CLASIFICAREA FORMELOR

DE TURISM

Diosan Ioana Grupa 308

INTRODUCERE ÎN TURISM

Termenul de turism îşi are originea în semnificaţiile următoarelor cuvinte latineşti: tornare
= a se întoarce şi turnus = o mişcare circulară ce nu presupune schimbarea rezidenţei. Turismul
este o latura a sectorului terţiar al economies, unde activitatea prestată are ca scop organizarea şi
desfăşurarea călătoriilor de agrement, recreere sau deplasărilor de persoane la diferite congrese ăi
reuniuni, include toate activităţile necesare satisfacerii nevoilor de consum şi de servicii ale
turistilor. loisir = petrecerea timpului liber lessure = activitate prostată în timpul liber.
Definiţie negativistă: Turismul este o cheltuială neutilă şi nefastă, consecintă a tendinţei
spre risipă şi distrugere a bogăţiei materiale în scopul satisfacerii plăcerii, dar care nu poate
restabili echilibrul afectiv al individului alienat. Turismul include activities unei persoane care
călătoreşte în afara mediului sau obişnuit pentru mai puţin de o perioadă suficientă de timp şi al
carui scop este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul de vizitare. Activitatea
turistică are un caracter dinamic, ea modificându-se odată cu schimbările ce au loc în cadrul
economiei naţionale. Turismul este o ramura de interferenţă (are legături cu multe alte sectoare
de activitate economică) şi o ramură de consecinţă (se sprijină pe rezultatele obţinute în alte
ramuri de activitate).
Turismul, ca fenomen economic şi social, a cunoscut dezvoltări spectaculoase în cea de-a
doua jumătate a secolului XX. Dorinţa de a călători şi a cunoaşte lucruri noi este cunoscută încă
din antichitate, chiar dacă la început aceste dorinţe aveau ca scop principal războiul, cuceririle de
noi teritorii sau schimburile comerciale. Primii care şi-au dorit foarte mult să călătorească şi în
acest scop au şi înlenit călătoriile au fost vechii greci. Ei încheiau contracte de vizite reciproce,
se împrieteneau cu oameni care aveau aceeaşi ocupaţie, dobândind în acest fel siguranţa
călătoriei. Acest contract de vizitare se putea moşteni din tată în fiu. De-a lungul timpului încep
să se diversifice motivaţiile de călătorie, conturându-se tot mai mult activitatea de turism
determinată de acţiuni religioase, folosirea băilor curative, călătorii către lumi noi, etc. În paralel
cu creşterea traficului de călători s-au dezvoltat şi sectoarele privind industria hotelieră,
comunicaţiile, transportul, activităţile destinate turismului. Transformarea circulaţiei de călători
în turism propriuzis a început odată cu secolul XX şi s-a manifestat, în primul rand, prin
creşterea numărului de călători englezi ce se îndreptau în mod special în Franţa, Elveţia, Italia.
De-a lungul anilor turismul a căpătat diverse definiţii, unele punând accent mai ales pe latura de
agrement. În sensul actual, turismul a căpătat un conţinut mult mai complex din punct de vedere
economic, social şi spiritual, fiind influenţat de o serie de factori naturali (care rămân în general
neschimbaţi) şi factori economici, demografici, politici, psihologici ce sunt caracterizaţi printr-o
dinamică accentuată .

Conform recomandărilor Conferinţei Mondiale a Turismului, în activities turistică se

utilizează cu termenul de vizitator. Vizitatorul reprezintă orice persoană care se deplasează într-
un loc, altul decât acela al mediului sau obişnuit pentru mai puţin de 12 luni şi al cărui scoop de
călătorie este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul vizitat. Acest termen de
vizitator include alţi doi termeni specifici, respectiv turistul şi excursionistul. Turistul este acea
persoană care călătoreşte pentru cel puţin 24 de ore şi care înnoptează într-o unitate de cazare.
Excursionistul reprezinta acel vizitator temporar al cărui sejur este mai mic de 24 de ore.
Turismul reprezintă o ramură a economiei naţionale care se integrează
în sectorul terţiar (sectorul serviciilor). El deţine un rol important în viaţa economică şi socială,
acţionând ca un element dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare
a structurii economice, de reducere a decalajului inter-regional şi deasemenea acţionează ca un
element de educare şi instruire.

