Medierea conflictelor in afacerile internaţionale

2. APLICAREA MEDIERII ÎN DISPUTELE AFLATE PE ROLUL ORGANELOR

JUDICIARE: INSTANŢE DE JUDECATĂ, PARCHETE, POLIŢIE
2.1. Sediul materiei. Partile pot recurge in mod voluntar la mediere chiar si dupa
declansarea unui proces in fata instantelor competente, daca legea nu prevede altfel (art. 2
alin.1 Legea 192/2006).
In consecinta, atunci cand partile decid sa incerce solutionare amiabila prin mediere, dupa
sesizarea organelor judiciare, când disputa se află pe rolul instanţelor de judecată vorbim de
domeniul aplicarii medierii in relatie cu sistemul judiciar. În sfera aplicării medierii in relatie
cu sistemul judiciar putem include şi procedurile prealabile obligatorii de a încerca
soluţionarea prin mediere a unro dipute, înainte ca părţile să se adreseze instanţei .
Medierea poate avea loc in orice faza a judecatii, atat in fata primei instante(fond) cat si
in fata instantelor de apel si recurs, la intiativa partilor sau la recomandarea judecatorului,
acceptata de catre parti.
In cazul divorturilor si a litigiilor comerciale evaluabile in bani, daca partile accepta
recomandarea instantei de a incerca solutionarea prin mediere a litigiului, judecatorul poate da
un termen in care partile sunt obligate sa se prezinte la un mediator pentru a fi informate cu
privire la avantajele medierii. Termenul nu poate fi mai mic de 15 zile. La termenul stabilit de
instanta, partile vor prezenta procesul verbal intocmit de mediator cu privire la rezultatul
sedintei de informare, respectiv daca accepta sau nu solutionarea prin mediere a litigiului.
(Legea 202/2010)
In cazul proceselor de natura comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii
de chemare in judecata , reclamantul este obligat sa incerce solutionarea amiabila fie prin
mediere, fie prin conciliere directa (negociere).
Reclamantul va trebui sa faca dovada initierii uneia dintre aceste proceduri si a faptului ca
acesta nu a fost finalizata cu un acord, pentru ca instanta sa nu-i respinga cererea ca prematur
introdusa. (Legea 202/2010 corelată cu Codul de procedură civilă)
2.2. Rolul organelor judiciare in aplicarea medierii in relatie cu sistemul judiciar.
2.2.1. Informarea partilor asupra posibilitatii si avantajelor folosirii procedurii de
mediere de catre organele judiciare (art. 6, Legea 192/2006 privind medierea si organizarea
profesiei de mediator). Organele judiciare au un rol determinant in incurajarea partilor in
disputa de a solutiona amiabil, prin mediere, disputa dintre ele.
In exercitarea acestui rol, organele judiciare pot:
- Sa identifice cazurile in care medierea este aplicabila;
- Sa incurajeze partile sa incerce solutionarea amiabila prin mediere;
- Sa informeze partile asupra efectelor solutionarii amiabile in cazul proceselor civile
lato sensu si penale precum si în alte materii;
- Sa informeze partile asupra actelor juridice(inscrisurilor) pe care acestea trebuie sa le
prezinte organelor judiciare in cazul apelarii la mediere.
In ceea ce priveste obligatia de informare asupra avantajelor medierii consideram ca
dispozitia legii trebuie aplicata tinand cont de procedura serviciului de mediere si de
considerente practice ale functionarii organelor judiciare, pentru a eficientiza aplicarea
medierii in relatie cu sistemul judiciar.
Astfel, avem in vedere urmatoarele aspecte:
- Necesitatea asigurarii informarii partilor asupra medierii (avantaje, principii, reguli de
desfasurare aplicabile, drepturile partilor in procedura de mediere etc.) inainte ca
acestea sa decida acceptarea/refuzarea medierii - principiul acceptului in cunostinta de
cauza. Aceasta informare este asigurata partilor de catre mediator in etapa de
 convenire a medierii, conform procedurii serviciului de mediere, astfel cum este
prevazut in Legea 192/2006
- Informarea este una din competentele mediatorului si o obligatie legala a acestuia, a
carei indeplinire este confirmata de parti in cuprinsul contractului de mediere. În
conformitate cu dispozitiile Legii 202/2010 si Legii 192/2006, informarea se asigura
de mediator gratuit.
- Aceasta etapa preliminara nu se rezuma numai la informare, ci este determinanta
pentru ca mediatorul sa poata evalua aspecte importante pentru desfasurarea medierii
si, mai ales, daca partile sunt motivate sa solutioneze disputa pe aceasta cale.
