Tema: Alimentaţia copiilor şi adolescenţilor

1. Alimentaţia copilului pînă la 1 an

2. Alimentaţia şi nutriţia copiilor
3. Nutriţia adolescenţilor
1.Satisfacerea necesităţilor alimentare de la naştere pînă la 4 luni are
particularităţi foarte specifice:
- importanţa necesităţilor în funcţie de creşterea foarte rapidă. Nou-născutul
creşte cu 25-30 g/ zi în primele două luni şi cu 20 g/zi de la 2 la 6 luni
- imaturitatea funcţiilor digestive şi metabolice nu permite alimentarea sugarului
cu orice produse,
- sărăcia rezervelor obligă apropierea luării meselor.
Alimentaţia ideală a copilului nou născut este laptele matern. Compoziţia laptelui
variază în funcţie de vîrsta copilului. Acest aliment este steril cu o temperatură
optimală, conţine imunoglobuline protectoare contra infecţiilor ce au fost suportate
de către mamă, iar unele imunoglobuline au rol de anticorpi contra viruşilor.
Perioada de alăptare se recomandată pînă la 9-12 luni. Laptele de vacă poate fi
introdus în alimentaţie nu mai devreme de un an.
Dezavantajele laptelui de vacă:
- Conţinutul de proteine este de 2 ori mai mare decît la laptele matern, de aceea
el este necesar de diluat cu apă, ceea ce sporeşte sarcina rinichilor,
- Conţinutul de Ca+ este mai mare şi conţinutul de Fe+ este mai mic, ceea ce
duce la anemii sau afecţiuni renale.
- Laptele de vaci poate provoca alergii deoarece membrana intestinală are o
permeabilitate sporită şi prin ea poate trece moleculele de βlacto-globuline.
Cauzele unei alimentaţii speciale se explică prin:
- Funcţiile sistemului digestiv nu sunt pe deplin maturizate
- Secreţia endocrină şi secreţia externă a fierii şi a pancreasului
- Permeabilitatea sporită a mucoasei intestinale
Lipaza necesară pentru digestie constă în insuficientă pentru digerarea lipidelor.
Secreţia gastrică este insuficient în dezvoltare, doar lactoza şi zaharoza au un grad
de activitate în primele luni de viaţă şi datorită lor - laptele este digerat.
Suplimentarea cu vitamina D, cu fier ar putea fi necesară alăptării la sîn a
copilului. Vitamina D este necesară de fiecare dată cînd clima sau modul de viaţă
nu permiteiradierea pielii copilului de către razele ultraviolete ale luminii solare, în
special în perioada de iarnă. suplimentarea cu fier este necesar să se facă sistematic
copiilor născuţi prematur, celor cu greutatea mică, gemenilor.
În cazul insuficienţei laptelui matern se recurge la alăptarea mixtă. În acest caz
se recomandă folosirea alimentelor lactate dietetice. Acestea au la bază un lapte
modificat adaptat pentru sugari, în care s-au adăugat vitamine şi unele minerale
(fier, iod). de asemenea, există alimente lactate acide hipoalergice, preparate
lactate destinate prematurilor şi nou-născuţilor cu greutatea mică. La 4- 6 luni
diversitatea regimului alimentar. Laptele de vacă netransformat nu se recomandă a
fi utilizat în alimentaţia sugarilor, întrucît el nu este adaptat necesităţilor fiziologice
ale acestei vîrstei ca aliment exclusiv sau principal. Iaurturile, brînza proaspătă pot
intra în meniul sugarilor în cantităţi mici. Alte produse alimentare care pot fi
introduse sunt carnea, peştele, ouăle, cerealele, legumele şi fructele
Diversificarea alimentaţiei copiilor (introducerea diferitor alimente) se face
treptat, începînd cu cantităţi foarte mici, de la 1 linguriţă pe zi. Alimentele se
întroduc pe rînd pentur a verifica reacţia copiilor la ele. Se acordă o atenţie
consistenţei alimentelor:
- La început preparate lichide
- Mai dens (pireuri)
- Alimente tăiate bucăţi mici
- După 1 an alimentaţia obişnuită
Începînd cu vîrsta de un an dezvoltarea danturii îi permite să mestece produse de
consistenţă mai dură şi sistemul enzdeimatic al tubului digestiv este complet,
permiţîndu-i să mănînce aceleaşi alimente ca şi adulţii. În aceste condiţii
diversificarea alimentară să se facă în mod natural. Locul produselor lactate trebuie
să rămînă important a asigura necesităţile în calciu. Suplimentarea cu vitamina D
rămîne necesară de fiecare dată cînd condiţiile de viaţă sau clima nu permite
expunerea suficientă la lumina solară
În alimentaţie sunt introduse brînzeturi proaspete, produse acido-lactice, gălbenuş
de ou, fierturi, pireuri, peşte fiert fără oase sub formă de pireu, carne de găină apoi
buvină şi după 1,5 ani carne de porcină.

