Vitamina C sau vitamina antiscorbutică participă la procesele

de oxido-reducere ale organismului. Dintre acţiunile

sale cele mai importante sînt : acţiunea antihemoragică,
antiinfecţioasă şi antitoxică.
Se găseşte în ficat, inimă muşchi, legume, zarzavaturi,
fructe, citrice. Prin fierbere prelungită, se pierde aproape
în întregime cantitatea de vitamină C.
Necesarul zilnic de vitamină C este de 50-100 mg. Lipsa
ei din alimentaţie produce tulburări manifestate prin oboseală,
lipsa de rezistenţă la infecţii, carii dentare, hemoragii,
dureri în gambe etc.
Substanţele minerale sînt absolut necesare organismului
pentru menţinerea funcţiilor vitale. Lipsa lor, ca şi a vitaminelor,
produce diferite tulburări de nutriţie şi creşteri
metabolice.
Organismul conţine aproximativ 5 kg substanţe minerale,
cantitate care poate varia cu vîrsta individului.
Substanţele minerale îndeplinesc două roluri principale:
rolul plastic structural, prin care se înţelege formarea noilor
celule necesare organismului, şi rolul regulator capabil
de a menţine echilibrul acido-bazic şi presiunea osmotică.
Calciul şi fosforul din ţesutul osos, clorul şi sodiul din
umori (sînge şi limfă), fierul din hemoglobina globulelor
roşii, potasiul din muşchi şi magneziul din elementele sistemului
nervos sînt substanţe minerale indispensabile organismului.
Raţia medie de calciu pe zi este de 1 g, cantitate absolut
necesară bunei dezvoltări a sistemului osos, a dentiţiei şi a
menţinerii unei calcemii normale în sînge.
Sursele cele mai bogate în calciu le formează laptele şi derivatele
lui (iaurt, smîntînă, frişcă, brînză), gălbenuşul de ou, legumele uscate,
fructele şi pîinea neagră.
Absenţa prelungită a calciului din alimentaţie produce
tulburări în osificare şi dentiţie la copii în special, tulburări
neuromusculare şi de digestie la adult.
Fosforul, element indispensabil vieţii, are rol principal în
diviziunea şi multiplicarea celulară, în calcifierea scheletului
şi în menţinerea echilibrului acido-bazic.
Raţia zilnică de fosfor este de 1,5-2,5 g, cantitate care
poate fi obţinută printr-o alimentaţie bogată în lapte sau
derivatele lui, carne, legume uscate, zarzavaturi, ouă.