
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 845

din 03.01.1992
cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi
Capitolul I
PRINCIPII GENERALE
Articolul 1. Antreprenoriatul
1. Antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a
serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie
iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi
asigura o sursă permanentă de venituri.
11. Antreprenoriatul social este o activitate de antreprenoriat al cărei scop principal este
soluţionarea unor probleme sociale în interesul comunității. Prevederile capitolelor I–VI se
aplică activităţii de antreprenoriat social în măsura în care nu contravin prevederilor capitolului
VI1.
[Art.1 pct.11 introdus prin LP223 din 02.11.17, MO411-420/24.11.17 art.689; în vigoare
24.06.18]
2. Munca efectuată conform contractului (acordului) de muncă încheiat nu este considerată
antreprenoriat.
3. Antreprenoriatul în legătură cu crearea şi utilizarea inovaţiilor raţionalizărilor,
descoperirilor ştiinţifice, operelor literare, de artă şi a altor obiecte ale proprietăţii intelectuale
este reglementată atît de prezenta Lege, cît şi de o legislaţie specială.
Articolul 2. Antreprenorii
[Art.2 titlul modificat prin LP1167 din 30.04.97, MO63/25.09.97]
1. Antreprenor poate fi:
orice cetăţean al Republicii Moldova care nu este îngrădit în drepturi, în modul stabilit de
prezenta Lege şi de alte acte legislative;
orice cetăţean străin sau apatrid, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se constituie antreprenorul
colectiv;
orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia.
Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sînt antreprenori speciali. Atribuţiile de
antreprenor la întreprinderile de stat (municipale) le execută managerul-şef de întreprindere pe
baza contractului încheiat cu acesta.
[Art.2 pct.1) modificat prin LP1167 din 30.04.97, MO63/25.09.97]
2. Nu au dreptul de a practica antreprenoriatul şefii şi specialiştii din autorităţi ale
administraţie publice, în a căror atribuţie intră hotărîrea problemelor legate de desfăşurarea
activităţii de antreprenoriat sau controlul asupra unei asemenea activităţi.
[Art.2 pct.3) abrogat prin LP1167 din 30.04.97, MO63/25.09.97]
Articolul 3. Întreprinderea
1. Forma organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat este întreprinderea.
2. Întreprinderea constituie un agent economic cu firmă (titulatură) proprie înfiinţată de
antreprenor în modul stabilit de legislaţie.
3. Întreprinderea are dreptul de persoană juridică sau de persoană fizică, în conformitate cu
prezenta Lege.
Întreprinderea-persoană juridică şi întreprinderea-persoană fizică au aceleaşi drepturi şi
obligaţii, cu excepţia răspunderii patrimoniale pentru obligaţiile lor.
4. Întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat.
[Art.3 pct.4) introdus prin LP1167 din 30.04.97, MO63/25.09.97]
5. Întreprinderile și întreprinzătorii nu sînt obligați să dețină și să aplice ștampila proprie pe
înscrisuri de orice natură. În cazul în care legislaţia prevede necesitatea aplicării ştampilei
întreprinderii sau întreprinzătorului, cerinţa se consideră îndeplinită dacă înscrisul este semnat de
persoana împuternicită de întreprindere sau de către întreprinzător.
[Art.3 pct.5) introdus prin LP160 din 07.07.16, MO306-313/16.09.16 art.647]
Articolul 4. Managerul-şef de întreprindere
1. Titularul patrimoniului (antreprenorul) este în drept de a transmite, pe bază de contract, o
parte sau toate atribuţiile de efectuare a activităţii de antreprenoriat managerului-şef de
întreprindere.
Contractul dintre titularul patrimoniului şi managerul-şef de întreprindere determină drepturile
şi obligaţiile reciproce ale părţilor inclusiv limitarea drepturilor de folosinţă şi de dispoziţie
asupra patrimoniului şi de desfăşurare a unor genuri de activitate, relaţiile lor reciproce de ordin
financiar, răspunderea pentru neexecutarea sau executarea nesatisfăcătoare a obligaţiilor
asumate, precum şi termenul valabilităţii, condiţiile de reziliere (modificare) a contractului.
În contract pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în vigoare.
2. Managerul-şef de întreprindere poartă răspundere materială pentru obligaţiile întreprinderii
pe care o conduce, precum şi pentru neexecutarea sau executarea nesatisfăcătoare a obligaţiilor
stipulate în contract.
Contractul poate să prevadă răspunderea managerului-şef de întreprindere pentru obligaţiile
respective cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, în conformitate cu
legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
3. Titularul patrimoniului şi orice terţ nu au dreptul să se amestece în activitatea managerului-
şef de întreprindere în decursul termenului de valabilitate a contractului, cu excepţia cazurilor
prevăzute de condiţiile contractului sau de legislaţia în vigoare.
Articolul 5. Legislaţia privind antreprenoriatul
1. Relaţiile în legătură cu antreprenoriatul, indiferent de forma de proprietate şi genul de
activitate, sînt reglementate de prezenta Lege, de legislaţia civilă şi de alte legi.
2. Particularităţile activităţii de antreprenoriat practicate de persoane juridice şi persoane fizice
străine sînt reglementate de asemenea de legislaţia privind investiţiile străine.
3. Relaţiile în care una dintre părţi este persoană juridică sau persoană fizică străină se
reglementează de condiţiile acordului internaţional, dacă acestea se deosebesc de normele
stabilite în legislaţia privind antreprenoriatul.
Capitolul II
BAZELE ANTREPRENORIATULUI
Articolul 6. Drepturile întreprinderii
Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul:
să practice, sub firmă proprie, activitate de antreprenoriat;

să procure (să atragă) de la alte persoane juridice şi persoane fizice bunuri şi drepturi
patrimoniale (inclusiv asupra proprietăţii intelectuale) în scopul practicării activităţii de
antreprenoriat;
să participe cu patrimoniul său la activitatea altor agenţi economici;
să utilizeze, în cadrul activităţii sale, orice resurse, inclusiv naturale, informative şi
intelectuale;
să-şi stabilească, în mod independent, genurile de activitate, să-şi formeze programul de
producţie, să-şi aleagă furnizorii şi beneficiarii producţiei fabricate (lucrărilor şi serviciilor
prestate), să execute, pe bază de contract, lucrări la comanda statului;
să stabilească, preţurile şi tarifele la producţia fabricată (lucrările şi serviciile prestate);
să deschidă conturi la bancă în scopul efectuării tuturor genurilor de operaţiuni de decontare,
creditare, încasare etc.;
să angajeze lucrători pe bază de contract (acord) şi în alte condiţii şi să concedieze lucrătorii
încadraţi;
să stabilească, în mod independent, formele, cuantumul retribuirii muncii şi alte tipuri de
venituri ale persoanelor angajate;
să fie agent al relaţiilor economice externe;
să efectueze operaţiuni valutare;

să dispună liber de beneficiul (venitul) obţinut de pe urma activităţii de antreprenoriat, care
rămîne după achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii;
să beneficieze de orice venit personal;
să se folosească de serviciile sistemului asistenţei sociale de stat al asigurării medicale şi
sociale;
să atace în instanţa judecătorească competentă acţiunile autorităţilor ale administraţiei publice
şi ale altor organe care îi lezează drepturile sau interesele legitime.
[Art.6 alineat modificat prin LP1322 din 25.09.97, MO69/23.10.97]
Articolul 7. Obligaţiile întreprinderii
Întreprinderea în conformitate cu legislaţia în vigoare, este obligată:
să respecte regulile de comportament pe piaţă în condiţiile concurenţei libere, drepturile şi
interesele legitime ale consumatorilor să asigure calitatea cuvenită a mărfurilor fabricate (a
lucrărilor şi serviciilor prestate);
să obţină licenţe pentru genurile de activitate care se desfăşoară în bază de licenţă;
să încheie contracte (acorduri) de muncă cu cetăţenii pe care îi angajează la lucru, după caz, şi
contracte colective cu sindicatele care reprezintă interesele colectivelor de muncă. Întreprinderea
nu are dreptul de a se opune asocierii în sindicate a lucrătorilor angajaţi pentru a-şi apăra
drepturile şi interesele social-economice;
să păstreze mijloacele băneşti în instituţii financiare şi să se achite cu bugetul public naţional,
angajaţii, creditorii, precum şi să onoreze celelalte obligaţii de plată prin sistemul financiar-
bancar, în modul stabilit de actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei;
să remunereze lucrătorii angajaţi la un nivel care să nu fie inferior salariului minim stabilit pe
republică;
să asigure în conformitate cu contractele (acordurile) de muncă încheiate, crearea unor condiţii
normale de muncă, respectarea tehnicii securităţii, normelor de producţie şi sanitare, ale
securităţii antiincendiare, precum şi protecţia mediului înconjurător;
să efectueze asigurarea socială şi alte tipuri de asigurare obligatorie a lucrătorilor angajaţi;
să păstreze, conform termenelor stabilite, documentele create în procesul activităţii sale, iar în
caz de încetare a activităţii, să transmită în arhiva de stat documentele ce fac parte din Fondul
Arhivistic al Republicii Moldova şi documentele privind personalul scriptic.
Articolul 71. Obligaţia privind instalarea terminalelor POS

