Tratarea apei în interiorul cazanelor; purjarea cazanelor, reducerea pierderilor de căldură
la purjare.
Tratarea apei în interiorul cazanului
Se utilizează două metode de tratare a apei în interiorul cazanului: 1. de bază – când tratarea preliminară în exteriorul cazanului nu se efectuează; 2. de corecţie, care se realizează după tratările exterioare. Tratarea în interior de asemenea poate fi de două feluri: a. termică, b. chimică. Tratarea de bază se utilizează la cazanele mici, care se alimentează din reţelele de apă potabilă. Tratarea termică se aplică ca tratare de bază, de regulă, la cazanele ignitubulare. Tratarea chimică poate fi şi de bază şi de corecţie. Ea constă în introducerea reactivilor în apa de alimentare la intrare în cazan sau nemijlocit în tamburul cazanului. Se introduc reactivii: hidroxidul de sodiu – NaOH; fosfaţi Fig.25. Instalaţie de tratare termică (dedurizatorul Obrezcov) a apei de sodiu - Na3PO4, (NaPO3)n, mai rar în interiorul cazanului ignitubular: Na2HPO4 şi NaH2PO4; 1 – corpul cazanului, 2 – introducerea apei de alimentare, 3 - extragerea hidrazina N2H4. La introducerea hidroxidului de sodiu se produc reacţiile: NaOH + MgCl2 → Mg(OH)2↓ + 2NaCl; (1) NaOH + Ca(HCO3)2 → Na2CO3 + CaCO3↓ + 2H2O; (2) 2NaOH + Mg(HCO3)2 → Mg(OH)2↓ + 2NaHCO3. (3) CaCO3↓ şi Mg(OH)2↓, posedând o solubilitate foarte mică, se precipită în volum sub formă de nămol. Carbonatul acid de sodiu NaHCO3 se descompune: NaHCO3 → Na2CO3 + H2O +CO2↑. (4) Soda calcinată formată, la rândul său, acţionează asupra sărurilor de duritate: Na2CO3 + CaSO4 → CaCO3↓ + Na2SO4 (5) Trinatriufosfatul Na3PO4, se introduce la tratarea de corecţie: 6Na3PO4+10CaSO4+2NaOH→3Ca(PO4)2Ca(OH)2+10Na2SO4. (6) Compuşii rezultaţi se precipită în nămol. În plus, la tratarea cu fosfaţi, pe suprafeţele ţevilor se formează o peliculă protectoare contra coroziunii iar depunerile devin mai afânate şi mai uşor de înlăturat. Tratarea cu hidrazină se foloseşte pentru asimilarea oxigenului. Purjarea cazanelor Purjarea prezintă eliminarea unei părţi de apă din volumul cazanului, care se face cu scopul menţinerii bilanţului de săruri în cazan și evacuarea nămolului format la precipitarea sărurilor dizolvate în apă. Menţinerea bilanţului de săruri se asigură prin purjarea continuă. Ea se efectuează continuu din tamburul de sus sau din cicloanele separatoare exterioare. Ea constituie 0,2...5,0 % din productivitatea cazanului. Cantitatea de purjă se reglează după conţinutul de săruri în apa de cazan care se controlează la cazanele mici prin analize periodice, la cele mari – prin măsurarea cu aparate speciale. Evacuarea nămolului se efectuează prin purjarea periodică. Ea se produce peste fiecare 4...8 ore din „punctele inferioare” ale cazanului – colectoarele sau/şi tamburul de jos ale vaporizatorului. Dacă în apă se conţin săruri uşoare, nămolul cărora iese la suprafaţa apei din tambur, purjarea periodică se efectuează şi din tamburul de sus, de la suprafaţa apei. Cantitatea purjei continuă se determină în baza bilanţului de săruri al vaporizatorului. s s s M aa=M pj + M v + M dep . , (7)
unde M saa este masa sărurilor introduse în cazan cu apa de alimentare,
s M pj - masa sărurilor evacuate cu purja,
M sv - masa sărurilor antrenate cu aburul,
Mdep.- masa sărurilor depuse pe suprafaţa vaporizatorului.
s Mv şi Mdep. sunt neînsemnate comparativ cu celelalte şi de aceea se neglijează. Daa Caa = DpjCac, (8) unde: Daa şi Dpj sunt debitele, respectiv ale apei de alimentare şi purjei, în kg/s; Caa şi Cac – concentraţia sărurilor, respectiv în apa de alimentare şi în apa de cazan, în mg/kg. Conţinutul de săruri în apa de cazan depinde de tipul cazanului şi de presiunea aburului. Valorile admise sunt: - pentru cazane ignitubulare - Cac = 12000 mg/kg, - pentru cazane acvatubulare: la P < 3,0 MPa - 1500...3000 mg/kg, la P = 3,0 ... 6,0 MPa - 1000...1500 mg/kg, Fig. 26. Schema destinderii purjei: 1 – tambur, 2 – conducta de la P = 6,0...10,0 MPa - 500...1500 mg/kg. Având în vedere că: Daa = Dv + Dpj, (9) C aa D pj =Dv C ac −Caa . (10)
Procentul de purjă se va calcula cu formula:
C aa π pj = ⋅100 C ac −C aa . (11) Pentru a reduce pierderile de apă şi căldură cu purja se utilizează expandorul de purjă. Purja la presiunea din tambur, cu temperatura şi entalpia apei saturate la această presiune, se destinde până la presiunea de 0,12 MPa, răcindu-se până la temperatura de 104,8 0C. Căldura degajată se consumă pentru transformarea unei părţi de apă în abur. Aburul se îndreaptă la degazor, apa rămasă - se răceşte până la temperatura de cca. 40 0C, încălzind apa de adaos, care vine de la instalaţia de tratare a apei cu temperatura nu mai mare de 30 0C. La instalaţiile de presiune înaltă destinderea purjei se efectuează în două trepte. Presiunea în expandorul de înaltă presiune este egală cu cea din degazorul respectiv. În unele sisteme apa de purjă este folosită ca apă de adaos pentru reţelele termice, deoarece ea nu conţine săruri de calciu şi magneziu. O măsură de reducere a depunerilor de săruri şi a cantităţii de purjă la cazane prezintă vaporizarea în trepte . Volumul de apă din tamburul cazanului este separat cu un perete special în două compartimente: curat şi salin. Apa de alimentare se introduce în compartimentul curat. Purjarea compartimentului curat se produce în compartimentul salin prin orificiul în peretele despărţitor. Purja din zona salină se evacuează în exterior – la expandorul de purjă. În secţia de apă curată Fig. 27. Schema vaporizării în trepte: concentraţia sărurilor poate fi mai 1 – tamburul cazanului, 2 – introducerea apei de alimentare, mică de cât în cazanele cu 3 – extragerea aburului, 4 – compartimentul curat al tamburului, vaporizarea într-o treaptă, iar 5 – peretele despărţitor, 6 – compartimentul salin, salinitatea apei din compartimentul salin poate fi mai mare decât de obicei, ceea ce reduce cantitatea purjei. La zona curată a tamburului sunt racordate cca. 80 % din suprafaţa de schimb de căldură a vaporizatorului. Suprafaţa unită la secţia salină se amplasează în zona temperaturilor mai reduse ale gazelor. Extragerea aburului se efectuează din compartimentul curat.