Patrimoniul turistic an școlar 2019 - 2020

Fisa documentare nr 1
Etimologic, cuvântul „turism" provine din termenul englez „tour" (călătorie), sau „to tour", „to make
a tour" (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea
de voiaj în Europa - în general şi în Franţa - în special. La rândul său, acest termen englez derivă din
cuvântul francez „tour" (călătorie, plimbare, mişcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu
sensul de călătorie de agrement. Termenul francez are rădăcini şi mai adânci, el derivă din cuvântul grec
„tournos" şi, respectiv, din cel latin „turnus" şi înseamnă tot călătorie în circuit.
Conferinţa Internaţională asupra turismului şi statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a
recomandat noi definiri ale conceptelor de bază în turism:
„Turismul se referă la activităţile unei persoane care călătoreşte în afara mediului său obişnuit, pentru
mai puţin de o perioadă specificată de timp şi al cărei scop principal de călătorie este altul decât
exercitarea unei activităţi remunerate la locul de vizitare.”
Conform OMT: turismul cuprinde activitatile desfasurate de persoane pe durata calatoriilor si
sejururilor in locuri situate in afara resedintei respective pe o perioada mai mare de 24 ore, dar mai mica
de 12 luni, cu scopul de “losir” (recreere), pentru afaceri sau alte motive.
În acest context există 3 criterii considerate esenţiale pentru distingerea vizitatorilor de alte categorii
de călători. Potrivit acestor criterii :
 voiajul trebuie efectuat într-un loc situat în afara reşedinţei obişnuite1 , excluzând
călătoriile mai mult sau mai puţin regulate într domiciliul şi locul de muncă sau de studii;
 sejurul nu poate depăşii 12 luni consecutive, pentru acest prag vizitatorul având, din
punct de vedere statistic, statutul de rezident;
 motivul principal al călătoriei trebuie să fie altul decât exercitarea unei activităţi
renumerate, la locul vizitat, ceea ce exclude migraţia legată de locul de muncă.

aDelimitări conceptuale (turism şi turist);

Conform definiţiei date de OMT este considerat turist „orice persoană care se deplasează spre un
loc situat în afara reşedinţei obişnuite pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi ale cărei motive principale
de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activităţi remunerate în locul vizitat.
Astfel avem următoarele categorii:
TURIST = orice persoana care se deplaseaza spre un alt loc situat in afara resedintei obisnuite pentru o
perioada mai mica de 12 luni si mai mare de 24 ore, ale carei motive principale de calatorie sunt altele decat
exercitarea unei activitati remunerate in locul vizitat.
EXCURSIONIST = orice persoana care calatoreste pentru propria placere pe o durata mai mica de 24 ore,
intr-o alta localitate decat cea de resedinta si nu exercita o ocupatie lucrativa.
CALATOR IN TRANZIT = orice persoana care tranziteaza o tara, chiar daca ramane mai mult de 24 ore,
opririle sunt de scurta durata, iar motivele sunt altele decat cele turistice.
VACANTIER = orice persoana care realizeaza o calatorie de cel putin 4 zile consecutiv.
O altă categorie de termeni cu care se operează în turism şi utilizaţi în această lucrare sunt cei definiţi de
HG nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România, şi anume:
 Turism – ramură a economiei naţionale cu funcţii complexe, ce reuneşte un ansamblu
de bunuri şi servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc în afara mediului lor obişnuit
pe o perioadă mai mică de un an şi al căror motiv principal este altul decât exercitarea unei
activităţi remunerate la locul vizitat;
  Resurse turistice – componente ale mediului natural şi antropic care prin calităţile şi
specificul lor, sunt recunoscute, înscrise şi valorificate prin turism, în măsura în care nu sunt
supuse unui regim de protecţie integrală.
Resursele turistice pot fi:
o naturale: elemente geomorfologice, de climă, de floră şi de faună, peisaje, zăcăminte de
substanţe minerale şi alţi factori;
o antropice: monumente arheologice, situri arheologice, monumente, ansambluri şi
rezervaţii de arhitectură, monumente şi ansambluri memoriale, monumente tehnice şi de artă,
muzee, elemente de folclor şi artă populară etc.;
 Patrimoniu turistic – resursele turistice şi structurile realizate în scopul valorificării lor prin
activităţi de turism;
Structură de primire turistică – orice construcţie şi amenajare destinată, prin proiectare şi execuţie, cazării
turiştilor, servirii mesei pentru turişti, agrementului, transportului special destinat turiştilor, tratamentului
balnear pentru turişti, împreună cu serviciile aferente.
 Complex de turism balnear: clădiri care
includ în acelaşi edificiu sau în edificii legate fizic sau funcţional structuri de primire turistică (de
cazare, alimentaţie şi tratament balnear, eventual de agrement);
 Zonă turistică: teritoriu caracterizat printr-o concentrare de resurse turistice, care poate fi
delimitat distinct ca ofertă, organizare şi protecţie turistică;
 Zonă de recreere preurbană – suprafaţă situată în teritoriul preorăşenesc, care beneficiază de
un cadru atractiv şi dispune de dotări corespunzătoare pentru petrecerea timpului liber (în special
la sfârşit de săptămână);
 Obiectiv turistic – element al resursei turistice, individualizat şi introdus în circuitul turistic;
 Punct turistic – obiectiv turistic şi amenajările aferente necesare activităţii de primire
turistică;
 Localitate turistică –aşezare urbană sau rurală cu funcţii turistice dezvoltate pe baza
resurselor specifice de care dispune;
 Staţiune turistică – localitate sau parte a unei localităţi cu funcţii turistice specifice, în care
activităţile economice susţin exclusiv realizarea produsului turistic;
 Funcţie turistică – expresia calitativă şi cantitativă a resurselor turistice; este determinată de
structura, volumul şi calităţile resurselor;
 Ofertă turistică – totalitatea serviciilor prin care este pus în valoare patrimoniul turistic, prin
utilizarea de personal specializat;
 Produs turistic – complex de bunuri materiale şi servicii concentrate într-o activitate specifică
şi oferite pachet consumului turistic;
 Pachet de servicii – combinaţie prestabilită a cel puţin două din elementele următoare:
cazare, alimentaţie, transport, tratament balnear, agrement, alte servicii reprezentând o parte
semnificativă din pachet, atunci când sunt vândute sau oferite spre vânzare la un preţ global şi
atunci când aceste prestaţii depăşesc 24 de ore.