1. Începînd cu 1 iulie 2012, agenţii economici (cu excepţia asociaţiilor de economii şi
împrumut şi organizaţiilor de microfinanţare) al căror volum de vînzări din comerţul cu ridicata
şi/sau cu amănuntul şi/sau din prestarea de servicii a depăşit 2 milioane de lei pe parcursul anului
calendaristic precedent sînt obligaţi, în termen de pînă la 1 iulie a anului imediat următor, să
instaleze terminale POS şi să asigure posibilitatea de achitare a plăţilor prin intermediul acestora
în subdiviziunile (cu excepţia reţelelor de comerţ ambulant) în care, în aceeaşi perioadă, volumul
de vînzări a depăşit suma de 500000 de lei.
1
[Art.7 pct.1) modificat prin LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare
01.01.14]
[Art.71 pct.1) modificat prin LP178 din 11.07.12, MO190-192/14.09.12 art.644; în vigoare
14.09.12]
2. Prin derogare de la prevederile punctului 1, agenţii economici al căror volum de vînzări din
comerţul cu ridicata şi/sau cu amănuntul şi/sau din prestarea de servicii a depăşit 2 milioane de
lei pe parcursul anului calendaristic precedent nu sînt obligaţi să instaleze terminale POS pînă la
1 iulie a anului imediat următor, inclusiv în subdiviziunile în care, în aceeaşi perioadă, volumul
de vînzări a depăşit suma de 500000 de lei, în cazul în care:
– achitarea plăţilor a fost efectuată exclusiv fără numerar, cu excepţia celor efectuate de
băncile comerciale;
– activităţile menţionate se desfăşoară în sate (comune), cu excepţia celor aflate în
componenţa municipiilor şi oraşelor.
[Art.71 introdus prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare 13.01.12]
Articolul 8. Statul şi întreprinderea
1. Statul creează tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale de gospodărire,
garantează respectarea drepturilor şi intereselor lor legitime, contribuie la dezvoltarea
concurenţei libere, conştiincioase între aceştia, le asigură posibilităţi egale de a folosi resurse
tehnico-materiale, naturale, de muncă, financiare şi informative neadmiţînd monopolizarea
pieţelor acestor resurse, şi reglementează activitatea de antreprenoriat în baza legislaţiei în
vigoare.
2. Guvernul, autorităţile administraţiei publice, precum şi autorităţile administraţiei publice
locale pot da dispoziţii întreprinderilor numai în limitele competenţei lor, stabilite de legislaţie.
Dacă, drept urmare a emiterii de către autorităţile administraţiei publice sau de către un alt
organ a unui act ce nu corespunde competenţei lui sau legislaţiei se încalcă drepturile
întreprinderii, aceasta este în drept să apeleze la instanţa judecătorească competentă pentru a se
anula actul respectiv.
Pagubele, inclusiv profitul ratat, suportate de întreprindere ca urmare a îndeplinirii unor
dispoziţii date de autorităţile administraţiei publice şi de alte organe sau de persoane cu funcţii de
răspundere ale acestor organe, care au încălcat drepturile întreprinderilor, precum şi ca urmare a
neîndeplinirii la nivelul cuvenit, de către aceste organe sau persoane cu funcţii de răspundere, a
obligaţiilor lor faţă de întreprindere, prevăzute de legislaţia în vigoare, urmează a fi reparate din
buget, din ale cărui mijloace organele menţionate se întreţin, sau din mijloacele proprii, dacă
acestea nu sînt finanţate de la bugetul public naţional. Repararea prejudiciului nu poate fi
condiţionată de acordul conducătorului organizaţiei debitoare sau de structura devizului de
cheltuieli al acestei organizaţii.
Litigiile privind recuperarea pagubelor menţionate se soluţionează de către instanţa
judecătorească competentă.
3. În cazul instituirii, în conformitate cu legislaţia, a stării excepţionale sau declarării unui
anumit teritoriu drept zonă a calamităţii naturale, întreprinderile sînt obligate să îndeplinească
dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice şi cele ale autorităţilor administraţiei publice
locale.
Articolul 9. Impunerea activităţii de antreprenoriat
Impunerea activităţii de antreprenoriat se face în modul stabilit de legislaţia fiscală.
[Art.9 în redacţia LP1592 din 27.02.98, MO44/21.05.98]
Articolul 9 . Activităţi
1 financiare ilegale
(1) Se interzice desfăşurarea de activităţi, altele decît cele înregistrate şi autorizate în modul
prevăzut de legislaţie, prin care se propune persoanelor, prin ofertă publică, să depună ori să
colecteze mijloace financiare rambursabile, indiferent cum se realizează această colectare.
(2) Se interzice desfăşurarea de activităţi, altele decît cele înregistrate şi autorizate în modul
prevăzut de legislaţie, prin care se propune persoanelor, prin ofertă publică, să depună ori să
colecteze mijloace financiare sau să se înscrie pe liste cu promisiunea cîştigurilor financiare
rezultate din creşterea numărului de persoane recrutate sau înscrise, indifirent cum se realizează
această colectare sau înscriere pe liste.
1
[Art.9 introdus prin LP128 din 08.06.12, MO143-148/13.07.12 art.473]
Articolul 10. Reglementarea activităţii de antreprenoriat
1. Întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor interzise
de lege.
[Art.10 pct.1) în redacţia LP672 din 28.11.95, MO7/01.02.96]
2. Întreprinderea are dreptul să practice anumite genuri de activitate, determinate de legislaţie,
numai după ce a obţinut autorizarea pentru genul respectiv de activitate conform Legii nr.
160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător sau, în cazul
activităţii din domeniul financiar (bancar şi nebancar), conform legilor speciale care îl
reglementează.
Caracterul autorizat al activităţii de întreprinzător desfăşurate de întreprindere se atestă prin
deţinerea actului permisiv corespunzător.
Lista actelor permisive, autorităţile emitente şi procedura de eliberare a lor sînt stabilite de
Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător sau, în
cazul activităţii din domeniul financiar (bancar şi nebancar), de legile speciale care îl
reglementează.
3. Exclusiv întreprinderilor de stat li se permite:

supravegherea şi tratamentul bolnavilor care suferă de narcomanie, boli contagioase
periculoase şi deosebit de periculoase, inclusiv de boli dermatovenerice infecţioase precum şi de
boli psihice în forme agresive şi eliberarea avizelor corespunzătoare;
efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de
muncă, precum şi a examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate ale
cetăţenilor;
tratamentul animalelor ce suferă de boli deosebit de periculoase;
confecţionarea ordinelor şi medaliilor;
producerea emblemelor ce confirmă achitarea impozitelor şi taxelor de stat;
prestarea serviciilor poştale rezervate, confecţionarea timbrelor poştale;
producerea şi comercializarea tehnicii militare speciale şi de luptă, a substanţelor explozive

(cu excepţia prafului de puşcă), precum şi producerea oricăror feluri de arme;
evidenţa de stat, înregistrarea de stat şi inventarierea tehnică (inclusiv paşaportizarea) a

bunurilor imobile, restabilirea documentelor pentru dreptul de proprietate şi administrarea
acestor bunuri;
imprimarea bancnotelor şi baterea monedelor metalice, imprimarea valorilor mobiliare de stat;
efectuarea lucrărilor astronomo-geodezice, gravimetrice, a lucrărilor în domeniul

hidrometeorologiei;
efectuarea activității particulare de pază la obiectivele de depozitare și păstrare a armelor,
munițiilor, materialelor explozibile ce aparțin autorităților publice, la obiectivele de depozitare și
păstrare a substanțelor toxice, radioactive și periculoase, precum și a substanțelor stupefiante,
psihotrope și a precursorilor (cu excepția instituțiilor medicale și a farmaciilor private);
efectuarea activității particulare de pază la Banca Națională a Moldovei.
4. Pentru desfăşurarea activităţii fără licenţă sau a activităţilor interzise pe teritoriul Republicii
Moldova, precum şi a celor permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat, Serviciul Fiscal de
Stat, Agenția Servicii Publice sau alt organ abilitat cu atribuţia de eliberare a licenţei aplică
amendă în mărimea venitului brut din realizarea obţinută în urma activităţilor menţionate.
[Art.10 pct.4) textele „activității fără licență” și „amendă în mărimea venitului brut”
declarate neconstituționale prin HCC2 din 30.01.18, MO108-112/30.03.18 art.54; în vigoare
30.01.18]
5. Faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de

organizare juridică, care efectuează decontări în numerar în sumă ce depăşeşte cumulativ 100 de
mii de lei lunar, în baza obligaţiilor lor financiare, încălcînd modul stabilit de decontare prin
virament, precum şi care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari,
indiferent de suma decontării efectuate, Serviciul Fiscal de Stat, aplică sancţiuni pecuniare în
proporţie de 10 la sută din sumele plătite, iar sumele amenzilor se fac venit la bugetul de stat.
[Art.10 pct.5 textul „precum și care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin
intermediari” și textul „sancțiuni pecuniare în proporție de 10 la sută din sumele plătite”
declarat neconstituțional prin HCC5 din 06.03.18, MO113-120/06.04.18 art.59; în vigoare
06.03.18]
Sancţiunile menţionate nu se aplică la efectuarea decontărilor cu cetăţenii, gospodăriile
ţărăneşti (de fermier), titularii de patente de întreprinzător şi cu bugetul public naţional, la
efectuarea decontărilor de către persoanele indicate cu bugetul public naţional, cu întreprinderile
şi organizaţiile, precum şi la efectuarea decontărilor de către întreprinderile şi organizaţiile ale
căror drepturi la acest capitol se reglementează în Legea nr.62-XVI din 21 martie 2008 privind
reglementarea valutară, în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei, cu excepţia
cazurilor efectuării decontărilor prin intermediari.
În sensul prezentului punct, cuvîntul "intermediar" semnifică persoana căreia o altă persoană i-
a plătit o sumă de bani, în numerar sau prin virament, neavînd către aceasta obligaţii financiare
directe.
Termenul de prezentare a raportului referitor la utilizarea numerarului primit pentru
achiziţionarea producţiei agricole, ambalajului şi bunurilor de la populaţie, precum şi pentru
cheltuielile de deplasare, nu va depăşi 30 de zile calendaristice de la data primirii acestuia.
Numerarul neutilizat trebuie să fie restituit în casa întreprinderii cel tîrziu în 5 zile de la expirarea
termenului de prezentare a raportului referitor la utilizarea numerarului.
Pentru utilizarea numerarului în alt scop decît cel pentru care a fost destinat şi/sau
nerestituirea în termen a numerarului în casa întreprinderii, Serviciul Fiscal de Stat, aplică o
sancţiune în mărime de 10 % din suma numerarului utilizată în alte scopuri şi/sau din suma
numerarului nerestituită în termen în casa întreprinderii.
51. Nerespectarea prevederilor art. 71 din prezenta lege se sancţionează cu amendă de 6000 de
lei pentru fiecare caz. În cazul în care agentul economic nu s-a conformat prevederilor art. 71 în
termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii, i se va aplica o amendă în mărime de 18000 de
lei. Controlul şi aplicarea sancţiunilor se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat.
6. Veniturile ilicite obţinute de agenţii economici prin exagerarea costului
producţiei, preţului de vînzare al mărfii, al bunurilor, rentabilităţii, adaosului comercial,
volumului de lucrări efectuate în construcţii şi tarifelor la serviciile prestate, nerespectîndu-se
astfel actele normative care reglementează formarea şi aplicarea preţurilor, precum şi amenzile
aplicate în cuantum echivalent acestor venituri se percep la bugetul de stat în baza deciziei
adoptate de Curtea de Conturi, de autoritatea administrativă de inspectare financiară din
subordinea Ministerului Finanțelor, prin înaintarea ordinelor incaso, în termen de 30 de zile de la
data înmînării deciziei de către organul ce a adoptat-o.
7. Agenţii economici care au fost sancţionaţi în conformitate cu prevederile punctului 6 al

