Biotehnologia

Denumirea de biotehnologie provine de la cuvintele grecești bios - viață, tehnikos -

tehnici și logos – studiu. Termenul de biotehnologie a fost utilizat pentru prima dată în
1910 de către Thomas H. Morgan, având semnificația proceselor care realizau produse
din materiale brute cu ajutorul organismelor vii.
Convenția ONU pentru diversitatea biologică definește biotehnologia drept: "Orice
aplicație tehnologică care utilizează sisteme biologice, organisme vii, sau derivate ale
acestora, pentru a crea sau modifica produse sau procese în scopuri bine
determinate" Federația Europeană de Biologie stabilește biotehnologia ca fiind
utilizarea integrată a biochimiei, microbiologiei și ingineriei în scopul obținerii unei
aplicații tehnologice industriale, cu ajutorul microorganismelor, culturilor de celule și a
părților componente a acestora.
Conform Oficiului pentru evaluarea tehnologiilor (OTA) din SUA , biotehnologia este
o știință care reprezintă aplicarea sistemelor și organismelor biologice în obținerea
unor produse și servicii.
Institutul de Știință și Tehnologii Alimentare definește biotehnologia ca o știință care
folosește tehnicile biologice în creșterea plantelor, a animalelor sau culturilor microbiene
în scopul ameliorării cantitative, calitative sau senzoriale a alimentelor derivate, a
ușurării procesării lor sau a creșterii eficienței economice.
Conform Societății Americane de Biotehnologie, biotehnologia se ocupă cu studiul
oricărei tehnici care folosește organisme vii, sau părți ale acestora, pentru a obține sau
modifica produse, îmbunătățirea caracteristicilor unor plante și animale, sau a dezvolta
microorganisme cu întrebuințări specifice.
După unii autori, biotehnologia include numai metodele moderne ale ingineriei genetice,
metodă care se studiază intensiv de la începutul anilor ’70.
Îmbinarea ingineriei cu tehnologie, biologie, medicină și biochimie (combinații între ele)
va fi una dintre cele mai solicitate abilități profesionale pentru meseriile viitorului.
Dincolo de aplicațiile biotehnologiilor în agricultură, alimentație sau farmaceutică,
cercetările asupra genomului uman și perfecționarea metodelor de aplicare a avansului
informaticii și a altor tehnologii contemporane pe descoperirile în genetică au produs
rezultate deosebite în numeroase domenii. A fost produsă deja carnea sintetică –
așadar carne care nu aparține nici unui animal, ci care a fost fabricată prin cultivarea de
celule musculare create în laborator - în încercarea de a rezolva problemele resurselor
de hrană și a sacrificării animalelor. Din 2015 au fost create prin bioinginerie genetică
plante fosforescente. Cercetările continuă pentru producerea unor copaci luminiscenți
cu care se dorește realizarea iluminatului public “natural”.
Designerul de corp uman va îmbina abilitățile de design cu know-howul bioingineresc
pentru a crea o gamă largă de membre umane personalizate, perfect în acord cu tonul
pielii, cu musculatura și culoarea restului corpului persoanei respective. Rezultatul va fi
spectaculos și din punct de vedere funcțional. Freelance Biohacker vor fi persoane care
vor colabora în căutarea unor tratamente pentru depresie, schizofrenie, autism și
Alzheimer, pionierii bioștiinței de mâine, jucând un rol cheie în proiecte majore, de la
căutarea următoarei generații de antibiotice, la crearea de organisme modificate
genetic. Serviciul le permite să lucreze de acasă sau din centre specializate, însă în
mod sigur departamentele de cercetare din cele mai renumite universități ale lumii și
marile companii de medicamente îi vor căuta pentru a găsi răspunsuri complexe, pe
baza ADN-ului și a propriilor analize, la unele dintre marile întrebări ale următorului
deceniu, de la tratamentul pentru cancer, la vaccinuri din noua generație. Specializarea
în înlocuirea soluţiilor demodate cu produse biotehnologice, în design-ul personalizat al
biocomponentelor şi înlocuirea componentelor sintetice cu componente bio sunt de
perspectivă. Deja există medicamente - penicilina sau insulina - care se produc din
bacterii modificate genetic.
Au apărut primele organisme sintetice – viruși, microbi, bacterii cu ADN-ul fabricat
artificial de oamenii de știință. Procedee de extragere a fragmentelor de ADN cu
probleme și înlocuirea lor cu fragmente sănătoase au deschis calea spre o potențială
prelungire a vieții omului cu decenii. Ochiul bionic sau urechea bionică sunt deja
realități. În anul 2007, se realizează prima interfață între celula nervoasă și mașinării
prin implant cortical (Pambuccian, 2017). Cu ajutorul conexiunii realizate cu creierul, cu
ajutorul unei căști speciale, cercetătorii au reușit de curând să teleghideze mental
diferite dispozitive, precum dronele. Conexiunile neuronale realizate în 2016 au făcut
posibil ca pacienți paralizați care nu s-au mișcat niciodată să poată comanda doar cu
puterea gândului dispozitive care i-au ajutat să meargă pentru prima oară în viață.
Cercetările actuale se îndreaptă spre comunicarea telepatică între două creiere umane.
Biotehnologia este aplicată in diverse domenii : agricultură, industria alimentară,
farmaceutică, producție industrială, mediu (depoluare), medicină, medical-veterinar etc.
Sfera domeniilor de aplicabilitate a biotehnologiilor este foarte mare, dată fiind
varietatea proceselor biotehnologice.
Agricultură

