Aplicarea medierii în disputele aflate pe rolul organelor judiciare.

Ghid practic de proceduri pentru magistraţi.

Application of mediation in disputes pending before judicial authorities.

Practical guide to proceeding for judges.

Daniela POPOVICIU1
Katalin Barbara KIBEDI2
Ioana Adina MARIN3
Alexandru GEORGESCU4

ABSTRACT.
To be successful, the application of mediation in relation to the judicial system needs to
understand the procedure of magistrates and other side involved in various types of disputes pending
before the courts. Achieving this guide for, actors in the judicial system aimed to familiarize the
subject of mediation, with the advantages of this method of dispute resolution for the parties and the
judicial system and the mode of mediators for mediation intervention in the pending leagues and other
judicial bodies.
This guide was developed in 2009 aimed to encourage the application of mediation in relation to
the judiciary, being updated in view of legislative changes have occurred since the end of 2009 so far:
Law 370/2009 amending Law 192/2006 on mediation and profession of mediator and Law 202/2010
on speeding up court settlement process, the distributed shares of Professional Mediators Association
in Romania to promote mediation by actors in the judicial system.

KEY WORDS: mediation, mediators, procedure, judiciary, courts of law.

REZUMAT.
Pentru a avea succes, aplicarea medierii în relaţia cu sistemul judiciar, are nevoie de înţelegerea
procedurii de către magistraţi şi celalte părţi implicate în cadrul diferitelor tipuri de dispute aflate pe
rolul intantelor. Realizarea acestui ghid destinat, actorilor din sistemul judiciar a urmarit familiarizarea
cu subiectul medierii, cu avantajele acestei metode de soluţionare a disputelor pentru părţi şi pentru
sistemul judiciar, precum şi cu modul de lucru al mediatorilor în cazul intervenţiei prin mediere în
ligiile aflate pe rolul instanţelor şi altor organe judiciare.
Prezentul ghid a fost realizat în 2009, cu scopul de a încuraja aplicarea medierii în relatie cu
sistemul judiciar, fiind actualizat, 5 având în vedere modificările legislative intervenite de la finele
anului 2009 până în prezent: Legea 370/2009 privind modificarea Legii 192/2006 privind medierea si
profesia de mediator precum şi Legea 202/2010 privind accelerarea soluţionarii proceselor în instanţă,
fiind distribuit actorilor sistemului judiciar, în acţiunile de promovare a medierii de către Asociaţia
Profesională a Mediatorilor din România6.

CUVINTE CHEIE: mediere, mediatori, procedură, organe judiciare, instanţe de judecată.

INTRODUCERE.

1
mediator, Preşedinte al Asociaţiei Profesionale a Mediatorilor din Romania, membru al Association for
Conflict Resolution (USA), membru al Consiliului de Mediere (între 2006-2009 / 2009-2011),
(promedierea@gmail.com)
2
mediator, membru al Asociaţiei Profesionale a Mediatorilor din Romania, membru al Consiliului de Mediere
(între 2009-2011), (revistadeadr@yahoo.com)
3
mediator, membru al Asociaţiei Profesionale a Mediatorilor din Romania, membru al Association for Conflict
Resolution (USA), membru al Consiliului de Mediere (între 2009-2011 / 2011-2013),
(revistadeadr@yahoo.com)
4
mediator, membru al Asociaţiei Profesionale a Mediatorilor din Romania, (revistadeadr@yahoo.com).
5
de Ioana Adina MARIN.
6
www.mediator-apmr.ro
 Ghidul face o incursiune în elementele definitorii ale medierii, ca metodă de rezolvare a
disputelor, alternativă la calea clasică de rezolvare – jusţiţia şi sistemul judiciar - , insistând
asupra avantajelor medierii atât pentru părţile în dispută cât şi pentru sistemul judiciar.
Ghidul abordează intr-un capitol distinct aspecte legate de obligaţiile magistratilor şi a
sistemului judiciar de a încuraja aplicarea medierii în realţie cu sistemul judiaciar, asa cum
acestea rezultă din legislaţia din materia medierii.
Procedura medierii este tratată în ghid ca subiect de interes pentru magistrati şi alti actori
din sistemul judiciar în scopul a a clarifica aspecte legate de corelarea procedurii medierii cu
procedura judecatorească, in cazul aplicării medierii în relaţie cu sistemul judiciar.
Prezentul ghid a fost realizat după următoarea structură:
1. Medierea - metodă alternativă de soluţionare a disputelor
1.1. Ce este medierea?
1.2. Avantajele medierii.
1.3. Cine sunt mediatorii.
1.4. Domeniul de aplicare a medierii.
1.5. Procedura serviciului de mediere.
2. Aplicarea medierii în disputele aflate pe rolul organelor judiciare: instanţe de judecată,
Parchete, Poliţie.
2.1. Sediul materiei
2.2. Rolul organelor judiciare în aplicarea medierii în relaţia cu sistemul judiciar
2.3. Proceduri aplicabile