Importanţa socială poate fi pusă în evidenţa prin următoarele aspecte:

 Turismul contribuie la mentinerea echilibrului biologic si fiziologic al omului
contemporan.
 Turismul reprezinta un mijloc de educare, de ridicare a nivelului de cultura.
Contribuie la refacerea formei de munca, faciliteaza schimbul de idei si
confruntarea de opinii care conduce la largirea orizontului cultural.
 Turismul este considerat un factor de identificare a legaturilor dintre natiuni.
 Turismul contribuie la crearea de venit.
 Turismul contribuie la ridicarea social-economica a unor zone asigurand eliminarea
decalajelor inter-regionale.
  Turismul valorifica acele elemente care n-ar fi putut fi puse in valoare in cadru altei
activitati (turismul nu epuizeaza materia prima).
 Turismul reprezinta si o vocatie ecologica intru-cat in strategia dezvoltarii turistice
se impun masuri de protejare a mediului si a valorilor fundamentale a existentei
umane: parcurile, Delta Dunarii, etc.
 Turismul contribuie la cresterea incasarilor valutare fara a se efectua eforturi
deosebite.
Pe plan international turismul are o contributie importanta la crearea produsului mondial
global (7%), iar in ceea ce priveste exportul, turismul se situeaza pe locul 3 dupa exportul de
petrol si autovehicule.

FORME DE TURISM

Forma de turism poate fi definităprin aspectul concretpe care îl îmbracă asocierea /

combinarea serviciilor – transport, cazare, alimentaţie, agrement. Ce alcătuiesc produsul turistic,
precum şi modalitatea de comercializarea acestuia.
În practica turistică există o serie de criterii şi posibilităţi de grupare a formelor de turism:
a) În funcţie de locul de provenienţă sau originea turiştilor, se disting:
 Turism intern – practicat de populaţă unei ţări în interiorul graniţelor naţionale.
 Turism continental – rezulata al deplasării populaţiei pe cele şapte continente
Europa, Africa, Asia, America de Nord, America de Sud, Australia şi Oceania.
 Turism internaţional – rezultat al deplasării persoanelor în afara graniţelor ţării
lor de reşedinţă. Turismul internaţinal se subdivide în turism eniţător( outgoing)
de trimitere, pasic, care se referă la plecarea turiştilor autohtonipeste graniţă şi
turism receptor (incoming) de primire sai activ, care cuprinde sosirile de turişti
din alte ţării pentru petrecerea vacanţei în ţara primitoare.

a) După modalitatea de comercializare a vacanţei se distign următoarele forme de turism :

 Turism organizat – se caracterizează prin angajarea anticipată a prestaţiei,
respective a tuturor sau principalelorservicii legate de călătorie sau sejur. Această
 angajare se realizează prin intermediu contractelor ( voucher-ul, bilete de odihnă,
bilete de tratament) sau a altor tipuri de înţelegere convenite între turişti şi agenţia
de voiaj sau alt organizator de vacanţe.
 Turism pe cont propriu – numit uneori şi neorganizat, nu presupune angajarea
prealabilă a unei prestaţii turistice. Vizitatorul hotăreşte singur asupra destinaţiei,
duratei deplasării, perioadei de realizare a acesteia, mijlocului de transport,
modalităţi de agrement.
 Turism semiorganizat ( mixt ) - se caracterizeazăprin îmbinarea trasăturilor
specifice celor douăforme deja prezentate.

b) În funcţie de gradul de mobilitate a turistului se poate vorbi de :