- Dificultatea practica de a se asigura aceasta activitate de catre organele judiciare, care
sunt suprasolicitate de numarul mare de dosare
In concluzie, aceasta informare se poate realiza prin colaborarea organelor judiciare cu
mediatorii, astfel:
In situatiile in care partile doresc sa incerce solutionarea amiabila a disputei, organele
judiciare vor indruma partile sa aleaga un mediator pentru a se informa cu privire la
mediere si a decide in cunostinta de cauza daca accepta/refuza medierea 1. Statisticile
internationale demonstreaza faptul ca in 80% din cazurile recomandate catre mediere, partile
au decis sa solutioneze disputa pe aceasta cale.
2.2.2. Indrumarea partilor de catre organele judiciare pentru a apela la mediere (art. 6,
Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator). In exercitarea acestui
rol, organele judiciare pot:
- Sa informeze partile asupra dreptului lor de a alege un mediator, indumandu-le sa se
puna de acord asupra unui singur mediator. Alegerea mediatorului nu trebuie sa fie un
nou subiect de disputa care sa conduca partile la refuzarea medierii
- Sa informeze partile unde pot gasi Tabloul mediatorilor
- Sa recomande partilor sa se prezinte impreuna la mediator pentru infomare asupra
medierii
- Sa stabileasca pentru parti un termen in care acestea le vor informa daca decid sa
apeleze la mediere
2.2.3. Afisarea Tabloului de mediatori la sediul instantelor judecatoresti (art. 12, Legea
192/2006). Consiliul de Mediere este obligat prin lege sa puna la dispozitia celor interesati
Tabloul mediatorilor la sediul sau, al instantelor judecatoresti, al autoritatilor administratiei
publice locale, precum si la sediul Ministerului de Justitie si pe pagina de internet a acestuia.
Tabloul mediatorilor este actualizat permanent de catre Consiliul de Mediere pe site-ul
acestuia : www.cmediere.ro. Indeplinirea obligatiilor ce revin Consiliului in privinta
publicitatii Tabloului mediatorilor poate fi realizata numai cu colaborarea autoritatilor.
Din aceste considerente, este important sprijinul organelor judiciare pentru a asigura
publicitatea Tabloului mediatorilor la sediul instantelor de judecata, in sprijinul justitiabililor.
Gasirea unor modalitati de afisare a Tabloului mediatorilor la sediul organelor judiciare
este esentiala pentru facilitarea accesului justitiabililor la serviciul de mediere.
2.2.4. Recomandarea medierii de catre judecator (art. 61, art. 67, Legea 192/2006 privind
medierea si organizarea profesiei de mediator). Recomandarea medierii este o aplicatie
specifica a obligatiei stabilita prin prevederile art. 6 din Legea 192/2006 pentru organele
judiciare.
In consecinta, aceasta recomandare se realizeaza in aceleasi conditii valabile pentru toate
organele judiciare, astfel cum au fost precizate mai sus la pct. 2.2.1. si 2.2.2.

1
Notă: Acestă procedura mentionată de autorii ghidului la finele anului 2009 ca deziderat, a devenit aplicabilă
prin introducerea unor prevederi legale în Legea 202/2010 chiar de către autorii acestui ghid: Daniela
Popoviciu, Katalin Barbara Kibedi, Ioana Adina Marin, membrii ai Consiliului de Mediere in anul 2010, cand
s-a lucrat la proiectul de lege, materializat în Legea 202/2010.
 2.3. Proceduri aplicabile medierii in relatie cu sistemul judiciar. Organele judiciare,
potrivit legii, au urmatoarele atributii in cazul aplicarii medierii in relatie cu sistemul judiciar:
1. Vor aprecia asupra cazurilor in care partile pot rezolva amiabil disputa dintre ele.
Solutionarea pe cale amiabila nu este o noutate in Romania, dar metoda cunoscuta si folosita
pana in prezent este negocierea directa sau prin reprezentanti. Pot exista urmatoarele situatii:
a) partile nu doresc solutionarea pe cale amiabila, de cele mai multe ori pentru ca una
dintre acestea este convinsa ca are sanse mari de castigare a procesului in instanta sau pentru
ca doreste pedepsirea celeilalte parti – practic, nu exista motivatie pentru negociere.
b) solutionarea amiabila este mai putin indicat a fi recomandata sau recomandată cu
prudenţă dacă judecătorul constată că exista un istoric de violenta intre parti. Medierea este
posibila si in acest caz, dar pentru astfel de interventii pe caz este necesara o specializare a
mediatorului in domeniul victima – agresor precum şi colaborarea cu alti specialisti (ex.