1. MEDIEREA- METODĂ ALTERNATIVĂ DE SOLUŢIONARE A DISPUTELOR.

1.1. Ce este medierea?
- o modalitate de soluţionare a disputelor pe cale amiabilă;
- o metoda de soluţionare a disputelor, alternativă la rezolvarea clasica a disputelor prin
justiţie;
- o negociere asistată de o a treia parte neutră, imparţială şi fără putere de decizie asupra
soluţiei – mediatorul – care sprijină părţile in disputa să colaboreze in găsirea
propriilor soluţii;
- o modalitate prin care o dispută incetează ca urmare a unei soluţii propuse, negociate
şi agreate de către parţi, solutie care se bazează pe interesele părţilor şi nu pe
drepturile acestora;
- o modalitate de soluţionare a disputelor voluntară, părţile fiind libere să decidă dacă
participă in mediere şi dacă acceptă soluţiile rezultate, precum şi incheierea acordului
rezultat in formă scrisă;
- o metodă care poate soluţiona in parte sau total disputa dintre părţi, intr-un mod
original, creativ, adaptat la resursele părţilor;
- o modalitate de soluţionare a disputelor in care părţile sunt asistate de mediator pentru
a vedea disputa intr-o nouă perspectivă, care asigură o soluţionare de tip câstig-câstig
(solutie mulţumitoare pentru ambele parti): mediatorul ajută părţile să nu se mai
privească ca adversari, in competiţie pentru obţinerea satisfacerii pretenţiilor proprii,
ci ca şi colaboratori in găsirea celor mai bune soluţii pentru ambii;
- un proces de rezolvare a disputelor, in care mediatorul – ca terţă parte aleasă de către
parţile in dispută, neutră, imparţială şi fără putere de a decide soluţia – asistă părţile in
cadrul unor intâlniri faţă in faţă pentru a ajunge la un acord acceptat in beneficiul lor,
prin negociere colaborativă.