 Turism intinerar sau de circulaţie – caracterizat printr-un grad de mobilitate
ridicat, în care programul cuprinde vizitatea mai multor locuri, cu şederi scurte de
1-2 zile în acelaşi perimetru.
 Turism de sejur – cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea
vacanţei în aceiaşi localitate, indifferent de durata acesteia. Turismul de sejur se
subdivide la rândul lui în :
 Turism de sejur scurt – se mai numeşte şi turism de weekend, care
presupun una sau două nopţi de cazare de obicei în zone limitrofe
locului de reşedinţă.
 Turism de sejur mediu – coincide cu surata standard a călătoriilor 12-15
zile.
 Turism de sejur lung – atunci când timpul de rămânere într-o localitate
depăşeşte de regulă 30 zile. Ester practicat în general de turiştii de vârsta
a treia care efectuează cure şi tratamente medicale sau ce câtre turiştii cu
venituri foarte ridicate.

c) Din punc de vedere al periodicităţii sau frecvenţei de manifestare a cererii se disting :

 Turism continuu - organizat pe întreaga durată a anului calendaristic ( turism
cultural )
  Turism sezonier – legat de existenţa anumitor condiţii naturale sau evenimente
culturale, artistice, religioase, sportice. El se grupează în - turism de iarnă, turism
de vară, turism de circumtanţe.

d) După mijlocul de transport folosit , formele de turism pot fi grupate în :

 Drumeţii,
 Turism rutier,
 Turism feroviar,
 Turism naval,
 Turism aerian.

e) În funcţie de motivaţia deplasărilor, se pot distinge următoarele forme ale circulaţiei

turistice :
 Turism de agrement – este o formă frecvent întâlnită, oferind un bun prilej de a
cunoaşte locuri noi, istorie, obiceiuri, din acest punc de vedere el se interferează
cu asa numitul turism cultural.
 Turism de odihnă şi recreere – are un caracter mai puţin dinamic, cu un sejur
ceva mai lung , legat de o anumită localitate, loc cu particularităţi specifice.
 Turism de tratament şi cură balneară – ester o formă specifică a turismului de
odihnă care a luat o amploare mai mare nu atât ca urmare a dorinţei de a preveni
anumite imbolnăviri, cât mai ales crelterii surmenajului şi a bolilor profesionale
provocate de ritmul vieţii moderne. Din acestă cauză el ester mai mult legat de
anumite staţiuni cunoscute pentru proprietăţile lor terapeutice, pentru ape
minerale, termale, pentru nămoluri, saline situate într-un climat de cruţare.
 Turism sportiv – constituie o altă formă de circulaţie foarte agreate de anumite
categorii ale populaţiei. Practic el poate acoperii toate categoriile de sporturi , de
la cele nautice la sporturile de iarnă , alpinism, vânătoare, pescuit.
 Turism ştiiţific – are un character ocazional, referindu-se la participarea la
congrese, conferinţe a unor obiective industriale, hidroenergetice. Din punc de
vedere ştiinţific un interes aparteîl reprezintă vizitarea unor peşterii, rezervaţii
naturale, monumente ale naturii, arheologie.
  Turism de cumpărături ( shopping tourism ) – determinat de deplasarea
ocazionalăîn alte localităţii sau tării în vederea achiziţionării unor produse în
condiţii mai avantajoase decât cele oferite pe plan local sau a unor produse care
nu se gasesc pe piaţa locală.
 Turismul religios - este un alt tip de turism în care oamenii merg într-un loc sau
locuri religioase pentru a merge pe urmele fondatorului său sau pentru a participa
la o ceremonie religioasă. Catolicii, de exemplu, ei fac pelerinaje în Țara Sfântă
pentru a experimenta drumurile pe care a mers Isus.
 Turism de natură - pentru turiștii care doresc să vadă animale sălbatice sau să se
bucure de bucuria de a fi în mijlocul naturii, turismul în natură este răspunsul.
Ecoturismul și plimbările în natură fac parte din acest tip de turism. Observarea
păsărilor, de exemplu, este o activitate pe care turiștii din natură le place să o facă.
Ceea ce marchează acest tip de turism este că este responsabil cu mediul, are un
impact redus și este avantajos pentru comunitatea locală.
 Turismul de aventură - este un alt tip de turism care se adresează celor care
doresc să facă mai mult decât să viziteze obiective turistice obișnuite. Aceste
tipuri de excursii implică activități provocatoare, cum ar fi alpinism, alpinism și
rafting. Trebuie remarcat faptul că nu există delimitări stricte atunci când turiștii
își fac călătoriile. Aceste tipuri de turism se suprapun adesea, deci nu este
neobișnuit ca călătorii să experimenteze mai multe tipuri de turism într-o vacanță.