Biotehnologiile agricole cuprind biotehnologii vegetale și biotehnologii în zootehnie. 

biotehnologiile vegetale vizează utilizarea culturilor celulare vegetale precum și a
tehnicilor de inginerie genetică în scopul obținerii de noi soiuri cu rezistență la atacul
agenților patogeni, rezistente la temperaturi scăzute sau ridicate, secetă sau salinitate
crescută a solurilor, implementarea de sisteme simbiotice la diferite specii de plante,
multiplicarea speciilor horticole și obținerea de noi hibrizi cu proprietăți îmbunătățite etc;
se caută de asemenea specii forestiere apte unor producții rapide de masă lemnoasă
de calitate, înalt regenerabile sau capabile de împădurire a zonelor alpine extreme sau
deteriorate.
• biotehnologiile din zootehnie se referă în special la nutriția animală, creșterea
rezistenței animalelor la atacul factorilor patogeni, obținerea de animale cu producții
crescute de carne, lapte, ouă, lână, etc., de reproducție artificială și de
predeterminare a sexului la animale, conservarea resurselor genetice animale.
Alimentație

Biotehnologiile alimentare sunt procedee industriale de prelucrare a legumelor și

fructelor, a laptelui și produselor lactate, a cărnii.

• fermentație - diversificarea gamei de produse obținute prin fermentare (alimente,

antibiotice și enzime cu variate aplicații), perfecționarea vechilor procese de
fermentație cunoscute și aplicate în industria alimentară
• sinteza de proteine microbiene pentru alimentația animalelor și a omului - sursa de
energie pentru producerea acestora poate fi mediul special creat, deșeuri organice
vegetale sau animale, menajere sau chiar petroliere
• acvacultură - cultivarea pe scară largă a algelor unicelulare în scop alimentar și
pentru extracția de substanțe chimice.
Medicină

• medicină veterinară - biotehnologiile medical veterinare au ca scop crearea unor

sisteme de diagnostic rapid și eficient a maladiilor sau dereglărilor funcționale la
animale, producerea unor sisteme biologice de combatere a bolilor
(anticorpi monoclonali, vaccinuri, agenți de biocontrol): transferul
de embrioni, fertilizarea în vitro și clonarea, protecția animalelor prin vaccinare și
tratament cu substanțe de sinteză biotehnologică

• sănătate publică - reprezintă domeniul cu cea mai înaltă rată de creștere în biologia
moleculară farmaceutică: producerea de biomasă proteică, biosinteza antibioticelor,
producția de acizi organici, de aminoacizi, enzime, obținerea de probiotice, hormoni,
vitamine, polizaharide.