2. Alimentaţia copiilor răspunde mai multor obiective:

- asigură creşterea şi dezvoltarea organismului, în special în perioadele cînd
viteza creşterii este foarte ridicată, în primii ani şi în adolescenţă
- asigură dezvoltarea creierului: viteza dezvoltării cerebrare este mare în primii
ani
- asigură şanse mai bune pentru sănătate, pe termen scurt, dar şi pe termen lung,
evitînd introducerea sau agravarea în copilărie a unor factori de risc a bolilor
vîrstei de adult, asemenea ca obezitatea, hipertensiunea arterială, ateroscleroza
etc.;
- satisface necesităţilor afective legate de alimentaţie.
La copii, mai mult ca la adulţi, necesităţilor sunt foarte variabile de la un individ
la altul.
Aporturile recomandate în energie trebuie să acopere:
- cheltuielile de întreţinere, cele legate de activitate, cele legate de termoreglare;
- cheltuielile de creştere, legate de pe o parte de energia necesară procesului de
sinteză (anabolism) şipe de altă parte de energia depozitată sub formă de
proteine şi de lipide în ţesuturile nou-construite.
Cheltuielile globale de creştere sunt ridicate pe parcursul primului an, ele se
reduc sensibil după un an şi cresc din nou în adolescenţă.
Necesităţile în proteine, exprimate în funcţie de greutatea corporală, sunt foarte
ridicate la sugari, se reduc în copilărie şi cresc din nou în perioada pubertăţii.
Cantitatea de lipide consumate sunt net superioare celor recomandate de
nutriţionişti. Se recomandă a se restrînge aportul lipidic utilizînd de preferinţă
lipidele bogate în acizi graşi polinesaturaţi.
 Asigurarea unui aport convenabil în fiecare dintre nutrimente poate fi realizată
prin furnizarea copiilor şi adolescenţilor a unei alimentaţii variate şi diversificate.
Satisfacerea necesităţilor în vitamina D este mai mult o problemă de alimentaţie
decît condiţie de viaţă.
Necesităţile în calciu sunt net crescute în perioada de creştere. Aportul în calciu
poate fi asigurat fără dificultate de lapte, produsele lactate, brînzeturi. Deseori ,
însă consumul real al acestor produse este inferior consumului recomandat.
Necesităţile de fier sunt mult mai ridicate în perioadele de creştere rapidă decît la
vîrsta adultă mai ales la fexul feminin.
Necesităţile de iod cresc moderat la sexul feminin. Aportul în iod nu este asigurat
de alimente sunt sărace în iod. Se recomandă utilizarea în alimentaţie a sării
iodate.
Cariile dentare reprezintă o problemă importantă de sănătate publică. Acţiunea
favorabilă a flourului se datorează faptului că ionii de flour se fixează preferenţial
pe dinţi şi pe oase, protejînd emailul dentar. Acesta este mai rezistent la acţiunea
acizilor organici produşi de germenii cariogeni ai plăcii dentare.
Este bine ca copii să fie deprinşi să mănînce la masă şi nu între mese. Micul
dejun pentru copiii de vîrsta şcolară trebuie să varieze de la o zi la alta: o tartină,
un măr, un bol cu cereale cu lapte, o roşie crudă sau o bucată de brînză.
Gustarea înainte de prînz este utilă la vîrsta şcolară şi preşcolară. Dar ea nu
trebuie să fie compusă zilnic din biscuiţi sau din dulciuri; trebuie să se utilizeze
laptele şi produsele lactate, brînzeturile, fructe proaspete.\
Este necesar a motiva copii să mănînce cît mai variat şi diversificat: este un
obicei bun pentru prezent şi pentru viitor: cu cît alimentaţia este mai variată cu atît
ea furnizează mai multe oligoelemente şi vitamine.
Dezvoltarea gustului- este bine ca copilul să descopere minunatele diversităţi ale
preparatelor alimentare.
Alimentaţia şcolară trebuie să fie organizată fără următoarele greşeli: excesul
de aport energetic, în special excesul de lipide şi produse zaharate. Este incorect a
le cere copiilor să termine tot ce li s-a pus în farfurie, atunci cînd ei nu servesc
totul. Regula morală trebuie să fie ”nu mînca mai mult decît ai pofta de mîncare”.
Copilul trebuie să poată bea atunci cînd simte nevoia. Băutura normală este apa.
Nu este bine să se dea copiilor să bea băuturi colorate sau îndulcite.
Este necesar să se ţină cont de faptul, că alimentaţia este susceptibilă - să joace
un rol important în apariţia bolilor de supragreutate la adulţi: obezitatea,
ateroscleroza, hipertensiunea arterială.