f) După caracteristicile socio-culturale ale cererii se disting următoarele forme de turism:

 Turism particular – adesea numit şi privat se adresează persoanelor cu venituri
ridicate, care de regulă deţin o a doua reşedinţă , cum ar fi casele de vacanţă la
munte sau la mare. Aceste persoane şi atunci când se apelează la turism organizat
se deplasează cu mijloace proprii de transport şi recurg la servicii şi forme de
cazare cu un grad de confort mai ridicat.
 Turism social – este un turism de masă agreat de persoanele cu posibitităţi
financiare relativ limitate. Aceşti turişti solicită forme ieftine de cazare şi mijloace
de transport în comun sau cel mult închiriate, unde pot beneficia de unele reduceri
la tarife sau alte bonificaţii. În această categorie se încadrează cei care solicită
 bilete prin sindicat şi neoficial recunoscut turismul politic – bonificaţii în favoarea
susţinerii sau a voturilor.
 Turism pentru tineret – constituie o formă particulară a turismului social
adresându-se cu precădere categoriilor tinere ale populaţiei. Această formă de
turism apelează la tabere de recreaţie, cantonamente, vacanţe la preţuri medii şi
submedii, fiind utilizate mijloacele de transport mai ieftine, forme suplimentare de
cazare, camping-uri, pensiuni.
 Turism de afaceri- este acea formă de turism practicată de angajaţi sau de alte
gategorii de persoane în interes de serviciu în interiorul sau în afara tării de
reşedinţă, incluzând participarea la întâlniri de afaceri, simpozioane, expoziţii,
conferinţe, reuniuni.

a) După categoria de vârstă şi ocupaţia turiştilor , formele de turism pot fi :

 Turism pentru tineret,
 Turism pentru populaţia activă,
 Turism pentru pensionari.

a) După caracteristicile prestaţiei turostice principale preferate de turistîn cadru

sejurului , foemele de turism pot fi grupate în :
 Turism de sejur pe litoral – practicat pentru cura heliomarină, sporturi nautice,
odihnă, recreere, tratament balnear.
 Turism de sejur în staţiuni montane – cuprinde turismul practicat în vacanţă
şi week-end , aproape în tot timpul anului iar în sezonul alb turismul pentru
practicarea sporturilor de iarnă ( săniuş, scki, bob, patinaj, snowbord )
 Turism în staţiunile balneo-climaterice – reprezintă un sector major în cadru
industrie turistice româneşti datorită particularităţilor sale specifice. Este cunoscut
că aproape o treime din aple termale şi minerale de care beneficiază Europaeste
concentrat în România, iar efectele acestorapentru sănătateau fost atestate de-a
lungul secolelor.
 Turism cu caracter special – vânătoarea, pescuitul sportic, congrese, expoziţii,
conferinţe.
 Turism urban – se referă în general la petrecerea timpuli liber sau a vacanţelor
în oraşe pentru vizitarea acestora sau pentru desfăşurarea unor activităţi diverse cum
sunt vizionarea de spectacole, expoziţii, etc. Datorită acestei accepţiuni el are o
sferă de cuprindere extrem de largă şi deci este destul de dificil de particularizat în
raport cu alte forme de turism. De regulă proporţia turismului urban intern deţine
cote superioare celui internaţional. La toatea aceste este necesar de adăugat că circa
80% din vizitele la oraş reprezintă turism urban pur iar 20% turism complementar,
vizitarea zonelor urbane fiind asociată altor forme de petrecere a vacanţelor ( litotal,
munte, circuite ).
 Turism rural – reprezintă una din cele mai reuţite soluţii în ceea ce priveşte
armonizarea cerinţelor turismului cu exicenţele protejării mediului ţi dezvoltări
durabile şi se defineşte în sens larg prin dorinţa de a petrece vacanţe în mijlocul
naturii , de întoarcere la viată şi obiceiurile tradiţionale. Se ştie că sfera de
cuprindere a turismului rural este destul de largă iar aceasta se reflectă în toate
activităţiile ocazionate de percerea unei perioade de timp determinată în mediul
rural , mijlocul de cazare fiind fie gospodăria tărănească , fie echipamente turistice
generale cum sunt hanurile, motelurile, popasurile . Agroturismul pe de altă parte
este mai strict din punct de vedere al condiţiilor ce se impun pentru petrecerea
vacanţelor şi presupune şederea în locuinţe tărăneşti consumarea de produse
agricole şi participarea într-o anumită măsură la activităţi agricole specifice.
Indiferent de ce tip de turism este vorba conţinutul activităţii turistice rurale se
circumscrie coordonatelor : spaţiu rural, locuitori ce păstreaza anumite tradiţii,
obiceiuri şi produse agroalimentare consumate de turişti cu prilejul şederii în
gospodăria tărănească.
 Turismul politic – ia în considerare evenimente politice însemnate sau
participarea la sărbători naţionale. Afilierea la anumite ideologii poate fi, de
asemenea o atracţie pentru o călătorie, astfel o derivată de la forma politică este cea
guvernamentală , aproximativ 6-8% din călătoriile internaţionale sunt realizate de
oficialităţile politice.
După caracteristicele georgafice ale zonelor în care sunt amplasate şi de categoria valorilor
turistice existente satele turistice se grupează în :
- etnofolclorice,
- de creaţie artistice şi artizanală,
- peisagistice şi climaterice,
- viti- pomicole,
- pescăreşti şi vânătoreşti,
- pastorale,
- pentru sporturi extreme,
- pentru sporturi de iarnă.
 Turism pentru preşcolari.
 Turism pentru elevi.
 Turism pentru tineret 18 -31 ani.
 Turism pentru adulţi 31- 60 ani.
 Turism pentru vârsta a III a.