• producerea și sinteza de vaccinuri pentru eradicarea unor boli care afectează încă
foarte grav populația umană (poliomielită, rujeolă, gripă, malarie etc)
• producerea de medicamente - cea mai mare parte a medicamentelor produse și
comercializate pe plan mondial sunt produse într-o formă sau alta prin biotehnologie.
Inteligență artificială

În informatică, inteligența artificială (IA) este inteligența expusă de mașini, spre

deosebire de inteligența naturală, expusă de oameni și de unele animale. Informatica
definește cercetarea IA ca studiu al „agenților inteligenți”: orice dispozitiv care își
percepe mediul și efectuează acțiuni care maximizează șansa de a-și atinge cu succes
obiectivele. Mai exact, Kaplan și Haenlein definesc IA ca fiind „capacitatea unui sistem
de a interpreta corect datele externe, de a învăța din astfel de date și de a folosi ceea
ce a învățat pentru a-și atinge obiective și sarcini specifice printr-o adaptare flexibilă”.
Termenul „inteligență artificială” este utilizat colocvial pentru a descrie mașinile care
imită funcțiile „cognitive” pe care le asociază oamenii cu alte minți umane, cum ar fi
„învățarea” și „rezolvarea problemelor”.

Întrucât mașinile devin din ce în ce mai capabile, sarcinile considerate a necesita

„inteligență” sunt deseori eliminate din definiția IA, un fenomen cunoscut sub numele de
efectul IA. O observație în teorema lui Tesler spune că „IA este ceea ce nu a fost încă
făcut”. De exemplu, recunoașterea optică a caracterelor este adesea exclusă din
domeniul AI, după ce a devenit o tehnologie de rutină. Capacitățile moderne ale
mașinilor clasificate în general ca IA includ înțelegerea vorbirii umane, concurarea la cel
mai înalt nivel a unor sisteme de jocuri de strategie (cum ar fi șah și go),autovehiculele
autonome și rutarea inteligentă în rețelele de distribuție a conținutului, și simulările
militare.

Împrumutând din literatura de management, Kaplan și Haenlein clasifica inteligență

artificială în trei tipuri diferite de sisteme IA: inteligență artificială analitică, inspirată de
om, și umanizată. IA analitică are doar unele caracteristici compatibile cu inteligența
cognitivă; ea generează o reprezentare cognitivă a lumii și utilizează învățarea bazată
pe experiențe anterioare pentru a informa deciziile viitoare. IA inspirată de om are
elemente din inteligența cognitivă și emoțională; înțelegerea emoțiilor umane, în plus
față de elementele cognitive, și luarea în considerare a acestora în luarea deciziilor. IA
umanizată prezintă caracteristicile tuturor tipurilor de competențe (de exemplu,
inteligența cognitivă, emoțională și socială), este capabilă să fie conștientă de sine atât
ca atare, cât și în interacțiunile cu ceilalți.

Inteligența artificială a fost fondată ca disciplină academică în 1956, și de atunci a trecut

mai multe valuri de optimism, urmate de dezamăgiri și pierderi de fonduri (cunoscute
sub numele de „ierni ale IA”), urmate și ele de noi abordări, succes și reînnoirea
finanțării.Pentru cea mai mare parte a istoriei sale, cercetarea IA a fost împărțită în
subdomenii care adesea nu au reușit să comunice între ele. Aceste subdomenii se
bazează pe considerații tehnice, cum ar fi obiective specifice (de exemplu, „robotica”
sau „învățarea automată”), utilizarea unor anumite instrumente („logica” sau rețele
neurale artificiale) sau pe diferențe filosofice profunde. Subdomeniile se bazau și pe
factori sociali (anumite instituții sau activitatea anumitor cercetători).