prezentului articol de către autoritatea administrativă de inspectare financiară din subordinea
Ministerului Finanțelor beneficiază de o reducere de 50% din suma amenzii dacă, în termen de 3
zile lucrătoare din momentul înmînării deciziei de sancţionare, achită suma integrală a venitului
ilicit obţinut şi 50% din suma amenzii.
8. Neindicarea sau indicarea incorectă de către agentul economic furnizor în factură/factură
fiscală a preţului de livrare pentru o unitate, fixat de agentul economic producător al mărfurilor
produse pe teritoriul ţării, şi a mărimii adaosului comercial cumulativ sau a preţului de achiziţie
pentru o unitate la mărfurile importate şi a mărimii adaosului comercial cumulativ, în cazul
livrării mărfurilor social importante, a căror listă este aprobată de Guvern, se sancţionează cu
amendă în mărime de 10% din valoarea tranzacţiei cu mărfuri social importante, dar nu mai
puţin de 500 de lei pentru fiecare factură/factură fiscală. În cazul în care amenda stabilită este
achitată în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmînării deciziei asupra cazului de încălcare,
agentul economic furnizor beneficiază de o reducere de 50% din suma amenzii stabilite. Amenda
stabilită conform prezentului punct se percepe la bugetul de stat prin decizia adoptată de către
Serviciul Fiscal de Stat și autoritatea administrativă de inspectare financiară din subordinea
Ministerului Finanţelor.
Articolul 11. Activitatea de antreprenoriat a cetăţenilor străini şi a apatrizilor
Cetăţenii străini şi apatrizii care practică activităţi de antreprenoriat pe teritoriul Republicii
Moldova au aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii Republicii Moldova, în cazul în care legislaţia în
vigoare nu stabileşte altfel.
Articolul 12. Controlul asupra activităţii de antreprenoriat
1. Întreprinderea, indiferent de forma juridică de organizare, asigură evidenţa contabilă şi
statistică în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
2. Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia, pune la dispoziţia autorităţilor administraţiei
publice informaţia necesară pentru stabilirea impozitelor şi funcţionarea sistemului republican de
acumulare şi prelucrare a informaţiei.
3. Întreprinderea este în drept să nu prezinte date ce constituie secret comercial autorităţilor

administraţiei publice, cu excepţia organelor de drept şi celor de control, cărora aceste date se
prezintă în limitele împuternicirilor lor. Lista datelor ce constituie secret comercial o determină
întreprinderea. Lista datelor care pot constitui secret comercial este stalilită de Legea cu privire
la secretul comercial.
[Art.12 pct.3) modificat prin LP690 din 29.11.01, MO161/31.12.01 art.1303]
4. Organele de control, Serviciul Fiscal de Stat, organele de ocrotire a naturii, autoritatea de

concurenţă şi alte autorităţi ale administraţiei publice cărora li se atribiue controlul asupra
activităţii întreprinderii efectuează acest control în limitele competenţei lor şi în modul stabilit de
legislaţie.
Rezultatul controlului efectuat se comunică întreprinderii.
[Art.12 pct.4) modificat prin LP141 din 19.07.18, MO309-320/17.08.18 art.480]
4 . Contestarea controlului de stat al activității de antreprenoriat, precum și a rezultatelor
1
acestuia, inclusiv a prescripţiilor dispuse în urma controlului, se efectuează în conformitate cu

prevederile Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, cu
excepția controalelor efectuate de Serviciul Fiscal de Stat şi Serviciul Vamal. Contestarea actelor
emise în cadrul controlului efectuat de Serviciul Fiscal de Stat şi Serviciul Vamal, precum şi a
acțiunilor sau inacţiunilor funcționarilor Serviciului Fiscal de Stat și ai Serviciului Vamal în
cadrul procedurilor de control se efectuează în conformitate cu prevederile Codului fiscal şi,
respectiv, ale Codului vamal al Republicii Moldova.
[Art.12 pct.41) introdus prin LP295 din 21.12.17, MO7-17/12.01.18 art.58]
5. La solicitarea organelor de drept, în baza ordonanţelor emise în cadrul desfăşurării urmăririi
penale, organele de expertiză judiciară efectuează expertiza economico-financiară la persoanele
juridice de drept public, la persoanele juridice de drept privat şi la persoanele fizice care practică
activitate de întreprinzător, pe tematica prevăzută în ordonanţele organelor de drept.
[Art.12 pct.5) introdus prin LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare
01.01.14]
Capitolul III
FORMELE ORGANIZATORICO-JURIDICE ALE
ACTIVITĂŢII DE ANTREPRENORIAT
Articolul 13. Formele activităţii de antreprenoriat
1. Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub următoarele forme organizatorico-
juridice:
a) întreprindere individuală;
b) societate în nume colectiv;
c) societate în comandită;
d) societate pe acţiuni;
e) societate cu răspundere limitată;
f) cooperativă de producţie;
g) cooperativă de întreprinzător;
[Art.13 pct.1), lit.g) introdusă prin LP1246 din 18.07.02, MO117/15.08.02 art.950; lit.g)-h)
devin h)-i)]
h) întreprindere de arendă;
i) întreprindere de stat şi întreprindere municipală.
[Art.13 pct.1), lit.h) exclusă prin LP672 din 28.11.95, MO7/01.02.96; lit.i) devine it.h)]
2. Activitatea de muncă individuală are caracter întreprinzător şi se desfăşoară sub forma de
organizare juridică întreprindere individuală sau în baza patentei de întreprinzător.
[Art.13 pct.2 modificat prin LP690 din 29.11.01, MO161/31.12.01 art.1303
3. Întreprinderile cu investiţii străine se infiinţează pe teritoriul Republicii Moldova sub
formele organizatorico-juridice arătate la punctul 1 al prezentului articol. Deosebirile ce vizează
înregistrarea şi activitatea întreprinderilor respective se stabilesc de legislaţia privind investiţiile
străine.
4. Oricare din întreprinderile indicate la punctul 1din prezentul articol (în dependenţă de
numărul de lucrători şi de alte criterii), în conformitate cu legislaţia, poate fi considerată
microîntreprindere sau întreprindere mică.
[Art.13 pct.4) în redactia LP672 din 28.11.95, MO7/01.02.96]
5. Întreprinderile care practică activităţi bancare, de asigurare, de bursă sau alte genuri
specializate se înfiinţează sub una din formele organizatorico-juridice arătate la lit. d), e) h)
din punctul 1 al prezentului articol. Particularităţile constituirii, înregistrării, funcţionării şi
încetării activităţii unor astfel de întreprinderi sînt stabilite de legislaţia respectivă.
6. Pentru realizarea sarcinilor lor statutare organizaţiile obşteşti şi cele religioase, în
conformitate cu legislaţia, au dreptul să fondeze sau să participe la fondarea şi coposedarea de
societăţi în nume colectiv şi în comandită, societăţi cu răspundere limitată şi societăţi pe acţiuni.
[Art.13 pct.6) în redactia LP672 din 28.11.95, MO7/01.02.96]
7. Orice cetăţean poate fi fondator numai al unei întreprinderi individuale. Persoanele juridice
şi fizice pot fi asociaţi numai ai unei singure societăţi cu răspundere nelimitată sau în comandită.
8. În cazul în care pe numele unei persoane au fost înregistrate anterior întreprinderi care nu
funcţionează şi care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care au datorii la bugetul
public naţional, persoanei în cauză i se refuză înregistrarea unei noi întreprinderi pînă la
înlăturarea circumstanţelor menţionate.
[Art.13 pct.8) introdus prin LP336 din 24.07.03, MO215/17.10.03 art.815]
Articolul 14.Întreprinderea individuală
1. Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de
proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul
întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care
nu sînt interzise de legislaţie.
În agricultură există un singur tip de întreprindere individuală - gospodăria ţărănească (de
fermier).
[Art.14 pct.1), al.2) introdus prin LP757 din 27.12.01, MO17/31.01.02 art. 58]
Întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual.
[Art.14 pct.1), al.3) introdus prin LP82 -XVI din 29.03.07, MO60-63/04.05.07 art.279]
2. Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de
drept ca persoană fizică întreprinzător individual. Patrimoniul întreprinderii individuale este
inseparabil de bunurile persoanele ale antreprenorului.
Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru
obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, conform legislaţiei
în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
Membrii familiei-posesori ai întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată solidară
pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se acele bunuri care, în
conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
[Art.14 pct.2) modificat prin LP82 -XVI din 29.03.07, MO60-63/04.05.07 art.279]
3. Modul de constituire, înregistrare şi încetare a activităţii întreprinderilor individuale este
reglementat de prezenta Lege şi de legislaţia civilă.
Particularităţile constituirii, înregistrării şi încetării activităţii gospodăriilor ţărăneşti (de
fermier) sînt reglementate de Legea nr.1353-XIV din 3 noiembrie 2000 privind gospodăriile
ţărăneşti (de fermier).
[Art.14 pct.3), alineat introdus prin LP757 din 27.12.01, MO17/31.01.02 art. 58]
[Art.14 pct.3), alineat abrogat prin LP1167 din 30.04.97, MO63/25.09.97]
4. Document de constituire a întreprinderii individuale este hotărîrea cu privire la înfiinţarea

