Design

Categorii majore de
experimental
Design experimental =
descrierea structurii
logice a activităţii de
testare a unor ipoteze.
Jan Lepš
experimente:
Design and Analysis of
Ecological Experiments
(sursa schemelor cu
diferitele tipuri de design și
1. Evaluative
(Explorative,
observaționale)
grafice în Statistica)

Se execută ​măsurători şi evaluări ​ale unor parametri sau

variabile; cercetătorul nu modifică starea sistemului sau a
mediului.

2. Manipulative

Sunt aplicate ​tratamente ​(intervenţii ale cercetătorului

asupra unor unităţi de probă, care modifică unii parametri
ai mediului sau ai sistemului). ​1
Studii observaționale
Eșantionare – aleatoare vs. sistematică

Prin eșantionare aleatoare unele probe vor fi apropiate

unele de altele, astfel încât există riscul ca ele să fie
autocorelate spațial. Distanța dintre probe se ​maximizează
prin colectare sistematică.

(Această problemă apare și în timp, nu numai în spațiu -

pacienții care vin la cabinet la anumite ore sau piesele
produse într-o anumită perioadă pot prezenta anumite
caracteristici comune, care să altereze independența
observațiilor) ​2
Eșantionarea sistematică poate și ea produce rezultate
eronate, atunci când există anumite tendinţe periodice
(cicluri sau fluctuaţii regulate ale unor parametri ai
mediului, respectiv ai sistemului analizat; probabilitatea de
manifestare a acestora este însă extrem de redusă),
având aceeași perioadă cu cea de colectare a probelor.

Cu toate acestea, mulți autori (în special statisticieni)

recomandă eșantionarea ​randomizată în toate cazurile
3

Designul ​unui experiment se referă la

caracteristicile unităţilor experimentale, tipul de
tratamente aplicate acestora, numărul de unităţi
asupra cărora se aplică ​fiecare categorie de
tratament şi modul în care acestea sunt localizate în
spaţiu ​şi timp.

"​Unitatea experimentală" = ​cea mai mică diviziune

a materialului ​experimental, care este alocată unui
singur tip de tratament, adică i se aplică un singur fel
de intervenţie şi posedă o semnificaţie distinctă.

Identificarea acestor unităţi este primul pas în

designul experimental.

"​Numărul de replicări" ​= câte unităţi experimentale

au fost desemnate sau alocate pentru fiecare
categorie de tratament.

REPLICAREA (condiţie esenţială) nu este

sinonimă cu PSEUDOREPLICAREA (care este o
eroare frecventă sau o sursă imensă de erori)

Ex. Urmărim eficiența unui medicament în reducerea

glicemiei și îl administrăm unui ​individ căruia apoi îi luăm
mai multe probe de sânge - PSEUDOREPLICARE! (nu
avem ​decât un singur individ ) - REPLICĂRILE TREBUIE
SĂ FIE INDEPENDENTE
4
- implică măsurarea
multiplă a variabilei de
răspuns într-o singură
unitate de experienţă, şi
analiza datelor ca şi cum
ar proveni din diferite
unităţi.
Cele mai comune trei
tipuri de pseudoreplicare

- semnifică realizarea de măsurători în aceeaşi unitate de

experienţă, la diferite intervale de timp, şi tratarea lor ca şi
cum ar proveni din diferite unităţi experimentale

- există posibilitatea de a distinge variabilitatea în şi dintre

unităţile experimentale, dar ​aceasta este sacrificată prin
combinarea tuturor datelor într-o singură grupă de analiză
5
Schema generală a celor mai uzuale tipuri de design
experimental (după Ch. Krebs, 1989), ​cu modalităţi bune
sau corecte (A) de interspersie a replicatelor celor două
tratamente (în alb şi negru), precum şi modalităţi negative
sau incorecte (B), care contravin regulilor interspersiei.

6
Studii manipulative

SINGURA CALE PRIN CARE PUTEM DEMONSTRA

RELAȚII DE TIP CAUZAL! ​În cercetările explorative
(observaționale) căutăm și analizăm relații, despre care
presupunem că sunt de tip cauză - efect, dar NU vom
putea demonstra acest lucru.

COMPROMIS ​între cerințele unui design riguros,

fezabilitate și puterea testului.

Experienţele manipulative ​implică unul sau mai multe

tratamente, ​care modifică condiţiile din ​unităţile
experimentale, ​care sunt împărţite în cel puţin două
categorii: ​unităţi supuse tratamentului şi unităţi martor
(care nu sunt supuse tratamentului).

Un ​tratament ​este o trăsătură a sistemului experimental,

care este manipulată de către cercetător, pentru a
determina maniera în care sistemul răspunde la alterarea
sau modificarea acesteia.

Ex. Pentru a verifica efectul unei substanțe active asupra

unui parametru fiziologic, se urmăresc două loturi de
indivizi, dintre care numai unul cuprinde indivizi ce primesc
medicamentul.

7
În designul experimental trebuie manifestată grijă, ca
tratamentul să nu prezinte componente multiple, dintre
care unele nu ar fi evidente.
Ex. Dacă medicamentul conține și o altă substanță activă
care influențează ​parametrul fiziologic urmărit, nu va fi
posibil să formulăm o concluzie corectă în legătură cu
efectul substanței de interes. ​Regula ​Martorii
1: orice experiment manipulativ trebuie să conţină
martori!
- sunt unităţi experimentale identice cu cele care sunt
supuse tratamentului, dar asupra cărora nu se intervine în
nici un fel, exceptând cazurile de ​factor critic de
tratament​.
Ex. Indivizii din lotul care nu vor primi medicamentul cu
substanța activă, vor primi însă un surogat inactiv pentru a
evita potențialele erorile care pot să apară ca urmare a
efectului placebo
8

IPOTEZE BIOLOGICE ȘI IPOTEZE

STATISTICE
Ipoteza biologică ​este o presupunere despre un sistem
sau un fenomen biologic.