j). Tipuri de turism pe care nu le cunoști:

 Turism atomic - este un tip de turism care a apărut după începutul erei atomice. Turiștii
curioși fascinați de epoca atomică vizitează muzee specializate în arme atomice, iar cele
mai populare două site-uri pentru aceste tipuri de turiști sunt Hiroshima și Nagasaki.
Interesant este că la Kiev există un muzeu nuclear specializat, Muzeul de la Cernobîl,
care este un alt hotspot pentru turiștii atomici.
 Turism întunecat - agenda turismului întunecat se învârte în jurul conceptelor de
moarte, tragedie, dezastru și, uneori, viața de apoi. Printre cele mai populare locuri pentru
iubitorii acestui tip de turism se numără site-urile în care au avut loc decese multiple sau
sinucideri în masă. Castelul Poenari al lui Dracula din România se află în fruntea
topurilor turistice.
 Turism ghetou - acest tip de turism este destul de nou - termenul a fost folosit inițial la
mijlocul anilor 2000. Hip-hopul devenind tot mai popular în ultimii cincisprezece ani,
oamenii erau interesați să afle despre locurile de unde provin acest gen muzical și stilul
 de viață. Ghetourile americane din Detroit, New York, Los Angeles și Chicago erau
populate de tineri care erau curioși să cunoască aspecte specifice ale stilului de viață hip-
hop. Excursii reale cu autobuzul în jurul Bronxului Acestea au fost punctul culminant al
turismului ghetou care a fost întrerupt recent.
 Turism cu rechini - acest tip de turism se încadrează sub umbrela ecoturismului și atrage
fanii speciilor de rechini etc. Ei bine, se pare că acesta este unul dintre cele mai riscante
tipuri de turism și oricât de profesional și de excelent este turul rechinilor. Este periculos,
deoarece au avut loc accidente și chiar decese în trecut.
 Turism de război - cunoscut și sub denumirea de „turism de sinucidere”, acest tip de
turism implică turiști care vizitează zonele active de război pentru a experimenta cum
este viața pe câmpul de luptă. Turiștii de război sunt de obicei oameni care iubesc sportul,
aventura și adrenalină. Desigur, există, de asemenea, mai puțini turiști de război în
căutarea pericolului care vizitează zonele active de război.