PRINCIPIILE MEDIERII.
I) Acceptul in cunoştinţă de cauză - părţile au dreptul de a fi informate cu privire la
mediere, pentru a participa in procesul de mediere si a lua decizii in cunostinta de cauza.
Părţile trebuie informate de mediator corect şi explicit (pe inţelesul părţilor) cu privire la:
posibilitatea de a rezolva disputa prin mediere, avantajele medierii, rolul mediatorului şi
consecinţele acordului rezultat din mediere. Aceasta informare se face intotdeauna inainte de
mediere, in etapa de convenire a medierii, pentru ca părţile, in cunostinţă de cauză, să decidă
daca accepta serviciul de mediere.
In cazul in care soluţionarea prin mediere a disputei intervine pe parcursul unui litigiu,
mediatorul va informa partile si asupra consecinţelor medierii asupra procesului aflat pe
rolul instanţelor şi va indruma părţile cum să procedeze cu documentele rezultate din
mediere. 
II) Caracterul voluntar al medierii – părţile au dreptul de a decide liber dacă acceptă sau
nu soluţionarea disputei prin mediere
Observaţie: se face distincţia intre etapa procedurală de soluţionare pe cale amiabilă
(prin mediere, negociere, conciliere, facilitare.) care poate fi obligatorie şi participarea
propriu-zis la mediere, care nu poate avea loc decât in mod voluntar, cu liberul
consimţământ al pţrţilor. Similar negocierii, unde părţile nu pot fi obligate să negocieze
impotriva voinţei lor, nici in mediere partile nu pot fi obligate sa medieze. In cadrul medierii
are loc tot un proces de negociere, cu diferenta ca partile sunt ajutate de mediator pentru ca
nu au capacitatea sau nu sunt in situatia de a mai negocia singure.
Din aceste raţiuni, putem vorbi de o procedură prealabilă obligatorie pentru părţile în
dispută de a încerca soluţionarea prin mediere înainte de a se adresa instalor de judecată
dar si in acest cay, după informarea părţilor cu privire la mediere, părţile decid libere dacă
participă sau nu în procesul de mediere propriu-zis.(exemplu: procedura prealabilă
obligatorie a medierii în cazul disputelor comerciale cu obiect evaluabil în bani – legea
202/2010).
III) Autodeterminarea – partile au dreptul sa-si defineasca ele insele problemele de
rezolvat, interesele, solutiile si sa decida liber asupra acelei solutii care este cea mai
convenabila din perspectiva intereselor lor. Partile au dreptul de a alege si accepta mediatorul.
IV) Neutralitatea si impartialitatea mediatorului.
Neutralitate - mediatorul nu trebuie sa se afle in conflict de interese fata de parti sau fata
de obiectul conflictului.
Impartialitate - mediatorul trebuie sa conduca procesul de mediere in mod nepartinitor, sa
asigure echilibrul de putere la masa medierii, sa trateze părţile cu corectitudine si sa asigure
egalitate de tratament pe tot parcursul procesului de mediere.
V) Confidentialitate –mediatorul va asigura confidentialitatea tuturor informatiilor
comunicate de parti in timpul procedurii de mediere. Mediatorul este obligat sa restituie
partilor toate inscrisurile care i-au fost inmanate de parti. Acest principiul interzice mediatorul
să acţioneze ca avocat al vreuneia dintre parti, în timpul si dupa desfaşurarea procesului de
mediere. Totodata din acest principiu rezultă şi imposibilitatea părţilor şi a organelor judiciare
de a chema mediatorul în instanţă în calitate de martor. 
1.2. Avantajele medierii. Ca modalitate de solutionare a disputelor medierea prezinta certe
avantaje pentru parti:
- Solutia apartine partilor.Responsabilitatea si autoritatea de a ajunge la un acord revine
partilor in conflict. Acestea au dreptul sa faca propriile alegeri, in loc sa ofere puterea
de decizie unui tert.
- Solutia este multumitoare pentru ambele parti (castig-castig). Medierea analizeaza
cauzele de fond ale problemei si permite gasirea unor solutii si remedii creative,
adaptate la nevoile si resursele partilor in disputa. Solutia este multumitoare pentru
ambele parti tocmai pentru ca raspunde intereselor partilor, iar acestea sunt direct
implicate in negociere si decizie. 
- Imbunatateste sau pastreaza relatiile dintre parti. Medierea priveste in viitor. Ajuta
atat la rezolvarea problemelor cat si la pastrarea sau imbunatatirea relatiilor.
 - Modul de lucru este flexibil iar discutiile au loc intr-un cadru informal
- Permite o rezolvare mai rapida si mai putin costisitoare pentru parti decat in instanta
de judecata. Datele la care au loc intalnirile partilor cu mediatorul au loc in zilele si la
orele convenite de mediator cu partile. Partile au dreptul de a participa la mediere fara
a fi necesara asistenta acestora de catre avocati, consilieri juridici, ceea ce inseamna
costuri reduse pentru parti fata de costurile in cazul apelarii la organele de justitie. De
multe ori partile isi pot stabili de comun acord criterii obiective de evaluare a unui
bun, ceea ce le scuteste in mediere de plata unor experti, cum se intampla adresea in
cazul unui proces judiciar.
- Asigura confidentialitate. Medierea nu se desfasoara in cadru public. La mediere
participa mediatorul, partile si eventual alte persoane acceptate de părţi şi mediator ca
participanţi în procesul de mediere (avocati, rude, consultanti, experţi). Mediatorul
este obligat sa pastreze confidentialitatea tuturor informatiilor aflate pe parcursul
medierii, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. De regula, confidentialitatea este
pastrata si de catre parti, cu exceptia cazului in care acestea convin altfel. Alti
participanti sunt obligati sa pastreze confidentialitatea. Mediatorul va conduce
procesul de mediere si va organiza participarea in mediere a altor persoane in functie
de nevoile partilor si de asigurarea cadrului optim pentru construirea increderii intre
parti astfel incat medierea sa fie eficienta .
Avantajele medierii pentru sistemul judiciar:
- Degrevare. In cazul in care, partile accepta indrumarea organelor judiciare de a
solutiona amiabil, prin mediere disputa dedusa judecatii, va fi rolul mediatorului de a
explica partilor avantajele pentru acestea de a incheia disputa prin mediere. Statisticile
din statele nord americane si europene (Marea Britanie, Olanda, Danemarca, etc.)
dovedesc ca 80% din disputele trimise din instantele judecatoresti se solutioneaza prin
mediere. De cele mai multe ori, partile sunt foarte receptive la avantaje ale medierii de
tipul: economie de bani, economie de timp pentru rezolvarea disputelor. Nu de putine
ori, partile accepta medierea pentru ca apreciaza avantajul medierii de a avea o
procedura flexibila, confidentiala si in care decizia le apartine.
- Reducerea costurilor de functionare. Unul dintre efectele degrevarii instantelor prin
apelarea la mediere de catre partile in disputa este reducerea costurilor de functionare
ale instantelor.
Daca am face o comparatie intre costurile unui litigiu pentru o instanta de fond in care a)
Solutia este decisa de judecator şi b) Solutia este decisa de parti (tranzactie) prin mediere si
confirmata de judecator, Reducerea de costuri este evidenta.
In cazul a) instanta/parchetul/politia are costuri determinate de efectuarea procedurilor
(citatii, instiintari experti, adrese catre institutii cu rol in cadrul litigiului) care se cuantifica in
costuri cu resurse umane, echipamente, consumabile, posta.
In cazul b) daca organul judiciar recomanda partilor medierea de la primul termen de
judecata, respectiv prima audiere, costurile sistemului judiciar se reduc prin disparitia
obligatiei instantei de a face orice acte de procedura. Instanta va lua act de tranzactie si va
pronunta o hotarare de expedient sau, dupa caz, daca ne aflam intr-un litigiu de natura penala
va decide incetarea procesului penal, daca acesta a inceput.
- Eficientizarea si cresterea calitatii activitatii. Ca urmare a degrevarii, efortul
organelor judiciare de a raspunde tuturor cererilor se va redimensiona, proportional cu
numarul cererilor ramase pe rol (cereri care nu pot fi solutionate prin mediere din
considerente de tipul: partile nu doresc rezolvarea amiabila, obiectul dedus judecatii
nu poate face obiectul unei tranzactii etc.).
Credem ca prin degrevare, organele judiciare vor putea sa creasca calitatea actului de
justitie si vor putea folosi economia de buget realizata ca urmare a scaderii costurilor actului
de justitie in directia formarii profesionale, imbunatatirii conditiilor de lucru, etc.
1.3.Cine sunt mediatorii. Profesia de mediator este o profesie liberala, care este organizata si