Ex. Mobilitatea mai redusă a indivizilor tineri de Apodemus

sylvaticus determină o infestare mai scăzută cu larve şi nimfe de
Ixodes ricinus la această specie.

Pentru confirmarea sau infirmarea unei ipoteze biologice

este necesară traducerea ei într-una sau mai multe
ipoteze statistice.

Ipoteza statistică ​este o presupunere despre un

parametru populațional, prin urmare se refereă la date.
Ipoteza statistică este cea care se testează.

Ex. Prevalenţa căpuşelor în cadrul populaţiilor de A. sylvaticus

este diferită în funcţie de clasa de vârstă.

Dacă mobilitatea mai redusă a indivizilor tineri nu a fost

demonstrată în prealabil, a doua ipoteză statistică va fi:

Distanța medie parcursă zilnic de șoarecii de pădure diferă în

funcție de clasa de vârstă

Obs. ​Este necesar să luăm în considerare faptul că

validarea unei ipoteze biologice necesită validara
ipotezei statistice derivate din aceasta, însă
validarea unei ipoteze statistice nu înseamnă
neapărat că şi ipoteza biologică este adevărată,
întrucât un anumit fenomen poate avea mai multe
cauze.

Ex. Dacă am găsit că proporţia de adulţi parazitaţi este

semnificativ mai mare decât cea de subadulţi şi juvenili
(deci am verificat ipoteza statistică), aceasta nu înseamnă
neapărat că „mobilitatea mai redusă a indivizilor tineri
determină o prevalenţă mai scăzută de infestare cu larve
şi nimfe de Ixodes ricinus la şoarecele de pădure” (ceea
ce susţine ipoteza biologică/ecologică), întrucât prevalenţa
mai scăzută în rândul indivizilor tineri poate fi explicată şi
prin faptul că, păstrând încă legătura cu mama, aceasta
îndepărtează o parte din paraziţii externi în procesul de
îngrijire a puilor.

Verificarea relației cauzale necesită experiențe

manipulative (este mai simplă în cazul studiilor de
laborator).
10

Permite obținerea, cu un anumit grad de

incertitudine, de informații despre sistemul studiat,
pe baza analizei probei statistice
TESTAREA IPOTEZELOR
11
Ipotezele statistice
• ​Ipoteza nulă​, notată H​o​, afirmă în general că
observațiile din proba
statistică provin din pură șansă – ipoteză de repaus.
Ex. probele provin din aceeasi populatie statistica, prin urmare
mediile sau variantele lor sunt egale, regresia sau corelatia nu
 este semnificativa, etc.
• ​Ipoteza alternativă​, notată H​1​, afirmă că
observațiile din proba statistică sunt influențate de o
cauză non-aleatoare – ipoteză de mișcare sau de
acțiune. ​Ex. probele provin din populatii statistice diferite, prin
urmare mediile sau variantele lor nu ​sunt egale, regresia sau
corelatia este semnificativa, etc.
Testarea ipotezelor ​are ca obiectiv estimarea
probabilității de a obține rezultatele ​observate în cazul în
care ipoteza nulă este adevărată.
12

Etapele testării ipotezelor

➢ Stabilirea ipotezelor
A nu se confunda ipotezele statistice cu cele
biologice!

➢ Alegerea funcției statistice – alegerea testului

adecvat Alegerea testului statistic este multicriterială
- în funcție de ipoteze, designul ​experimental, tipul
de distribuție a datelor
➢ Calcularea valorii funcției statistice pe baza
datelor experimentale

➢ Interpretarea rezultatelor – luarea deciziei în

privința ipotezei nule

13
Luarea deciziei

Dacă, în condițiile în care ipoteza nulă ar fi

adevărată, este improbabilă obținerea valorii testului
statistic, ipoteza nulă se respinge.

Ipoteza nulă – se respinge sau nu se respinge

Se acceptă ipoteza nulă ​Nu se respinge ipoteza nulă

14

Tipuri de erori
Două tipuri de erori pot să rezulte din aplicarea unui
test statistic:

• ​Eroarea de tip I - ​este respinsă o ipoteză nulă

care este adevărată. Probabilitatea de a comite o
eroare de tip I se numește ​nivel de semnificație
(alpha – α).

• ​Eroarea de tip II ​- nu este respinsă ipoteza nulă

când aceasta este falsă. ​Probabilitatea de a comite
o eroare de tip II se numește ​beta ​(β). Probabilitatea
de a nu comite o eroare de tip II se numește ​puterea
testului.

15

Valorea p

- probabilitatea de a Nivelul de
obține valoarea testului semnificație
statistic (sau una mai general acceptat
extremă) când ipoteza
este de 0.05
nulă este adevărată
(acceptăm o
- dacă p < nivelul de probabilitate de 5%
semnificație, se de a comite o
respinge ipoteza nulă eroare de tip I, de a
respinge o ipoteză
nulă adevărată)

p < 0.01 - rezultat foarte

semnificativ p < 0.05 –
rezultat semnificativ p <
0.1 – rezultat marginal
semnificativ
(sursă: Iasmina)
16
(Harry Potter and the
sorcerer’s stone)