Epoca Gorbaciov și

destrămarea imperiului
 Doi lideri în trei ani
 În noiembrie 1982, Leonid Brejnev a murit, iar la conducerea URSS a
urmat Iuri Andropov (şeful KGB).
 El a preluat funcţiile de Secretar general al PCUS şi preşedinte al
Prezidiului Sovietului suprem.
 Scurta perioadă în care a condus destinele URSS a fost marcată, în
plan intern, de intensificarea disciplinei de muncă, lupta contra
corupţiei, iar în plan internaţional de deteriorarea relaţiilor cu SUA.
 Andropov a murit în funcție, în februarie 1984.
 A fost urmat de Constantin Cernenko, care a condus pentru o
perioadă şi mai scurtă aprilie 1984 – martie 1985 (și el a murit în
funcție).
 Cele două decese ale liderilor URSS demonstrează cât de îmbătrânită
era conducerea sovietică.
Iuri Andropov
1914-1984
A fost muncitor, funcționar telegrafist,
marinar
1951 – membru al CC al PCUS
1956 – ambasador în Ungaria
1967 - șef al KGB
1973 – membru al Biroului Politic
Constantin Cernenko
1911-1985
A absolvit Facultatea de Istorie a Universității
„Ion Creangă” din Chișinău
1978 – membru al Biroului Politic
 Venirea la putere a lui Gorbaciov
 Numirea lui Gorbaciov ca Secretar General al PCUS nu a fost
întâmplătoare și nici spontană.
 Numirea lui a fost dinainte pregătită de un grup de lideri în frunte cu
ministrul de Externe, Andrei Gromîko, sprijinit de Victor Grișin, unul
dintre cei mai influenți lideri ai aripii conservatoare din conducerea
partidului (formată din majoritatea membrilor Biroului Politic, ce
aveau peste 70 de ani).
 Gorbaciov a avut avantajul vârstei și, din această cauză, a fost privit
ca un tip dinamic, ce putea impune reformele atât de necesare URSS
(noul lider era mai tânăr decât majoritatea membrilor Biroului Politic,
familia sa suferise din cauza prigoanei staliniste, iar el crescuse și se
formase în spiritul ideilor reformatoare ale lui Hrusciov).
 Pentru a putea pune în aplicare reformele, Gorbaciov a îndepărtat din
structurile de conducere cadrele vechi și îmbătrânite și a numit
oameni noi, tineri, dinamici: Edvard Șevarnadze, Boris Elțân etc.
Mihail Gorbaciov
n. 1931
1971 – membru al CC al PCUS
1979 – membru al Biroului Politic
 Situația internă a URSS în 1985
 La venirea sa în postul de secretar general al PCUS, Gorbaciov a găsit
o Uniune Sovietică slăbită, cu resurse prost administrate şi cu o
poziţie tot mai fragilă în raporturile cu SUA.
 Cheltuielile destinate apărării se ridicau la 40% din bugetul de stat.
 În industrie, peste 40% din utilaje aveau un grad de uzură foarte
mare.
 Investițiile erau orientate mai mult către construirea de noi
obiective, neglijându-se modernizarea celor existente.
 Se adăuga stagnarea economică, decalajul tehnologic față de
Occident, lipsa bunurilor alimentare și de consum, apariția
neîncrederii oamenilor în sistem și în lideri, apariția unor fenomene
precum corupția.
 Clasa politică era îmbătrânită și imobilă.
 Perestroika şi Glaznosti
 Ideile perestroicăi și glaznostului fuseseră vehiculate din anii 70, dar
niciun lider de atunci nu avusese curajul să le aplice. Și nu din teamă,
ci din comoditate și conformism.
 Perestroica însemna o politică al cărei scop era activarea programului
social şi economic. Ea se putea realiza printr-o mai mare
independenţă a cooperativelor şi a directorilor întreprinderilor de stat
şi prin introducerea unor mecanisme ale economiei de piaţă, mai ales
în privinţa reglării cererii şi ofertei prin mecanisme interne,
economice. Perestroica a depăşit, însă, domeniul strict al economiei,
cuprinzând societatea, administraţia, relaţiile internaţionale.
