Universitatea Transilvania Braşov

Facultatea de Ştiinte Economice şi Administrarea Afacerilor

POLITICA ENERGETICA A
UNIUNII EUROPENE
 I. Introducere
Energia este și va rămâne una din preocupările globale majore ale secolului al XXI-lea, iar
Europa nu reprezintă o excepție. Datorită faptului că se preconizează o creștere majoră a cererii
de energie pe plan global în anii următori, s-au ridicat diverse întrebări referitoare la furnizările
de energie în viitor, la competitivitatea economică a diverselor surse de energie și la impactul
asupra mediului înconjurător. În conformitate cu Noua Politică Energetica a Uniunii Europene
elaborată în anul 2007,energia este un element esențial al dezvoltării la nivelul Uniunii. În
aceeași măsură este și o provocare în ceea ce privește impactul sectorului energetic asupra
schimbărilor climatice, a creșterii dependentei de importul de resurse energetice, precum și a
creșterii prețului energiei.
Pentru depășirea acestor provocări, Comisia Europeană consideră absolut necesar ca UE
să promoveze o politică energetică comună, bazată pe securitate energetica, dezvoltare durabilă
și competitivitate. Îngrijorarea provocată de dependența tot mai accentuată de importurile de
energie din Rusia a transformat politica energetica într-una dintre prioritățile Uniunii Europene.
O politică energetica europeană conduce în mod decisiv Uniunea Europeana către o
economie caracterizată de un consum redus de energie mai sigură, mai competitivă și mai
durabilă.
Obiectivele energetice care se doresc a fi atinse cu prioritate se referă la garantarea unei
funcționări competitive a pieței interne de energie, a securității aprovizionării strategice, a unei
reduceri concrete a emisiilor de gaze cu efect de seră provocate de producerea sau consumul de
energie, precum și a afirmării Uniunii Europene ca voce unitară pe scena internațională.
Lumina, căldura, transportul, producția industrială sunt servicii bazate pe energie,
indispensabile pentru oameni. Însă resursele energetice fosile (petrolul, gazul natural, cărbunele)
nu sunt inepuizabile. De aceea, trebuiesc gestionate cu atenție și, în acelasi timp, să încercăm să
găsim și resurse alternative. Europa consumă tot mai multă energie și importă încă și mai multă.
Astfel, Europa dispune azi de norme comune, statele membre putând să avanseze împreuna in
aceeași direcție pentru a avea acces la o cantitate suficientă de energie, la prețuri accesibile, cu
menținerea poluării la un nivel cât mai scăzut.
Sectorul energetic este un domeniu strategic, deoarece nu ne putem lipsi de energie. Avem
nevoie de ea pentru a ne lumina locuințele, pentru a ne încălzi, pentru a ne deplasa sau pentru a
transporta mărfuri. De asemenea, energia stă la baza tuturor sectoarelor economice (agricultura,
industrie și servicii) și este esențială pentru asigurarea progresului științific. Calitatea vieții
noastre este strâns legată de consumul unor mari cantități de energie. Acesta generează poluarea
mediului în general, iar impactul negativ trebuie redus cât mai mult posibil.
Interesul statelor europene față de sectorul energetic nu este nou. Totul a început chiar
după cel de Al Doilea Razboi Mondial, cu dorința de ,,a pune mijloacele de război în slujba
păcii", după cum spunea Jean Monnet, unul dintre părinții fondatori ai Europei unite. Astfel,
cărbunele și oțelul, pe de o parte, și energia nucleară, pe de altă parte, au stat la baza primelor
tratate europene: Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (care a

2
încetat in 2002) și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom), în
vigoare și astăzi.
Încă din anii '60, statele europene au înțeles că trebuie să se solidarizeze pentru a face față
eventualelor probleme legate de aprovizionarea cu energie. Așa au fost puse în comun stocurile
strategice de petrol și a fost elaborat un mecanism de reacție în caz de criză. Astăzi, politica
energetică are tangențe cu numeroase alte domenii: industrie, mediu, transporturi, cercetare și
inovare, chiar relații externe.
Problema energiei nu trebuie legată, însă, numai de numărul de locuitori, ci și de tendința
naturală a societății omenești de a-și dezvolta în mod continuu, nivelul de dezvoltare sociala.
Istoria dezvoltării societății omenești demonstrează clar că nevoia de energie a unei societăți
umane este direct proporțională cu nivelul de dezvoltare tehnologică.

