Degazarea apei, metode, degazarea termică, calculul degazoarelor termice.

Degazarea apei
Scopul degazării este de a elimina gazele, care au fost dizolvate în apa brută (O 2, CO2, N2, H2S,
etc.) sau au apărut la tratarea apei în centrală (CO2, H2 etc.), pentru a proteja suprafeţele
interioare ale cazanului de coroziune. Pericolul principal îl constituie O2 şi CO2, de şi în anumite
condiţii acţiuni negative pot provoca H2 şi alte gaze. Degazarea prezintă ultima treaptă de tratare
a apei în exteriorul cazanului.
Există mai multe metode de degazare a apei:
- chimică,
- electrochimică,
- prin desorbţie,
- termică.
Metoda chimică constă în tratarea apei cu diferiţi reactivi: sulfit de sodiu – Na 2SO3, hidrazină –
N2H4 ş.a.:
2Na2SO3 + O2 → 2Na2SO4; (1)
N2H4 + O2 → N2 + 2H2O. (2)
Prin aceste metode se elimină numai hidrogenul. Ele se folosesc la tratarea de corecţie a apei.
Degazarea electro-chimică se efectuează la traversarea apei cu temperatura de 70 0C a unui pat
de şpan din oţel sau fontă. În acest caz se produce impurificarea apei cu ioni de Fe şi în instalaţii
energetice această metodă nu se utilizează.
Desorbţia oxigenu-lui se efectuează la barbotarea apei cu gaze inerte fierbinţi (t = 700 0C).
Acestea pot fi produse de ardere curăţate de O2. Metoda este complicată şi poate aduce la mărirea
cantităţii de CO2. Din această cauză ea şi nu se utilizează.
Tratarea termică se bazează pe proprietatea soluţiilor de gaze de a-şi micşora
concentraţia de saturaţie cu creşterea temperaturii. La temperatura de fierbere concentraţia tinde
spre 0 (fig. 20). Această metodă este cea mai simplă şi mai accesibilă la obiectele energetice şi
de aceea este şi cea mai răspândită.
Degazoare termice
Apa tratată se încălzeşte prin amestec cu abur sau apă
fierbinte sub presiune, şi temperatură mai mare decât a
celei tratate. Instalaţiile în care se efectuează procesul se
numesc degazoare. Degazorul de obicei, este compus din
două elemente separate: coloana de degazare şi recipientul
de stocare a apei degazate.
În funcţie de presiunea de lucru deosebesc trei tipuri de
degazoare:
- cu vid,
Fig. 1. Schema unui degazor cu vid:
- atmosferice şi
1 - corpul degazorului, 2– introducerea
- cu presiune ridicată. apei pentru degazare, 3 – talere
perforate,4 – introducerea aburului sau a
apei fierbinţi, 5 – evacuarea apei
degazate, 6 – evacuarea gazelor.
Degazoarele cu vid funcţionează la presiunea absolută P = 40 kPa (t s = 70 0C) şi se utilizează în
centralele termice cu cazane de apă fierbinte şi în reţelele termice. În degazoarele cu vid, apa
pentru degazare se introduce în partea de sus a rezervorului şi curge sub formă de şuviţe printr-
un sistem de talere perforate. Aburul se introduce prin parte de jos, se ridică, traversând şuviţele
de apă, şi încălzindu-le, elimină gazele. La introducerea apei fierbinţi, aceasta, la reducerea
presiunii, parţial se vaporizează, aburul ridicându-se pe acelaşi traseu. Încălzind apa aburul se
condensează. Gazele eliminate sunt extrase din partea de sus cu un ejector cu abur sau apă.
Degazoarele cu vid se confecţionează cu productivitatea de la 5 t/h până la 300 t/h.
Degazoarele atmosferice sunt cele mai răspândite. În centralele termice cu presiunea până la 4,0
MPa se utilizează în schema termică de bază, în cele cu presiunea mai mare – pentru degazarea
apei de adaos din ciclul de bază şi din reţelele termice. Ele funcţionează la presiunea de 0,12
MPa (ts = 104,8 0C), fiind conectate cu atmosfera printr-un zăvor hidraulic cu înălţimea coloanei
de apă de 2 m.
Apa şi condensatul se
introduc în partea de sus a
coloanei de degazare, se
scurge în şuviţe prin
fundurile perforate ale
talerelor în rezervorul de
stocare. Şuviţele sunt
traversate de aburul care le
încălzeşte şi elimină
gazele din ele, care se
evacuează din partea de
sus a coloanei. Apa şi
condensatul se introduc în
degazor cu temperatura de
80 0C. Introducerea apei cu
temperatura mai mică
înrăutăţeşte procesul de
degazare.
Aburul la presiunea
Fig. 2. Schema unui degazor atmosferic:
0,15...0,17 MPa se
1- coloana de degazare, 2 – talere perforate, 3 – evacuarea gazelor, introduce prin dispozitivul
4 - introducerea apei pentru degazare, 5 – introducerea aburului, 6 – rezervor, de barbotare în volumul de
7 – dispozitiv de barbotare, 8 – perete separator, 9 – evacuarea apei apă din rezervorul de
acumulare. Capacitatea rezervorului este prevăzută astfel, ca apa
degazată să se reţină în el nu mai puţin de 20...30 min., timp ce
permite descompunerea carbonaţilor şi degajarea bioxidului de
carbon. Pentru a înlesni acest proces, printr-un perete special,
volumul de apă din rezervor este separat în două părţi, care sunt
unite printr-un orificiu în partea de jos a peretelui. Evacuarea
apei se efectuează din partea opusă coloanei de degazare. Aburul
se introduce în volumul de apă pentru a o încălzi suplimentar. O
parte din abur, de la separatorul de purjă, cu presiunea 0,12 MPa,
se introduce în spaţiul de abur pe deasupra volumului de apă.
Degazoarele cu presiune ridicată se folosesc în ciclurile
centralelor termoelectrice cu presiuni înalte. Presiunea în degazor
este de 0,5...0,7 MPa (ts = 145...165 0C). Principiul de
funcţionare este acelaşi ca şi la cele precedente, însă rezervorul
Fig. 3. Schema de calcul a
este mai mic, deoarece în acest degazor se introduce apa de adaos, care de acum a fost trecută
prin degazorul atmosferic, şi condensatul, care nu conţine carbonaţi.
Calculul degazoarelor termice
Calcularea degazoarelor se efectuează în baza a două ecuaţii:
- ecuaţia bilanţului material, în care se compară fluxurile de apă şi abur care intră în
' } } } {¿¿
degazor Di , în kg/s, cu cele care iese D j ¿ din ele:

