Balaban George Clasa a IX-a F

Virusurile

Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” 1

Balaban George Clasa a IX-a F

Definiție:
Virusul este o particulă submicroscopică, care este formată dintr-o teacă sau înveliș cu
rol de protecție, de natură proteică, numita capsidă și un material genetic.
Materialul genetic poate fi ARN sau ADN.

Caracteristici:
 Dimensiunea redusă (20-300 nm), care le permite să traverseze filtrele bacteriologice.
 Genomul posedă un singur tip de acid nucleic, fie ADN, fie ARN.
 Sunt total dependente de celula vie, fie eucariotă, fie procariotă pentru replicare și
existență.
 Nu posedă ribozomi sau aparat de sinteză a proteinelor, mitocondrii sau sursă proprie
de energie.
 Deși unele virusuri posedă enzime proprii ca de plidă ARN sau ADN – polimeraza, ele
nu pot amplifica și reproduce informația în propriul genom, în absența celului gazdă.

Dimensiune:
Virusurile cu importanță chimica au dimensiuni cuprinse intre 20-300 nm.

Forma:
Prin examinare la microscopul electronic, virusurile prezintă o diversitate de forme:
 sferică (virusurile gripale, virusurile paragripale, adenovirusurile)
 paralelipipedică (proxvirusurile)
 de cartuș (virusul rabic)
 de spermatozoid (bacteriofagul)
 de bastonaș (virusul mozaicului tutunului)

Morfologia virusului

Structura:

Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” 2

Balaban George Clasa a IX-a F

Structura de bază, obligatorie a virionului o reprezintă neculocapsida, formată din

miez de acid nucleic, care este de fapt genomul viral, protejat de un înveliș proteic numit
capsidă.
Virusurile formate numai din nucleocapsidă se numesc virusuri neanvelopate.
Virusurile care prezintă pe lângă nucelocapsidă și un înveliș extern lipoproteic derivat
din sistemul membranat al celulei gazdă (peplos sau anvelopă) se numesc virusuri
anvelopate.

Genomul viral:
Este constituit dintr-un singur tip de acid nucleic, fie ADN, fie ARN care conține
întreaga informație genetică necesară replicării virusului și care reprizintă suportul
infecționării acesteia.
Molecula acidului nucleic poate fi:
 simplu spiralată (ss) sau dubluspiralată (ds)
 liniară sau circulară
 continuă sau segmentată

Capsida virală:
Este un înveliș format din numeroase unități proteice numite capsomere (=proteine
de dimensiuni mici care se asamblează în structuri capsomerice mari), iar în final se
asamblează în forma capsidei virale. Există două tipuri de simetrie a capsidelor:
 Helicoidala, cu aspect tubular – sunt caracterisitice ARN virusurilor
 Icoseiedrica, cu aspect sferic – sunt caracteristice ADN virusurilor.
Clasificarea virusurilor:
Familia este desemnată cu sufixul VIRIDAE, subfamilia este denumită cu sufixul
VIRINAE, iar genul este denumit cu sufixul VIRUS.
Dupa gazda care-i primeste se impart in patru grupe:
 virusuri patogene pentru bacterii (bacteriofagi)
 virusuri patogene pentru vegetalele superioare (virusurile plantelor)
 virusurile pentru nevertebrate (virusurile insectelor)
 virusurile pentru vertebrate, care cuprind la rândul lor cinci grupe:
1. virusuri al căror tropism este marcat pentru ectoderm (vaccin, variola)
2. virusuri neurotrope pure (turbare)
3. virusuri endoteliomezodermice (infogranulomatoza la om)
4. virusuri septicemice (rujeola, rubeola)
5. virusuri prroliferative (sarconul lui Poux, leucoze si leucemii transmisibile)

Replicarea virusurilor:
Replicarea virusurior parcurge urmatoarele etape:
 recunoașterea celulei gazdă
 absorbția (atașarea) virusului de celula gazdă
 penetrarea virusului in celula gazdă
 decapsidarea virusului
 sinteza macromoleculară
 eliberarea virionilor progeni din celula gazdă

Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” 3

Balaban George Clasa a IX-a F

Virusurile defective sunt virusuri care nu se pot replica autonom, necesitând prezența
unui așa numit virus helper, pentru a putea infecta și a se replica în organismul infectat.
Viroizii afectează celule vegetale și ei sunt compuși dintr-o moleculă neînvelită de
ARN circular monocatenar covalent închis cu lungimile reduse.
Prionii diferă atât de virusuri cât și de viroizi prin faptul că nu conțin acizi nucleici.

Relația virus – oraganism gazdă:

Interacțiunile dintre virus și celula gazdă sunt de o deosebită importanță, în sensul că
ele pot influența trei aspecte esențiale:
 producerea infecției
 tipul de infecție
 efectul final asupra gazdei

Căile de patrundere a virusului în organism:

 tractul respirator (virusuri gripale și paragripale)
 tractul gastro-intestinal (virusul poliomelitic și al hepatitei A)
 tractul genito-urinar (virusul hepatitei B și HIV)
 calea cutaneo-mucoasă (virusul herpex simplex)
 calea iatrogenă (virusul hepatitei B, HIV și virusul citomegalsic)

Chimioterapia antivirală:
Chimioterapicele antivirale utilizate acționează la unul sau mai multe nivele ale
multiplicării virale:
 inhibitori ai inițierii infecției virale prin atașarea de celula gazdă și de capsidarea
virusurilor, exemplu: amantadina și rimantadina
 inhibitori ai sintezei acizilor nucleici, exemplu: adenim – arabinozi (vidarabina)
 inhibitorii poliomerazelor, exemplu acyclovir, gancyclovir, famcyclovir, ribavirin)
 inhibitori ai ARNm, exemplu fascarnet
 inhibitori ai reverstranscriptazei, exemplu zidovudim

Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” 4