SCOALA DE GEOPOLITICA GERMANA

Friedrich Ratzel este intemeietorul de drept al geopoliticii. El

a operat cu termenul de geografie politica, intitulandu-si astfel
lucrarea sa de baza: "Politische Geographie", aparuta in anul
1897. De profesie zoolog, el se apropie de studiul geografiei,
cu ocazia calatoriei sale in America de Nord si Mexic unde,
studiaza viata locuitorilor de origine germana. 
Simion Mehedinti aprecia aceasta lucrare ca fiind "menita sa
rastoarne si sa transforme literatura geografica", statul
nemaifiind o fictiune cartografica, el "se naste, creste, decade
si piere in legatura cu anumite imprejurari fizice".
F. Ratzel in analizele sale depaseste granita geografiei politice
si face analiza politica. Astfel el vorbeste despre spatiu ca fiind
limita naturala intre care se produce expansiunea popoarelor,
arealul pe care acesta tinde sa-l ocupe. Autorul recurge la
doua notiuni: concordante si discordante antropogeografice.
Concordanta se realizeaza prin colonizarea interna, adica prin
distributia omogena a populatiei pe suprafata statului. El isi
exprima dezacordul in ceea ce priveste spatiul ocupat de
Rusia, care avea o suprafata de 10 ori mai mare decat cea a
Germaniei si o populatie de 2,5 ori mai mare decat a
principalelor state europene la un loc. Cu aceasta ocazie
Ratzel vorbeste despre "foamea de spatiu", care nu se justifica
in cazul Rusiei, ea avand deja un teritoriu mult prea mare fata
de necesar, dar care devine explicabila atunci cand se
inregistreaza o densitate de populatie prea mare pe un spatiu
mic, cum este cazul Germaniei. In acest caz va avea loc
colonizarea externa, adica o migratie dinspre teritoriul
suprapopulat spre cel subpopulat.
Referitor la aceasta colonizare externa, in preocuparile
geopolitice romanesti Alexandru Supan (care foloseste prima
data termenul) si apoi Ion Conea vorbesc despre
druckquotient. Acest termen se refera de fapt la presiunea
demografica exercitata la granitele oricarui stat. Astfel daca
tarile vecine au o populatie mult prea mare, ele vor tinde sa
ocupe spatiile libere din teritoriul vecin lor, adica va avea loc
acea colonizare externa de care vorbea Ratzel. 
Friedrich Ratzel vorbeste despre cat de important este spatiul
pentru un popor, el arata daca un popor se afla in ascensiune.
Forta statala este data si de populatie, "densitatea mare a
poporului inseamna cultura". Este deci nevoie de un numar
suficient de mare pentru a zamisli o cultura, pentru ati impune
identitatea in fata altor natiuni. Aceasta idee este preluata si
de cei doi autori maghiari Andrei Korponay si Paul Vida, care
de asemenea observa importanta suprematiei populatiei in fata
oricarui tratat international: "intre ascensiunea popoarelor si
cresterea lor numerica subzista o corelatie stransa si de
nedesmintit". Cei doi autori atrag atentia asupra faptului ca,
Ungaria si-a pierdut suprematia si pozitia politica ca o
consecinta a scaderii pozitiei si a importantei poporului
maghiar. Andrei Korponay da si o solutie pentru cresterea
numarului populatiei de origine maghiara din Transilvania
pentru ca aceasta sa devina teritoriu unguresc: "ne trebuiesc
20 milioane de unguri". Iata deci cat de important este
numarul populatiei pentru un stat, el poate sa-si mentina
suprematia, dar tot atat de bine poate sa inceteze sa mai existe,
fiind asimilat de alte popoare. Faptul ca poporul roman s-a
mentiunut in fata atator invazii straine, de-a lungul secolelor,
s-a datorat si sporului natural ridicat al acestui popor. Din
pacate, in prezent Romania inregistreaza un spor negativ de
crestere a populatiei de - 1,9 (in 1997), ceea ce va duce la o
diminuare considerabila a poporului roman. Acest fapt este cu
atat mai grav cu cat anumite etnii cunosc cresteri demografice
spectaculoase. Simion Mehedinti formuleaza chiar o axioma
demografica: "puterea natiunilor creste si scade, dupa cum
creste si scade populatia lor". Aceasta afirmatie este total
verificata daca observam corelatia dintre ascensiunea marilor
puteri (Franta, Rusia) si cresterea numarului populatiei
acestora. In acest sens ne putem pune intrebarea daca Rusia
isi va mai relua statutul de mare putere mondiala, in conditiile
in care populatia sa, inregistreaza ritmuri negative de crestere,
iar in anul 2050 este estimat ca va ocupa locul 14 in lume din
acest punct de vedere (fiind depasita de tari ca: India, China,
Pakistan, SUA, Indonezia, Nigeria, Brazilia, Bangladesh,
Ethiopia, Congo, Mexic, Filipine etc). Este adevarat insa ca,
pentru a ajunge o mare putere este necesar ca, pe langa
numarul mare de populatie sa detii si o putere economica
suficient de mare, ceea ce inca nu este cazul Rusiei.