 Glaznostul a însemnat liberul acces al populaţiei la informaţii ce
priveau acţiunile statului sovietic, dar a însemnat şi ridicarea parţială
a cenzurii şi libera denunţare a diverselor abuzuri.
 Etapa 1985-1987
 În această etapă, Gorbaciov a vrut să restructureze societatea și
statul fără a afecta fundamentul socialist, dominația proprietății de
stat, rolul conducător al URSS în societate.
 A lansat ideea „accelerării” dezvoltării social-economice, prin
creșterea calității produselor, a capacităților de producție existente,
rezolvarea problemelor locuințelor etc.
 Pentru atingerea noilor obiective, Gorbaciov a instituit un sistem de
control al calității produselor, a declanșat o campanie împotriva
veniturilor obținute ilicit și împotriva alcoolismului (în 1984, de pe
străzile din URSS au fost adunate peste 9 mil. de persoane în stare de
ebrietate; consumul de alcool pur era de 8,3 l/locuitor).
 Numai că, aceste măsuri se aplicau în cadrul unui sistem afectat
profund de criză. Explozia de la centrala nucleară de la Cernobâl din
1986, a scos la iveală problemele grave la nivelul dotării, echipării
industriei sovietice.
 Lipsa de progrese reale în realizarea perestroikăi din această perioadă
l-a determinat pe Gorbaciov să înțeleagă că pentru buna aplicare a
reformelor avea nevoie de sprijinul populației și al intelectualilor.
 Acesta a fost motivul pentru care s-a eliminat treptat cenzura și s-a
permis libertatea de exprimare (glaznost).
 Această politică a fost cea mai importantă reformă a lui Gorbaciov,
deoarece a făcut să explodeze din interior un sistem bazat pe
minciuna de stat.
 Insuccesele programului de reforme a lui Gorbaciov din primii doi ani
au început să se simtă și la nivelul populației și la nivelul Biroului
Politic, îngrijorat de direcția în care mergea URSS.
 Cu toate măsurile economice luate, URSS nu a putut evita declinul.
 Reformarea propusă de Gorbaciov era tot în interiorul unui regim
socialist, care avea limitele lui.
 Poziția lui Gorbaciov poate fi caracterizată mai curând ca prudentă.
„Revoluția” lui Gorbaciov a fost mai mult preventivă, concepută ca
un mijloc de a evita o criză puternică în URSS, având drept consecință
o revoluție însoțită de violențe, război civil etc.
 Soluția a fost dinamizarea acestor transformări, deci, trecerea într-o
altă etapă.
 Etapa 1987-1989
 În 1987 s-a produs o transformare a concepției privind aplicarea
reformelor, deoarece conducerea URSS a realizat că nu face altceva
decât să cosmetizeze un sistem ce nu poate rezista dacă nu este
reformat structural.
 Au apărut, astfel, primele legi care au abandonat economia dirijată
de stat.
 Una dintre ele a fost legea Întreprinderilor de stat, prin care
întreprinderile au căpătat o largă autonomie, dreptul de a-și desface
produsele, introducea principiile autogestiunii și autofinanțării (îşi
elaborau singure planul de activitate, îşi stabileau nivelul de producţie,
preţurile şi trebuiau să găsească furnizori şi clienţi ).
 Reformele nu au produs efectele dorite deoarece întreprinderile
rămâneau în proprietatea statului, repartizarea materiilor prime se
făcea de către stat, iar fondurile rămase fabricilor după vânzarea
produselor nu erau folosite pentru tehnologizare.
 În iulie 1988, pământurile au fost arendate ţăranilor pe diverse
perioade.
 În martie 1990, s-a dat legea proprietăţii, prin care se reintroducea
proprietatea privată.
