Sunteți pe pagina 1din 4

SITUL ARHEOLOGIC ADAMCLISI,

JUDEȚUL CONSTANȚA,
STUDIU DE CAZ

Enășel Ioana

Grupa H312, Anul III


Introducere în arheologie

Seminar

Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanța, Tropaeum Traiani

Punct: Cetate

Cod sit: 60892.08

Colectiv: Alexandru Barnea( IAB, FIB)

Situat pe teritoriul cetății Adamclisi, în apropierea satului Adamclisi. Primele săpături și


cercetări au fost efectuate în anul 1882, de către echipa condusă de Grigore Tocilescu,
directorul Muzeului Național de Antichități. Cetatea a fost cercetată sistematic până în anul
1993. Primele săpături efectuate au dezvăluit altarul, monumentul triumfal și tumulul funerar,
iar în perioada următoare s-au urmărit descoperirea elementelor componente ale cetății. În
ultimele două campanii desfășurate s-a constatat faptul că zidurile legate cu pământ sunt
ziduri de epocă romană și romano-bizantină și trebuie descoperite cu atenție.

Între anii 1910 și 1911, cercetările au fost continuate de G. Murnu, care considera că în trecut
investigațiile nu s-au desfășurat în parametrii sistematici, ci științifici. Printre cele mai
semnificative izvoare de pe teritoriu acestui sit se numără: inscripțiile- cea mai veche piatră
este cea dedicată de către locuitori lui Traian, iar apoi le avem pe cele funerare, acestea
indicând numele unor soldați sau ofițeri, epigrafe închinate zeilor. Seria descoperirilor se
încheie cu cea bilingvă creștină, din secolul VI î. Hr. Cele mai importante vase le putem
descoperi la Muzeul arheologic de la Adamclisi, precum vasele din cultura Hamangia,
ceramica getică, amforele grecești, romane și bizantine, dar și unelte, podoabe, fragmente de
apeducte și documente epigrafice.

Situaţia arheologică înregistrată în 2003 se prezintă în felul următor:


- începând de la adâncimi ce variază între 0,50 m şi 0,70 m, a fost dezvelită pe o suprafaţă de
mari dimensiuni - 11 x 21 m (N - S – E - V) - fără a i se identifica însă limitele, o podină din
lut bătătorit. Aceasta are aspect lamelar - casant în secţiune, grosime maximă de 0,15 m şi
consistenţa dură. Într-o singură ocazie a fost identificată o gaură de par cu diametrul 0,17 m şi
o adâncime de 0,2 m de la nivelul podinei. În S 8 (caroul A2), în anumite zone, S 9 (caroul
C3) şi M (caroul C2), apar zone mai dense de depuneri pe nivelul podinei cu pietricele şi
chirpici. În general, materialul aflat pe nivelul ei este sărac. Se pot însă menţiona o fibulă
Latene D2 şi fragmente de amforă romană. În privinţa datării certe a acestei structuri ori a
utilităţii sale, ne păstrăm încă rezerve, sperând că în campaniile viitoare, odată cu dezvelirea
sa completă, să ne confruntăm cu o situaţie ceva mai clară.

Nici unul dintre cele trei complexe mai sus descrise nu este la fel de bogat ca cel descoperit
anul trecut (cpl. 24), dar relaţia spaţială, cea stratigrafică şi materialul conţinut confirmă
originea.
- în S 7 (caroul C2), la adâncimea de 0,70 m, imediat sub nivelul podinei din lut a fost
identificată o groapă (1,5 m diametrul E - V) în care au fost depuse 5 cranii de cal, dispuse
radial, patru dintre acestea având boturile orientate în interior, iar celălalt spre exterior. Aceste
cranii, deşi au fost găsite întregi, se aflau într-o stare proastă de conservare, fiind afectate de
greutatea pământului. În umplutura gropii au fost identificate câteva mici fragmente ceramice,
dificil de datat, lucrate la mână, din pastă grosieră, unul dintre ele având ca decor un brâu
alveolat. Craniile au fost depuse pe nivelul inferior al gropii, la adâncimea de -0,90 m.
- în S 8 aglomerarea de complexe este evidentă. Un caz particular îl constituie relaţia dintre
cpl. 27 şi cpl. 28. Primul este o groapă rotundă cu diametrul de 1,60 m, având umplutura
bogată în cenuşă, cărbune şi ceramică de factură elenistică cu firnis negru, databilă în sec. IV-
III a. Chr.; această groapă, surprinsă în grund la adâncimea de 0,60 m şi care continuă până la
nivelul de -1,2 m, intersectează cpl. 28 la -0,75 m. Complexul 28 este o groapă de mai mari
dimensiuni: 2,60 x 2 m (SE - NV, direcţie în care şi intră în profil), cu adâncimea maximă la
-1,60 m, probabil un bordei ai cărui pereţi prăbuşiţi, de lut, au putut fi identificaţi în grund. În
umplutură au fost identificate şi fragmente de chirpici şi ceramică getică lucrată cu mâna.