psihologi) iar în anumite cazuri colaborarea cu organisme din sistemul judiciar (ex.
penitenciare, în cazul în care agresorul este în arest preventiv) Pe masura ce medierea se va
dezvolta, mediatorii vor fi specializati pe tipuri de dispute. Unele specializari vor necesita
dobandire de competente specifice, altele nu;
c) partile declara ca au incercat solutionarea amiabila prin negociere, in cunostinta de
cauza, dar aceasta a esuat;
d) partile sunt violente (violenţă verbală ridicată, furie, agresiuni fizice) şi când sunt faţă
în fată există risc mare de a se produce violenţe ;
e) partile declara ca nu au incercat solutionarea pe cale amiabila.
2. Vor recomanda partilor solutionarea amiabila prin mediere, cu înţelepciune, apreciind
asupra elementelor concrete ale cazului: parti, istotic de relatie, subiecte in dispută, dinamica
disputei supusă judecăţii. In cazul in care partile informeaza organul judiciar ca au incercat
negocierea (sau concilierea) si nu au reusit, acesta din urma poate recomanda medierea.
Diferenta fata de negociere este ca in mediere partile sunt ajutate de catre mediator sa
comunice si sa negocieze. In general, negocierea esueaza pentru ca disputa se afla intr-o faza
in care negocierea nu mai este posibila/ eficienta, pentru ca partile nu au capacitatea de a
negocia singure sau pentru ca negocierea s-a derulat prin reprezentanti, ceea ce diminueaza
sansele de rezolvare.
In cazul litigiilor comerciale, rata mica de succes a concilierii directe (= negociere ) este
un exemplu elocvent si explicabil, disputele din acest domeniu fiind extrem de pretabile
pentru solutionarea prin mediere. Medierea este eficienta chiar daca negocierea (concilierea
directa) a esuat. Solutionarea amiabila are sanse mari sa fie acceptata in cazul in care relatia
dintre parti este importanta.
In unele tări europene, in cazul divortului in care exista copii, solutionarea amiabila prin
mediere sau negociere este obligatorie, în sensul că părţile sunt obligate să intre în mediere,
fară însă a fi obligate să iasă cu un acord. Se considera ca partile inceteaza a mai fi soti, dar
nu inceteaza a mai fi parinti , iar judecatorul este cel care, in primul rand, apara interesul
copilului, acesta prevaland fata de dreptul partilor de a accepta sau nu medierea. In interesul
copilului, instanta responsabilizeaza parintii in a se implica in viata acestuia si lasa la
latitudinea parintilor ca, in functie de resursele lor si de disponibilitate,  sa stabileasca
aspectele privind cresterea copilului. Judecatorul poate tine cont sau nu de acordul partilor,
in functie de interesele copilului.
3. In cazul in care partile refuza sa incerce solutionarea amiabila prin mediere, procesul
judiciar continua conform procedurilor specifice.
4. In cazul in care partile accepta sa incerce solutionarea amiabila prin mediere, organul
judiciar va da indrumari cu privire la dreptul de a alege mediatorul, la Tabloul mediatorilor si
va stabili un termen in care partile sa se informeze asupra medierii si sa ii comunice daca
medierea se accepta de catre toate partile in disputa. Acest termen nu poate fi mai mic de 15
zile, avand in vedere demersurile pe care partile si mediatorul trebuie sa le intreprinda in etapa
de convenire a procedurii de mediere. Se va recomanda ca partile sa se prezinte impreuna la
mediator.
5. Daca partile, dupa informare, decid sa apeleze la mediere, acestea vor comunica
organului judiciar la termenul stabilit conform pct. 4, decizia lor de acceptare a medierii.
Organul judiciar va decide suspendarea procesului conform legii (art. 62 alin. 1 si art. 70
alin1, Legea 192/2006) la cererea partilor in materie civila lato sensu si, respectiv la
prezentarea de catre parti a contractului de mediere in materie penala. Suspendarea procesului
suspenda termenul de perimare pe o durata de 3 luni in materie civila. In materie penala,
suspendarea procesului opereaza doar 3 luni de la data semnarii contractului de mediere.
Procesul penal se reia din oficiu daca procesul verbal de inchidere a medierii nu se
comunica organului judiciar pana la expirarea acestui termen. Se considera ca medierea este
acceptata daca s-a semnat contractul de mediere .
Partile vor furniza mediatorului numarul dosarului pe rol, instanta de judecata, adresa
acesteia, obiectul litigiului, termenul stabilit conform pct 4.