Printre problemele (sau obiectivele) tradiționale ale cercetării IA se numără

raționamentul, reprezentarea cunoștințelor, planificarea, învățarea, prelucrarea
limbajului natural, percepția și capacitatea de a muta și manipula obiecte. Inteligența
generală se numără printre obiectivele pe termen lung ale domeniului. Abordările
includ metode statistice, inteligență computațională și IA simbolică tradițională. În AI se
folosesc multe instrumente, între care versiuni de optimizare matematică și de
căutare, rețele neurale artificiale și metode bazate pe statistici, probabilități și
economie.
Domeniul IA se bazează pe informatică, inginerie informațională, matematică,
psihologie, lingvistică, filozofie și multe alte domenii.

Istorie

Ființele artificiale capabile de gândire apăreau în antichitate ca tehnici narative și au fost

obișnuite în ficțiune, ca în Frankenstein al lui Mary Shelley sau RUR (Rossum's
Universal Robots) al lui Karel Čapek. Aceste personaje și destinul lor au ridicat multe
din aceleași probleme discutate acum în etica inteligenței artificiale.
Studiul raționamentului „formal” (mecanic) a început cu filozofii și matematicienii din
Antichitate. Studiul logicii matematice a condus direct la teoria computației a lui Alan
Turing, care sugera că o mașină, amestecând simboluri simple ca „0” și „1”, ar putea
simula orice acțiune de deducție matematică posibilă. Această observație, că
calculatoarele numerice pot simula orice proces de raționament formal, este cunoscută
sub numele de teza Church-Turing. Odată cu descoperirile concurente din
neurobiologie, teoria informației și cibernetică, cercetătorii au luat în considerare
posibilitatea creării unui creier electronic. Turing a sugerat că „dacă un om nu ar putea
distinge între răspunsurile unei mașini și cele ale unui om, atunci mașina ar putea fi
considerată «inteligentă»”. Prima lucrare care este acum recunoscută în general ca fiind
de IA a fost „neuronii artificiali” Turing-compleți ai lui McCullouch și Pitts.
Domeniul cercetării IA s-a născut la un workshop la Colegiul Dartmouth în 1956.
Participantii Allen Newell (CMU), Herbert Simon (CMU), John McCarthy (MIT), Marvin
Minsky (MIT) și Arthur Samuel (IBM) au devenit fondatorii și liderii cercetarii IA. Ei și
studenții lor au produs programe pe care presa le-a descris ca fiind „uimitoare“:
calculatoarele învățau strategii de dame (c . 1954) (și până în 1959 ajunseseră să joace
mai bine decât media jucătorilor umani),să rezolve probleme de algebră, să
demonstreze teoreme logice (Logic Theorist, prima rulare c. 1956) și să vorbească în
engleză. Până la mijlocul anilor 1960, cercetarea în SUA a fost finanțată în mare
măsură de Departamentul Apărării, și s-au înființat laboratoare în întreaga lume.
Fondatorii IA erau optimiști în privința viitorului: Herbert Simon prezicea: „mașinile vor fi
capabile, în decurs de douăzeci de ani, să facă orice lucru poate face un om”. Marvin
Minsky era de acord, scriind: „într-o generație... problema creării «inteligenței artificiale»
va fi rezolvată substanțial”.
Ei nu puteau însă identifica dificultatea unor sarcini rămase de realizat. Progresul a
încetinit, iar în 1974, în urma criticii lui James Lighthill și a presiunii continue a
Congresului SUA de a finanța proiecte mai productive, guvernele american și britanic au
întrerupt cercetarea exploratorie în IA. Următorii câțiva ani aveau mai târziu să fie numiți
„iarna IA”, o perioadă în care obținerea de finanțare pentru proiectele de IA a fost
dificilă.
La sfârșitul anilor 1990 și începutul secolului al XXI-lea, IA a început să fie folosită
pentru logistică, data mining, diagnostic medical și în alte domenii. Succesul s-a datorat
creșterii puterii de calcul (vezi Legea lui Moore), accentului mai mare pus pe rezolvarea
problemelor specifice, legături noi între IA și alte domenii (cum ar fi statistica, economia
și matematica) și angajamentul cercetătorilor față de metodele matematice și
standardele științifice. Deep Blue a devenit primul sistem de joc de șah pe calculator
care l-a învins pe campionul mondial de șah, Garry Kasparov, la 11 mai 1997.
Sistemul Blockchain