se desfasoara in conditiile Legii nr. 192/2006 privind medierea si profesia de mediator, astfel
cum aceasta a fost modificata prin Legea 370/2009 si conform hotararilor Consiliului de
Mediere.
Ocupatia de mediator este inregistrata in COR (Clasificarea Ocupatiilor din Romania), la
pozitia 244702 si este incadrata in Grupa majora 2 - Specialisti cu ocupatii intelectuale si
stiintifice, specialisti in comunicare. Competentele mediatorului sunt stabilite prin Standardul
Ocupational al Mediatorului.
Formarea profesionala a mediatorilor se asigura prin cursuri de formare
specializata,finalizate cu examen, conform Standardului de formare a mediatorului. Aceste
cursuri sunt organizate de furnizori de formare autorizati de catre Consiliul de Mediere in
conformitate cu legislatia in materia formarii profesionale a adultilor sau de catre institutii de
invatamant superior acreditate, ale caror programe sunt avizate de catre Consiliul de Mediere.
Documentul, care atesta dobandirea competentelor profesionale ca mediator este emis de
furnizorii de formare autorizati de catre Consiliul de Mediere.
Mediatorii sunt autorizati de catre Consiliul de Mediere conform dispozitiilor art. 7 si 8
din Legea 192/2006. Mediatorii cu drept de practica sunt mediatori autorizati de catre
Consiliul de Mediere, care indeplinesc conditiile legii  pentru a practica aceasta profesie.
Exercitarea profesiei de mediator se face in cadrul formelor de exercitare  avizate de catre
Consiliul de Mediere, prevăzute de lege. Formele de exercitare ale profesiei sunt specifice:
birou de mediator, birou de mediatori asociati, societate civila profesionala, contract de munca
în cadrul formelor de exercitare menţionate sau în cadrul unei organizaţii neguvernamentale.
Toti mediatorii autorizati sunt inscrisi in Tabloul mediatorilor, care este intocmit si
actualizat lunar de Consiliul de Mediere. Acesta este disponibil la sediul Consiliului de
Mediere si este afisat in format electronic pe site-ul acestuia 7. Consiliul de Mediere pune
anual la dispoziţia organelor judiciare Tabloul Mediatorilor actualizat, în forma de brosură,
Tablou care se publica anual si în Monitorul Oficial al Romaniei.
Tabloul contine date referitoare la  forma de exercitare a profesiei, sediul profesional,
institutia care a format mediatorul, anul absolvirii cursurilor de formare, apartenenta la
asociatii profesionale si date de contact. Numai aceste persoane inscrise in Tablou pot oferi
legal servicii de mediere.
1.4. Domeniul de aplicare a medierii. Pot face obiectul medierii, conform art 2 din Legea
192/2006:
- Orice drepturi asupra carora partile pot dispune  prin conventie sau in orice mod
permis de lege
- Dispute in materie civila, comerciala, familie, penala si alte materii, in conditiile legii
192/2006
In consecinta, medierea se aplica in toate cazurile, in care partile au dreptul de a negocia
rezolvarea problemelor, care fac obiectul disputei. Medierea este cunoscuta ca fiind o
negociere asistata de catre o terta persoana neutra, impartiala, cu pregatire specializata in
solutionarea disputelor – mediatorul.
Nu pot face obiectul medierii, conform art. 2 din Legea 192/2006:
- Drepturi strict personale, ca cele privind statutul persoanei
- Orice drepturi asupra carora partile nu pot dispune, potrivit legii, prin conventie sau
prin orice alt mod admis de lege
1.5. Procedura serviciului de mediere. Etape 1. – Convenirea medierii.
1. Una dintre parti sau toate partile in disputa se pot adresa unui mediator pentru serviciul
de mediere. Mediatorul este ales si acceptat de catre parti.
2. Mediatorul va sta de vorba cu partea/ partile care se adreseaza mediatorului pentru a se
informa cu privire la caz si pentru a le informa despre mediere, efectele acesteia si regulile
7
www.cmediere.ro
aplicabile, astfel incat partile sa poata decide în cunostinţă de cauză, daca accepta sau nu
medierea.
3. Daca medierea este metoda potrivita de solutionare a disputei, daca solicitantul decide
sa incerce solutionarea prin mediere si daca mediatorul se considera competent si neutru,
solicitantul va completa o cerere prin care solicita initierea procedurii de mediere.
4. In cazul in care se prezinta numai una dintre parti la mediator, mediatorul va demara
procedura de contactare a celeilate parti şi o va invita la o discuţie in vederea informarii cu
privire la mediere şi evaluării posibilităţii de rezolvare prin mediere a disputei (acceptarea
medierii). Mediatorul ales de solicitant trebuie întâi acceptat de către cea de-a doua parte-
celelalte părţi în dispută pentru ca mediatorul să poată pregăti medierea şi să lucreye cu toate
părţile împreună pentru reyolvarea disputei.
În concluzie, dreptul de a alege sau de a accepta, dupa caz, mediatorul se aplică tuturor
părţilor în dispută.
5. In cazul in care partile sunt decise sa incerce rezolvarea disputei prin mediere, iar
mediatorul este acceptat de catre toti participantii, se incheie contractul de mediere. Medierea
nu poate avea loc in lipsa unui contract de mediere semnat de catre toate partile si mediator.
Mediatorul va stabili impreuna cu partile conditiile de desfasurare, respectiv: locul unde se
va desfasura medierea, ziua, ora, timpul alocat discutiilor si eventual, daca este cazul,
participarea altor persoane si rolul acestora in cadrul medierii. Partile pot fi asistate in cadrul
medierii de avocati, juristi, alti consultanti, alte persoane (rude, prieteni) etc.
Etapa II - Medierea (Procesul de mediere propriu-zis). Disputa se poate solutiona intr-o
sesiune (întâlnire) de mediere sau in mai multe, in functie de complexitatea cazului. Partile,
impreuna cu mediatorul, vor agrea planificarea sedintelor de mediere.
Pe parcursul medierii, mediatorul faciliteaza comunicarea dintre parti si le ajuta sa
negocieze pentru a ajunge la o solutie acceptata de catre parti.
In cazul in care partile ajung la o intelegere, aceasta poate fi mentionata in scris (acord)
sau nu, in functie de dispozitiile legii sau de decizia partilor, dupa caz. In cazul in care se
redacteaza un acord, acesta va cuprinde termenii intelegerii decisi de catre parti. Acordul este
actul partilor şi se semneaza doar de catre parti si se pastreaza numai de catre acestea. Acordul
partilor are valoarea unui contract intre parti. Mediatorul poate sa confirme prin semnatura sa
pe acord că acel înscris reprezintă înţelegerea părţilor rezultată din mediere nu are motive de a
pastra acordul de mediere.
Acordul rezultat din mediere poate fi autentificat la notar sau prezentat instantei
judecatoresti, care pronunţă o hotărâre în baza acestuia,hotărâre cu valoare de act autentic.
Mediatorul este obligat ca, in anumite cazuri, să îndrume părţile să autentifice acordul din
mediere. De exemplu, în situaţia în care părţile în mediere iau decizii cu privire la
transmiterea unui bun imobil, mediatorul trebuie sa fie diligent şi să explice părţilor că
acordul din mediere, pentru a produce efectul dorit de părti, trebuie să îmbrace forma
autentică.
Sau în cazul în care efectul acordului părţilor se produce conditionat de existenţa unei
hotărâri judecătoresti, care să consfinţească acordul rezultat din mediere, mediatorul va
îndruma părţile să prezinte acordul judecărului. Pentru acest ultim caz, exemplul cel mai
cunoscut este acordul părţilor cu privire la desfacerea căsătoriei, care în lipsa confirmării sale
de către judecător printr-o hotărâre, nu produce efectul dorit: divortul.
Prin mediere pot fi solutionate toate problemele in disputa sau numai o parte dintre
acestea, după cum decid părţile în dispută care participă în procesul de mediere.
In toate cazurile, indiferent de rezultatul medierii, mediatorul si partile in disputa incheie
un proces verbal in care sunt consemnate numai aspecte referitoare la desfasurarea procesului
de mediere: daca s-a parcurs intregul proces de mediere sau nu , daca partile au ajuns la un
acord sau nu, daca au fost solutionate toate problemele sau nu, dacă părţile au fost asistate în
timpul medierii şi care a fost rolul asistentilor (avocati, consilieri juridici), daca au participat
experti agreati de părti şi rolul acestora. Pot exista si alte mentiuni agreate de catre parti si
mediator.
Procesul verbal nu va contine termenii acordului partilor. Mediatorul si partile vor semna
procesul verbal si vor primi cate un exemplar al acestuia.
In prezent, documentele intocmite de mediator in cadrul procedurii de mediere nu sunt
standardizate de Consiliul de Mediere.

