AMAZON

Amazon, fluviul cu cel mai mare debit hidrografic din lume. Sub acesta se află un râu uriaş
Situat în partea de N a Americii de Sud, străbătând întreg continentul sud-american, pe direcţia vest-
est, fluviul Amazon (Rio Amazonas), paralel cu Ecuatorul este, potrivit Cărţii Recordurilor ediţia
2013, cursul de apă al Terrei cu cel mai mare debit de apă, respectiv 219.000 metri cubi/s, respectiv
fluviul cu cel mai extins bazin hidrografic din lume (6,915,000 km²)

Fluviul izvorăşte la 160 km de Oceanul Pacific, în Anzii peruvieni, curge pe o distanţă de

6.400 km, fiind al doilea după Nil, traversând nordul Braziliei, şi se varsă în Oceanul Atlantic. 

Pe teritoriul statului Peru, fluviul este numit Maranon, după principalul izvor al fluviului (celălalt este
Ucayali), care îşi are originea în lacul glaciar Lauricocha, aflat la altitudinea de 4.000 m. Porţiunea
braziliană a fluviului, de la graniţa Braziliei la gura râului Negro poartă numele Solimoes. Restul până
la vărsarea în ocean poartă denumirea de Rio Amazonas. 

Amazonul are peste 1 100 de afluenţi, dintre care 200 sunt mari, 15 dintre aceştia au o
lungime mai mare de 1.500 km, iar doi afluenţi depăşesc 3.000 km, respectiv Madeira (3.379 km) şi
Purus(3.200km). Amazonul, totodată, are cel mai mare bazin hidrografic, acoperind o suprafaţă de
peste 7 milioane de kmp. Prima expediţie europeană pe Amazon, în aval, a fost organizată în 1541
Expediţia a fost făcută de către Francisco de Orellana. Se spune că acesta a dat numele fluviului, în
urma unor confruntări ale membrilor expediţiei cu grupuri de femei războinice, pe care le-a comparat
cu amazoanele legendelor greceşti, după cum arată volumul ''Enciclopedia Universală Britannica''''
(2010).
La vărsare, Amazonul formează un estuar cu o lăţime impresionantă de peste 300 km.În
mijlocul acestei delte există cea mai mare insulă fluvio-marină, înconjurată de ape dulci, insula
Marajo.  Bazinul Amazonului reprezintă cea mai mare suprafaţă de păduri tropicale din lume şi
adăposteşte o diversitate extraordinară de specii de păsări, peşti şi animale sălbatice. Din totalul
suprafeţelor acoperite de junglă de pe glob, pădurea amazoniană cuprinde jumătate. Pedro Teixeira
a realizat prima expediţie în amonte, între 1637-1639, dar fluviul a rămas puţin explorat până la
jumătatea secolului XIX. 
 Hamza, un râu uriaş sub fluviul Amazon Un grup de cercetători brazilieni a descoperit
un râu subteran uriaş care curge sub fluviul Amazon. Râul subteran are aproape 6000 de
kilometri, are aproape aceeaşi lungime ca cea a fluviului Amazon şi se află la o adâncime de
aproximativ 4 kilometri. Râul se numeşte Hamza, în onoarea lui Valiya Hamza de la Observatorul
Naţional din Brazilia care a condus cercetările.

Cercetătorul a declarat că jungla amazoniană are două mari surse de apă: Amazonul şi râul
Hamza. Studiile privind râul subteran se află în stadiile preliminare, însă cercetătorii speră să-i
confirme existenţa cu dovezi clare până în anul 2014. De asemenea, Valiya Hamza a refuzat să
comenteze pe marginea impactului existenţei râului subteran asupra economiei şi mediului
înconjurător.

Fluviul care traversează nouă ţări

Amazonul trece prin Brazilia (care detine 60% din padurea amazoniana), Peru

(13%),Columbia, Venezuela, Ecuador, Bolivia, Surinam, Guyana şi Guiana Franceză.
Acesta, împreună cu afluenţii săi şi pădurea amazoniană, adăpostesc o treime din speciile de
vieţuitoare ale lumii. Din totalul suprafeţelor acoperite de jungla de pe glob, pădurea
amazoniană cuprinde jumatate. E cea mai mare şi mai bogată în specii dintre pădurile tropicale ale
lumii intregi. Delta Amazoanelor,  cea mai mare de pe Pământ. Delta Amazoanelor, cu o lungime de
peste 400 km si o latime ce depaseste in unele locuri 300 km, este cea mai mare de pe Pământ. In
sezonul ploilor, uscatul deltei devine o mare de apa, unde nu poti înainta decât cu barca trasa de
boi. Aceste locuri mlăştinoase sunt patria jaguarului, serpilor, caimanilor, tantarilor, liliecilor uriasi,
crabilor, ibisilor si a celei mai dezgustatoare vietati de pe glob: broasca mata-mata. Lungă de doi
metri, cu gâtul de sarpe, cu carapacea solzoasa, este adesea confundata cu o piatra. Ea atrage
victimele prin mirosul cadaveric pe care-l răspândeşte.
 In delta lui Rio Amazonas, în afara caimanilor enormi, există şi crocodili mai mărunti.Sunt
aşa-numitii crocodili "tingas", a căror lungime nu depăşeste doi metri. Aceştia diferă de caimani nu
numai prin dimensiuni, ci şi prin cozile lor comestibile, mult apreciate de indieni. Carnea tingasilor
mai are o calitate pretioasă: poate fi conservată fără pericol de alterare pe timpul marilor
călduri. Crocodilul tingas poate trăi câteva luni fără hrană şi fără apă. Indienii depozitează acesti
crocodili vii in magazii şi îi folosesc pe măsura necesităţii.

Clima bazinului Amazon este caldă şi umedă în cea mai mare parte şi mai uscată în Anzi, cu
temperaturi între 23 şi 28 °C, în medie (variaţii mici în timpul anului şi ceva mai mari de la zi la noapte),
precipitaţii bogate (1 500-3 000 mm/an), cu remarcarea unui sezon ploios şi unul mai uscat (care se
accentuează către nord şi sud în regiunea podişurilor), creează condiţiile cele mai favorabile dezvoltării
unei vegetaţii luxuriante, de tip ecuatorial care se suprapune Câmpiei Amazoniei, formând un adevărat
"ocean verde” - cel mai mare din lume - cu un rol foarte important în reglarea condiţiilor de circulaţie ale
maselor de aer şi, respectiv, a umezelii pentru continentul sud-american şi chiar pentru Terra. Singurele
perturbări în desfăşurarea regulată a circulaţiei aerului şi temperaturii sunt valurile de aer rece ( friagens),
care pătrund din sud, producând scăderi bruşte de temperatură.

Amazonia reprezintă în prezent — din punct de vedere al exploatării resurselor sale — un

obiectiv prioritar pentru Brazilia, Bolivia, Peru şi Columbia. Astfel, în 1966, s-a înfiinţat „Comisia
Superioară pentru Dezvoltarea Amazoniei” (SUDAM), care a elaborat, în 1970, „Programul pentru
integrare naţională” (PIN), ce are ca obiective principale: realizarea şoselei transamazoniene (6 300 km),
a cărei construcţie a început deja, precum şi colonizarea zonei. În 1974 Programul Polamazonia a
selectat deja 15 areale cu potenţial ridicat agricol şi minier. Ofensiva asupra Amazoniei continuă, cu
consecinţe imprevizibile asupra echilibrului ecologic propriu şi asupra influenţei pe care Amazonia
viitorului o poate avea asupra unor procese majore climatice şi de mediu la scară planetară.