întreprinderii, semnată de către fondator (fondatori), incluzînd:
a) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, cetăţenia, domiciliul
cetăţeanului-fondator (fondatorilor-membri ai familiei);
b) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, domociliul şefului
(directorului) de întreprindere - în cazul în care acesta nu este fondator;
c) firma întreprinderii inclusiv abreviată;
d) sediul întreprinderii;
e) data înfiinţării întreprinderii;
f) genul (genurile) de activitate a întreprinderii;
g) condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii.
În hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte prevederi care nu
contravin legislaţiei în vigoare.
5. Firma întreprinderii individuale, inclusiv abreviată, trebuie să includă cuvintele
"întreprindere individuală" sau "Î.I.", precum şi numele cel puţin a unui posesor.
Articolul 15. Societatea în nume colectiv
1. Societatea în nume colectiv reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe
persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în
comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire
(de societate) încheiat între acestea.
2. Societatea în nume colectiv nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de
drept ca persoană fizică. Pentru obligaţiile societăţii toţi asociaţii poartă răspundere solidară
nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în
vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
Societatea în nume colectiv nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţilor care nu sînt
legate de activitatea acesteia.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în nume colectiv sînt
reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de
contractul de constituire (de societate).
Articolul 16. Societatea în comandită
1. Societatea în comandită reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane
juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei
activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de societate)
încheiat între acestea.
Societatea în comandită are în componenţa sa cel puţin un comanditat şi un comanditar.
2. Societatea în comandită nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de
drept ca persoană fizică. Pentru obligaţiile societăţii comandităţii poartă răspundere solidară
nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în
vigoare, nu fac obiectul urmăririi, iar comanditarii cu partea din averea lor (capitalul investit),
transmisă societăţii în baza contractului de constituire (de societate).
Societatea în comandită nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţiilor, care nu sînt în
legătură cu activitatea acesteia.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în comandită sînt
reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de
contractul de constituire (de societate).
Articolul 17. Societatea pe acţiuni, societatea cu răspundere
limitată
1. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată reprezintă întreprinderi fondate de
două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul
desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului
de constituire (de societate) şi a statutului.
Societatea pe acţiuni sau societatea cu răspundere limitată poate fi înfiinţată şi de o singură
persoană juridică sau fizică.
[Art.17 pct.1), alineat introdus prin LP1167 din 30.04.97, MO63/25.09.97]
În societăţile cu răspundere limitată numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50.
[Art.17 pct.1), alineat modificat prin LP130 din 12.06.08, MO115-116/01.07.08 art.445]
[Art.17 pct.1), alineat introdus prin LP1291 din 22.07.97, MO67/16.10.97]
Capitalul statutar (social) subscris al societăţilor este divizat în cote (părţi) subscrise ale
asociaţilor. Drept documente ce confirmă drepturile asociaţilor asupra cotelor subscrise sînt: în
cadrul societăţii pe acţiuni - acţiunea, în cadrul societăţii cu răspundere limitată - adeverinţa cotei
de participaţie.
2. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată sînt persoane juridice şi poartă
răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.
Acţionarii, precum şi asociaţii societăţii cu răspundere limitată poartă răspundere pentru
obligaţiile întreprinderii numai în limitele valorii acţiunii (cotelor) care le aparţin.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii pe acţiuni şi a
societăţii cu răspundere limitată sînt reglementate de legislaţia privind societăţile pe acţiuni şi
societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate) şi
de statutul întreprinderii.
Articolul 18. Cooperativa de producţie şi cooperativa de întreprinzător
[Art.18 titlul în redactia LP1246 din 18.07.02, MO117/15.08.02 art.950]
1. Cooperativa de producţie este o întreprindere înfiinţată de către cinci sau mai multe
persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi
economice, bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de
participare la capitalul acesteia. Cooperativa de producţie este o întreprindere de drept privat cu
scop lucrativ (inclusiv comercial).
[Art.18 pct.1) în redactia LP1500 din 05.12.02, MO185/31.12.02 art.1400]

Cooperativa de întreprinzător este o întreprindere fondată de cel puţin cinci persoane juridice
şi (sau) fizice care practică activităţi de întreprinzător, ce are scopul de a contribui la obţinerea de
către membrii săi a profitului. Prin derogare de la această prevedere, membri ai cooperativei
agricole de întreprinzător de prestări servicii pot fi persoanele care produc produse agricole în
gospodăriile personale auxiliare.
[Art.18 pct.1), al.2) introdus prin LP1246 din 18.07.02, MO117/15.08.02 art.950]
2. Cooperativele de producţie şi de întreprinzător sînt persoane juridice şi răspund pentru
obligaţiile asumate cu patrimoniul lor. Membrii cooperativei de producţie sau ai cooperativei de
întreprinzător îşi asumă riscul pentru obligaţiile cooperativei în limitele cotelor care le aparţin,
iar dacă patrimoniul cooperativei este insuficient, poartă răspundere suplimentară cu averea lor
personală în limita stabilită de lege sau de statutul cooperativei.
[Art.18 pct.2) în redactia LP1246 din 18.07.02, MO117/15.08.02 art.950]
3. Particularităţile înfiinţării, înregistrării, funcţionării şi încetării activităţii cooperativelor,
asociaţiilor lor şi întreprinderilor fondate de acestea se reglementează de legislaţia privind
cooperativele de producţie şi cooperativele de întreprinzător, legislaţia civilă, precum şi de
statutele organizaţiilor menţionate.
Articolul 19. Întreprinderile de arendă
1. Întreprinderile de arendă sînt unităţi fondate de membrii colectivelor întreprinderilor de stat
(municipale) sau ale subdiviziunilor lor structurale, reorganizate în scopul desfăşurării în comun
a activităţii de antreprenor, sub aceeaşi firmă, pe baza statutelor şi contractului de arendare a
bunurilor statului (municipiului).
2. Întreprinderile de arendă sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile
asumate cu patrimoniul său. Membrii întreprinderii poartă răspundere pentru obligaţiile acesteia
în limita cotei (părţii) ce le revine din patrimoniul întreprinderii.
3. Particularităţile creării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderilor de arendă sînt
reglementate de legislaţia cu privire la arendă, de legislaţia civilă, de contractele de arendare,
precum şi de statutele întreprinderilor respective.
[Art.19 în redacţia LP672 din 28.11.95, MO7/01.02.96]
Articolul 20. Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală
Întreprinderea de stat se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de Guvern sau de organul
administraţiei de stat împuternicit pentru acest lucru.
Întreprinderea municipală se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de organul de autoadministrare
locală.
2. Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală sînt persoane juridice şi poartă
răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.
Autorităţile administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale nu poartă
răspundere pentru obligaţiile întreprinderii de stat şi ale întreprinderii municipale. Aceste
întreprinderi nu poartă răspundere pentru obligaţiile autorităţilor administraţiei publice şi ale
autorităţilor administraţiei publice locale.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii de stat sînt
reglementate de legislaţia privind întreprinderile de stat, de legislaţia civilă, precum şi de statutul
întreprinderii.
Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii municipale sînt
determinate de autorităţile administraţiei publice locale, în baza prezentei Legi, legislaţiei civile
şi a statutului întreprinderii.
[Art.21 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
[Art.21 modificat prin LP148-XV din 14.05.04, MO100-103/25.06.04 art.518]
[Art.21 modificat prin LP1167 din 30.04.97, MO63/25.09.97; pct.5 devine pct.6]
Articolul 22. Uniunile de întreprinderi.
1. Pentru a-şi coordona activitatea, în scopul creării unor condiţii favorabile pentru realizarea şi
apărarea intereselor de producţie, tehnico-ştiinţifice, sociale şi altor interese comune,
întreprinderile au dreptul să înfiinţeze societăţi sub formă de asociaţii, uniuni, concerne, care vor
fi organizaţii necomerciale.
Dacă, la decizia asociaţilor, societatea în cauză va practica activitate de antreprenoriat, o
asemenea societate va fi reorganizată în societate economică sau va fi în drept să înfiinţeze o
societate economică, sau va participa la activitatea unei asemenea societăţi economice.
2. Crearea şi activitatea uniunilor se admite în cazul:
a) intrării benevole a întreprinderilor în uniune şi ieşirii din uniune în condiţiile prevăzute de
contractul sau statutul ununii;
b) respectării legislaţiei antimonopol şi a altor acte normative;
c) organizării pe bază de contract a raporturilor dintre întreprinderi ce fac parte din uniune.
3. Societatea este persoană juridică şi acţionează în baza contractului şi statutului. Societatea
trebuie să aibă firmă (denumire) proprie, patrimoniu separat şi patrimoniu distinct, bilanţ propriu
centralizator, cont de decontări şi alte conturi în instituţiile financiare.
Firma societăţii va include unul din cuvintele: "asociaţie", "uniune" sau "concern".
Statutul societăţii va cuprinde: firma, sediul (adresa juridică), scopul activităţii, condiţiile
formării şi competenţa organelor de conducere, modul de luare a deciziilor, precum şi modul de
distribuire a bunurilor rămase după lichidarea societăţii.
Societatea ţine registrul asociaţilor săi în modul stabilit de legislaţie şi de regulamentul
propriu.
4. Întreprinderile ce intră în componenţa societăţii îşi păstrează independenţa şi drepturile de
persoană juridică sau fizică.
Asociaţii societăţii, în activitatea lor de antreprenoriat, pot folosi firma societăţii, indicînd
apartenenţa lor la aceasta.
5. Uniunea nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor care fac parte din
componenţa acesteia, iar întreprinderile nu poartă răspundere pentru obligaţiile uniunii, dacă
documentele de construire nu prevăd altfel.
6. Înregistratea şi reînregistrarea uniunilor, condiţiilor de activitate, precum şi reorganizarea
sau lichidarea acestora se efectuează în conformitate cu prezenta Lege, legislaţia
antimonopol şi acte normative.
[Art.22 în redactia LP1148-XII din 04.08.92]
Capitolul IV
ÎNFIINŢAREA ÎNTREPRINDERII
Articolul 23. Condiţiile generale de constituire
1. Întreprinderea poate fi constituită:
de către titularul (titularii) patrimoniului, din proprie iniţiativă ori de către persoanele juridice
sau persoanele fizice împuternicite de acesta (aceştia);
în urma divizării forţate a întreprinderii în funcţiune, în conformitate cu legislaţia
antimonopol.
2. Modul de constituire a întreprinderii se stabileşte:
pentru întreprinderile individuale - prin prezenta Lege;
pentru întreprinderile cu o altă formă organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat -
prin prezenta Lege şi prin alte acte legislative.
3. Documentele de constituire a întreprinderii sînt:
decizia privind înfiinţarea întreprinderii - pentru întreprinderile individuale;
contractul de constituire (de societate) - pentru societăţile în nume colectiv şi societăţile în
comandită;
contractul de constituire (de societate) şi statutul - pentru societăţile pe acţiuni, societăţile cu
răspundere limitată şi cooperativele de întreprinzător. În cazul înfiinţării unei societăţi pe acţiuni
sau unei societăţi cu răspundere limitată de către o singură persoană, în loc de contract de
constituire (de societate) fondatorul întocmeşte declaraţie de constituire a societăţii. Declaraţia
trebuie să cuprindă aceleaşi date ca şi contractul şi se întocmeşte în conformitate cu cerinţele
înaintate faţă de perfectarea contractului de constituire (de societate);
statutul - pentru cooperativele de producţie;
contractul de arendare a bunurilor statului (municipiului) şi statului - pentru întreprinderile de
arendă.
statutul şi decizia fondatorului - pentru întreprinderile de stat;
statutul şi decizia autorităţilor administraţiei publice locale - pentru întreprinderile municipale
Documentele de constituire trebuie să conţină următoarele informaţii: firma, sediul, data