 Efectele măsurilor economice:
 Sistemul economic a continuat să fie în criză: au apărut primele
milioane de şomeri, inflaţia a devenit îngrijorătoare, iar şefii de
întreprinderi păreau tot mai ostili reformelor, pentru că pierdeau
comenzile sigure de la stat.
 Stagnarea economică, ce dura de mai bine de 10 ani, nu a fost
depășită.
 Reforma politică
 Gorbaciov a luat unele măsuri precum:
 separarea funcțiilor de partid de cele de stat, ce a dus a dus la
slăbirea influenței PCUS asupra vieții politice.
 introducerea alegerilor directe în organizațiile partid și de stat și
renunțarea la principiul numirii de la centru, ce au creat
premisele pentru apariția opoziției anticomuniste.
 crearea unui Parlament - Congresul Deputaților Poporului din
URSS, format din 2250 deputați, din care 1500 să fie aleși și 700
propuși de organizațiile recunoscute oficial (PCUS, Uniunea
Tineretului Comunist etc.).
 Primul Congres al Deputaților Poporului a avut loc în mai-iunie 1989 și
a fost unul dintre cele mai importante evenimente din viața politică a
URSS
 Pentru desemnarea deputaților au fost organizate primele alegeri
semidemocratice din istoria URSS
 Pe fondul competiției electorale, au apărut platforme politice
care au dus la apariția în cadrul PCUS, dar și în afara lui, a unor
partide și mișcări politice (din 1986 exista și legea pentru încetarea
urmăririi penale împotriva opoziției)
 Majoritatea deputaților erau exponenții unor poziții ce veneau în
contradicție cu linia oficială a PCUS, constituindu-se, astfel,
opoziția
 A fost prima dată când intervențiile libere și critice din cadrul
Congresului au fost transmise la radio și tv, captând atenția
întregii țări
 Etapa 1990-1991
 Această etapă se caracterizeză prin adâncirea reformelor și disoluția
imperiului.
 Reforma politică
 În martie 1990, a fost abolit articolul din Constituție care proclama
rolul de unic conducător al PC, lăsând astfel locul pentru apariția
altor partide
 În martie 1990, Congresul Deputaţilor Poporului a hotărât crearea
funcţiei de preşedinte al URSS, ales prin sufragiu direct. Puterea
preşedintelui URSS era foarte mare: putea emite decrete cu putere
de lege, putea suspenda orice decizie a Consiliului de Miniştri şi era
comandantul armatei.
 Gorbaciov nu a îndrăznit să se confrunte cu poporul şi a fost ales de
deputaţi, amânând cu 5 ani data alegerilor prezidenţiale cu vot
universal.
 Aceste reformeau dus la sciziuni în cadrul PCUS şi a permis apariţia a
trei curente politice:
 conservatorii, conduşi de Egor Ligacev, care se pronunţau pentru
lupta contra reformelor și întoarcerea la modelul leninist
 centriştii lui Gorbaciov, care doreau introducerea treptată a
economiei de piaţă
 radicalii lui Boris Elţân, care cereau pluripartitism şi economie de
piaţă
 Reforma socială
 Numeroşi deţinuţi politici au fost puşi în libertate, principalii lideri ai
opoziţiei şi victimele proceselor staliniste au fost reabilitaţi.
 În 1990 s-au anulat toate privaţiunile cetăţeneşti impuse în 1966.
 Restrângea aplicarea pedepsei cu moartea şi sfârşitul exilului aplicat
în cadrul statului.
 Liberalizarea presei, cu câteva restricţii, în privinţa instigării la
revoltă sau la schimbarea regimului.
 Căderea lui Gorbaciov
 Nemulţumiţi de aceste reforme, conservatorii din cadrul PCUS au
decis organizarea unui puci, la 18 august 1991.
 Gorbaciov a fost arestat la reşedinţa sa de vară, iar puciştii l-au numit
preşedinte pe Ghenadi Ianaev (care era atunci vice preşedinte).