II. Obiective
În conformitate cu uniunea energetică (2015), politica energetică a UE are
următoarele cinci obiective principale:
• asigurarea funcționării pieței interne a energiei și interconectarea
rețelelor energetice;
• asigurarea siguranței aprovizionării cu energie în UE;
• promovarea eficienței energetice și a conservării energiei;
• decarbonizarea economiei și tranziția către o economie cu emisii scăzute
de dioxid de carbon, în conformitate cu Acordul de la Paris;
• promovarea dezvoltării unor noi forme de energie regenerabilă pentru o
mai bună aliniere și integrare a obiectivelor privind schimbările climatice în cadrul noii
organizări a pieței;
• promovarea cercetării, inovării și competitivității.
În temeiul articolului 194 din TFUE, unele aspecte ale politicii energetice fac
obiectul unei competențe partajate, indicând astfel un pas către o politică energetică
comună. Cu toate acestea, fiecare stat membru își menține dreptul de a stabili condițiile
de exploatare a propriilor resurse energetice, de a alege între diferitele surse de energie
și de a stabili structura generală a aprovizionării sale cu energie [articolul 194
alineatul (2)].

Realizări:
A. Cadrul politic general
Actuala agendă politică este determinată de politica integrată și cuprinzătoare
privind clima și energia, adoptată de către Consiliul European la 24 octombrie 2014, al
cărei obiectiv este de a realiza, până în 2030, următoarele:
• reducerea cu cel puțin 40 % a emisiilor de gaze cu efect de seră
față de nivelurile din 1990;
• creșterea cu 27 % a ponderii energiilor regenerabile în consumul de
energie;
• îmbunătățirea eficienței energetice cu 20 %, cu scopul de a se ajunge la
30 %;
• interconectarea a cel puțin 15 % din sistemele de energie electrică ale UE.
•

3
 La 30 noiembrie 2016, Comisia a propus pachetul „Energie curată pentru toți
europenii” cu scopul de a menține competitivitatea Uniunii Europene în condițiile în care
tranziția către o energie curată aduce schimbări la nivelul piețelor energetice mondiale.
Pachetul include opt propuneri legislative care acoperă guvernanța, organizarea pieței
energiei electrice (Directiva privind energia electrică, Regulamentul privind energia
electrică și Regulamentul privind pregătirea pentru riscuri), eficiența energetică,
performanța energetică a clădirilor, energia din surse regenerabile și norme aplicabile
Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei
(ACER).
La 30 noiembrie 2016, Comisia Europeană a prezentat o Propunere de
regulament privind guvernanța uniunii energetice, în cadrul pachetului „Energie curată
pentru toți europenii”. Raportul a fost adoptat în plen la 17 ianuarie 2018, împreună cu
un mandat pentru negocieri interinstituționale. La 20 iunie 2018, a fost încheiat un acord
provizoriu, care a fost adoptat oficial de Parlament la 13 noiembrie și de Consiliu la
4 decembrie 2018 [Regulamentul (UE) 2018/1999].
În conformitate cu regulamentul, fiecare stat membru trebuie să prezinte un „plan
energetic și climatic național integrat” până la 31 decembrie 2019 și, ulterior, din zece în
zece ani. Aceste strategii naționale pe termen lung vor stabili o viziune politică pentru
2050, asigurându-se că statele membre îndeplinesc obiectivele Acordului de la Paris.
Planurile energetice și climatice naționale integrate vor include obiective naționale,
contribuții, politici și măsuri pentru fiecare dintre cele cinci dimensiuni ale uniunii
energetice: decarbonizarea, eficiența energetică, securitatea energetică, piața internă a
energiei și cercetarea, inovarea și competitivitatea.

B. Finalizarea pieței interne a energiei

Al treilea pachet privind energia, Regulamentul privind liniile directoare pentru
infrastructurile energetice transeuropene [Regulamentul (UE) nr. 347/2013],
Regulamentul privind integritatea și transparența pieței angro de energie [Regulamentul
(UE) nr. 1227/2011], Directiva privind energia electrică, Regulamentul privind energia
electrică și Regulamentul privind pregătirea pentru riscuri sunt unele dintre principalele
instrumente legislative menite să contribuie la o mai bună funcționare a pieței interne a
energiei.