constituirii, genurile de activitate, răspunderea antreprenorului pentru obligaţiile întreprinderii,
condiţiile de reorganizare şi lichidare a întreprinderii, firmele (numele de familie) şi sediul
(domiciliul) fondatorilor, iar în cazurile prevăzute de legislaţie, şi ale asociaţilor, precum şi alte
condiţii de fondare şi activitate a întreprinderii prevăzute de legislaţia în vigoare.
În documentele de constituire pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei.
Documentele de constituire a întreprinderii se aprobă de către fondatorul (fondatorii) acesteia.
Articolul 24. Firma şi utilizarea ei

1. Antreprenorul şi întreprinderea constituită de acesta îşi desfăşoară activitatea sub o anumită
firmă (denumire).
Filialele şi reprezentanţele întreprinderii îşi desfăşoară activitatea sub firma întreprinderii.
2. Firma trebuie să conţină:
a) denumirea concretă a întreprinderii sau alte date care permit deosebirea acesteia de alte
întreprinderi, iar pentru întreprinderea individuală, societatea în nume colectiv şi societatea în
comandită, numele de familie (firma) a cel puţin unui posesor al întreprinderii individuale sau al
comanditului;
b) indicarea completă sau prescurtată (abreviată) a formei organizatorico-juridice a
întreprinderii;
c) indicarea genului principal de activitate pentru întreprinderea-persoană juridică.
În firma întreprinderii pot fi incluse şi alte date care nu contravin legislaţiei în vigoare.
3. Întreprinderea poate să utilizeze şi o firmă prescurtată (abreviată) care trebuie să conţină
informaţii prevăzute la literele "a" şi "b" din punctul 2 al prezentului articol.
4. Întreprinderea are obligaţia să utilizeze firma, inclusiv cea prescurtată (abreviată), numai în
acea formulă în care a fost înmatriculată în Registrul de stat al întreprinderilor.
De la data publicării în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova" a anunţului privind
lichidarea întreprinderii, firma acesteia se va utiliza cu cuvintele "în proces de lichidare".
5. Firma poate fi utilizată şi în calitate de marcă, cu condiţia înregistrării acesteia conform
Legii nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor.
[Art.24 pct.5) în redacția LP101 din 26.05.16, MO169-183/24.06.16 art.355]
6. Firma completă trebuie să figureze pe toate clădirile administrative ale întreprinderilor cu