∑ D'i=∑ D}j } } } {¿¿ ¿¿

i j (3)
- şi ecuaţia bilanţului termic, în care se compară fluxurile respective de entalpie:
' } } h rSub { size 8{j} } } } } {¿¿
ϕ ∑ D i hi = ∑ D j ¿¿¿
,
(4)
unde: φ este coeficientul de reţinere a căldurii, φ = 0,95...0,98;
hi şi hj - entalpiile specifice ale agenţilor termici respectivi, în kJ/kg.
Fluxurile de intrare sunt:
- apa de adaos cu debitul Dad şi temperatura tad;
- condensatul cu debitul Dc şi temperatura tc;
- aburul de la expandorul de purjă cu debitul Dvpj şi entalpia h”;
- aburul de încălzire cu debitul Dv şi entalpia hv;
fluxurile de ieşire:
- apa de alimentare cu debitul Daa şi entalpia h’;
- aburul ieşit împreună cu gazele eliminate, debitul Dvg şi entalpia h”;
Pentru schema dată vom avea:
Dad + Dc + Dv + Dvpj = Daa + Dvg; (5)
Dadcatad+ Dccatc +Dvhv + Dvpj h”)=Daah’+Dvgh”. (6)
Unde ca este capacitatea termică specifică a apei, ca = 4,19 kJ/(kg.K).
La calcularea degazoarelor mărimile necunoscute sunt: debitele aburului pentru încălzire Dv şi a
apei de alimentare Daa, ele determinându-se prin rezolvarea sistemului de ecuaţii (5) şi (6).
Valoarea debitului aburului evacuat împreună cu gazele este de 1...3 % din Daa. Fluxul de căldură
conţinut de acest abur constituie 6...18 %. Aburul se evacuează în atmosferă, deci, aceste
procente sunt pierderi de apă şi, respectiv, căldură.