Alegeți un fragment și analizați-l având în vedere teoria actelor de vorbire: urmăriți

succesiunea actelor, tipurile de acte realizate de către participanți în funcție de rolul lor în
interacțiune, modalitatea de exprimare a intenției comunicative – preferința pentru actele
directe sau indirecte, în ce context apar diferențe etc.
Atenție! Analiza nu trebuie să fie schematică!

În vizită la o colegă (IVLRA)

Situaţia de comunicare: data înregistrării – 26.07.1993; locul înregistrării – acasă la A; participanţii – A: f., 51
de ani, cercetător ştiinţific; B: f., 46 de ani, cercetător ştiinţific la acelaşi institut ca şi A.
Observaţii: participantele au ştiut că se înregistrează.

A: o:: ce drăguţă brichetă ai↑ - act expresiv cu o componenta ilocutionara care le apropie pe cele doua
participante, componenta prelocutionara este reprezentata de trezirea in alocutor a unui sentiment de
prietenie,non confluctuala- CONTUR INTONATIONAL ASCENDENT CARE MARCHEAZA
EXPRESIVITATEA
B: mulţumesc# şi mai ales ochelarii să nu mi-i uit că (xxx) – contur neutru- specific actelor de
vorbire afirmative
A: deci adişoru↓ NU-ţi dau acuma: / intercepşăns/
B: nu↓ nu↓ nu. Conturul intonational descendent din acest pasaj
+A: că uliva aia↑ [ ţi-am spus↓- contur mixt- recuregerea la acest contur intonational este motivata de
gasirea intr un mod cat mai rapid a unei modalitati de exprimare a intentiilor comunicationale.
B: [da↓ sigur că da↓
+A: [poate nici nu le: ţine↓
B: [sigur↓ sigur ↓mulţumesc.
A: iar TU N-AI respectat î:: înţelegerea noastră că dacă [AI nevoie de ceVA
B: [<P nu >
+A: [de bibliografie să-mi spui↓
B: păi măi↑ n-am prea avut pentru că n-am prea: lucrat↓ adică am fost atît de:: sîcîită ştii. cu: cursuri↓
o grămadă de cursuri am avut cum NU ştiu aşa:: eu-s cam zăpăcită şi cam ineficientă↑ şi mie-mi #
trebuie: spaţiu: mental şi psihic [ca să mă concentrez
A: [ să te poţi concentra. tu dacă nu profiţi de vacanţa asta [într-adevăr
B: [păi tocmai de-asta [eram
+A: [eşti pierdută
B: TErifiată de ideea că vor veni şi vor sta la noi↓ mai ales neştiind nimic cît timp au↓ că dacă au timp
puţin şi nu ştiu ce↑ măcar ameninţarea era mai limitată↓ da’ aşa mă gîndeam că poate vin şi stau toată
vara toată toamna ştii↑
A: mă↓ nu ştiu dacă ţi-e de folos ce ţi-am spus eu din experienţa mea↓ STAI într-o zi cu picioarele-n
apă şi fă-ţi prog- planu↑ da’ la <MARC milimetru↓> mărunt↓
B: ă: pentru asta [eu trebuie să mă hotărăsc întîi
+A: [şi e deja făcută.
+B: da↓ da’ trebuie să mă hotărăsc de fapt ce fac pentru că am: aşa cam o turmă de iepuri fiecare dată:
drumu-n altă direcţie
A: aşa eram şi eu↑
+B: [şi trebuie să mă hotărăsc pe unde s-o iau↓ ştii↑
A: [aşa eram şi eu↑ tu ai un titlu [pentru că eu am făcut titlu cu subtitlu pe urmă
B: am un titlu da’┴ ei↓ da↓ da păi tocma
A: CE să faci la un titlu cercetări asupra intonaţiei româneşti [am pus punct↑
B: [a::
+A: şi am zis intonaţia interogaTIvă (…)
B: mă gîndesc eventual dacă aş putea cumva↓ cam asta îmi umbla mie prin minte dimineaţă↑ să::
găsesc o optică MAI generală↑ în care chestia asta să intre ca un capitol [ştii↑ (...)
A: asta te gîndeai azi dimineaţă?
B: cam aşa↓ ştii↑ cum aş putea să încap să împac capre verze↓

Conversatia se deschide cu un act de vorbire expresiv formulat de catre A care se foloseste componenta
ilocutionara a actului de vorbire initial pentru a-i creea un anume confort alocutorului sau. Componenta
prelocutionara a actului care deschide conversatia poate avea ca tinta aducerea unui compliment alocutorului
pentru a-l face sa se simta cat mai confortabil in situatia in care se afla. Dat fiind faptul ca un act expresiv de
valorificare a unui lucru, indiferent care ar fi el, pune alocutorul intr-o pozitie confortabila, actele de vorbire tind
sa se succeada armonic..

