SPECIFICUL PSIHOLOGIC AL PERCEPTIEI

Perceptia este procesul psihic de prelucrare si interpretare a informatiei senzoriale

sub forma unei imagini cu sens pentru subiect
Orientari de procesare a informatiei:
Orientarea ascendenta – perceptia directa valorifica activitatea analizatorului si are la
baza datele informatiei senzoriale. Abordarea directa permite culegerea informatiilor
oferite de mediul inconjurator intr-un mod natural si spontan, fara a se reflecta
asupra lor.
Orientarea descendenta – perceptia indirecta este bazata pe datele experientei:
scheme perceptive, orientari ale subiectului, factori comportamentali. Prin abordarea
indirect constatarile noastre in legatura cu profunzimea se realizeaza pe baza unor
experiente anterioare.
Imaginea perceptiva – atribute:
  Este o actiune primara si actuala care se realizeaza acum si aici, atunci cand
obiectul este in campul perceptive
 Este o imagine bogata in continut, prezentand insusirile principale ale obiectului
dar si detaliile si fondul
 Este o imagine integrate si unitara, insusirile obiectelor date de analizator sunt
insusite intr-o maniera unitara
 Este o imagine obiectiva, perceptia semnaleaza obiectele asa cum sunt ele,
integral, cu toate insusirile lor
 Este o imagine semnificativa, imaginile au sens pentru subiect
Principiul vizualizarii – demonstreaza ca in perceptive tindem sa acordam atributele
vizualizarii si informatiilor care vin de la ceilalti analizatori, in special cel kinestezic si
auditiv. Astfel, intelegem rolul primordial al informatiei vizuale in procesarea
perceptive.
Principiul verbalizarii – cuvantul are rol integrator deoarece prin cuvant este
integrate experienta perceptive, pentru ca el desemneaza obiectul. Eticheta lui verbal
tinde sa se substituie insusi obiectului, prin pronuntarea cuvantului realizam in mod
automat trimiterea la informatiile si cunostintele care se leaga de acel obiect numit.
Deasemeni, prin comenzi vocalesubiectul isi poate orienta explorarea perceptiva.

Fazele procesului perceptiv

Dupa Alexandrova (pragurile procesului perceptiv)
 Pragul de minimum vizibile – este momentul in care obiectul intra in campul
perceptive, el este abia perceput iar subiectul poate doar sa spuna ca ceva se
petrece fara sa stie ce anume
 Pragul de minimum separabile – este momentul in care obiectul intra in campul
perceptiv si atrage atentia asupra sa, dar inca nu suntem siguri de calitatile sale
specific menite sa-l individualizeze. Acum se realizeaza comparatii intre atributele
 obiectului si cele ale campului perceptive, proces prin care se separa si se aleg
insusirile specific obiectului
 Pragul de minimum cognoscibile – este momentul in care obiectul este perceput,
constientizat, integrat verbal si comportamental
Dupa J. Piaget
 Faza de activare perceptiva – in cadrul acestei faze se produce activarea
analizatorilor si contactul cu obiectul
 Faza de centrare perceptiva – este momentul cand subiectul este dominat de
particularitatile obiectului.
 Faza decentrarii perceptiva – este momentul cand subiectul ia in stapanire
obiectul realizand o percepere adevarata
Dupa M. Golu, conform Teoriei Determinarii Semnalelor – din cartea lui
 Orientare
  Explorare
 Detectie
 Discriminare
 Identificare
 Interpretare
Rolul perceptei
 Rol de identificare a obiectelor din exterior (perceptie vizuala) sau a sunetelor
(perceptia auditiva)
 Rol de localizare a obiectelor
Factori determinanti ai perceptiei
 Calitatea sau modalitatea senzoriala – exista o relatie directa intre tipul de
informative senzoriala si modalitatea perceptive specifica
 Intensitatea stimulului – intensitatea mai mare a stimulului determina o
perceptie mai buna dar este posibil ca uneori, intensitatea sa nu conteze,
deoarece nu exista interes pentru acel stimul
 Durata stimulului – durata stimulului este aceeasi cu durata perceptiei, abaterile
semnifica perturbarea procesului perceptiv
 Frecventa stimului – noutatea stimulului influenteaza perceptia, astfel si stimuli
noi, cu o frecventa scazuta, pot declansa o reactive perceptiva iar familiaritatea
determina un process de obisnuire
 Varsta – perioada copilariei este o perioada de evolutie ascendenta, la maturitate
se inregistreaza o perioada de stabilitate iar spre batranete incepe o perioada
descendenta cand scad performantele perceptive ca urmare a uzurii si
imbatranirii analizatorului
 Diferentele de gen – nu are relevanta pre mare in procesul perceptiv
  Factori comportamentali – trebuintele, valorile caracteristice individului,
personalitatea, recompense si pedeapsa, valoarea pe care o reprezinta obiectul,
stimulii verbali perturbatori, acesti factori influenteaza perceptia
LEGILE GESTALTISTE ALE PERCEPTIEI
1. LEGEA CELEI MAI BUNE FORME
Componentele campului perceptive tind sa se unifice in cea mai buna forma posibila
iar ceea ce percepem este bazat pe ceea ce se intampla in mintea noastra mai
degraba decat pe ceea ce se afla in ochii nostril. Cand percepem un stimul visual,
forma pe care o percepem reprezinta central atentiei noastre, rstuul fiind un fond
nediferentiat.
2. LEGEA BUNEI CONTINUITATI
Niste elemente prezentate ca o serie sunt tratate de creier ca o continuitate, astfel
ele, in perceptia noastra, vor face parte din acelasi ansamblu
3. LEGEA INTEGRALITATII
 4. LEGEA UNIFICARII
Doua elemente component alcatuiesc o figura unitara, astfel incat partile component
isi pierd caracterul individual iar noi avem tendinta de a complete informatia lipsa
pentru a crera o forma cu sens.
5. LEGEA PROXIMITATII
Elemente aflate in vecinatate in cadrul campului perceptive tind sa fie percepute
unitar
6. LEGEA SIMILITUDINII
Elemente similar tind sa fie percepute in mod unitary atunci cand actioneaza
impreuna in campul perceptive

