Enășel Ioana

Master Anul I, Instituții și ideologii ale puterii în Europa

Mitul lui Adapa

Personajul principal, pe care îl regăsim și în titlu, poartă numele de Adapa. El a fost creat
de zeul Ea, fiind, deopotrivă și îngrijitorul zeului Ea( zeul al Babilonului, fiind recunoscut pentru
a sa înțelepciune, cunoaștere, binefăcătorul omenirii, zeu al apelor, și nu, în ultimul rând,
creatorul primilor oameni). Zeul Ea l-a creat, dăruindu-i, totodată, și înțelepciunea divină, dar nu
l-a înzestrat și cu viața eternă.

Mitul e reluat de teologiile mesopotamiene unde Adapa apare asemenea unui erou
civilizator. Mitul babilonian relatează cum zeul Ea, având un templu în Eridu, le dăruiește pe
profetul Adapa, care cunoaște toate tainele universului, însă era muritor, cu toate că niicun zeu
nu-l trecea în înțelepciune. Adapa s-a îngrijit de oameni, învățându-i prin propria pildă cum să
lucreze pământul și să-și procure hrană. O incantație liturgică îl denumește preotul purificator din
Eridu, care s-a ridicat la ceruri, unul dintre cei șapte care „ s-au născut din fluviu și au păstrat
armonia între cer și pământ”. Ne este relatată scena în care aripa „Vântului de sud” îi zdrobește
luntrea pescărească, iar Adapa, prin blestem magic, îi frânge vântului aripa, iar aceasta nu mai
bate timp de șapte zile. Zeul Anu îl întreabă pe vizirul său, Ilabrat, de ce nu a mai bătut vântul,
iar acesta îi povestește întâmplarea mai sus menționată. Zeul cerului(Anu) îl cheamă pe luntraș la
sine, și Adapa, sfătuit de zeul Ea, se prezintă umil, îmbrăcat în doliu, refuzând Păinea și Apa
vieții, după care a coborât pe pământ, fără pedeapsă, dar și fără răsplată. Putem interpreta, din
Fragmentul nr. 4., spre final, că zeul Anu îi dă puterea de a vindeca bolile pricinuite de „Vântul
de sud”. Adapa e apărat de zeii Tamuz și Gizida. Anu își pune întrebarea: „ De ce Ea i-a
dezvăluit unui om nevrednic lucruri din cer și de pe pământ? El l-a înzestrat cu inima tare, el i-a
făcut nume. Ce vom face noi pentru el? Pâinea vieții să-i fie adusă ca s-o mănânce! Îi fu adusă
Pâinea vieții, dar el nu o mâncă. Îi fu adusă Apa vieții, dar el nu o bău. Îi fu adus un veștmânt, și
el se îmbrăcă. Îi fu adus ulei, și el își frecă trupul. Privindu-l Anu începu să râdă de el: Ia vino
încoace, Adapa. De ce n-ai mâncat și n-ai băut? Tu nu vei avea viața( eternă)! Ah, perversă
omenire!

Iar, în final, Anu conchide „Luați-l și întorceți-l pe pământ”( poemul lui Adapa, Fragmentul
B. 57-70). Întrucât textul integral lipsește, rămâne nedeslușită intenția lui Ea; aceasta fiind oare
onestă( presupunând că Anu are un vicleșug față de Adapa) sau o găsim a fi perfidă( dorind să
împiedice acordarea imortalității)? Ambele atitudini le putem interpreta deopotrivă, simbolic:
destinul efemer al vieții omenești.