C. Creșterea eficienței energetice

La temelia politicii de eficiență energetică a UE se află Directiva 2012/27/UE din
25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, al cărei scop este de a asigura că
statele membre se reînscriu în calendarul stabilit pentru realizarea obiectivelor pentru
2020. În noiembrie 2016, Comisia a propus revizuirea Directivei 2012/27/UE, în scopul
consolidării performanței energetice a clădirilor noi, al renovării mai rapide a clădirilor
existente pentru creșterea eficienței lor energetice și al valorificării într-o cât mai mare
măsură a potențialului enorm de creștere a eficienței energetice în sectorul
construcțiilor.

D. Utilizarea optimă a resurselor energetice proprii ale UE (inclusiv a surselor

regenerabile)

4
 Una dintre prioritățile stabilite de Consiliul European din mai 2013 a fost
diversificarea într-o mai mare măsură a aprovizionării cu energie a UE și dezvoltarea
unor resurse de energie locale pentru a asigura siguranța aprovizionării și a reduce
dependența de energie din surse externe. În ceea ce privește sursele regenerabile de
energie, Directiva 2009/28/CE din 23 aprilie 2009 a introdus un obiectiv de 20 %, care
să fie atins până în 2020, iar Comisia a propus un obiectiv de cel puțin 27 % până în
2030 în cadrul revizuirii Directivei privind energia din surse regenerabile.

E. Consolidarea relațiilor externe în domeniul energiei

La 7 septembrie 2011, a fost adoptată o comunicare a Comisiei intitulată
„Securitatea aprovizionării cu energie și cooperarea internațională - Politica energetică
a UE: angajarea în relații cu parteneri din afara frontierelor noastre” , al cărei obiectiv
este promovarea în continuare a cooperării transfrontaliere a UE cu țările vecine și
crearea unui spațiu reglementat mai larg prin schimbul de informații periodice cu privire
la acordurile interguvernamentale și prin colaborarea în domeniul concurenței, al
siguranței, al accesului la rețea și al securității aprovizionării. Drept urmare, la
25 octombrie 2012, a fost adoptată o decizie de creare a unui mecanism de schimb de
informații privind acordurile interguvernamentale dintre statele membre și țările terțe în
domeniul energiei.

F. Îmbunătățirea siguranței aprovizionării cu energie

În lumina importanței majore a gazului și petrolului pentru siguranța aprovizionării
cu energie a UE, aceasta din urmă a adoptat mai multe măsuri pentru a se asigura că
se realizează evaluări de risc și că se elaborează planuri de acțiune preventive și
planuri de urgență. La 20 octombrie 2010, a fost adoptat Regulamentul (UE)
nr. 994/2010 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale
în scopul îmbunătățirii mecanismelor de protecție și de răspuns la criză. Potrivit
Directivei 2009/119/CE, statele membre trebuie să mențină rezerve minime de petrol,
care corespund mediei zilnice a importurilor nete pe 90 de zile sau mediei zilnice a
consumului intern pe 61 de zile, în funcție de care cantitate este mai mare. Comisia a
propus extinderea domeniului de aplicare al Directivei 2009/73/CE (Directiva privind
gazele naturale) pentru includerea, de asemenea, a conductelor de gaze înspre și
dinspre țări terțe, inclusiv a conductelor existente și viitoare.
Ca răspuns la criza din Ucraina, Regulamentul (UE) 2017/1938 prevede
consolidarea cooperării regionale, planuri de acțiune preventive și planuri de urgență
regionale și un mecanism de solidaritate pentru a garanta securitatea aprovizionării cu
gaze.

G. Cercetarea, dezvoltarea și proiectele demonstrative

Programul Orizont 2020 se desfășoară în perioada 2014-2020 și reprezintă
principalul instrument al UE de promovare a cercetării în domeniul energiei. Au fost
alocate fonduri în valoare de 5 931 milioane EUR pentru a sprijini producerea unei
energii curate, sigure și eficiente, precum și dezvoltarea durabilă.
Planul strategic european privind tehnologiile energetice (Planul SET), adoptat
de Comisie la 22 noiembrie 2007, își propune să accelereze introducerea pe piață și
asimilarea tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic și cu emisii scăzute de