2. APLICAREA MEDIERII ÎN DISPUTELE AFLATE PE ROLUL ORGANELOR

JUDICIARE: INSTANŢE DE JUDECATĂ, PARCHETE, POLIŢIE
2.1. Sediul materiei. Partile pot recurge in mod voluntar la mediere chiar si dupa
declansarea unui proces in fata instantelor competente, daca legea nu prevede altfel (art. 2
alin.1 Legea 192/2006).
In consecinta, atunci cand partile decid sa incerce solutionare amiabila prin mediere, dupa
sesizarea organelor judiciare, când disputa se află pe rolul instanţelor de judecată vorbim de
domeniul aplicarii medierii in relatie cu sistemul judiciar. În sfera aplicării medierii in relatie
cu sistemul judiciar putem include şi procedurile prealabile obligatorii de a încerca
soluţionarea prin mediere a unro dipute, înainte ca părţile să se adreseze instanţei .
Medierea poate avea loc in orice faza a judecatii, atat in fata primei instante(fond) cat si
in fata instantelor de apel si recurs, la intiativa partilor sau la recomandarea judecatorului,
acceptata de catre parti.
In cazul divorturilor si a litigiilor comerciale evaluabile in bani, daca partile accepta
recomandarea instantei de a incerca solutionarea prin mediere a litigiului, judecatorul poate da
un termen in care partile sunt obligate sa se prezinte la un mediator pentru a fi informate cu
privire la avantajele medierii. Termenul nu poate fi mai mic de 15 zile. La termenul stabilit de
instanta, partile vor prezenta procesul verbal intocmit de mediator cu privire la rezultatul
sedintei de informare, respectiv daca accepta sau nu solutionarea prin mediere a litigiului.
(Legea 202/2010)
In cazul proceselor de natura comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii
de chemare in judecata , reclamantul este obligat sa incerce solutionarea amiabila fie prin
mediere, fie prin conciliere directa (negociere).
Reclamantul va trebui sa faca dovada initierii uneia dintre aceste proceduri si a faptului ca
acesta nu a fost finalizata cu un acord, pentru ca instanta sa nu-i respinga cererea ca prematur
introdusa. (Legea 202/2010 corelată cu Codul de procedură civilă)
2.2. Rolul organelor judiciare in aplicarea medierii in relatie cu sistemul judiciar.
2.2.1. Informarea partilor asupra posibilitatii si avantajelor folosirii procedurii de
mediere de catre organele judiciare (art. 6, Legea 192/2006 privind medierea si organizarea
profesiei de mediator). Organele judiciare au un rol determinant in incurajarea partilor in
disputa de a solutiona amiabil, prin mediere, disputa dintre ele.
In exercitarea acestui rol, organele judiciare pot:
- Sa identifice cazurile in care medierea este aplicabila;
- Sa incurajeze partile sa incerce solutionarea amiabila prin mediere;
- Sa informeze partile asupra efectelor solutionarii amiabile in cazul proceselor civile
lato sensu si penale precum si în alte materii;
- Sa informeze partile asupra actelor juridice(inscrisurilor) pe care acestea trebuie sa le
prezinte organelor judiciare in cazul apelarii la mediere.
In ceea ce priveste obligatia de informare asupra avantajelor medierii consideram ca
dispozitia legii trebuie aplicata tinand cont de procedura serviciului de mediere si de
considerente practice ale functionarii organelor judiciare, pentru a eficientiza aplicarea
medierii in relatie cu sistemul judiciar.
Astfel, avem in vedere urmatoarele aspecte:
 - Necesitatea asigurarii informarii partilor asupra medierii (avantaje, principii, reguli de
desfasurare aplicabile, drepturile partilor in procedura de mediere etc.) inainte ca
acestea sa decida acceptarea/refuzarea medierii - principiul acceptului in cunostinta de
cauza. Aceasta informare este asigurata partilor de catre mediator in etapa de
convenire a medierii, conform procedurii serviciului de mediere, astfel cum este
prevazut in Legea 192/2006
- Informarea este una din competentele mediatorului si o obligatie legala a acestuia, a
carei indeplinire este confirmata de parti in cuprinsul contractului de mediere. În
conformitate cu dispozitiile Legii 202/2010 si Legii 192/2006, informarea se asigura
de mediator gratuit.
- Aceasta etapa preliminara nu se rezuma numai la informare, ci este determinanta
pentru ca mediatorul sa poata evalua aspecte importante pentru desfasurarea medierii
si, mai ales, daca partile sunt motivate sa solutioneze disputa pe aceasta cale.
- Dificultatea practica de a se asigura aceasta activitate de catre organele judiciare, care
sunt suprasolicitate de numarul mare de dosare
In concluzie, aceasta informare se poate realiza prin colaborarea organelor judiciare cu
mediatorii, astfel:
In situatiile in care partile doresc sa incerce solutionarea amiabila a disputei, organele
judiciare vor indruma partile sa aleaga un mediator pentru a se informa cu privire la
mediere si a decide in cunostinta de cauza daca accepta/refuza medierea 8. Statisticile
internationale demonstreaza faptul ca in 80% din cazurile recomandate catre mediere, partile
au decis sa solutioneze disputa pe aceasta cale.
2.2.2. Indrumarea partilor de catre organele judiciare pentru a apela la mediere (art. 6,
Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator). In exercitarea acestui
rol, organele judiciare pot:
- Sa informeze partile asupra dreptului lor de a alege un mediator, indumandu-le sa se
puna de acord asupra unui singur mediator. Alegerea mediatorului nu trebuie sa fie un
nou subiect de disputa care sa conduca partile la refuzarea medierii
- Sa informeze partile unde pot gasi Tabloul mediatorilor
- Sa recomande partilor sa se prezinte impreuna la mediator pentru infomare asupra
medierii
- Sa stabileasca pentru parti un termen in care acestea le vor informa daca decid sa
apeleze la mediere
2.2.3. Afisarea Tabloului de mediatori la sediul instantelor judecatoresti (art. 12, Legea
192/2006). Consiliul de Mediere este obligat prin lege sa puna la dispozitia celor interesati
Tabloul mediatorilor la sediul sau, al instantelor judecatoresti, al autoritatilor administratiei
publice locale, precum si la sediul Ministerului de Justitie si pe pagina de internet a acestuia.
Tabloul mediatorilor este actualizat permanent de catre Consiliul de Mediere pe site-ul
acestuia : www.cmediere.ro. Indeplinirea obligatiilor ce revin Consiliului in privinta
publicitatii Tabloului mediatorilor poate fi realizata numai cu colaborarea autoritatilor.
Din aceste considerente, este important sprijinul organelor judiciare pentru a asigura
publicitatea Tabloului mediatorilor la sediul instantelor de judecata, in sprijinul justitiabililor.
Gasirea unor modalitati de afisare a Tabloului mediatorilor la sediul organelor judiciare
este esentiala pentru facilitarea accesului justitiabililor la serviciul de mediere.
2.2.4. Recomandarea medierii de catre judecator (art. 61, art. 67, Legea 192/2006 privind
medierea si organizarea profesiei de mediator). Recomandarea medierii este o aplicatie