Blockchain este considerată noua electricitate și cea mai mare invenție după apariția
Internetului, care poate duce la desființarea firmelor notariale, a agențiilor finanțelor
publice,a sucursalelor bancare, a caselor de sănătate sau de pensii.
Orice mesaj trimis pe Internet poartă semnătura emițătorului și este o copie a mesajului
inițial pe care o primește receptorul mesajului. Suplimentar, o copie rămâne și în
rețeaua de Internet.
Sistemul Blockchain desființează această manieră de a trimite informații: prin procedee
de criptare, mesajul este trimis anonim, în original, fără copie, unui receptor.
Tranzacțiile sunt securizate, iar protecția datelor personale garantată. Este exact ce era
nevoie, de exemplu, pentru tranzacțiile financiare. Așa au apărut criptomonedele
Bitcoin, Ethereum etc. - unde nu trebuie să îți arăți identitatea pentru orice cumpărătură.
Sistemul este ideal pentru a face să dispară firmele notariale sau agențiile finanțelor
publice – contractile se transmit prin Blockchain direct, fără a fi nevoie de intermediari.
Prin sistemul electoral Blockchain se poate transmite votul tău anonim și o singură dată,
fără a te deplasa la urne.
Administrațiile publice cel mai puternic digitalizate la nivel mondial operează deja în
sistemul Blockchain oriunde se impune protecția datelor personale, fie că e vorba
despre sistemul public de sănătate, de pensii sau de evidență a populației.
Unele națiuni vizează în următorii ani transformarea parțială a monedei naționale în
monedă virtuală, de tip Bitcoin. Sistemul însă trebuie perfecționat, Internetul poate
cripta un număr limitat de monede virtuale, iar apariția unor supercomputere (de
exemplu cele cuantice) poate duce la decriptarea oricărui cod, deci la dispariția
monedelor virtuale.
Blockchain developer este o meserie a viitorului care face e-tranzacţiile economice, dar
nu numai, mai rapide, private și sigure. Acest tip de tehnologie va schimba lumea în
aceeaşi măsură ca Internetul.

Marii giganți TI oferă deja soluții Blockchain clienților. Iată câteva exemple: IBM dezvoltă
un sistem de plăți bazat pe blockchain; Amazon intenționează să includă blockchain în
suita de aplicații AWS; Microsoft oferă deja “Blockchain as a Service” pe platforma lor
cloud, Azure. Agricultura în blockchain. Recent, în martie 2018, compania Louis Dreyfus
a colaborat cu ABN Amro și ING Groep pentru a desfășura prima tranzacție comercială
cu produse agricole în sistemul blockchain. Este vorba despre vânzarea a 60.000 de
tone de boabe de soia americane către China Shandong Bohi Industry Co., utilizând
sistemul blockchain, prin care s-a redus timpul total necesar pentru logistică cu 80%, iar
timpul necesar tranzacției s-a înjumătățit deopotrivă, de la două săptămâni, la mai puțin
de o săptămână. Combinația dintre documentele gestionate digital și livrarea automată
a datelor, în timp real, a transformat complet un proces în mare parte manual, nu de
puține ori cu greșeli, și greoi de manevrare a hârtiilor. Anul 2018 ne dă un semnal
important și clar, indicîndu-ne trecerea la contracte inteligente în sistemul blockchain și
la noi senzori care verifică autenticitatea și calitatea produselor. Această tehnologie are
potențialul de a descentraliza întregi industrii dominate în prezent de mari companii
multinaționale în comerțul global.
Comisia Europeană (CE) recunoaște și încurajează potențialul inovator al acestei
tehnologii. Încă din mai 2017, în raportul Pieței Digitale Unice, CE a recunoscut
tehnologiile bazate pe tehnologia blockchain ca având potențial uriaș pentru
administrațiile publice, întreprinderile și societatea noastră în general, a accelerat
programele de finanțare în acest sens, iar în anul 2018 a creat Observatorul Blockchain.