ARDEREA GAZULUI

ARZĂTOARE DE GAZ
 ARDEREA COMBUSTIBILILOR LICHID ŞI GAZOS;
ARDEREA SIMULTANĂ A MAI MULTOR COMBUSTIBILI
Pentru arderea combustibilului lichid, el trebuie preventiv să fie pulverizat cu scopul unei
evaporări mai bune, deoarece la arderea combustibilului lichid ard vaporii lui.
Focarul pentru arderea păcurii constă din camera de ardere, suprafețele radiate și arzătoare.

Fig. 3. Schemele posibile de amplasare a arzătoarelor.

I – pe tavan; II – frontal, III – în opoziție; IV – în colțuri.

După principiul de pulverizare a păcurii, arzătoarele pot fi:

- mecanice, bazate pe principiul utilizării, la pulverizarea păcurii, a energiei mișcării de
rotație în camera cilindrică. Lichidul turbionat puternic iese prin orificiul central al
pulverizatorului (disc sau șaibă), care închide partea frontală a camerei cilindrice,
executând o mișcare rotativă cu viteze mari. De la momentul ieșirii păcurii din
pulverizator, el începe să execute o mișcare rectiline tangentă la traiectoria circulară din
orificiul pulverizatorului. În rezultat lichidul formează o peliculă în forma unui
hiperboloid. În mișcarea sa, această peliculă se rupe formând jeturi subțiri, iar mai apoi
picături mici. Avantajul acestui tip de arzător constă în faptul că nu este necesar de a
utiliza abur pentru pulverizare, iar dezavantajul – astuparea pulverizatorului cu cocsul de
petrol și posibilitatea reglării productivității arzătorului în limitele de 80 – 100 %.
Reglarea productivității arzătorului are loc prin laminarea combustibilului, ceea duce la
micșorarea presiunii înainte de pulverizator și, ca rezultat, scăderea calității pulverizării;
- cu abur, bazate pe utilizarea energiei cinetice a jetului de abur: jetul subțire de
combustibil lichid, nimerind sub un unghi în jetul de abur, ce se mișcă cu viteze mari, se
rupe formând picături separate. Pentru pulverizare se utilizează abur cu presiuni de 0,5 –
25 MPa. Pentru pulverizarea 1 kg de combustibil se utilizează 0,3 – 0,5 kg de abur.
Pulverizarea are loc cu atât mai bine, cu cât presiunea aburului înaintea arzătorului este
mai mare. Dezavantajul arzătoarelor cu pulverizare cu abur constă în consumul mare a
aburului și că sunt zgomotoase.
La instalarea arzătoarelor cu pulverizare mecanică și cu abur, tot aerul necesar procesului
de ardere, este introdus în focar în jurul trunchiului arzătorului prin ambrazuri rotunde.
Pentru reglarea cantității de aer introduse se utilizează registre speciale. În instalațiile
mari de cazane, aerul se introduce preîncălzit până la temperatura de 200 – 300 oC, iar în
cele mai mici – rece. Viteza aerului, în cazul pulverizării mecanice, în registre se admite
de 20 – 35 m/s, iar în cazul pulverizării cu abur – 5 – 8 m/s;
- rotative, bazate pe forța centrifugă, creată de un rotor de turații mari (5 – 7 mii rot/min).
Acest tip de arzătoare este puțin răspândit. Productivitatea lor este de peste 3 t/h și se
 regulează în limitele de 15 – 100 %. Dezavantajul este că sunt gălăgioase și complicate în
construcție;
- cu aer, principiul de funcționare fiind asemănător cu cele cu abur, cu remarca că aici se
utilizează jetul de aer sub presiune. Productivitatea acestui tip de arzător ajunge până la
500 kg/h și se reglează în limitele de 20 -100 %. În acestea pulverizarea combustibilului
este mai rea decât în celelalte tipuri, respectiv flacăra este mai lungă, iar pierderile de
combustibil mai mari.

Fig. 2. Arzătoare cu pulverizarea combustibilului lichid.

a – pulverizare mecanică, b – pulverizare rotativă, c – cu mediu pulverizant; 1 – introducerea

combustibilului, 2 și 3 – dispozitiv de pulverizare, 4 – introducerea aerului.

Camerele de ardere și suprafețele iradiate ale focarelor pentru arderea gazului se realizează
asemănător cu cele pentru păcură și sunt calculate pentru aceeași parametri. De aceea ele pot fi
utilizate și pentru arderea păcurii (și invers focarele destinate pentru arderea păcurii pot și
utilizate pentru arderea gazului). Gazul și aerul necesar arderii sunt introduse în focar cu ajutorul
arzătoarelor la presiunea din sistemul de alimentare cu gaz.
Arzătoarele de gaz pot fi amplasate pe pereții din față, posterior sau cele laterale, într-un rând sau
două rânduri.
Tipul construcției arzătorului de gaz este determinat de tipul gazului ars, presiunea lui,
productivitatea lui, și de faptul dacă arzătorul este destinat pentru arderea doar a gazului sau
arderea combinată a două tipuri de combustibil.
Arzătoarele pentru gaz pot fi clasificate în:
- arzătoare cu flacără;
- arzătoare fără flacără, la care arderea are loc în tuneluri ceramice practic fără flacără
După presiune pot fi: arzătoare de joasă, medie și mare presiune.
După modul de formare a amestecului combustibil-aer:
- de tip difuzor – amestecul se formează în camera de ardere;
- de tip cinetic –amestecul se formează până la intrarea în camera de ardere
După modul introducerea a aerului:
- introducere forțată cu ajutorul ventilatorului;
- cu injectarea aerului cu un jet de gaz.
După forma flăcării:
- turbionare;
- laminare.

Arzătoarele pot fi
destinate pentru arderea
mixtă a combustibililor:
- gazos și lichid;
- lichid și solid
praf.
Focarele destinate
pentru arderea
combustibilului lichid
sau gazos trebuie să fie
prevăzute cu supape de Fig. 3. Arzătoare pentru arderea mixtă a păcurii și gazului.
explozie, care se
a – introducerea centrală a gazului, b și c – introducerea gazului în secțiunea
instalează în partea de intermediară, c – introducerea periferică a gazului; 1 – duză pentru păcură,
sus a focarului unde 2 – canalele de aer; 3 – canalele de combustibil gazos.
este posibilă
acumularea amestecurilor explozive.