8
Notă: Acestă procedura mentionată de autorii ghidului la finele anului 2009 ca deziderat, a devenit aplicabilă
prin introducerea unor prevederi legale în Legea 202/2010 chiar de către autorii acestui ghid: Daniela
Popoviciu, Katalin Barbara Kibedi, Ioana Adina Marin, membrii ai Consiliului de Mediere in anul 2010, cand
s-a lucrat la proiectul de lege, materializat în Legea 202/2010.
specifica a obligatiei stabilita prin prevederile art. 6 din Legea 192/2006 pentru organele
judiciare.
In consecinta, aceasta recomandare se realizeaza in aceleasi conditii valabile pentru toate
organele judiciare, astfel cum au fost precizate mai sus la pct. 2.2.1. si 2.2.2.
2.3. Proceduri aplicabile medierii in relatie cu sistemul judiciar. Organele judiciare,
potrivit legii, au urmatoarele atributii in cazul aplicarii medierii in relatie cu sistemul judiciar:
1. Vor aprecia asupra cazurilor in care partile pot rezolva amiabil disputa dintre ele.
Solutionarea pe cale amiabila nu este o noutate in Romania, dar metoda cunoscuta si folosita
pana in prezent este negocierea directa sau prin reprezentanti. Pot exista urmatoarele situatii:
a) partile nu doresc solutionarea pe cale amiabila, de cele mai multe ori pentru ca una
dintre acestea este convinsa ca are sanse mari de castigare a procesului in instanta sau pentru
ca doreste pedepsirea celeilalte parti – practic, nu exista motivatie pentru negociere.
b) solutionarea amiabila este mai putin indicat a fi recomandata sau recomandată cu
prudenţă dacă judecătorul constată că exista un istoric de violenta intre parti. Medierea este
posibila si in acest caz, dar pentru astfel de interventii pe caz este necesara o specializare a
mediatorului in domeniul victima – agresor precum şi colaborarea cu alti specialisti (ex.
psihologi) iar în anumite cazuri colaborarea cu organisme din sistemul judiciar (ex.
penitenciare, în cazul în care agresorul este în arest preventiv) Pe masura ce medierea se va
dezvolta, mediatorii vor fi specializati pe tipuri de dispute. Unele specializari vor necesita
dobandire de competente specifice, altele nu;
c) partile declara ca au incercat solutionarea amiabila prin negociere, in cunostinta de
cauza, dar aceasta a esuat;
d) partile sunt violente (violenţă verbală ridicată, furie, agresiuni fizice) şi când sunt faţă
în fată există risc mare de a se produce violenţe ;
e) partile declara ca nu au incercat solutionarea pe cale amiabila.
2. Vor recomanda partilor solutionarea amiabila prin mediere, cu înţelepciune, apreciind
asupra elementelor concrete ale cazului: parti, istotic de relatie, subiecte in dispută, dinamica
disputei supusă judecăţii. In cazul in care partile informeaza organul judiciar ca au incercat
negocierea (sau concilierea) si nu au reusit, acesta din urma poate recomanda medierea.
Diferenta fata de negociere este ca in mediere partile sunt ajutate de catre mediator sa
comunice si sa negocieze. In general, negocierea esueaza pentru ca disputa se afla intr-o faza
in care negocierea nu mai este posibila/ eficienta, pentru ca partile nu au capacitatea de a
negocia singure sau pentru ca negocierea s-a derulat prin reprezentanti, ceea ce diminueaza
sansele de rezolvare.
In cazul litigiilor comerciale, rata mica de succes a concilierii directe (= negociere ) este
un exemplu elocvent si explicabil, disputele din acest domeniu fiind extrem de pretabile
pentru solutionarea prin mediere. Medierea este eficienta chiar daca negocierea (concilierea
directa) a esuat. Solutionarea amiabila are sanse mari sa fie acceptata in cazul in care relatia
dintre parti este importanta.
In unele tări europene, in cazul divortului in care exista copii, solutionarea amiabila prin
mediere sau negociere este obligatorie, în sensul că părţile sunt obligate să intre în mediere,
fară însă a fi obligate să iasă cu un acord. Se considera ca partile inceteaza a mai fi soti, dar
nu inceteaza a mai fi parinti , iar judecatorul este cel care, in primul rand, apara interesul
copilului, acesta prevaland fata de dreptul partilor de a accepta sau nu medierea. In interesul
copilului, instanta responsabilizeaza parintii in a se implica in viata acestuia si lasa la
latitudinea parintilor ca, in functie de resursele lor si de disponibilitate,  sa stabileasca
aspectele privind cresterea copilului. Judecatorul poate tine cont sau nu de acordul partilor,
in functie de interesele copilului.
3. In cazul in care partile refuza sa incerce solutionarea amiabila prin mediere, procesul
judiciar continua conform procedurilor specifice.
 4. In cazul in care partile accepta sa incerce solutionarea amiabila prin mediere, organul
judiciar va da indrumari cu privire la dreptul de a alege mediatorul, la Tabloul mediatorilor si
va stabili un termen in care partile sa se informeze asupra medierii si sa ii comunice daca
medierea se accepta de catre toate partile in disputa. Acest termen nu poate fi mai mic de 15
zile, avand in vedere demersurile pe care partile si mediatorul trebuie sa le intreprinda in etapa
de convenire a procedurii de mediere. Se va recomanda ca partile sa se prezinte impreuna la
mediator.
5. Daca partile, dupa informare, decid sa apeleze la mediere, acestea vor comunica
organului judiciar la termenul stabilit conform pct. 4, decizia lor de acceptare a medierii.
Organul judiciar va decide suspendarea procesului conform legii (art. 62 alin. 1 si art. 70
alin1, Legea 192/2006) la cererea partilor in materie civila lato sensu si, respectiv la
prezentarea de catre parti a contractului de mediere in materie penala. Suspendarea procesului
suspenda termenul de perimare pe o durata de 3 luni in materie civila. In materie penala,
suspendarea procesului opereaza doar 3 luni de la data semnarii contractului de mediere.
Procesul penal se reia din oficiu daca procesul verbal de inchidere a medierii nu se
comunica organului judiciar pana la expirarea acestui termen. Se considera ca medierea este
acceptata daca s-a semnat contractul de mediere .
Partile vor furniza mediatorului numarul dosarului pe rol, instanta de judecata, adresa
acesteia, obiectul litigiului, termenul stabilit conform pct 4.
6. In toate cazurile in care medierea are loc pe parcursul unui proces judiciar, mediatorul
are obligatia ca:
- in materie civila –  sa informeze in scris instanta de judecata daca partile au ajuns sau
nu la o intelegere in mediere (art. 61 alin 2 Legea 192/2006). Informarea va contine in
general elementele procesului verbal al inchiderii procedurii de mediere.
Mediatorul nu poate fi obligat, conform legii, sa comunice instantei de judecata acordul
partilor rezultat din mediere. Acordul este inscrisul sub semnatura privata, semnat de catre