personalitate juridică.
Articolul 25. Restricţiile privind folosirea unor firme
1. Întreprinderea nu poate să folosească firma care:
a) coincide sau, după cum constată organul înregistrării de stat, se aseamănă cu firma altei
întreprinderi, care este deja înregistrată;
b) conține denumirea oficială sau istorică a statului ori abrevieri sau derivate ale denumirii
oficiale sau istorice a statului, ori denumirea oficială sau istorică a unității administrativ-
teritoriale, contrar condițiilor stabilite la art. 9 alin. (11)–(112) din Legea nr. 220/2007 privind
înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali;
[Art.25 pct.1), lit.b) în redacția LP83 din 11.05.18, MO181/01.06.18 art.329; în vigoare
01.09.18]
Aceste restricţii nu se extind asupra întreprinderilor al căror gen principal de activitate este
difuzarea informaţiei de masă, dacă fondatorii acestora sînt organele şi organizaţiile arătate
la această literă;
c) nu include toate datele arătate în articolul 24 din prezenta Lege;
d) conţine date, inclusiv semne grafice, a căror utilizare este interzisă de legislaţia în vigoare.
2. Dacă mai multe persoane au prezentat pentru înregistrarea de stat firme ce coincid sau se
aseamănă, dreptul de înregistrare sub această firmă îl are persoana care a depus prima cerere de
înmatriculare a firmei respective în organul înregistrării de stat.
3. Pentru folosirea în denumirea firmei a numelui unei personalităţi istorice sau al altei
personalităţi cunoscute este necesară autorizaţia Guvernului sau acordul rudelor personalităţii în
cauză.
La cererea persoanelor arătate în alineatul întîi al acestui punct, organul înregistrării de stat
este obligat să decidă scoaterea din denumirea firmei a numelui personalităţii respective.
[Art.25 pct.4) abrogat prin LP1167 din 30.04.97, MO63/25.09.97]
4. Întreprinderea este obligată să publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz
privind modificarea denumirii sub sancţiunea plăţii de daune-interese.
[Art.25 pct.4) introdus prin LP337 din 24.07.03, MO215/17.10.03 art.817]
Articolul 26. Dreptul la firmă
1. Întreprinderea a cărei firmă a fost înregistrată în modul stabilit de prezenta Lege are dreptul
de a o utiliza în conformitate cu legislaţia.
2. Persoana care utilizează o firmă străină înregistrată deja este datoare, la cererea posesorului
de drept asupra firmei, să înceteze folosirea ei şi să recupereze acestuia daunele cauzate.
3. Întreprinderea care utilizează în activitatea sa o firmă ce nu corespunde celei înmatriculate
în Registrul de stat al întreprinderilor este sancţionată, conform hotărîrii instanţei judecătoreşti
competente, cu o amendă de la 10 la 100 unităţi convenţionale, care se varsă la bugetul de stat.
Unitatea convenţională de amendă este egală cu 20 de lei.
[Art.26 pct.3) în redacţie LP148 -XVI din 08.06.06, MO98-101/30.06.06 art.459]
Capitolul V
ÎNREGISTRAREA ŞI REÎNREGISTRAREA
ÎNTREPRINDERILOR
Articolul 27. Principiile înregistrării
1. Întreprinzătorul este obligat să înregistreze întreprinderea, filialele şi reprezentanţele
(denumite în continuare întreprinderi), înfiinţate de către acesta pe teritoriul Republicii Moldova,
pînă la începerea activităţii lor economice, în conformitate cu Legea nr.1265-XIV din 5
octombrie 2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.
Venitul provenit din activitatea întreprinderii neînregistrate se percepe prin hotărîre
judecătorească şi se varsă la bugetul de stat.
2. Întreprinderea se înregistrează de structurile teritoriale ale Agenției Servicii Publice la locul
unde se află sediul întreprinderii.
Sediul întreprinderii se consideră locul unde se află organele ei de conducere.
3. Întreprinderea se înregistrează, în mod obligatoriu, la Serviciul Fiscal de Stat pentru a i se
atribui codul fiscal în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 28. Procedura înregistrării
1. Pentru înregistrare, întreprinderea prezintă actele specificate la articolul 11 din Legea cu
privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.
2. Pentru înregistrare, întreprinderile înfiinţate în urma reorganizării întreprinderilor de stat şi
întreprinderile în al căror capital social statul deţine o cotă-parte prezintă autorizaţia organului
central de specialitate respectiv.
La reînregistrarea întreprinderii în legătură cu reorganizarea ei, cu excepţia societăţilor pe
acţiuni, taxa de timbru stabilită se încasează numai din diferenţa dintre cuantumul capitalului
social al întreprinderii (întreprinderilor) nou-înfiinţate şi cuantumul capitalului social al
întreprinderii (întreprinderilor) reorganizate. La majorarea capitalului social în urma reevaluării
bunurilor întreprinderii în temeiul deciziei Guvernului, taxa de timbru nu se achită.
3. Agenția Servicii Publice, în termen de 15 zile de la data înregistrării întreprinderii, va
expedia autorităţii administraţiei publice locale respective, Serviciului Fiscal de Stat, organului
de statistică, Serviciului de Stat de Arhivă şi organului de asigurare socială cîte o copie de pe
hotărîrea de înregistrare a întreprinderii, iar în cazul înregistrării întreprinderii în al cărei capital
social statul deţine o cotă-parte - şi organului central de specialitate respectiv.
Articolul 29. Înregistrarea modificărilor operate în documentele de constituire
Înregistrarea modificărilor operate în documentele de constituire se efectuează în conformitate
cu articolul 18 din Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.
[Art.30-31excluse prin LP768 din 27.12.01, MO21/05.02.02 art.92]
Articolul 30. Suspendarea/reluarea activităţii întreprinderii
1. Întreprinderea, la decizia fondatorului/adunării generale, poate să îşi suspende temporar
activitatea, pe o perioadă care să nu depăşească 3 ani, în cazul în care nu are datorii faţă de
bugetul public naţional, precum şi faţă de alţi creditori. Informația privind lipsa/existența datoriei
la bugetul public național se obține de către organul înregistrării de stat de la Serviciul Fiscal de
Stat din sistemul informațional automatizat al Serviciului Fiscal de Stat „Contul curent al
contribuabilului”, prin intermediul platformei de interoperabilitate instituite de Guvern, fără
implicarea solicitantului.
[Art.30 pct.1) în redacția LP181 din 22.07.16, MO265-276/19.08.16 art.577]
2. Decizia fondatorului/adunării generale privind suspendarea activităţii întreprinderii, cu
indicarea termenului suspendării, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Persoanele responsabile de suspendarea activităţii întreprinderii sînt obligate, cu o lună înainte de
publicarea avizului, să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii. În termen de o
lună de la data publicării avizului de suspendare a activităţii, creditorii vor înainta întreprinderii
şi structurii teritoriale a Agenției Servicii Publice creanţele lor.
3. Suspendarea/reluarea activităţii întreprinderii urmează a fi înregistrată, în baza cererii
fondatorului/adunării generale, la structura teritorială a Agenției Servicii Publice, cu înscrierea
menţiunii respective în Registrul de stat al întreprinderilor şi cu înştiinţarea despre aceasta
a Serviciului Fiscal de Stat de către structura teritorială a Agenției Servicii Publice.
Înregistrarea suspendării activităţii se va efectua cu condiţia:
1) prezentării de către fondator/adunarea generală a certificatelor de la instituţiile financiare
privind închiderea convenţională a conturilor;
2) predării ştampilelor spre păstrare structurii teritoriale a Agenției Servicii Publice, în cazul în
care întreprinderea deține ștampilă;
3) expirării termenului de înaintare a creanţelor de către creditori.
4. O dată cu înscrierea în Registrul de stat al întreprinderilor a menţiunii privind
suspendarea/reluarea activităţii de întreprinzător, pe documentele de constituire ale întreprinderii
se aplică menţiunea "Activitatea este suspendată de la_______pînă la__________"/"Activitatea
este reluată de la_______ ."
5. Pe întreaga perioadă de suspendare a activităţii, întreprinderea este scutită de prezentarea
dărilor de seamă financiare şi fiscale, precum şi de plata taxelor şi impozitelor, cu excepţia
impozitului pe bunurile imobiliare (dacă există astfel de bunuri), care se achită şi pentru care se
prezintă dare de seamă. În acest caz, plăţile se achită din mijloacele întreprinderii imediat după
expirarea termenului de suspendare.
6. Fondatorul/adunarea generală poate oricînd anula decizia de suspendare a activităţii,
solicitînd organului înregistrării de stat să introducă în Registrul de stat al întreprinderilor
menţiunea privind reluarea activităţii întreprinderii.
7. Pe perioada suspendării activităţii întreprinderii este interzisă desfăşurarea oricăror
activităţi de întreprinzător.
8. Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în perioada de suspendare a activităţii
întreprinderii, fără înregistrarea reluării acestei activităţi, atrage, potrivit legislaţiei în vigoare,
răspunderea pentru practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător.
9. În cazul în care, după declararea suspendării temporare a activităţii întreprinderii, se
constată vreun creditor, Agenția Servicii Publice va anula suspendarea.
[Art.30 introdus prin LP337 din 24.07.03, MO215/17.10.03 art.817]
Capitolul VI
REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA ÎNTREPRINDERII
Articolul 32. Reorganizarea întreprinderii
1 . Reorganizarea întreprinderii se efectuează prin fuziune, asociere, divizare, separare,
transformare.
La fuziunea întreprinderilor, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile fiecăreia din ele trec,
potrivit actului de transfer, la întreprinderea înfiinţată în urma fuziunii.
La asocierea unei întreprinderi cu alta, la cea din urmă trec, în conformitate cu actul de
transfer, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii asociate.
La divizarea întreprinderii, la întreprinderile înfiinţate în urma divizării trec, potrivit actului
(bilanţului) divizării, drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.
La separarea din întreprindere a unei sau a cîtorva întreprinderi, la fiecare din acestea trec,
potrivit actului (bilanţului) divizării, părţile respective din repturile patrimoniale şi obligaţiile
întreprinderii reorganizate.
La transformarea întreprinderii în întreprindere cu altă formă juridică de rganizare, la
întreprinderea recent înfiinţată trec toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii
transformate.
2. Reorganizarea întreprinderii se efectuează la decizia fondatorilor (asociaţilor) ei.
3. În cazurile stabilite de lege, reorganizarea întreprinderii prin divizare sau separare se
efectuează prin hotărîre a autorităţilor administraţiei publice autorizate sau prin hotărîre a
instanţei de judecată.
În cazurile prevăzute de lege, reorganizarea întreprinderii prin fuziune, asociere sau
transformare se efectuează numai cu acordul autorităţilor administraţiei publice autorizate.
4. Actul de transfer sau bilanţul divizării va cuprinde prevederi referitoare la succesiunea de
drept asupra tuturor obligaţiilor întreprinderii reorganizate faţă de toţi creditorii şi debitorii ei,
inclusiv obligaţiile contestate de părţi.
Actul de transfer sau bilanţul divizării se aprobă de către persoana (organul) care a luat decizia
de reorganizare a întreprinderii şi se prezintă împreună cu documentele de constituire pentru
înregistrarea de stat a întreprinderii recent înfiinţate sau pentru modificarea documentelor de
constituire ale întreprinderii existente.
Neprezentarea împreună cu documentele de constituire, respectiv a actului de transfer sau
bilanţului divizării, precum şi lipsa în aceste documente a dispoziţiei cu privire la succesiunea de
drept asupra obligaţiilor întreprinderii reorganizate atrag după sine refuzul înregistrării de stat a
întreprinderii recent înfiinţate.
5. Întreprinderea se consideră reorganizată, cu excepţia cazurilor de reorganizare prin
asociere, din momentul înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.
La reorganizarea întreprinderii prin asociere la ea a altei întreprinderi, prima se consideră
reorganizată din momentul înscrierii în Registrul de stat al întreprinderilor a datelor cu privire la
încetarea activităţii întreprinderii asociate.
Articolul 33. Garantarea drepturilor creditorilor
în cazul reorganizării întreprinderii
1. Antreprenorul sau organul care a luat decizia de reorganizare a întreprinderii este obligat, cu
o lună înainte de reorganizare, să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii.
2. Creditorul întreprinderii reorganizate este în drept să ceară încetarea sau executarea înainte
de termen a creanţelor întreprinderii, ca debitor, şi repararea prejudiciilor.
3. Dacă bilanţul divizării nu dă posibilitatea de a stabili succesorul de drepturi al întreprinderii
reorganizate, întreprinderile recent înfiinţate răspund solidar de obligaţiile întreprinderii
reorganizate în faţa creditorilor acesteia.
Articolul 34. Lichidarea întreprinderii
1. Lichidarea întreprinderii conduce la încetarea activităţii acesteia fără trecerea drepturilor şi
obligaţiilor pe cale succesorală la alte persoane.
2. Întreprinderea se lichidează prin hotărîre a:
a) fondatorilor (asociaţilor), în conformitate cu condiţiile prevăzute în documentele de
constituire ale întreprinderii, inclusiv în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost
înfiinţată întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată;
b) instanţei de judecată în caz de:
1) insolvabilitate a întreprinderii, declarată în conformitate cu legislaţia;
[Art.34 pct.2), lit.b) subpct.1) modificat prin LP1500 din 05.12.02, MO185/31.12.02 art.1400]
2) declarare a documentelor de constituire ale întreprinderii ca fiind nule;
3) încălcare a cerinţelor, stabilite de legislaţie, privind desfăşurarea unui anumit gen de
activitate, prin care se explică lichidarea întreprinderii;
4) expirare a termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau după
atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată (la cererea Agenției Servicii Publice),
dacă fondatorii (asociaţii) întreprinderii nu au luat hotărîrea de lichidare a întreprinderii;
[Art.34 pct.2), lit.b) subpct.4) modificat prin LP152 din 01.07.16, MO245-246/30.07.16
art.517; în vigoare 01.08.16]
5) neprezentare conform informaţiei Serviciului Fiscal de Stat, a dărilor de seamă contabile,
fiscale şi statistice privind activitatea întreprinderii pe o perioadă ce depăşeşte un an.
[Art.34 pct.2), lit.b) subpct.5) modificat prin LP178 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17
art.537]
[Art.34 pct.2), lit.b) subpct.5) modificat prin LP768 din 27.12.01, MO21/05.02.02 art.92]
[Art.34 pct.2), lit.b) subpct.5) modificat prin LP287 din18.02.99, MO24/11.03.99]
Întreprinderea poate fi lichidată şi în alte temeiuri stabilite de lege.
3. Întreprinderea se consideră lichidată din momentul radierii ei din Registrul de stat al
întreprinderilor.
Articolul 35. Procedura de lichidare a întreprinderii
1. În hotărîrea de lichidare a întreprinderii se stabileşte procedura şi termenele în care se va
efectua lichidarea, termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, care trebuie să fie
nu mai mic de o lună din momentul publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a
avizului despre lichidare.
Hotărîrea de lichidare a întreprinderii în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost
înfiinţată întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată se ia de
către fondatori (asociaţi) în modul prevăzut de prezentul articol, anunţîndu-se creditorii cu 2 luni
înainte de expirarea duratei întreprinderii sau imediat după atingerea scopurilor în care a fost
înfiinţată şi după publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre
lichidare.
În caz de faliment, întreprinderea se lichidează prin hotărîre a instanţei de judecată în
conformitate cu Legea cu privire la faliment.
2. Lichidarea întreprinderii se efectuează de comisia de lichidare sau de lichidator, desemnaţi
de fondatori (asociaţi) sau, după caz, de instanţa de judecată.
În cazul lichidării întreprinderii prin decizie a instanţei de judecată, aceasta din urmă numeşte
în calitate de lichidator o persoană fizică majoră cu capacitatea deplină de exerciţiu, care are
cetăţenia Republicii Moldova, domiciliază în Republica Moldova, are studii superioare şi posedă
cunoştinţe şi experienţă în domeniu şi este înregistrată ca întreprinzător individual.
[Art.35 pct.2) modificat prin LP64-XVI din 30.03.06, MO66-69/28.04.06 art.273]
3. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) publică în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova informaţie despre lichidarea întreprinderii, procedura şi termenele în care se va efectua
lichidarea, termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, precum şi evaluează
activele întreprinderii (bunurile şi toate obligaţiile patrimoniale faţă de întreprinderea care se
lichidează), stabileşte creanţele creditorilor, comunicîndu-le acestora despre lichidarea
întreprinderii, ia măsuri pentru perceperea datoriei de debitor.
4. După expirarea termenului de înaintare a creanţelor de către creditori, comisia de lichidare
(lichidatorul întreprinderii) prezintă spre aprobare organului (persoanei) care a înfiinţat-o
Procesul-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, lista creanţelor înaintate de creditori şi
suma acestora, precum şi rezultatul examinării lor. Aceste documente se aprobă de către
fondatorii (asociaţii) întreprinderii şi instanţa de judecată care au luat hotărîrea de lichidare şi se
aduc la cunoştinţa fiecărui creditor.
Dacă în procesul lichidării întreprinderii se stabileşte că datoriile acesteia depăşesc activele,
din care cauză întreprinderea nu este în stare să execute creanţele creditorilor, fondatorii
(asociaţii) sînt obligaţi să acţioneze în judecată cu privire la deschiderea procedurii falimentare
sau să-şi anuleze hotărîrea cu privire la lichidarea întreprinderii.Dacă fondatorii (asociaţii) nu se
conformează prevederilor menţionate, comisia de lichidare, în temeiul deciziei sale, este în drept
să înainteze în judecată o cerere de intentare a procesului de insolvabilitate a întreprinderii.
5. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii), după executarea tuturor creanţelor
creditorilor, întocmeşte bilanţul de lichidare şi îl prezintă, odată cu predarea bunurilor rămase ale
întreprinderii, fondatorilor (asociaţilor) acesteia, instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost
înfiinţată.
6. Prin derogare de la prevederile prezentei legi, particularităţile lichidării întreprinderilor
agricole care se privatizează se stabilesc de Legea restructurării întreprinderilor agricole în
procesul de privatizare.
Articolul 36. Executarea creanţelor creditorilor faţă
de întreprinderea ce se lichidează
1. Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor
acestei întreprinderi în următoarea ordine:
a) creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor
sau în legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp;
b) creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru
perioada de pînă la 6 luni precedente luării hotărîrii de lichidare;
c) achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de pînă la un an precedent luării
hotărîrii de lichidare;
c1) creanţele Ministerului Finanţelor pentru împrumuturile acordate sub garanţia statului;
[Art.36 pct.1), lit.c1) introdusă prin LP231-XVI din 02.11.07, MO180-183/23.11.07 art.693]
d) alte creanţe ale creditorilor.
Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) începe executarea creanţelor creditorilor din
ziua aprobării Procesului-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate şi
rezultatului examinării lor. Excepţie fac creanţele creditorilor indicate la litera d): executarea lor
se efectuează după expirarea unei luni din ziua aprobării documentelor enumerate.
Executarea creanţelor creditorilor din fiecare rînd se face proporţional cu suma creanţelor
fiecărui creditor din rîndul respectiv.
Executarea creanţelor creditorilor din rîndul următor se face după executarea în întregime a
creanţelor creditorilor din rîndul precedent.
2. Creanţele creditorilor, stabilite şi înaintate după expirarea termenului stabilit pentru
înaintarea lor, se execută din contul bunurilor întreprinderii ce au rămas după executarea
creanţelor stabilite şi înaintate în termenul stabilit.
3. Creanţele creditorilor asigurate prin gaj se execută indiferent de rîndul stabilit pentru
executarea creanţelor altor creditori şi de termenul de înaintare a creanţelor.
4. Creanţele neexecutate din cauza insuficienţei de bunuri ale întreprinderii persoană juridică
(cu excepţia cooperativelor de producţie) se consideră stinse. Creanţele faţă de întreprinderea
persoană fizică ce se lichidează şi faţă de cooperativa de producţie se execută de către fondatorii
(asociaţii) întreprinderii în modul stabilit de lege.
Se consideră stinse creanţele, nerecunoscute de comisia de lichidare (lichidatorul
întreprinderii), dacă creditorii, în termen de o lună de la data primirii înştiinţării cu privire la
nerecunoaşterea în întregime sau parţială a creanţelor lor, nu acţionează în judecată cu privire la
executarea acestor creanţe.
5. Bunurile rămase după executarea creanţelor creditorilor se utilizează conform indicaţiilor
proprietarului sau persoanei împuternicite de acesta.
[Capitolul VI în redactia LP1167 din 30.04.97, MO63/25.09.97; art.35 devine art.37]
Capitolul VI1
ANTREPRENORIATUL SOCIAL ŞI ÎNTREPRINDEREA
SOCIALĂ
Articolul 1
36 . Antreprenoriatul social
1. Activitatea de antreprenoriat social, desfășurată de întreprinderile sociale și întreprinderile
sociale de inserție, este orientată spre îmbunătățirea condițiilor de viață și oferirea de oportunități
persoanelor din categoriile defavorizate ale populației prin consolidarea coeziunii economice şi
sociale, inclusiv la nivelul colectivităţilor locale, prin ocuparea forţei de muncă, prin dezvoltarea
serviciilor sociale în interesul comunității, prin creşterea incluziunii sociale.
2. Organizaţiile necomerciale (asociaţii obşteşti, fundaţii, culte religioase şi instituţii private)
desfășoară activitatea de antreprenoriat social după obținerea statutului de întreprindere socială
sau întreprindere socială de inserţie în condițiile articolelor 362 și 363.
3. Prin categorii defavorizate ale populației se subînțeleg persoanele și familiile defavorizate,
astfel cum sînt definite în Legea asistenței sociale nr. 547/2003.
4. Constituie activităţi de antreprenoriat social activităţile din domeniile orientate spre:
a) crearea locurilor de muncă şi încadrarea, în mod prioritar, a persoanelor din categoriile
defavorizate ale populaţiei;
b) protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi ale familiilor lor în scopul
incluziunii sociale a acestora;
c) promovarea posibilităţilor de încadrare a persoanelor din categoriile defavorizate ale
populaţiei prin realizarea serviciilor de intermediere a muncii, de informare şi consiliere
profesională, de orientare şi formare profesională, de consultanţă şi asistenţă la iniţierea unei
activităţi de întreprinzător;
d) realizarea activităţilor care să contribuie la implementarea politicilor publice de dezvoltare
regională, inclusiv reducerea dezechilibrelor dintre nivelurile de dezvoltare social-economică în
regiuni şi în interiorul lor, consolidarea oportunităţilor financiare, instituţionale şi umane pentru
dezvoltarea social-economică a regiunilor, susţinerea activităţii autorităţilor administraţiei
publice locale şi a colectivităţilor locale, orientată spre dezvoltarea social-economică a
localităţilor şi coordonarea interacţiunii lor cu strategiile şi programele naţionale, de sector şi
regionale de dezvoltare;
e) prestarea şi dezvoltarea serviciilor sociale, precum şi spre asigurarea sustenabilităţii
financiare în vederea dezvoltării şi extinderii serviciilor sociale;
f) promovarea activităţilor de protecţie a mediului;
g) gestionarea deşeurilor în scopul reducerii acestora şi reintroducerii lor maximale în circuitul
economic, precum și în scopul prevenirii poluării mediului;
h) promovarea activităţilor de protecţie a patrimoniului naţional;
i) realizarea activităţilor de turism şi sport în scopul recreerii şi al socializării;
j) realizarea activităţilor extraşcolare;
k) realizarea activităţilor din domeniile educaţiei, culturii, ocrotirii sănătăţii, protecţiei şi
asistenţei sociale, a celor ce țin de creşterea bunăstării și dezvoltarea comunitară, dacă aceste
activităţi sînt îndreptate exclusiv spre consolidarea coeziunii economice şi sociale şi creşterea
incluziunii sociale.
5. Lista genurilor de activitate din domeniile prevăzute la punctul 4 se stabileşte de Guvern.
Articolul 362. Întreprinderea socială
1. Întreprinderea socială este întreprinderea constituită de asociaţii obşteşti, fundaţii, culte
religioase, instituţii private şi/sau persoane fizice care desfăşoară activităţi de antreprenoriat
social în vederea soluționării unor probleme sociale de interes comunitar şi care îndeplinesc
condițiile stabilite în prezentul capitol.
2. Întreprinderile sociale de inserţie sînt întreprinderi sociale care au ca scop crearea locurilor
de muncă şi încadrarea, în mod prioritar, a persoanelor din categoriile defavorizate ale
populaţiei.
Articolul 363. Condiţii pentru atribuirea statutului de întreprindere
socială şi a statutului de întreprindere socială de inserţie
1. Pot obţine statut de întreprindere socială societăţile cu răspundere limitată şi cooperativele
de producţie, constituite de entitățile specificate la articolul 362 punctul 1, care îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:
a) desfăşoară activităţi în cel puţin unul dintre domeniile prevăzute la articolul 36 punctul 4;
1
b) asigură asociaţilor drept de vot egal, indiferent de participaţiunea la capitalul social;