 Puciul a fost organizat de înalţi demnitari, şefi ai poliţiei, armatei şi
KGB, ceea ce indică în mod clar că reformele nemulţumiseră profund
categoriile ce se bucurau de privilegiile statului socialist.
 Rezistenţa contra puciului a fost condusă de Boris Elţân, care a primit
sprijinul larg al populaţiei nu din admiraţie pentru Gorbaciov, ci
pentru că prinseseră prea tare gustul libertăţii şi nu doreau să se
întoarcă la sistemul comunist propus de pucişti.
 La 22 august 1991, Gorbaciov a revinit din Crimeea şi şi-a reluat
funcţia, numai că populaţia şi-a continuat manifestaţiile
anticomuniste, distrugând simbolurile regimului – adică statuile lui
Lenin şi Djerdjinski.
 Sub presiunea populară, Gorbaciov a demisionat din funcţia de
secretar general, Sovietul Suprem s-a autodizolvat, iar în fruntea noii
Rusii s-a instalat Boris Elţân.
Boris Elțîn
1931-2007
1961 – se înscrie în PCUS
1985-1987 – Primar al Moscovei
1991 – primul președinte al Rusiei
 Dezintegrarea Imperiului

 În 1990, URSS era formată din 15 republici sovietice: RSFS Rusă, RSS
Letonă, RSS Estonă, RSS Bielorusă, RSS Ucraineană, RSS
Moldovenească, RSS Kazahă, RSS Kârghiză, RSS Tadjikă, RSS Uzbekă,
RSS Turkmenă, RSS Azerbaidjan, RSS Armenească, RSS Georgiană.
 Populația totală era de peste 290 milioane de oameni.
 Introducerea libertăţii de exprimare şi suprimarea mijloacelor de
represiune la scară largă au determinat mişcări reformiste și
separatiste în toate republicile unionale.
 Revoluţiile democratice au început în statele baltice.
 În noiembrie 1988, Prezidiul Sovietului Suprem din Estonia a proclamat
suveranitatea Estoniei.
 În 1988, mişcarea reformistă Sajudis din Lituania a devenit în partid ce milita
pentru independenţa statului. În 1990, au avut loc alegeri pentru Sovietul
Suprem, iar candidaţii Sajudis au obţinut majoritatea, proclamând ulterior
independenţa Lituaniei.
 În mai 1989, a-a declanșat și mişcarea letonă de democratizare, iar în iulie
1989, a fost proclamată suveranitatea statului.
 Gorbaciov era dispus să acorde republicilor drepturi mai largi, dar nu era
dispus să accepte o secesiune teritorială, mai ales că republicile baltice
făceau parte din sistemul defensiv al URSS. În aceste condiţii, în ianuarie
1991, armata sovietică a intervenit în zonă, intervenţie care s-a soldat cu zeci
de morţi şi răniţi. Protestele internaţionale şi amploarea evenimentelor l-au
determinat pe Gorbaciov să decidă retragerea armatelor şi recunoaşterea
independenţei statelor.
 Ucraina era, după Rusia, cea mai mare, cea mai populată şi mai
productivă republică.
 La sfârşitul anilor 80 s-a conturat şi aici o mişcare naţională, mai întâi
cu caracter religios (mișcarea catolicilor), apoi cu aspect politic, prin
înfiinţarea grupării numite Mişcarea Populară a Ucrainei.
 Pe fondul valului reformist, prim secretarul Vladimir Şcerbiţki (care
guvernase 26 de ani) a demisionat, iar la alegerile organizate în 1989
au venit la putere comuniştii ucraineni, transformaţi peste noapte în
naţionalişti, în frunte cu Leonid Krawciuk.
 El a proclamat suveranitatea Ucrainei, la 16 iulie 1990.
 În martie 1990, au avut loc alegerile pentru Sovietul Suprem al RSS
Bieloruse. Frontul Popular Belarus era formațiunea politică de
opoziție ce milita pentru independență (a obținut, însă, doar 10% din
locuri în Soviet). La presiunea populației, RSS Belarusă s-a declarat
stat suveran la 27 iulie 1990, schimbându-și numele în Republica
Belarus în august 1991.