parti, iar obligatia de confidentialitate a mediatorului include si pastrarea confidentialitatii
asupra continutului acestuia. In acest sens, art. 63 alin 1 din Legea 192/2006 precizeaza ca
hotararea de expedient se pronunta numai la cererea partilor, cu aplicarea dispozitiilor
Codului de procedura civila. In consecinta, numai partile au dreptul de a prezenta acordul
rezultat din mediere in fata instantelor de judecata.
- in materie penala - sa comunice procesul verbal de inchidere a procedurii de mediere
(art. 70 alin 3, Legea 192/2006). Amendamentele Legii 192/2006, aprobate in prezent
de catre Parlament si aflate in procedura de promulgare completeaza dispozitiile
prezentei legi in sensul ca, in materie penala, partile sunt obligate sa se prezinte
personal in fata organului judiciar pentru a se lua act de vointa lor consemnata in
acordul de mediere sau sa depuna acordul de mediere in forma autentica in dosarul
cauzei (art. 70 alin 4). In consecinta si in materie penala numai partile au dreptul sa
prezinte organelor judiciare acordul de mediere9.
7. Dupa finalizarea medierii, indiferent de rezultatul acesteia:
- in materie civila – cursul procesului se reia prin repunerea pe rol a cauzei, la cererea
partilor. Repunerea pe rol este scutita de plata taxei de timbru (art. 62 alin 3, Legea
192/2006). Partile, care au solutionat prin mediere disputa, pot solicita instantei de
judecata sa ia act de vointa partilor si sa pronunte o hotarare de expedient. Hotararea
de expedient constituie titlu executoriu conform art. 63 alin 3 din Legea 192/2006. In
acest caz, partile vor prezenta instantei de judecata acordul rezultat din mediere.
Pentru a se confirma faptul ca acordul prezentat este rezultat din mediere, este
recomandabil ca judecatorul sa solicite partilor si procesul verbal incheiat la finalul
procedurii de mediere.
9
Notă: Menţiunea de mai sus referitoare la amendamente in prezent se regăseşte în dispozitiile Legii 370/2009
care a moficat Legea 192/2006
 Procesul verbal contine elementele de identificare ale mediatorului (nume, prenume,
forma de exercitare, date de contact), stampila si semnatura acestuia. Se evita astfel situatiile
in care medierea este fictiva si se utilizeaza acorduri rezultate de fapt din negociere
(tranzactii) pentru recuperarea taxei judiciare de timbru. La cererea partilor, instanta este
obligata sa dispuna restituirea taxei judiciare de timbru platite pentru investirea acesteia (art.
63 alin 2, Legea 192/2006).
In cazul in care, medierea a solutionat doar in parte problemele ce fac obiectul judecatii
sau nu a rezolvat niciunul din capetele de cerere, procesul civil continua potrivit dispozitiilor
legale specifice.Informarea, pe care o face mediatorul către instanţă în sensul prevăzut de art.
61 alin 2 din Legea 192/2006, are rolul de a confirma judecătorului că părţile în litigiu au
participat la un proces de mediere şi că medierea a avut ca rezultat: acord pe toate subiectele
în dispută (în litigiu) , acord pe unele din subiectele supuse judecătii sau lipsa unui acord.
- in materie penala – cursul procesului penal se reia din oficiu imediat dupa primirea
procesului verbal de inchidere a procedurii de mediere, prin care se constata ca partile
nu s-au impacat. Procesul verbal va mentiona daca partile au beneficiat de asistenta
unui avocat si de serviciile unui interpret ori, dupa caz, sa mentioneze faptul ca au
renuntat expres la acestea.
In materie penala, in cazul in care partile rezolva prin mediere disputa victima-agresor
inainte de inceperea procesului penal (are loc impacarea partilor), victima nu mai poate sesiza
organele judiciare pentru aceeasi fapta (art. 6, Legea 192/2006).
In cauzele penale, atunci cand partile solutioneaza disputa prin mediere, partile sunt
obligate sa depuna la organul judiciar forma autentica a acordului rezultat din mediere sau sa
se prezinte personal in fata organului judiciar pentru a se lua act de vointa acestora (art. 70
alin 5 Legea 192/2006).
OG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila contine doua dispozitii
in materia medierii:
- art. 16 alin2 potrivit caruia  “ Daca cererea pentru a carei solutionare se solicita
ajutor public judiciar face parte din categoria celor care pot fi supuse medierii sau
altor proceduri alternative de solutionare, cererea de ajutor public judiciar poate fi
respinsa, daca se dovedeste ca solicitantul ajutorului public judiciar a refuzat
anterior inceperii procesului sa urmeze o asemenea procedura.”
Consideram ca, prin aceasta dispozitie, legiuitorul a urmarit sa incurajeze aplicarea
medierii prin sanctiune. Astfel, se sanctioneaza cu respingerea cererii de ajutor public judiciar
persoana care desi ar fi putut incerca solutionarea amiabila a disputei prin mediere sau alte
proceduri (negociere, conciliere, arbitraj etc.), a refuzat acest lucru inaintea inceperii
procesului judiciar. Aceasta sanctiune se aplica atat paratului cat si reclamantului in situatia in
care cealalta parte dovedeste ca a incercat solutionarea amiabila, dar a fost refuzat.
In consecinta, in aplicarea acestei dispozitii legale, mediatorii vor informa partile in
disputa despre existenta acestei sanctiuni pentru a fi in cunostinta de cauza,  inainte ca partile
sa decida daca accepta medierea. In materie civila, judecatori vor verifica daca exista o astfel
de situatie, atunci cand una dintre partile in procesul civil vor solicita ajutor public judiciar.
- Art. 20 potrivit caruia “In cazul in care persoana care indeplineste conditiile
prevazute la art. 8 alin. (1) sau (2) face dovada ca, anterior inceperii procesului, a
parcurs procedura de mediere a litigiului, beneficiaza si de restituirea sumei platite
mediatorului cu titlu de onorariu. De acelasi drept beneficiaza si persoana care
indeplineste conditiile prevazute la art. 8 alin. (1) sau (2), daca solicita medierea
dupa inceperea procesului, dar inainte de prima zi de infatisare. Suma la a carei
restituire partea are dreptul se stabileste de instanta, prin incheiere pronuntata
potrivit art. 15. “
Pentru a incuraja apelarea la mediere, legiuitorul a dispus ca, in cazul persoanelor care:
 a) anterior procesului au incercat rezolvarea prin mediere a disputei fara a finaliza
medierea cu acord sau au finalizat medierea cu acord partial, adresandu-se instantei pentru
problemele ramase nesolutionate la mediere sau care
b) solicita suspendarea procesului, pana la primul termen de judecata, pentru a incerca
solutionarea prin mediere a litigiului, statul va acoperi, prin ajutor public judiciar, cheltuielile
cu onorariul mediatorului, prin restituirea acestui onorariu, catre partea/partile care l-a/l-au
achitat.

