Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab”

Referat: Bellum Iugurthinum

George Balaban
Clasa a X-a F
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab”

Războiul cu Iugurtha (în latină: Bellum Iugurthinum) a fost un conflict armat între
Republica Romană și regele Iugurtha din Numidia, un regat de pe coasta nord-africană care
se apropia de Algeria modernă. Iugurtha a fost nepotul și fiul adoptiv al lui Micipsa, regele
Numidiei, pe care l-a succedat la tron, învingându-i pe rivali prin asasinare, război și mită.
Războiul a constituit o etapă importantă în subjugarea romană a Africii de Nord și în
ascensiunea imperiului, dar Numidia nu a devenit o provincie romană decât în 46 î.Hr. După
uzurparea tronului Numidiei de către Iugurtha, Roma s-a simțit obligată să intervină.
Numidia a fost un regat situat în Africa de Nord (care corespunde aproximativ
Algeriei de astăzi) adiacent cu ceea ce fusese inamicul principal al Romei, Cartagina. Regele
Masinissa, care a fost un aliat ferm al Romei în cel de-al treilea război punic, a murit în 149 și
a fost urmat de fiul său Micipsa, care a
condus între 149-118 î.Hr. La momentul
morții sale, Micipsa avea trei potențiali
moștenitori, cei doi fii ai săi, Adherbal și
Hiempsal I, și un nepot nelegitim, Iugurtha.
Iugurtha luptase sub Scipio Aemilianus la
asediul Numantiei, unde, prin prietenia cu
aristocrații romani, făcuse cunoștință cu
manierele și tactica militară romană.
Micipsa, îngrijorat că la moartea sa, Iugurtha
va uzurpa regatul de proprii săi fii puțin mai
capabili, l-a adoptat și a lăsat moștenirea
regatului celor doi fii ai săi și lui Iugurtha. După moartea regelui Micipsa, cei trei moștenitori
au convenit între ei să-și împartă moștenirea în trei regate separate; totuși, aceștia nu au
reușit să cadă de acord asupra condițiilor de divizare, iar Iugurtha a declarat război deschis
verilor săi; Hiempsal, care, deși era mai tânăr, era cel mai curajos dintre frați, a fost asasinat
de Iugurtha, iar Adherbal, incapabil să se apere, a fost învins și forțat să fugă la Roma, unde a
apelat la arbitrajul Senatului Roman.
Deși Senatul a constituit garanții pentru testamentul lui Micipsa, s-a lăsat mituit de
Iugurtha în vederea ignorării crimelor sale și a organizat o comisie, condusă de fostul consul
Lucius Opimius, pentru a împărți în mod corect
Numidia între pretendenții rămași (116 î.Hr.).
Cu toate acestea, Iugurtha a mituit oficialii
romani din comisie pentru a-i aloca jumătatea
vestică mai bună, mai fertilă și mai populată a
Numidiei, în timp ce Adherbal a primit estul.
Neputincios împotriva corupției romane,
Monedă comemorativă ce surprinde capturarea lui
Iugurtha de către Sulla
Adherbal a acceptat și s-a făcut pace. La scurt
timp, în 113 î.Hr., Iugurtha i-a declarat din nou
război fratelui său și l-a învins, obligându-l să se
retragă în Cirta. Adherbal a rezistat câteva luni, ajutat de un număr mare de Equites care se
stabiliseră în Africa în scopuri comerciale. Din interiorul liniilor sale de asediu, Adherbal a

George Balaban
Clasa a X-a F
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab”

apelat din nou la Roma, iar Senatul a trimis un mesaj către Iugurtha pentru a renunța la
asediu. Acesta din urmă a ignorat cererea, iar Senatul a trimis o a doua comisie, de data
aceasta condusă de Marcus Scaurus, un membru respectat al aristocrației, pentru a-l
amenința pe regele numidian. Regele, pretinzând că este deschis discuțiilor, a prelungit
negocierile cu Scaurus suficient de mult pentru ca Cirta să rămână fără provizii. Când Scaurus
a plecat fără să-l fi forțat pe Iugurtha să se supună, Adherbal s-a predat. Iugurtha l-a executat
imediat, împreună cu romanii care s-au alăturat apărării Cirtei. Dar moartea cetățenilor
romani a provocat o furie imediată în rândul oamenilor de rând de acasă, iar Senatul,
amenințat de popularul tribun Gaius Memmius, a declarat în sfârșit război lui Iugurtha în 111
î.Hr., deși cu reticență.
Războiul cu Iugurtha a dezvăluit în mod clar problemele Republicii Romane de la acea
vreme, dar și pe cele viitoare. Faptul că un om precum Iugurtha a putut ajunge la putere
cumpărând oficiali militari și civili romani a reflectat declinul moral și etic al Romei. Romanii
căutau acum puterea individuală deseori în detrimentul
statului. Acest lucru a fost ilustrat de ascensiunea lui Marius
la putere prin ignorarea tradițiilor romane. Aceste
evenimente au fost observate și de chestorul lui Marius,
Lucius Cornelius Sulla, care ulterior a ajuns să-l rivalizeze pe
Marius în primul dintre marile războaie civile din Republica
târzie. Începutul acestei rivalități, potrivit lui Plutarh, a fost
pretins rolul crucial al lui Sulla în negocierile și eventuala
capturare a lui Iugurtha, de aceea Sulla purta un inel care
înfățișează capturarea, în ciuda faptului că lui Marius i-a fost
atribuită victoria.
Istoricul roman Sallust a scris o monografie, Bellum
Iugurthinum, despre Războiul cu Iugurtha, subliniind acest
declin al eticii romane și l-a plasat,Armata
împreună
romanăcu înlucrarea
timpul sa
Războiului cu
despre Conspirația Catilinei, în linia cronologică a Iugurtha
degenerării Romei care a început cu Căderea Cartaginei și s-
a încheiat odată cu căderea Republicii Romane. Sallust este una dintre cele mai valoroase
surse ale războiului, alături de biografiile lui Sulla și Marius ale lui Plutarh.

George Balaban
Clasa a X-a F