6. In toate cazurile in care medierea are loc pe parcursul unui proces judiciar, mediatorul
are obligatia ca:
- in materie civila –  sa informeze in scris instanta de judecata daca partile au ajuns sau
nu la o intelegere in mediere (art. 61 alin 2 Legea 192/2006). Informarea va contine in
general elementele procesului verbal al inchiderii procedurii de mediere.
Mediatorul nu poate fi obligat, conform legii, sa comunice instantei de judecata acordul
partilor rezultat din mediere. Acordul este inscrisul sub semnatura privata, semnat de catre
parti, iar obligatia de confidentialitate a mediatorului include si pastrarea confidentialitatii
asupra continutului acestuia. In acest sens, art. 63 alin 1 din Legea 192/2006 precizeaza ca
hotararea de expedient se pronunta numai la cererea partilor, cu aplicarea dispozitiilor
Codului de procedura civila. In consecinta, numai partile au dreptul de a prezenta acordul
rezultat din mediere in fata instantelor de judecata.
- in materie penala - sa comunice procesul verbal de inchidere a procedurii de mediere
(art. 70 alin 3, Legea 192/2006). Amendamentele Legii 192/2006, aprobate in prezent
de catre Parlament si aflate in procedura de promulgare completeaza dispozitiile
prezentei legi in sensul ca, in materie penala, partile sunt obligate sa se prezinte
personal in fata organului judiciar pentru a se lua act de vointa lor consemnata in
acordul de mediere sau sa depuna acordul de mediere in forma autentica in dosarul
cauzei (art. 70 alin 4). In consecinta si in materie penala numai partile au dreptul sa
prezinte organelor judiciare acordul de mediere2.
7. Dupa finalizarea medierii, indiferent de rezultatul acesteia:
- in materie civila – cursul procesului se reia prin repunerea pe rol a cauzei, la cererea
partilor. Repunerea pe rol este scutita de plata taxei de timbru (art. 62 alin 3, Legea
192/2006). Partile, care au solutionat prin mediere disputa, pot solicita instantei de
judecata sa ia act de vointa partilor si sa pronunte o hotarare de expedient. Hotararea
de expedient constituie titlu executoriu conform art. 63 alin 3 din Legea 192/2006. In
acest caz, partile vor prezenta instantei de judecata acordul rezultat din mediere.
Pentru a se confirma faptul ca acordul prezentat este rezultat din mediere, este
recomandabil ca judecatorul sa solicite partilor si procesul verbal incheiat la finalul
procedurii de mediere.
Procesul verbal contine elementele de identificare ale mediatorului (nume, prenume,
forma de exercitare, date de contact), stampila si semnatura acestuia. Se evita astfel situatiile
in care medierea este fictiva si se utilizeaza acorduri rezultate de fapt din negociere
(tranzactii) pentru recuperarea taxei judiciare de timbru. La cererea partilor, instanta este

2
Notă: Menţiunea de mai sus referitoare la amendamente in prezent se regăseşte în dispozitiile Legii 370/2009
care a moficat Legea 192/2006
obligata sa dispuna restituirea taxei judiciare de timbru platite pentru investirea acesteia (art.
63 alin 2, Legea 192/2006).
In cazul in care, medierea a solutionat doar in parte problemele ce fac obiectul judecatii
sau nu a rezolvat niciunul din capetele de cerere, procesul civil continua potrivit dispozitiilor
legale specifice.Informarea, pe care o face mediatorul către instanţă în sensul prevăzut de art.
61 alin 2 din Legea 192/2006, are rolul de a confirma judecătorului că părţile în litigiu au
participat la un proces de mediere şi că medierea a avut ca rezultat: acord pe toate subiectele
în dispută (în litigiu) , acord pe unele din subiectele supuse judecătii sau lipsa unui acord.
- in materie penala – cursul procesului penal se reia din oficiu imediat dupa primirea
procesului verbal de inchidere a procedurii de mediere, prin care se constata ca partile
nu s-au impacat. Procesul verbal va mentiona daca partile au beneficiat de asistenta
unui avocat si de serviciile unui interpret ori, dupa caz, sa mentioneze faptul ca au
renuntat expres la acestea.
In materie penala, in cazul in care partile rezolva prin mediere disputa victima-agresor
inainte de inceperea procesului penal (are loc impacarea partilor), victima nu mai poate sesiza
organele judiciare pentru aceeasi fapta (art. 6, Legea 192/2006).