3. Adolescenţa reprezintă o perioadă de ”risc nutriţional sporit”. Pe de o parte

necesităţile sunt importante, legate de accelerarea creşterii pubertare, cu ceea ce ea
implică, dezvoltarea scheletului şi musculaturii, iar pe de alta conduita alimentară
este perturbată de unele caracteristici proprii temperamentului adolescentului, prin
punerea la dispoziţia tinerilor în alimentaţia publică rapidă (fast-food) a unei
alimentaţii economice, dar hipercalorice, hiperglucidice sau hiperlipidice, prin
schimbarea gusturilor prin frica sau dorinţa de a se îngrăşa; în sfîrşit unii
adolescenţi prezintă o vulnerabilitate nutriţională specială; adolescentele
însărcinate sau care provin din mediu social foarte defavorizat.
Necesităţile alimentare ale adolescenţilor sunt ridicate în comparaţie cu toate
perioadele de viaţă. Variabilitatea individuală mare a procesului de dezvoltare
puberantă face ca variabilitatea necesităţilor să fie foarte mare.
Unele alimente consumate voluntar de tineri constituie un aport energetic foarte
înalt. La care aceştea nici nu gîndesc, dar care contribuie foarte mult la echilibrul
nutriţional al raţiei. Fetele credînd că sunt foarte grase se antrenează în restricţii
alimentare, frecvent ineficiente şi deseori dăunătoare sănătăţii lor. Unii dintre
aceşti adolescenţi, de ambele sexe, urmează din motive ideologice diete
vegetariene, care comportă anumite riscuri pentru această vărstă. În aşa mod, la
adolescenţi, comportamentul alimentar ese un răspuns la probleme mult mai largi.
Cele mai frecvente deficiente de nutriție în cazul adolescentilor sunt deficitul
de calciu şi fier, obezitatea, dar şi subnutritia. Factorii de risc în apariția
problemelor nutritionale sunt tulburările alimentare, afectiunile cronice, sarcina la
adolescente, o dieta vegetariana stricta ori consumul de alcool sau droguri. Iar
astfel de deficiente au consecinte grave în viata adultă, atunci cînd ele determina
boli precum: obezitate, diabet, boli cardiovasculare, osteoporoza, întârzieri în
maturizarea sexuală sau chiar cancer.
În timpul dezvoltării, baieții cîstigă mai mult în masa musculară, iar fetele în tesut
adipos, necesarul energetic și proteic diferă de la unul la celalalt. La băieți masa
crește pîna la 16 - 17 ani, iar la fete urcă începand cu 12 - 14 ani, apoi scade.
Necesarul nutritive zilnic pentru băietii între 14 si 18 ani este: 3.000 calorii,
proteine - 59 g, calciu - 1.000 mg, fier - 12 mg, zinc - 15 mg, acid folic - 200 mcg,
sare - 6 g. Iar la fete situatia este cam așa: 2.200 calorii: proteine - 44 g, calciu -
800 mg, fier - 15 mg, zinc - 12 mg, acid folic - 60 mcg și sare - 6 g.
Marea majoritate nu întelegem mare lucru din această enumerare. Tocmai de
aceea, e bine să aflam şi în ce anume se gasesc toate aceste „necesitati” zilnice.
Laptele şi derivatele din lapte, cum ar fi brînza ori iaurtul, furnizeaza în jur de
50% din aportul de calciu. El se mai gaseşte şi în: sardine conservate, făina albă și
neagră, fructe uscate, nuci şi seminte (migdalele sunt o sursă deosebit de bună),
morcovi, gulii, țelina şi păstăi, fie ca e vorba de mazăre sau fasole.

Magneziul se gaseste în: cerealele integrale, nuci, migdale, alune, ciocolata, fasole
alba, spanac, broccoli, mere, citrice, unele ape minerale și în anumite fructe de
mare, cum sunt melci marini.
Fierul se poate fi asimilat usor dacă mâncam: gălbenus de ou, ciuperci, carne roșie
(cea de vita), legumele cu frunzele verzi. Cantități mari de fier, dar pe care corpul
le asimilează greu, se gasesc în radacină de patrunjel, urzici, fructe uscate, cereal
integrale, cartofi fierți în coaja, migdale, alone și nuci.
Cît despre zinc, acesta se intalneste în cantități mari în drojdia de bere, ceapa, ficat,
cacao, alune, leguminoase, germeni de grîu şi crustacee.