c) reinvestesc cel puţin 90% din profit în realizarea obiectivelor din domeniile prevăzute la
articolul 361 punctul 4 şi stipulate expres în actul de constituire;
d) aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurînd niveluri de salarizare echitabile,
între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 5;
e) nu au datorii la bugetul public naţional;
f) stipulează expres în actul de constituire domeniile în care desfăşoară activitatea, condiţiile
menţionate la literele b) şi c) din prezentul punct, precum şi faptul că:
– nu distribuie proprietatea, dobîndită din momentul obţinerii statutului de întreprindere
socială din activităţi de antreprenoriat social, şi mai mult de 10% din profit între membrii şi
fondatorii săi, inclusiv în caz de reorganizare sau lichidare;
– în caz de lichidare, transmite activele rămase după satisfacerea pretenţiilor creditorilor săi
către una sau mai multe întreprinderi sociale, întreprinderi sociale de inserţie sau organizaţii
necomerciale care au obţinut statut de întreprindere socială sau de întreprindere socială de
inserţie.
2. Pot obţine statut de întreprindere socială de inserție societăţile cu răspundere limitată şi
cooperativele de producţie, constituite de entitățile specificate la articolul 362 punctul 1, care,
suplimentar la condiţiile menţionate la punctul 1 din prezentul articol, cu excepţia literei a),
îndeplinesc cumulativ și următoarele condiţii:
a) au, permanent, cel puţin 30% din personalul angajat aparținînd categoriilor defavorizate ale
populaţiei, astfel încît timpul de lucru cumulat al acestor angajaţi să reprezinte cel puţin 30% din
totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor;
b) stipulează expres în actul de constituire, ca obiectiv, crearea locurilor de muncă şi
încadrarea, în mod prioritar, a persoanelor din categoriile defavorizate ale populaţiei.
3. Statutul de întreprindere socială sau statutul de întreprindere socială de inserţie se atribuie
de Comisia Naţională pentru Antreprenoriat Social pe un termen de 3 ani, cu posibilitatea
prelungirii dacă se face dovada că sînt respectate condiţiile care au stat la baza atribuirii
statutului respectiv, şi se obţine din momentul înscrierii sintagmei „Întreprindere socială” sau
„Întreprindere socială de inserţie” în actele de constituire ale întreprinderii şi în registrul de stat
în care se înregistrează persoana juridică respectivă.
Articolul 36 . Comisia
4 Naţională pentru Antreprenoriat Social
1. Comisia Naţională pentru Antreprenoriat Social (în continuare – Comisie) este un organ
colegial care se instituie prin ordinul ministrului economiei și infrastructurii şi exercită
următoarele atribuţii principale:
a) elaborează studii şi rapoarte în domeniul antreprenoriatului social;
b) participă la elaborarea politicilor publice şi a actelor normative în domeniul
antreprenoriatului social;
c) înaintează recomandări privind îmbunătăţirea mediului de dezvoltare a antreprenoriatului
social;
d) atribuie şi retrage statutul de întreprindere socială sau întreprindere socială de inserţie.
2. Comisia este alcătuită din 11 membri:
a) 2 reprezentanți din partea Ministerului Economiei și Infrastructurii, cîte un reprezentant din
partea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecţiei Sociale, Ministerului Agriculturii, Dezvoltării
Regionale și Mediului, Ministerului Finanţelor și Ministerului Justiţiei, la nivel de secretar de
stat;
b) un reprezentant al Asociației Primarilor din Republica Moldova;
c) 4 membri din rîndul reprezentanţilor organizaţiilor necomerciale (asociaţii obşteşti, fundaţii,
culte religioase și instituţii private) care desfăşoară activităţi de antreprenoriat social şi al
reprezentanţilor întreprinderilor sociale, inclusiv al întreprinderilor sociale de inserţie.
3. Membrii menţionaţi la punctul 2 litera c) sînt selectaţi pe bază de concurs, organizat de
Ministerul Economiei și Infrastructurii. Modul de organizare şi desfăşurare a concursului se
stabileşte printr-un regulament aprobat de Guvern.
4. În vederea atribuirii statutului de întreprindere socială sau de întreprindere socială de
inserţie, Comisia poate cere solicitanţilor de statut doar acte ce confirmă îndeplinirea condiţiilor
prevăzute la articolul 363 punctele 1 şi 2.
5. Ţinerea lucrărilor de secretariat ale Comisiei este asigurată de către Ministerul Economiei și
Infrastructurii.
6. Modul de organizare şi funcţionare a Comisiei, componenţa nominală a acesteia, modul de
atribuire şi de retragere a statutului de întreprindere socială sau de întreprindere socială de
inserţie, inclusiv procedura de examinare a solicitării privind atribuirea unui astfel de statut,
precum şi controlul privind conformarea la statutul de întreprindere socială sau de întreprindere
socială de inserţie se stabilesc de Guvern.
Articolul 365. Măsuri de sprijin şi încurajare a antreprenoriatului
social
1. Statul acordă facilităţi fiscale pentru dezvoltarea antreprenoriatului social conform Codului
fiscal.
2. Întreprinderile sociale de inserție beneficiază de:
a) consiliere gratuită din partea autorităților și instituțiilor publice la constituirea şi/sau la
dezvoltarea afacerii;
b) dreptul de participare la procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice, în
conformitate cu legislaţia privind achiziţiile publice;
c) ajutor de stat prin intermediul programelor de stat aprobate cu respectarea legislației în
domeniu.
3. Întreprinderile sociale de inserţie pot beneficia de următoarele facilităţi din partea
autorităţilor administraţiei publice locale:
a) atribuirea unor spaţii şi/sau terenuri aflate în proprietatea publică a unităţilor administrativ-
teritoriale, cu respectarea prevederilor Legii nr. 436/2006 privind administraţia publică locală, în
scopul desfăşurării activităţilor pentru care le-a fost atribuit statutul de întreprindere socială de
inserție;
b) sprijin în promovarea produselor realizate şi/sau furnizate, serviciilor prestate ori lucrărilor
executate în cadrul comunității, precum şi în identificarea unor pieţe de desfacere pentru acestea;
c) sprijin în promovarea turismului şi activităţilor conexe acestuia prin valorificarea
patrimoniului istoric şi cultural local;
d) alte facilităţi şi scutiri de taxe şi impozite, acordate de autorităţile administraţiei publice
locale în condiţiile legii.
1
[Capitolul VI introdus prin LP223 din 02.11.17, MO411-420/24.11.17 art.689; în vigoare
24.06.18]
Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 37. Răspunderea pentru încălcarea legilor ce
reglementează activitatea de antreprenoriat
Antreprenorii şi persoanele cu funcţii de răspundere din întreprinderi, persoanele cu funcţii de
răspundere din autorităţile administraţiei publice, din autorităţile administraţiei publice locale
sînt sancţionate pe cale juridică pentru încălcarea prezentei Legi sau a altor legi ce reglementează
antreprenorului, înfiinţarea de întreprinderi sau activitatea acestora, în modul prevăzut de
prezenta Lege şi de alte acte legislative.