5
carbon. Planul promovează măsuri care ajută UE să întreprindă acțiunile necesare
pentru a dezvolta tehnologiile de care are nevoie pentru a-și atinge obiectivele politice
și, în același timp, să se asigure că întreprinderile din UE pot beneficia de oportunitățile
generate de o nouă abordare energetică. Comunicarea Comisiei intitulată „Către un
Plan strategic integrat privind tehnologiile energetice (SET): Accelerarea transformării
sistemului energetic european” a evaluat punerea în aplicare a Planului SET și a
concluzionat că ar trebui puse în practică 10 acțiuni pentru a accelera transformarea
sistemului energetic și pentru a genera locuri de muncă și creștere economică.
Comunicarea Comisiei privind tehnologiile și inovarea în domeniul energiei ,
publicată la 2 mai 2013, stabilește o strategie care să permită UE să dispună de un
sector tehnologic și al inovării de clasă mondială, apt să facă față provocărilor până în
2020 și după această dată.

III. Rolul Parlamentului European

Parlamentul și-a exprimat dintotdeauna sprijinul ferm în favoarea unei politici energetice
comune, care să abordeze aspecte precum competitivitatea, siguranța și durabilitatea.
Parlamentul a solicitat în repetate rânduri să se dea dovadă de coerență, determinare, cooperare și
solidaritate între statele membre în ceea ce privește soluționarea actualelor și viitoarelor
provocări de pe piața internă, precum și de angajament politic din partea tuturor statelor membre
și de o puternică inițiativă din partea Comisiei în procesul de realizare a obiectivelor pentru
2030.
Parlamentul a depus eforturi pentru o mai bună integrare a pieței energetice, precum și
pentru adoptarea unor obiective ambițioase, cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic,
referitoare la energia din surse regenerabile, la eficiența energetică și la reducerea emisiilor de
gaze cu efect de seră. În acest context, Parlamentul sprijină asumarea unor angajamente mai
puternice față de propriile obiective ale UE, subliniind faptul că noua politică energetică trebuie
să sprijine obiectivul pe termen lung de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de
UE cu 80-95 % până în 2050.
De asemenea, Parlamentul sprijină diversificarea surselor de energie și a rutelor de
aprovizionare și importanța interconexiunilor în domeniul gazelor și al energiei electrice în
întreaga Europă Centrală și de Sud-Est pe o axă nord-sud, în ceea ce privește crearea mai multor
interconexiuni, diversificarea terminalelor de gaz natural lichefiat și dezvoltarea de gazoducte,
deschizând astfel piața internă.
Având în vedere dependența din ce în ce mai mare a Europei de combustibilii fosili,
Parlamentul a salutat Planul SET, nutrind convingerea că acesta va aduce o contribuție esențială
la durabilitatea și securitatea aprovizionării și că se va dovedi absolut necesar în realizarea
obiectivelor UE în materie de energie și climă stabilite pentru anul 2030. Subliniind rolul
important al cercetării pentru asigurarea unei aprovizionări durabile cu energie, Parlamentul a
subliniat că este necesar să se depună eforturi comune în domeniul noilor tehnologii energetice,
în ceea ce privește atât sursele de energie regenerabile, cât și tehnologiile durabile pe bază de
combustibili fosili, precum și să se prevadă fonduri publice și private suplimentare pentru
asigurarea punerii în aplicare reușite a planului.