Friedrich Ratzel foloseste si termenul de geospatii, referindu-
se la extinderea fortei civilizatoare a unei tari la nivelul unui
continent intreg (el vorbeste despre geospatiul american). De
fapt acesta este obiectivul pangermanismului, de a aduna
populatia de origine germanica in cadrul aceleiasi frontiere.
In 1841, Friedrich Liszt vorbea despre misiunea Germaniei de
a ajunge pe cursul Dunarii la Marea Neagra, "cursul Dunarii
arata directia spre care trebuie sa se indrepte aceasta
emigrare". Exista de fapt o obsesie germana de a construi un
imperiu care sa se intinda de la Marea Nordului pana la
Marea Adriatica, iar Liszt avea in vedere un proiect maret,
realizarea axei Hamburg - Bagdad. De fapt era vorba despre
dorinta de a impune natiunea germana ca forta civilizatoare in
fata celorlalte natiuni, de a crea un geospatiu german.
Legile cresterii spatiale, asa cum sunt ele precizate de Ratzel,
se refera la faptul ca, un stat creste odata cu cultura sa, cu
dezvoltarea sa economica. Statul poate insa creste si prin
asimilarea altor state mai mici sau prin inglobarea
elementelor celor mai valoroase ale mediului fizic. Dar pentru
a realiza toate acestea trebuie sa ai si o asezare geografica
care sa-ti permita dezvoltarea. Ori tocmai acest lucru a lipsit
Germaniei, care era prinsa intre alte state puternice precum
Franta, Anglia etc, fapt ce a obligat-o sa-si indrepte tendintele
expansioniste spre sud-est (pe Dunare) si spre nord (pe Rin). 
Tot Ratzel lanseaza ideea de "ciclu oceanic", referindu-se la
faptul ca valoarea marilor si a oceanelor se schimba in functie
de importanta tarilor care le strajuiesc. Astfel, atunci cand
Imperiul Roman era puternic, Marea Mediterana era cea mai
importanta; cand Anglia a devenit imperiu, Oceanul Atlantic
juca un rol major; in prezent cand marile puteri sunt SUA,
Japonia, China, Oceanul Pacific a devenit oceanul viitorului,
locul unde (dupa Ratzel) va avea loc principala confruntare
intre statele maritime si cele continentale. 

O alta notiune cheie, lansata de Ratzel, este aceea referitoare

la pozitia politico-geografica a unui stat. Pozitia este cea care
da valoare spatiului. Din aceste considerente, va avea o pozitie
buna acel stat care va detine importante suprafete de pamant
dar si deschidere suficienta catre mare. Astfel se explica
dorinta de expansiune a Germaniei si nu doar a ei, Rusia
cautand inca de pe vremea lui Petru cel Mare "apa si nu
pamant". Iesirea la mare este cea care da putere unui stat
deoarece de aici poti ajunge la Oceanul Planetar, iar dupa
cum afirmau reprezentantii scolii geopolitice anglo-americane,
cine stapaneste tarmul va stapani Eurasia.