CONCLUZII.
Aplicarea medierii în relaţie cu sistemul judiciar este una din masurile pe care Ministerul
de Justitie a prevazut-o în Strategia şi Planul de Reforma a Justiţiei, înainte de aderarea
României la Uniunea Europeană. Astfel, a apărut Legea 192/2006 privind mediere şi profesia
de mediator la iniţiativa Ministerului de Justiţie.
Directiva 52/2008 privind medierea a Parlamentului European este dovada că există la
nivelul Uniunii Europene o preocupare pentru dezvoltarea aplicării medierii în statele membre
şi în litigii transfrontaliere.
Implementarea Directivei a avut ca termen limita mai 2011 iar evaluarea implementarii
acesteia în statele membre a condus la Raportul Parlamentului European care menţionează
Romania ca stat cu un model de implementare a medierii (sistem profesional organizat,
Consiliul de Mediere) demn de urmat.
Noi stim, ca societatea românească este încă reticientă la aplicare propriu-zisă a medierii
datorită necunoaşterii medierii, înţelegerii eronate a acestei modalităţi alternative de
soluţionare a disputelor (confuzii, asimilarea cu alte metode de soluţionare amiabilă) dar
aceste provocări au soluţii si profesionistii în domeniu în colaborare cu actorii din domeniul
justiţei si a altor actori din societatea civilă pot depăşi aceste bariere şi pot aseza medierea la
loc de cinste alaturi de justiţia clasică, ca justiţie alternativă cu beneficiile ei