6
 În conformitate cu aceste obiective, Parlamentul și-a exprimat sprijinul pentru măsurile
propuse de Comisie în cadrul pachetului „Energie curată pentru toți europenii”, în următoarele
rezoluții importante recente:
• 6 februarie 2018: Parlamentul a adoptat o serie de recomandări fără
caracter legislativ, elaborate de Comisia sa pentru industrie, cercetare și energie, care vizează
stimularea inovării în domeniul energiei prin îmbunătățirea participării active a cetățenilor și prin
definirea unei viziuni pe termen lung cu privire la modul de alocare a resurselor;
• 17 ianuarie 2018: Parlamentul a stabilit noi obiective obligatorii privind eficiența
energetică și utilizarea surselor regenerabile de energie, care să fie atinse până în 2030; deputații
din PE au susținut reducerea cu 40 % până în 2030 a consumului de energie al UE și o pondere a
energiei din surse regenerabile de cel puțin 35 %;
• 19 decembrie 2017: Parlamentul și Consiliul au căzut de acord în mod provizoriu
asupra clădirilor eficiente din punct de vedere energetic; statele membre vor fi obligate să
elaboreze strategii pe termen lung pentru a asigura reducerea la minimum până în 2050 a
consumului de energie al clădirilor din UE;
• 7 decembrie 2017: Comisia pentru industrie, cercetare și energie și Comisia
pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară din cadrul Parlamentului au aprobat un set
de norme care vor reglementa uniunea energetică;
• 12 septembrie 2017: Parlamentul a adoptat o rezoluție legislativă privind noi
norme de cooperare ce permit unui stat membru al UE care se confruntă cu o penurie de gaz
urgentă să alerteze un alt stat membru cu privire la criza iminentă a aprovizionării și să
declanșeze asistența transfrontalieră pentru remedierea acestei situații;
• 13 iunie 2017: Parlamentul a adoptat o rezoluție legislativă privind simplificarea
etichetelor energetice pentru electrocasnice, introducând o scală de la A la G, pentru a le permite
consumatorilor să aleagă produse care să reducă consumul și facturile de energie.
La 11 decembrie 2018, plenul a adoptat Regulamentul (UE) 2018/1999 privind
guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice. Potrivit acestuia, fiecare stat membru
trebuie să prezinte „planuri energetice și climatice naționale integrate”, care să includă obiective
naționale, contribuții, politici și măsuri pentru fiecare dintre cele cinci dimensiuni ale uniunii
energetice: decarbonizarea, eficiența energetică, securitatea energetică, piața internă a energiei și
cercetarea, inovarea și competitivitatea.
 

IV. Piața internă a energiei din cadrul UE

Construirea pieţei interne a energiei a avut cea mai mare durată din cele trei aspecte ale
politicii energetice a UE. Ea se află la intersecţia a două politici europene majore – piaţa unică
europeană şi politica în domeniul concurenţei.
Piaţa internă a energiei din cadrul Uniunii Europene este foarte importantă în contextul
satisfacerii celor trei provocări ale Europei din domeniu şi anume durabilitatea, competitivitatea
şi securitatea aprovizionării, cu scopul de a garanta utilizatorilor o libertate de alegere reală, la
preţuri echitabile. O piaţă competitivă a energiei va reduce costurile pentru cetăţenii europeni şi
pentru întreprinderi, stimulând eficienţa energetică şi investiţiile. Operatorii de sisteme de
transport trebuie să aibă în vedere promovarea conectării la centralele producătoare de energie
regenerabilă, la centrale termoelectrice cogenerative şi la microcentrale, stimulând inovarea şi