Se vorbeste si despre o pozitie intermediara, referitor la
statutul statelor tampon. Acestea aveau rolul de a separa doua
mari puteri. Astfel Norvegia, Danemarca, Suedia, Belgia,
Luxemburg si Elvetia, separau Anglia de continent, asa cum
Finlanda, Polonia, Romania, Iugoslavia, Bulgaria, Albania si
Grecia aveau rolul de a separa Rusia de Europa. Aceste state
tampon nu sunt artificiale asa cum pretindea lordul Curzon of
Kedleston, deoarece chiar daca au aparut intr-un moment
istoric prielnic, constituirea lor a avut loc pe principiul
nationalitatii. Vintila Mihailescu sprijinea afirmatia
referitoare la rolul statelor tampon in asigurarea echilibrului
in zonele respective, spunand ca: "liniste, in aceasta parte a
continentului european, a fost cand intre imperiile din est, vest
si sud, s-a intercalat un stat carpatic care a comandat pana
dincolo de Nistru, pana la Dunare, pana la mlastinile Tisei si
pana la tarmurile Marii Negre". 
Friedrich Ratzel se refera la granita ca la un organ periferic al
statului. La granita se intalnesc statele cu forta lor, in aceasta
constand capacitatea de a-si extinde spatiul pe care il detin la
un moment dat. Frontiera este un adevarat compromis intre
doua state. Cu aceasta ocazie Ratzel precizeaza inca o data ca
"tratatele care garanteaza frontierele, se bazeaza pe acea
iluzie ca ar fi posibil sa se puna stavila cresterii vii a unei
natiuni". Deci existenta unei natiuni nu este garantata de nici
un tratat, statul trebuie sa aiba grija in permanenta sa aiba o
populatie suficient de mare si o economie suficient de
puternica, astfel incat nici un alt popor sa nu poata atenta la
integritatea sa. 
Orice stat ia nastere in jurul unui mittelpunkt in care se
concentreaza energia unui popor. Pentru Romania,
Transilvania reprezinta zona din care pornesc pulsarii
economici, culturali, demografici. Ea indeplineste rolul unei
piese de centru, vitale pentru natiunea noastra. Iata de ce
poporul roman nu poate exista ca natiune fara Transilvania,
fara ea Romania ar deveni periferia zonei balcanice. Ion
Conea vorbeste si de un kernland (amintit de Kjellen), un
sambure care "nu poate fi despartit de tara decat cu insusi
pretul existentei sale". Transilvania este un punct de plecare,
un sambure geopolitic destinat sa rodeasca o formatiune de
stat.
Intensitatea la granita a pulsarilor emisi de samburele unei
tari fac ca aceasta tara sa fie aparata si sa-si mentina
actualele granite (sau sa si le modifice). Important pentru o
tara este mai ales sa nu intalneasca din sens opus alti pulsari
cu intensitate mai mare. Iata de ce Germania considera ca
directia principala de inaintare este data de cursul Dunarii
(aici se gaseau state care ii ofereau Germaniei avantajul de a
avea pulsarii cei mai puternici). Din aceasta cauza Ratzel
spune ca "granita este un produs al miscarii si un raport de
forte". Un rol vital in invingerea spatiilor il are comunicarea
(schimbul de marfuri, de produse culturale etc). Totusi in
momentul in care Germania a pornit campania de cucerire, ea
nu a tinut cont de faptul ca, nu razboiul este solutia pentru a
detine suprematia intr-o anumita regiune.
Totusi personalitatea emblematica a geopoliticii germane
ramane Karl Haushofer (cei mai multi experti reduc
geopolitica germana la acest autor, iar in plus ideile lui au
servit ca motivare si ca program regimului nazist, autorul
insusi colaborand o parte a vietii sale cu acesta).
Haushofer a fost de profesie militar (a luptat in primul razboi
mondial si in Romania). Chiar daca ajunge la gradul de
general el decide sa abandoneze cariera militara si sa se
dedice carierei universitare. 
Geopolitica germana s-a nascut ca un protest la situatia din
acel moment a Germaniei (care devenise dupa primul razboi
mondial un fel de anexa a Elvetiei, fiind redusa la o treime din
teritoriul detinut, militarii erau pe drumuri, saracia era in
floare etc). El observa faptul ca actul politic se desfasoara pe
baze traditionale, cu fata spre trecut, in vreme ce in alte tari
(SUA, Anglia) pregatirea oamenilor politici se face in institutii
specializate. Germania a intrat in razboi fara o viziune
geopolitica, cu o necunoastere a raportului de forte, in vreme
ce peste tot s-a intrevazut inca din 1904 "furtuna care se ridica
la orizont". Iata de ce era absolut necesar sa apara si o
geopolitica germana (autorul nefiind de acord cu teoriile lui
Ratzel si ale lui Kjellen care, spunea el proveneau din surse
anglofone).