LEGILE GENERALE ALE PERCEPTIEI

1. LEGEA SELECTIVITATII
Pune in evident raporturile dintre obiect si fond, perceptia se realizeaza prin
decuparea obiectului din fondul perceptive si reliefarea caracteristicilor perceptive ale
acestuia
2. LEGEA INTEGRALITATII
Vorbeste despre capacitatea perceptiei de a intregi o figura lacunara
3. LEGEA STRUCTURALITATII
Consta in dispunerea informatiilor relevante in punctele de concentrare
informational maxima aflate pe structura obiectului stimul
4. LEGEA CONSTANTEI
Exprima capacitatea perceptiei de a-si mentine parametrii functionali de receptare
obiectiva a informatiei in conditiile in care se produc modifcari datorate variatiilor de
distant, marime, forma
5. LEGEA PROIECTIVITATII
Exprima proprietatea specifica perceptiei de a elabora imaginea in plan mental si apoi
de a o proiecta asupra acesteia

PERCEPTII COMPLEXE
1. Perceptia spatiului vizual, auditiv si proprioceptiv
2. Perceptia timpului
3. Perceptia miscarii

1. Perceptia spatiului vizual, auditiv si proprioceptiv

Perceptia spatiului vizual – localizarea unui obiect din spatiu presupune estimarea
corecta a distantei sau a adancimii. Imaginea retinara este bidimensionala (sus-jos /
dreapta-stanga). Pentru a percepe lumea tridimensional folosim o serie de indici
monoculari care creeaza impresia de distanta.

Indici monoculari
Gradientul de textura – textura obiectelor este mai clara de la apropiere iar de la
distanta obiectele par mai mici si mai nediferentiate
Perspectiva liniara – atunci cand un obiect se afla la o distanta considerabila,
imaginea sa pe retina apare mai mica
Superpozitia – obiectele aflate mai aproape de privitor tind sa acopere partial
obiectele mai distantate
Umbra – umbrele si partile luminoase ofera impresie de adancime
Viteza miscarii – obiectele indepartate par ca se misca mai lent si par mai statice in
comparative cu cele aflate in apropiere
Perspectiva spatial – cu cat distanta dintre privitor si peisaj creste, culorile se
estompeaza
Marimea relativa – daca intr-o imagine se afla o serie de obiecte similar dar care
difera ca marime, obiectele mai mici vor fi percepute ca fiind indepartate
Pozitia vericala –

Indici binoculare
Convergenta – cand un obiect se afla in centrul campului vizual, ochii trebuie sa se
apropie mai mult unul de celalalt atunci cand obiectul este mai aproape, decat atunci
cand acesta se afla la departare
Disparitatea retinara – ochii nostril se afla la cativa centimetrii unii de altii, astfel se
formeaza doua imagini ale aceluiasi obiect potrivit din unghiuri diferite. Aceasta
diferenta dintre cele doua imagini este un factor cheie pentru perceptia distantei.
Perceptia spatiului auditiv
Indici monoaurali – timpul in care percepem sunetul, intensitatea sunetului, inaltimea
sunetului, distanta la care se afla sursa sonora, umbra acustica a corpului, pavilionul
urechii externe
Indici binaurali – localizarea sunetului, scaderea aparenta a interferentei, reducerea
efectului de mascare

Perceptia spatiului proprioceptiv

Indici - schema corporala, perceptia deplasarii propriului corp, perceptia amplitudinii
unei miscari date, estimarea distantelor pe baza datelor proprioceptive, perceptia
verticalei si orizontalei in absenta oricaror referinte vizuale
2. Perceptia timpului
Perceptia timpului – are la baza indormatia senzoriala oferita de analizatorul auditv si
cel tactil-kinestezic. Prezentul psihologic este suspendat intre trecut si viitor si se
poate spune ca timpul este in mare masura perceput, nu trait. Astfel, interval de timp
incarcate cu activitati placute este perceput ca un timp mai scurt.
3. Perceptia miscarii
Perceptia miscarii - este conditionata de dezvoltarea structurilor orientatorii ale
inteligentei. Miscarea poate sa fie reala, aparenta, indusa, autocinetica (un punct
luminos intr-o camera obscura pare ca se misca) sau consecutive (privesti o suprafata
in miscare apoi un obiect static, acesta ni se va parea ca se misca.