7
încurajând micile întreprinderi şi persoanele fizice să ia în considerare aprovizionarea cu energie
regenerabilă. În ceea ce priveşte piaţa concurenţială, trebuie operată o separare mai clară între
gestionarea reţelelor de gaz şi electricitate şi activităţile de producţie sau de furnizare, deoarece
atunci când o întreprindere controlează în acelaşi timp gestionarea reţelelor, activităţile de
producţie şi de furnizare, există un risc semnificativ de discriminare şi abuz. Separarea
gestionării reţelelor de activităţile de producţie sau de furnizare va încuraja întreprinderile să
investească mai mult, favorizând astfel intrarea pe piaţă a noilor veniţi şi consolidând securitatea
aprovizionării. Separarea se poate baza fie pe stabilirea unui operator de sistem independent care
să asigure întreţinerea, dezvoltarea şi exploatarea reţelelor, în timp ce întreprinderea rămâne
proprietara reţelelor, fie pe o separare totală a proprietăţii. În cadrul Uniunii Europene, se impune
o reglementare eficientă, care să privească armonizarea nivelurilor de putere şi de independenţă
ale autorităţilor de reglementare din domeniul energiei, accentuarea cooperării dintre acestea şi
obligarea lor să ia în considerare obiectivul comunitar de realizare a pieţei interne de energie. De
asemenea, trebuie definite la nivel comunitar aspectele tehnice şi de reglementare, cum ar fi
normele de securitate comune necesare schimburilor transfrontaliere.
Pentru ca reţeaua energetică europeană să devină realitate, planul prioritar de
interconectare subliniază importanţa unui sprijin politic şi financiar acordat realizării
infrastructurilor identificate ca fiind esenţiale şi a numirii de coordonatori europeni pentru
urmărirea proiectelor prioritare cele mai problematice. Uniunea Europeană trebuie să
persevereze în lupta sa împotriva penuriei de energie, prin elaborarea unei carte a consumatorilor
de energie. Carta va încuraja în special elaborarea de sisteme de ajutor pentru cetăţenii cei mai
vulnerabili în faţa creşterii preţului la energie, precum şi îmbunătăţirea nivelului minim de
informaţii puse la dispoziţia cetăţenilor cu privire la diferiţi furnizori şi opţiunile de
aprovizionare.
Utilizarea surselor de energie regenerabilă (energia eoliană, solară şi fotovoltaică,
biomasa şi biocombustibili, energia geotermică şi pompele de căldură), va avea un rol decisiv
referitor la securitatea aprovizionării cu energie şi la creşterea numărului de locuri de muncă în
Europa. În plus, energia regenerabilă contribuie în mod indiscutabil la limitarea schimbărilor
climatice. Cu toate acestea, neglijând efectele benefice ale utilizării energiei regenerabile, statele
membre plasează sursele de energie regenerabilă pe o poziţie marginală în paleta energetică
europeană, costul lor păstrându-se mai ridicat decât cel al surselor de energie tradiţionale.
Pentru a putea impune în cadrul statelor membre valorificarea sursele de energie
regenerabilă, U.E. şi-a stabilit, prin legislaţia comunitară, obiectivul minim obligatoriu pentru
sursele de energie 237 regenerabilă de 20 % din totalul surselor de energie până în anul 2020
[14]. Acest obiectiv necesită progrese în cele trei sectoare principale vizate de către sursele de
energie regenerabilă: electricitatea şi asigurarea producţiei de electricitate durabile pornind de la
combustibili fosili, în special graţie elaborării sistemelor de captare şi stocare a CO2,
biocombustibilii care, până în 2020, vor trebui să reprezinte 10 % din combustibilul destinat
transporturilor şi, în final, sistemele de încălzire şi de răcire.
Având în vedere faptul că, U.E. rămâne în mare măsură dependentă de petrol şi cărbune,
aceasta trebuie să acorde acum mai mult ca şi oricând o atenţie deosebită tehnologiilor
combustibililor fosili cu emisii reduse de carbon şi tehnologiilor de captare şi de stocare a
emisiilor. Investiţiile în aceste domenii vor contribui în mod direct la dezvoltarea energetică
durabilă şi crearea de locuri de muncă pe piaţa europeană.

V. Concluzii

8
 ■ Competitivitatea, durabilitatea şi securitatea aprovizionării sunt obiectivele la care
trebuie să răspundă Uniunea Europeană printr-o politică energetică unitară la nivelul tuturor
statelor membre.
■ Preţurile energiei vor fi afectate de marea nevoie pentru investiţiile din sectorul
energetic, precum şi de preţurile internaţionale mai mari la energie datorită creşterii cererii.
■ Având în vedere faptul că mare parte dintre statele membre ale Uniunii Europene, sunt
dependente de importuri de energie, măsurile din domeniul eficienţei energetice, cât şi cele
referitoare la exploatarea surselor de energie regenerabilă, sunt foarte importante pentru
asigurarea securităţii aprovizionării cu energie.
■ Reţelele electrice trebuie modernizate, instalaţiile învechite vor trebui înlocuite cu
alternative competitive şi mai curate, iar energia trebuie folosită mai eficient pe tot parcursul
lanţului energetic.
■ Utilizarea eficientă şi responsabilă a resurselor, preţuri accesibile şi soluţii inovatoare
sunt foarte importante pentru creşterea noastră durabilă pe termen lung, pentru crearea de locuri
de muncă şi calitatea vieţii în Uniunea Europeană.
■ Pentru exploatarea surselor regenerabile de energie Uniunea Europeană trebuie să îşi
gândească politica energetică luând în calcul oportunităţile care există în fiecare stat membru,
pentru o politică omogenă pe întreg teritoriul Uniunii Europene, luând de asemenea în 238 calcul
şi statele care urmează să adere la Uniunea Europeană şi ţările candidate cu privire la care s-au
început negocierile de aderare.
■ Sursele regenerabile de energie şi anume energia eoliană, solară, energia
hidroelectrică, energia geotermală şi biomasa reprezintă o alternativă importantă la combustibilii
fosili. Utilizarea acestor surse contribuie nu doar la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
generate de producţia şi consumul de energie, ci şi la reducerea dependenţei Uniunii Europene de
importurile de combustibili fosili, în special, petrol şi gaze naturale.