Haushofer era preocupat de formarea unui bloc continental
care sa cuprinda Europa, nordul si estul Asiei, nu pe afinitati
politice ci pe determinari geopolitice. Aceasta idee apare ca un
contra-atac la marile puteri Anglia si SUA, care dupa el
lansasera o asa numita politica anaconda. Prin faptul ca
aceste puteri stapaneau Oceanul Planetar, deci tarmurile (asa
cum arata Spykman) ele vor putea controla si interiorul
continentului, incolacindu-se si omorand prin sugrumare ceea
ce este pe continent. Haushofer considera ca alternativa la
aceasta primejdie ar fi o alianta intre Rusia, Germania si
Japonia care ar alcatui asa numitul bloc continental. Aceasta
teorie se apropie foarte mult de cea privind zona pivot a lui
Mackinder, care spunea ca cine va domina aceasta zona va
stapani lumea. Pentru a pune in practica teoria blocului
continental, Haushofer face referiri la ceea ce gandea, un lider
politic japonez Goto, care vorbea despre atelajul numit troika.
Acesta se referea la o posibila inaintare in conditiile in care
Japonia si Germania ar fi tinut in frau un al treilea cal
naravas numit Rusia. Doar asa aceste tari reunite ar fi ajuns
sa aiba acces la marile Baltica, Adriatica si la Marea
Japoniei, realizandu-se o expansiune de la nord la sud:
Germania ar fi stapanit Europa (Italia ajungand in sfera sa de
influenta, India si-ar fi dobandit independenta fata de Anglia,
Franta ar fi fost redusa la neputinta, iar Africa ar fi devenit
principala directie de expansiune a unei Europe germane),
Japonia ar fi dominat Pacificul si Orientul Indepartat, iar
Rusia Oceanul Indian (in conditiile in care ar fi renuntat la
telurile revolutionare). Autorul german vorbeste insa despre
patru zone de expansiune teritoriala, incluzand pe langa cele
trei deja amintite si SUA a carei directie de expansiune ar fi
urmat sa fie America de Sud.
Totusi aceasta terorie a fost infirmata de istorie deoarece
Hitler a hotarat sa atace Rusia, ignorand ceea ce spunea
Haushofer si anume ca "nici unul dintre cele doua popoare
puternice ale continentului nu trebuie sa se ridice unul
impotriva celuilalt", repetand gresala facuta de Napoleon si de
Wilhem al II-lea. Karl Haushofer vede geopolitica ca pe o
modalitate de a preintampina razboaiele de orice tip,
considerand-o ca fiind "cel mai bun mijloc de a evita
catrastrofele mondiale". Din aceasta cauza el a fost in total
dezacord cu decizia de a ataca URSS, deci tocmai partea
dominanta a blocului continental. Datorita acestei hotarari au
scazut sansele pentru Eurasia formata din Germania, Rusia si
Japonia, dar au aparut si importante coalitii impotriva
Germaniei (din partea puterilor oceanice care se simteau
amenintate). Iata deci ca sfatul lui Bismarc, Cancelarul
Germaniei din secolul trecut, a fost total ignorat si anume,
faptul ca Germania nu trebuie sa-si afiseze dorinta de a deveni
o mare putere, deoarece va atrage formarea impotriva sa a
unei coalitii reprezentata de marile puteri. Hitler a ignorat
faptul ca, istoria ne transmite avertismente privitoare la
anumite fapte repetitive, la anumite greseli savarsite in trecut
si pe care noi trebuie sa le evitam. Karl Haushofer este de
parere ca geopolitica "inlocuieste pasiunea politica si incearca
sa se bizuie pe conexiuni naturale". Aceasta idee este prezenta
in teoriile sale cu privire la realizarea blocului continental si
in ceea ce priveste ideea ca nu trebuie sa existe abordari
partizane (nici de stanga, nici de dreapta). 
Haushofer a dezvoltat un concept fundamental, acela de spatiu
vital, spatiul necesar unui popor sa traiasca si sa se dezvolte.