Avand in vedere statutul social al celor doua participante, dar si diferenta de varsta dintre ele, utilizarea
apelativelor precum : măi, mă, dar si utilizarea forme pronominale sau verbale de persoana intai si a
doua singular marcheaza apropierea evidenta dintre cele doua participante la actul conversational.
Mentinerea conversatiei se face prin multiple acte de vorbire

Spre deosebire de accent, care marchează o silabă dintr-un cuvânt,

intonația marchează mai multe silabe (secvență de enunturi ‒ cuvinte sau
un grup de cuvinte), de aici și caracterul extensiv al acestei unități.
Prin marcarea cuvintelor sau a grupurilor de cuvinte, intonația realizează
contururi intonaționale. Acestea se bazează pe intonație, adică pe
schimbarea înălțimii tonului asociată cu schimbarea intensității vocii

Datorită acestui amestec de influențe, contururile intonaționale apar ca niște

realități complexe, proprii variantei orale a exprimării. Scrisul reușește să le
redea doar parțial, cu ajutorul semnelor de punctuație.

Miscarea de deschidere a actului conversational este realizata prin actul expresiv cu contur
intonational ascendent al lui A care este mentinut temporar de catre B printr un act asertiv cu un
contur intonational neutru.

Tranzatia la o subtema a discutiei la alta se face foarte rapid fiindca dinamica conversationala este
realizata printr-o multitudine de acte de vorbire directe.
Exemple :
Preferinta participantelor de a le folosi pe cele directe in detrimentul celor indirecte este
reprezentata de mai multi factori :
-existenta cunostiintelor comune din domeniul stiintific in care acestia cerceteaza
-existenta fondului comun de informatii care le face mai usoara intelegerea anumitor intentii
-egalitatea si apropierea sociala
-apropierea de varsta.
-lipsa diferentei de sex
Miscarea conversationala este complexa fiindca presupune existenta mai multor acte de vorbire.
Miscarea de initiere a conversatiei este exprimata printr-un act expresiv, lucru care ii aduce
alocutorului o stare de confort. Mentinerea conversatiei este realizata prin replica : „ B: mulţumesc#
şi mai ales ochelarii să nu mi-i uit că (xxx) ” , iar dupa aceasta replica incepe discutia propriu-zisa
prin care A preia cuvantul in urma raspunsului anterior al lui B. In cele ce urmeaza, vom
intampina tranzatii ale unor subiecte de discutie si vom observa lejeritatea cu care se trece de la
un act de vorbire la altul, deseori chiar prin suprapunerea replicilor.
In ceea ce priveste incheierea actului conversational, cei doi participanti utilizeaza tacerea ca mijloc
de finalizare a conversatiei.

Pe langa multe alte marci ale fortei ilocutionare, ne putem lega si de unul dintre elementele
paraverbale, respectiv intonatia, uneori emfaza.
In ceea ce priveste intonatia putem stabili o ierarhie a contururilor intonationale :
 Primul constur este reprezentat de conturul intonational ascendend(cel mai des utilizat) :
-> Exemple : A: o:: ce drăguţă brichetă ai! , +A: că uliva aia↑[...] , B: păi măi↑ , B: [...] că dacă au
timp puţin şi nu ştiu ce↑[...] da’ aşa mă gîndeam că poate vin şi stau toată vara toată toamna ştii↑, etc.
Prin acest contur intonational ascendent se marcheaza de obicei o exclamatie sau un act
expresiv(admiratie, entuziasm, bucurie, etc).
 Al doilea contur este cel descendent:
-> Exemple: +A: [poate nici nu le: ţine↓ , +A: [de bibliografie să-mi spui↓ , B: am un titlu da’┴ ei↓
da↓ da păi tocma, etc.
Prin conturul intonational de la acest subpunct se marcheaza de obicei o asertiune.
 A treia componenta este reprezentata de conturul intonational neutru:
Exemple: B: mulţumesc# şi mai ales ochelarii să nu mi-i uit că (xxx , + A: şi am zis intonaţia
interogaTIvă (…),B: ă: pentru asta [eu trebuie să mă hotărăsc întîi

Ultima componeta este reprezentata de conturul intonational mixt:

Exemplu: B: păi măi↑ n-am prea avut pentru că n-am prea: lucrat↓ adică am fost atît de:: sîcîită ştii.
cu: cursuri↓ o grămadă de cursuri am avut cum NU ştiu aşa:: eu-s cam zăpăcită şi cam ineficientă↑ şi
mie-mi # trebuie: spaţiu: mental şi psihic [ca să mă concentrez
Prin aceasta componenta, locutorul doreste sa mentina conversatia si utilizeaza atat un contur
intonational ascendent, de obicei intr-o exclamatie sau cu scopul de a se asigura ca alocutorul
este atent la ceea ce urmeaza sa spuna, cat si un contur intonational descendent pentru
neutralizarea discutiei si pentru evitarea mentinerii atentiei indelungate a locutorului.