Sector Necropolă Valea Mare

Identificarea necropolei a avut loc în timpul unei ample campanii desfăşurate în vara anului
2002, pentru cartografierea şi cercetarea de suprafaţă, cu mijloace interdisciplinare, în
teritoriul antic al oraşului romano-bizantin Tropaeum Traiani.

Necropola este amplasată la cca. 900 m SV de centrul cetăţii Tropaeum Traiani. Studiul
necropolei cu mijloace arheologice a fost impus de distrugerea unei părţi din aceasta, în urma
lucrărilor de excavaţie mecanizate executate la sfârşitul anilor ’80, lucrări necesare pentru
extinderea Fabricii de prelucrare a diatomitei Urluia. Această intervenţie a distrus o mare
parte din dealul pe care este amplasată necropola pe o suprafaţă de aproximativ 3000 m2, 6
morminte putând fi observate, parţial secţionate, în profilul râpei excavate.

În anul 2002 au fost deschise două secţiuni S 0a (3,80 x 3 m) şi S 0b (0,70 x 0,70 m) pentru
cercetarea mormintelor M1 şi respectiv M2, care dealtfel păreau a fi şi cel mai expuse
prăbuşirii malului în urma eroziunii. Cercetările arheologice au continuat în 2003 în secţiunile
S 1 (10 x 3,80 m) şi S 2 (6 x 4 m) de-a lungul râpei excavate, precum şi în S 3 (7,30 x 2 m). În
urma acestor cercetări au fost înregistrate şi cercetate 10 morminte.

M7 – mormânt de inhumaţie, cercetat în 2003. Mormântul a fost parţial prăbuşit în râpă,


defunctul fiind păstrat doar în partea superioară din dreptul bazinului. Corpul defunctului a
fost întins pe spate cu capul orientat către NE. Inventarul acestui mormânt a fost constituit
dintr-un opaiț.

M10 – mormânt de inhumaţie în cistă, cercetat în 2003. Pereţii mormântului au fost realizaţi
din pietre de calcar cochilifer cu nuanţă gălbuie sau roşiatică (dimensiuni medii ale acestor
pietre: 20 x 25 cm). Mormântul a fost acoperit cu 4 dale mari din calcar cu nuanţă uşor
roşiatică (dimensiuni aprox. 60 x 65 cm). Defunctul de sex feminin, aprox. 1,45 m înălţime şi
constituţie gracilă, a fost depus la adâncimea de 1,75 m, acesta constituind dealtfel şi nivelul
inferior al mormântului. Dimensiunile exterioare ale mormântului (cistei) sunt 2,05 x 1 m.
Controlul stratigrafic nu a permis precizarea gropii mormântului. Inventarul mormântului este
compus dintr-un ulcior şi un vas globular mic plasate la picioarele defunctului. Sub cotul
stâng al defunctul a fost găsită o monedă din bronz cu diametru de 1,9 cm, aflată într-o stare
avansată de deteriorare, pentru moment aceasta fiind ilizibilă. În umplutură au fost găsite 6
cuie de fier, de mari dimensiuni (aprox. 10 cm). Corpul a fost întins pe spate cu capul orientat
către NE.