Legi RM

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Legi RM

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Republica Moldova

LEGE Nr. 352

cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Nr.352-XVI. Chişinău, 24 noiembrie 2006.

LEGE Nr. 798

[Art.5 modificat prin LP451/13.11.03, MO001/01.01.04, art.4]

Articolul 5. Departamentul Dezvoltării Turismului

[Art.6 al.(2) lit.f) modificată prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]"

[Art.6 al.(2) lit.f) modificată prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]

[Art.10 în redacţia LP211/29.07.05, MO132/07.10.05 art.631]

[Art.10 în redacţia LP211/29.07.05, MO132/07.10.05 art.631]

[Art.10 al.(4) lit.c) modificat prin LP451/13.11.03, MO001/01.01.04, art.4]

[Art.10 al.(4) lit.g) modificată prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]"

[Art.10 al.(4) lit.g) modificată prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]

[Art.10 al.(3) modificat prin LP451/13.11.03, MO001/01.01.04, art.4]

(3) Gestionarea Fondului special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului se efectuează de

[Art.11 al.(3) modificat prin LP371-XV din 11.11.04, MO218-223/03.12.04 art.968]"

[Art.11 al.(3) modificat prin LP371-XV din 11.11.04, MO218-223/03.12.04 art.968]

[Art.11 alin.(3) modificat prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773]

[Art.11 alin.(4) exclus prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773]

[Art.12 modificat prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773]

Articolul 12. Suspendarea licenţelor de turism

[Art.13 alin.(1) modificat prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773]

[Art.13 al.(3) exclus prin LP371-XV din 11.11.04, MO218-223/03.12.04 art.968]

[Art.13 al.(3) exclus prin LP371-XV din 11.11.04, MO218-223/03.12.04 art.968]

[Art.13 alin.(4) exclus prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773]

[Art.14 al.(3) modificat prin LP376/29.12.05, MO20/31.01.06 art.89]

[Art.14 al.(3) modificat prin LP376/29.12.05, MO20/31.01.06 art.89]

Chişinău, 11 februarie 2000.

nr. 643 din 27.05.2003

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.99-103/680 din 06.06.2003

În temeiul Legii nr.352-XVI din 24 noiembrie 2006 cu privire la organizarea şi

2. Structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare şi de servire a mesei sînt obligate

3. Autorităţile administraţiei publice locale vor prezenta, în termen de o lună, la

5. Ministerele şi departamentele vor modifica şi completa, în termen de două luni, actele

Chişinău, 27 mai 2003.

Notă: În tot textul Normelor sintagmele "Departamentul Dezvoltarea Turismului" şi "Departamentul

3. Prezentele Norme stabilesc metodologia de clasificare pentru structurile de primire

II. TIPURI DE STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ CU FUNCŢIUNI DE CAZARE

8. În cadrul tipurilor de structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare sus-menţionate,

III. TIPURI DE STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ CU

IV. PROCEDURA DE ELIBERARE A ACTELOR DE CLASIFICARE

12. Agenţia Turismului examinează documentaţia prezentată şi verifică îndeplinirea

18. Termenul de valabilitate a actului de clasificare este de 2 ani. Structura de primire

V. DECLASIFICAREA, RIDICAREA ŞI ANULAREA ACTULUI DE CLASIFICARE

26. Pentru nerespectarea criteriilor minime stabilite, ce nu sînt menţionate la pct.25,

LEGE Nr. 845

cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi

1. Antreprenor poate fi:

să practice, sub firmă proprie, activitate de antreprenoriat;

să efectueze operaţiuni valutare;

Articolul 71. Obligaţia privind instalarea terminalelor POS

3. Exclusiv întreprinderilor de stat li se permite:

producerea şi comercializarea tehnicii militare speciale şi de luptă, a substanţelor explozive

evidenţa de stat, înregistrarea de stat şi inventarierea tehnică (inclusiv paşaportizarea) a

efectuarea lucrărilor astronomo-geodezice, gravimetrice, a lucrărilor în domeniul

5. Faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de

7. Agenţii economici care au fost sancţionaţi în conformitate cu prevederile punctului 6 al

3. Întreprinderea este în drept să nu prezinte date ce constituie secret comercial autorităţilor

[Art.12 pct.3) modificat prin LP672 din 28.11.95, MO7/01.02.96]

4. Organele de control, Serviciul Fiscal de Stat, organele de ocrotire a naturii, autoritatea de

acestuia, inclusiv a prescripţiilor dispuse în urma controlului, se efectuează în conformitate cu

4. Document de constituire a întreprinderii individuale este hotărîrea cu privire la înfiinţarea