In cauzele penale, atunci cand partile solutioneaza disputa prin mediere, partile sunt
obligate sa depuna la organul judiciar forma autentica a acordului rezultat din mediere sau sa
se prezinte personal in fata organului judiciar pentru a se lua act de vointa acestora (art. 70
alin 5 Legea 192/2006).
OG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila contine doua dispozitii
in materia medierii:
- art. 16 alin2 potrivit caruia  “ Daca cererea pentru a carei solutionare se solicita
ajutor public judiciar face parte din categoria celor care pot fi supuse medierii sau
altor proceduri alternative de solutionare, cererea de ajutor public judiciar poate fi
respinsa, daca se dovedeste ca solicitantul ajutorului public judiciar a refuzat
anterior inceperii procesului sa urmeze o asemenea procedura.”
Consideram ca, prin aceasta dispozitie, legiuitorul a urmarit sa incurajeze aplicarea
medierii prin sanctiune. Astfel, se sanctioneaza cu respingerea cererii de ajutor public judiciar
persoana care desi ar fi putut incerca solutionarea amiabila a disputei prin mediere sau alte
proceduri (negociere, conciliere, arbitraj etc.), a refuzat acest lucru inaintea inceperii
procesului judiciar. Aceasta sanctiune se aplica atat paratului cat si reclamantului in situatia in
care cealalta parte dovedeste ca a incercat solutionarea amiabila, dar a fost refuzat.
In consecinta, in aplicarea acestei dispozitii legale, mediatorii vor informa partile in
disputa despre existenta acestei sanctiuni pentru a fi in cunostinta de cauza,  inainte ca partile
sa decida daca accepta medierea. In materie civila, judecatori vor verifica daca exista o astfel
de situatie, atunci cand una dintre partile in procesul civil vor solicita ajutor public judiciar.
- Art. 20 potrivit caruia “In cazul in care persoana care indeplineste conditiile
prevazute la art. 8 alin. (1) sau (2) face dovada ca, anterior inceperii procesului, a
parcurs procedura de mediere a litigiului, beneficiaza si de restituirea sumei platite
mediatorului cu titlu de onorariu. De acelasi drept beneficiaza si persoana care
indeplineste conditiile prevazute la art. 8 alin. (1) sau (2), daca solicita medierea
dupa inceperea procesului, dar inainte de prima zi de infatisare. Suma la a carei
restituire partea are dreptul se stabileste de instanta, prin incheiere pronuntata
potrivit art. 15. “
Pentru a incuraja apelarea la mediere, legiuitorul a dispus ca, in cazul persoanelor care:
a) anterior procesului au incercat rezolvarea prin mediere a disputei fara a finaliza
medierea cu acord sau au finalizat medierea cu acord partial, adresandu-se instantei pentru
problemele ramase nesolutionate la mediere sau care
b) solicita suspendarea procesului, pana la primul termen de judecata, pentru a incerca
solutionarea prin mediere a litigiului, statul va acoperi, prin ajutor public judiciar, cheltuielile
cu onorariul mediatorului, prin restituirea acestui onorariu, catre partea/partile care l-a/l-au
achitat.

CONCLUZII.
Aplicarea medierii în relaţie cu sistemul judiciar este una din masurile pe care Ministerul
de Justitie a prevazut-o în Strategia şi Planul de Reforma a Justiţiei, înainte de aderarea
României la Uniunea Europeană. Astfel, a apărut Legea 192/2006 privind mediere şi profesia
de mediator la iniţiativa Ministerului de Justiţie.
Directiva 52/2008 privind medierea a Parlamentului European este dovada că există la
nivelul Uniunii Europene o preocupare pentru dezvoltarea aplicării medierii în statele membre
şi în litigii transfrontaliere.
Implementarea Directivei a avut ca termen limita mai 2011 iar evaluarea implementarii
acesteia în statele membre a condus la Raportul Parlamentului European care menţionează
Romania ca stat cu un model de implementare a medierii (sistem profesional organizat,
Consiliul de Mediere) demn de urmat.
Noi stim, ca societatea românească este încă reticientă la aplicare propriu-zisă a medierii
datorită necunoaşterii medierii, înţelegerii eronate a acestei modalităţi alternative de
soluţionare a disputelor (confuzii, asimilarea cu alte metode de soluţionare amiabilă) dar
aceste provocări au soluţii si profesionistii în domeniu în colaborare cu actorii din domeniul
justiţei si a altor actori din societatea civilă pot depăşi aceste bariere şi pot aseza medierea la
loc de cinste alaturi de justiţia clasică, ca justiţie alternativă cu beneficiile ei