Este vorba de fapt despre cele doua tipuri de colonizari despre
care vorbea Ratzel (colonizarea interna si cea externa). Faptul
ca el vorbeste despre sporirea spatiului atunci cand acesta a
devenit prea stramt, in conditiile in care Germania se afla in
aceasta situatie, a facut ca majoritatea autorilor sa-l
incrimineze, considerand ca teoriile sale au servit ca
justificare pentru actiunile intreprinse de nazisti in cucerirea
de noi teritorii. Chiar autorul vorbeste despre doua popoare:
german si japonez, care se aflau in situatia de densitate prea
mare a populatiei in raport cu suprafata detinuta. Ca o
justificare in plus este amintit faptul ca in nordul Germaniei
exista zone mai putin fertile, iar in anumite regiuni densitatea
populatiei este chiar mai mare. Germania, spre deosebire de
Japonia care a avut posibilitatea de extindere a teritoriilor
sale in Pacific, nu a beneficiat de acest privilegiu datorita
vecinilor puternici din zona, fiind condamnata la
suprapopulare. Daca avem in vedere teoria elaborata de
Ratzel care spunea ca granitele sunt un produs al miscarii si
conceptul de druckquotient al lui Ion Conea, putem ajunge la
concluzia ca nevoia de spatiu a Germaniei era justificata.
Numai ca odata inceputa aceasta expansiune, ea nu s-a oprit
la spatiul vital de care Germania avea nevoie, ci Hitler a
continuat politica de cucerire pentru a-si realiza dorinta de a
deveni o mare putere. In privinta acestui concept de spatiu
vital, teoriile lui Haushofer sunt in intregime preluate de Hitler
si puse in practica. 
In ceea ce priveste conceptul de granita, Haushofer preia
teoriile lui Ratzel, adaugand in plus ideea de frontiera in
miscare si de viata politica a frontierei. Viata politica se refera
la fenomenele economice, culturale, spirituale, care asemenea
unor strapungeri prietenoase trec din tara de origine in tarile
vecine, in momentul in care intensitatea acestora este destul de
puternica. Din aceasta cauza, el considera ca fiind deosebit de
important ca aceste strapungeri sa fie detectate din timp
pentru ca apoi sa ne aparam in acelasi mod. De aceea
securitatea unei tari nu va consta numai in asigurarea
granitelor acesteia, ci si in apararea impotriva acestor
strapungeri prietenoase care in momentul in care devin destul
de intense pot duce la modificara granitelor in favoarea
statului emitent. In acest sens Haushofer vorbeste despre
dezvoltarea simtului de frontiera, tocmai pentru detectarea
acestor strapungeri si pentru protejarea fata de ele. Iata ca
autorul a avut in vedere in teoriile sale nu doar crearea unui
spatiu vital al poporului german prin expansiune teritoriala, ci
si protejarea acestuia de influentele venite din exterior (care
erau foarte mari, Germania fiind inconjurata de state
puternice) pentru conservarea acestuia.
In ceea ce priveste pan-ideile (harta mentala, busola dupa care
ne orientam), Haushofer observa inca de la inceputul secolului
ca, Europa libera nu poate fi decat "intre actuala frontiera
sovietica, marile nordice si bazinul mediteranean". Deziderat
care a fost realizat, ba chiar depasit (prin propunerile de
integrare in Uniunea Europeana adresate Estoniei, Ciprului si
de curand Turciei, Maltei, Lituaniei si Letoniei), pan-ideea
europeana fiind realizata. El prevede ceea ce va fi Uniunea
Europeana , cu precizarea ca, aceasta "confedereatie" va fi
viabila doar daca se vor respecta drepturile nationale interne
ale membrilor, iar fiecare stat va vorbi limba care apartine
poporului sau. Aceasta conditie este discutabila daca avem in
vedere aparitia monedei europene unice, disparitia granitelor,
incercarea de globalizare. Oare toate acestea nu duc la o
anumita frustrare din partea statelor membre, la o pierdere a
identitatii nationale, la distrugerea uniunii (am in vedere si
faptul ca anumite decizii au fost adoptate prin referendum in
anumite tari la limita de 51% de voturi pentru) ? In prezent
factorul politic primeaza in fata celui economic, asa ca viitorul
uniunii este discutabil.
Concluzionand, reprezentantii scolii geopolitice germane au
fost in permanenta preocupati de ideea de spatiu, de granita,
de expansiune teritoriala, tocmai datorita pozitiei geografice a
Germaniei intre marile puteri.