Formele de turism prezentate oferă o imagine a complexităţii activităţii, a proprietăţii serviciului

turistic de a se particulariza în raport cu specificul cerinţelor fiecărui turis sau grup de turişti, a
varietăţii problemelor ce trebuie soluţionate de organizatorii de turism.

Forme moderne de turism – intrată în structura circulaţiei turistice , în funcţie de moticaţia

deplasării . Este acea formă de turism practicată de angajaţi sau de alte categorii de persoane în
interes de serviciu , în interiorul sau în afata ţării de reşedinţă , incluzând participarea la întâlniri
de afaceri, târguri, expoziţii, conferinţe şi reuniuni. Turismul de afaceri, deţine astăzi în lume
circa 20 % din totalul călătoriilor internaţionale şi aproape 1 /4 din totalul încasărilor turistice,
având cote diferite de la o ţară la alta , în funcţie de dotarea turistică dar mai ales de dezvoltarea
economică..
Din punct de vedere al conţinutului în următoarele rânduri voi prezenta forme de turism de
afaceri :
 Turism general de afaceri – se referă la activitatea persoanelor care
lucrează , pentru o scurtă perioadă de timp, în afara locului de muncă ( ziarişti,
reprezentant vânzări ).
  Turism de reuniuni – ester determinat de participarea la un eveniment de
tipul întâlnirilor, conferinţelor, simpozioanelor, colocviilor, congreselor şi
este considerat una din cele mai obişnuite forme ale călătoriilor de afaceri.
 Turism – târguri şi expoziţii – se defineşte prin prezentarea de produse şi
servicii, destinate unui publicinvitat, cu scopul de a determina o vânzare sau o
informare. Ca formă de turism ele stimulează călătoria a doua categorii de
persoane – expozanţi şi vizitatori .
 Turism – stimulent – îmbracă forma unor vacanţe scurte, dar de un nivel de
confort foarte ridicat, oferite anumitor categorii de angajaţi şi frecvent
familiilor acestora, cu accent pe distracţie, relaxare, ca recompensă pentru
performanţele deosebite obţinute în activitatea profesională.
 Turism de croaziere – este o formă de turism modern cu cerinţe înalte şi de
durată.

Delimitarea formelor de turism este deosebit de importantă din punct de vedere teoretic şi
practicşi oferă elemente de fundamentarea ştiinţifică a deciziilor cu privire şa dezvoltarea şi
diversificarea ofertei turistice, alinierea ei la modificările intervenite în structura cererii.
La fel ca şi circulaţia internaţională a bunurilor subtanţiale , circuitul turistic cuprinde o
diversitate de produse , grupate in forme de turism – clase categorii tipice activităţii turistice. La
scară europeană ţările se impart în doua mari grupe : ţări preponderent emiţătoare de turişti-
ţările nordice şi ţări preponderent receptoare de turişti – cele sudice.
Aceste forme de turism s-au delimitat ca o rezultantă a preocupării de clasificare după anumite
criteriia circulaţiei turistice , pornind de la complexitatea şi eterogenitatea acesteia şi de
varietatea posibilităţilor de acces a consumatorului la produsul turistic.
Delimitarea clară a conţinutului fiecărei forme de turism prezintă importanţă pentru identificarea
comportamntului vizitatorului în materie de consum şi chetuieli şia responsabilităţii şi
obligaţiilor organizatorilor de vacanţă ( agenţii de voiaj şi touri operatori în speţă ) sau a
prestatorilor de servicii, cum sunt societăţile de transport, hotelurile, restaurantele, etc.
În general forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl are asocierea
serviciilor de transport, cazare, alimentaţie şi agrement care constituie produsul turistic, precum
şi modalitatea de comercializarea a acestuia.
 BIBLIOGRAFIE

1. Curs de economia turismului – Cristureanu C. Zadig R. Baron P.

2. Economia turismului – Minciu Rodica 2000
3. Economia turismului – Sank O. Neasu P. Baron P. 2001
4. http://www.sutalasutaturism.ro
5. www.scritube.com
6. http://www.ddbra.ro/forme-de-turism.php
7. Preguntas incómodas para hacer a los amigos
(recursosdeautoayuda.com)