 RSS Moldovenească și-a proclamat independența la 27 august 1991,
devenind Republica Moldova.
 Procesul de obținere a independenței în zona Transcaucazului a avut
un caracter antagonist şi conflictual.
 Republicile unionale și-au proclamat pe rând independența, dar au
rămas câteva zone în litigiu: provincia Nagorno-Karabah, pe care şi-o
disputau Armenia şi Azerbaidjan și provinciile Osetia și Abhazia,
aflate în cadrul Georgiei.
 Aceste provincii și-au proclamat independența, recunoscută de URSS,
care dorea să părteze un „cap de pod” în zonă.
 Aceste focare de conflict au fost numite „conflicte înghețate”.
 Cea mai importantă decizie care a marcat procesul de dezintegrare
de dezintegrare a fost Declarația RSFSR din iunie 1990, în cadrul
Primului Congres al deputaților poporului, prin care s-a votat
suveranitatea Rusiei.
 A fost semnalul dat celorlalte republici că Rusia nu mai dorește
păstrarea federației.
 Gorbaciov a elaborat un proiect al Uniunii, care să împace tendinţele
separatiste cu necesităţile centraliste ale Moscovei.
 La 17 martie 1991 a avut loc referendumul pentru menţinerea URSS
sub forma unei federaţii de republici suverane. Ideea a fost respinsă
categoric de 6 state: cele trei baltice, Moldova, Georgia şi Armenia.
Celelalte 9 au cerut reformarea sistemului federativ.
 La 8 decembrie 1991, preşedinţii Rusiei, Ucrainei şi Bielorusiei au
publicat o declaraţie conform căreia Uniunea Sovietică era dizolvată
şi înlocuită prin Comunitatea Statelor Independente.
 Această Comunitate era o entitate interguvernamentală compusă din
11 foste republici sovietice (Armenia, Azerbaidjan, Bielorusia,
Kazahstan, Kîrghistan, Moldova, Uzbekistan, Rusia, Tadjikistan,
Turkmenistan, Ucraina).
 Cauzele prăbușirii URSS

 Pierderea rolului de monopol politic al PCUS.

 La confruntarea cu pluralismul, sistemul politic sovietic, nepregătit
pentru o asemenea situație, a clacat.
 PCUS devenise un partid gigant (avea în 1990 peste 19 mil. de membri
și 433.000 de organizații de bază), inert, ce nu a fost în stare să se
reformeze.
 Economia fragilă.
 Încetarea funcționării economiei planificate, care oferea
întreprinderilor comenzi de stat sigure și desfacerea produselor a
produs un șoc economic și social.
 Creșterea cheltuielilor de apărare ca urmare a competiției cu SUA au
dus la prăbușirea economică.
 S-a adăugat ponderea mică a cheltuielilor pentru bunurile de consum,
care a lăsat societatea într-o criză de alimente și produse casnice
fără precedent.
 Problema națională.
 Tendințele separatiste s-au accentuat pe măsură ce „centrul” a intrat
în incapacitate de plată și nu a putut menține loialitatea elitelor
locale.
 Un rol major l-a jucat glaznost, care a permis națiunilor din cadrul
URSS promovarea propriilor valori, inclusiv politice (stat, imn, steag,
conducere proprie).
 Prăbușirea URSS nu a fost cauzată de un val de naționalism
antirusesc. Esențial în procesul de dezagregare a fost separatismul
rusesc, adică votul din RSFSR de separare de Uniune.
 Greșelile politice ale lui Gorbaciov.
 Întârzierea reformării partidului și a Uniunii.
 Nu a putut să stabilească scopul real al reformelor introduse (nu a
preconizat unde putea să ajungă la finalul procesului).
 Lipsa de consecvență.
 A urmat o cale a reformelor, dar în cadrul aceluiași sistem de tip
socialist.